duminică, ianuarie 17, 2021

O blasfemie

Continuă condamnabila operațiune de înălbire a fostului ultim mare șef și criminal al Securității comuniste, Iulian Vlad. Despre care trebuie să ni se inducă ideea că ar fi fost un mare patriot, un imens tactician și o super-inteligență.
Eroare. Individul cu pricina nu a fost decât o unealtă josnică, un profitor al puterii comuniste pe care a trădat-o în clipa în care a simțit că se scufundă corabia. O canalie în cel mai pur și categoric sens al cuvântului.
Iată, în ajunul Crăciunului a fost lansat un nou număr al revistei Evenimentul istoric, un sub-produs jurnalistic al echipei de la cotidianul Evenimentul zilei, echipă aflată în solda lui Dan Andronic. Insul care urmează la milimetru modelul mentorului său întru batjocorirea meseriei de gazetar, Ion Cristoiu, slujind și el precum pretinsul “maestru” pe cel care plătește mai bine. Autoiluzionându-se și unul, și celălalt că ar fi reîncarnări ale lui Stelian Popescu. Din nou. Nu sunt decât niște condeieri de mâna a doua. Și mercenari de presă. Cristoiu ia bani și de la casieria PSD deschisă de acesta în TVR-ul dus spre dezastru de numita Gradea Doina.
Revistuța în cauză trebuia promovată și cine putea să o facă mai bine decât Realitatea tv. Un post de televiziune care, de multă vreme, se îndeletnicește că omagierea criminalilor Securității. Îndeosebi cu ridicarea de statui unui ticălos de talia lui Iulian Vlad.
Pare-se că atât Realitatea cât și imundul Evenimentul zilei se pregătesc să îl reabiliteze și pe Ceaușescu. Au făcut-o chiar în cursul sus-menționatei emisiuni în care și-a mai probat o dată lipsa cronică a talentului jurnalistic policolorul domn Octavian Hoandră. Premiat recent de A.P.T.R., afacerea de familie a cuplului Lucia Hossu-Longin -Dan Necșulea. Alți mercenari, alți revopsiți de nenumărate ori din ianuarie 1990 încoace.
Dan Andronic a mai pus la cale o ticăloșie. În cursul emisiunii cu pricina a dat citire unui fragment dintr-un editorial de acum 40 de ani al legendarului director al Europei Libere, Noel Bernard. Lăsând impresia că marele gazetar ar fi fost admiratorul necondiționat al dictatorului de la București.
Iată fragmentul citat de Dan Andronic, așa cum poate fi el găsit în cartea Aici e Europa Liberă, apărută postum, mai întâi la Editura Ion Dumitru din München, în îngrijirea Ioanei Măgură-Bernard:
„Indiferent de sentimentele pe care le încerci față de personalitatea complexă a d-lui Nicolae Ceaușescu, cert este că e vorba de un om politic ieșit din comun, care și-a pus amprenta pe viața politică a țării și a jucat un rol important, atât în relațiile dintre națiuni, cât și în cele dintre partidele comuniste”.
Pentru repunerea în drepturile lui firești a adevărului, sunt necesare o seamă de precizări. Le fac în cele ce urmează.
1. Editorialul cu pricina a fost rostit de Noel Bernard la data de 27 ianuarie 1978. În contextul în care “de două săptămâni încoace, presa și Radioteleviziunea Română revarsă asupra dumneavoastră un adevărat potop de elogii și omagii aduse președintelui țării, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani”.
2. Editorialul lui Noel Bernard reprezenta încă o filă pe care marele director al Europei Libere în limba română a scris-o în vastul lui demers de demascare a cultului personalității Dictatorului. Noel Bernard nu a fost nici sovietolog, nici kremlinolog. A fost doar un gazetar. Însă nu unul oarecare. S-a numărat printre primii care au observat și denunțat cultul personalității lui Ceaușescu. Care a început îndată după august 1968 și a cărui prim moment de mare indecență s-a manifestat cu ocazia aniversării lui Ceaușescu din ianuarie 1973. “Loc de memorie”, cum ar spune Pierre Nora, evaluat ca atare de istoricul Adrian Cioroianu în cartea lui Ce Ceaușescu qui hante les Roumains.
3. La data la care Noel Bernard scria și vorbea editorialul care în carte poartă titlul revelator Domnia domnului Ceaușescu începuse să se aleagă praful și pulberea din bruma de prestigiu internațional al lui Ceaușescu. Vizita de pomină la Washington din 1979, la invitația președintelui Carter, vizită despre care Noel Bernard a vorbit îndelung și aplicat de la microfonul Europei Libere, a însemnat momentul în care măștile au început să cadă definitiv. În care a început dezvrăjirea.
4. În editorialul cu pricina, directorul Europei Libere scria: “…bilanțul acestei personalități complexe și ieșite din comun are o serie de părți pozitive și negative. Dovada cea mai bună că, din perspectivă românească, părțile negative precumpănesc este faptul că majoritatea figurilor culturale marcante au evitat să cânte în corul laudelor și elogiul laudelor din ultimele zile”. Câteva pasaje mai înainte același Noel Bernard nota: “Dl. Ceaușescu s-a identificat, pe plan intern, cu o politică de sacrificii pentru poporul român cu scopul unei dezvoltări industriale galopante”.
5. Noel Bernard murea, în condiții tragice,din cauza unui cancer la plămâni, la data de 23 decembrie 1981. Editorialele succesorului său la conducerea Departamentului Românesc al Europei Libere, istoricul Vlad Georgescu, editoriale reunite în cartea România anilor 80, arată unde a dus “politica de sacrificii pentru poporul român”. De moartea, mai întâi, a lui Noel Bernard, mai apoi de aceea a lui Vlad Georgescu (decedat din cauza unei tumori la creier la data de 13 noiembrie 1988) pare-se că se face vinovată Secuitatea. Instituție pe care a slujit-o din condiție cheie insul pe nume Vlad Iulian pe care îl elogiază într-un duet grotesc Evenimentul zilei și Realitatea tv. Dar și Academia Română prin discursul descalificant al vicepreședintelui său, profesorul Răzvan Theodorescu.
O blasfemie!

Text apărut concomitent pe blogurile adevărul.ro și pe site-ul contributors.ro

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Oamanii aceia nu au despre ce sa scrie. Iar gazetarie inseamna cu mult mai mult decat sa scrii despre ce iti trece prin cap.

    Ca si multi alti cetateni ai Romaniei, din pacate multi ajunsi acolo unde conteaa ce spui, nu sunt decat niste produse jalnice ale automagulirii.

    Romania este un stat care se auto-izoleaza din punct de vedere social si profesional. O tara de incompetenti care se lauda unii pe altii, se lauda singuri sau se complac in a-si plange incompetenta.

    De ce ? Pentru ca traiesc prea bine, nefacand nimic. Si astfel de „gazetari” sunt tot niste asistati social.

    Probabil ca intr-un stat capitalist (cum Romania nu este) 90% din aceasta figuratie tragi-comica dar cu venituri impardonabile, si-ar fi gasit de lucru ca ingrijitori sau ar fi sfarsit plinit de dorguri grele intr-o clinia obscura.

    Totul se reduce la bani, pana la urma. Daca intr-un stat astfel de insi fac avere, e ceva in ne-ordine cu statul respectiv.

    //////

    Nu spun ca in capitalism nu exista si profitori sau smecheri. Exista. Dar acolo sunt perceputi drept cee ce sunt.

    Cum am ajuns insa sa acceptam ca persoane fara nicio relevanta sociala, fara nimic altceva decat un talent la a vorbi aiurea sau chiar de a minti, sa fie bine remunerati? Simplu, pentru ca ne-am permis sa luam de la cei care fac eforturi, pentru a le da celor care rasplatesc pe cei de la care primesc bani doar pentru a strange voturi.

    Banii sunt ieftini in Romania. Numai farierii muncesc pentru ei in aceasta Romanie Socialista.

    Am resuti prin acesti bani ieftini (luati de la cei care depun efort si de la copiii si nepotii nostri – imprumutir) sa distrugem orice urma de bun simt. Pentru ca bunul simt nu se foremaza la persoane care primesc bani degeaba.

    Cattimp Romania va ramane socialista, astfel de personaje se vor inmulti. Pentru ca nu dispar daca ii arati cu degetul. Dimpotriva, fiecare critica publica este un semn de recunoastere, ca ei conteaza, ca sunt citit si ascultati.

    Intr-o Romanie capitalista, persoane de genul celor din articol ar fi pur si simplu ignorate.

    • Banii ieftini în România sunt banii publici. Fără un episod ”grecesc”, România nu revine la realitate, dar mai e nevoie de câțiva ani până atunci.

      Iar ”remediul” universal socialist a început deja să fie vehiculat în presa românească: hai să aducem imigranți. Să sperăm că România s-a trezit destul de târziu încât să nu poată juca jocul socialist care a distrus societățile vest-europene.

  2. Te apuca greatza,nu alta….Personal am retinut ,,aspectul pozitiv” al carierii lui Iulian Vlad,doar faptul ca atrimis securistii in cazarmi.Atat,restul il stim.si nu trebue sa ne amintim ditirambic de acest personaj

  3. „O blasfemie!”

    Am unele îndoieli că ar fi așa.
    Pentru a defăima o religie, ori o dogmă, este necesar să o recunoști, să o accepți ca religie, ori ca dogmă. Scremerea unor neisprăviți nici măcar blasfemie nu-i, pentru că ei nu cunosc nicio religie, nu recunosc nimic sfânt. Singurul lor obiectiv, unicul lucru „sfânt” pentru ei este să se căpătuiască. Să jefuiască. Pentru că cei despre care vorbește autorul articolului sunt o șleahtă de tâlhari.

    Domnul Darius Vâlcov a confirmat (la solicitarea unor jurnaliști care înțeleg ce se petrece în patria noastră) că măsurile recentei Ordonanțe care are consecințe vădit antiromânești au fost discutate anterior cu dl Ion Țiriac.

    „Serviciile” sunt javrele care-i slujesc pe porci (a se vedea George Orwell). Dl I Vlad este pe de o parte „reabilitat” pentru ca cetățenii (mă rog, „viermii care își merită soarta”, după opinia unora) să-și recapete încrederea în „serviciile” dintotdeauna, de dinainte și de după Marea Revoluție din Decembrie. Altfel eficiența manipulării scade (căci rolul lor principal nu este siguranța națională, ci, împreună cu mass-media pe care le coordonează, să asigure menținerea le putere/guvernare a marionetelor cleptocrației). Pe de altă parte, foștii tovarăși de drum și activitate, ori elevii d-lui Vlad care-i continuă opera josnică de manipulare, se simt datori față de acesta.

    Ei n-au tată, n-au mamă. Se pun în slujba oricui îi plătește. Au fost înainte mai marii PCR cei care au marcat banu’, așadar pe ei i-au slujit. Astăzi îi slujesc pe oligarhi. N-au nicio religie, n-au nici un scrupul. Banu’ să iasă! Acesta-i motivul pentru care democrația în România este departe și nu se întrezărește. Un regim democratic nu le-ar mai asigura javrelor bunăstarea prin jaf din averea publică pe care le-o asigură mafioții care au capturat statul român. Nu este blasfemie, este o pură și simplă, în același timp tragică, tâlhărie…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.