Am scris de nenumărate ori că piața actuală de energie este făcută pentru ca unii să câștige și consumatorii (deci și noi, casnicii) să pierdem.
Piața de gaze este un lucru fără sens.
… și pentru a nu trage aceasta concluzie ANRE-ul, adică agenția de reglementare, este extrem de opacă de câțiva ani, fapt pe care îl poate observa oricine ar intra pe site și ar cauta date.
Avem trei companii mari de extracție de gaze care dețin peste 96% din producție, restul procentelor fiind deținute de câteva companii mici. Cele trei mari companii sunt Romgaz, Petrom și Black Sea Oil and Gas. Sporadic se fac și importuri, aceastea fiind numai iarna deoarece consumul depășește producția și capacitățile de extragere și transport din depozite.
Consumatori mari sunt termocentralele pe gaz care furnizează energie electrică și termică, apoi industria și companiile de furnizare, mai întotdeauna legate de companiile de distribuție, care au mulți clienți casnici. Nici acestea nu sunt multe. Restul sunt furnizorii care au niște calculatoare în câteva birouri și tranzacționează aceste gaze. Dar nici furnizorii nu au făcut prea multe tranzacții pe piețele organizate.
Gazele se tranzacționeza pe doua piețe: OPCOM și Bursa Română de Mărfuri și pe platforma Sistemului Electronic de Achiziții Publice.
Aceste piețe sunt irelevante pentru ceea ce statul numeste ”piață liberalizată”, inclusiv de Consiliul Concurenței, adică cei care ar trebui să fie, alături de ANRE un fel de poliție a pieței.
La OPCOM nu am găsit nici o tranzacție în ultimii ani. Spre exemplificare avem luna ianuarie (care deobicei are cel mai mare consum de gaze) a anului 2024 :
Fig. 1 – Raportul OPCOM pentru luna ianuarie 2024 pentru cele două piețe de gaze naturale
Pe Bursa Română de Mărfuri pentru luna ianuarie 2024 s-au desfășurat 13 tranzactii care au însemnat 29.662,49 MWh, adica 2.811.610,43 mc de gaz în situația în care în România s-au consumat 729.768.720,37 mc, adică au fost tranzactionate doar 0,39% din total consum.
Fig. 2 – Tranzacțiile pe gaze la BRM pentru ianuarie 2024
De asemenea s-au mai făcut 7 tranzacții în valoare de puțin 4.056.018 lei (adică mai nimic) pe platforma SEAP.
Întrebarea este unde se tranzacționeaza aproape 11 mmc, necesarul unui an pentru România?
Gazele se tranzacționeaza privat prin contracte bilaterale, care sunt confidențiale. Rezultă că nu știm de câte ori aceeași moleculă de CH4 este tranzacționată și la ce prețuri.
Din cauza opacități tranzactiilor cu gaze din România în rapoartele Consiliului Concurenței găsim referiri la prețurile din piețele europene și care ne avertizează că „prețul mediu al tranzacțiilor la termen trebuie privit cu precauția necesară” pentru BRM:
Fig. 3 – Referire la prețurile europene din Raportul preliminar al investigației privind sectorul gazelor naturale din România în contextul liberalizării activității de furnizare a gazelor naturale către clienții casnici (pag. 62)
Prima concluzie: în fond nu există o piață de gaze! Prețul gazelor din România este stabilit arbitrar în funcție de prețurile tranzacțiilor din bursele europene. Mai există și un mecanism de subvenționare și compensare “rămășiță“ a exploziei prețurilor de imediat după începerea războiului din Ucraina. Acesta prevede că tot ce se consumă peste prețul de peste 120 de lei / Mw este subvenționat. Astfel s-a ajuns ca furnizorii să facă fel de fel de artificii pentru ca prețul să rămână căt se poate de sus. Dar până la urmă s-a ajuns ca prețul gazelor pe BRM să fie sub prețul plafonat de stat.
Este clar că nu poate exista o piață liberă în Romania, unul dintre puținele state care au rezerve de gaze în Europa! Și am ajuns să fim a cincea țară din UE în topul creșterii prețurilor achitate de consumatorul final de gaze. Dacă am avea un guvern înțelept care să lucreze pentru cetățeni și un reglementator care să își facă treaba, prețul gazelor ar putea fi un coș în care să intre cu procentele consumului: costul de extracție (cu adaosurile reglementate) și prețul gazului importat, la care companiile să-și pună un adaos reglementat și acceptabil.
Piața de energie electrică este o butaforie
Dar prețul gazelor este simbiotic legat de prețul energiei electrice. Există o regula dată de costurile fiecărui tip de combustibil din mixul electro-energetic: producătorul cel mai ieftin are prioritate. Ordinea de merit în România este dată de regenerabile care sunt considerate cele mai ieftine, dar care beneficiază și de premierea cu certificatele verzi. Fiecare dintre consumatori are pe factură aceste certificate verzi. Pentru fiecare MW produs de o capacitate regenerabilă aceasta primește 71,69 lei. De aici rezultă că o capacitate regenerabilă poate scoate profit dacă vinde la prețul negativ de -71.68 lei / MWh. Aceasta este explicația pentru care au apărut prețurile negative în piață. Specificăm că sunt mulți producători de energie regenerabila (privați) care nu au capacități așa de mari și din acest motiv nu sunt cunoscuți însă sunt puternici prin lobby-ul pe care îl exercită asupra ministerului și ANRE-ului.
Următorul clasat în ordinea de merit este Hidroelectrica, care de asemenea beneficiază de certificatele verzi care are costul de producție a unui MWh este de aproximativ 100 lei.
Nuclearelectrica a produs anul trecut cu un cost de 178 lei / MWh.
Costul cel mai mare de producție este în termocentralele pe cărbune sau gaze. Disfuncționalitatea pieței de gaze a făcut ca o lungă perioadă, producătorii de energie electrică pe gaz să aibă prețul de producție cel mai mare. Un alt nonsens, deoarece cărbunele este penalizat cu 0,91 certificate de CO2, față de gaz cu 0,43 certificate de CO2. Asta înseamnă că spre sfărșitul anului 2023 un MWh pe cărbune era penalizat cu aproximativ 40 auro (200 lei) mai mult decat un MWh pe gaz (aprox. 100 lei).
Fig. 4 – Evoluția prețului unui certificat de CO2 pe BRM
Știm că un MWh produs din gaz are un cost de producție aproximativ 650 lei și un MWh produs din cărbune are un cost de prodicție de aproximativ 1000 lei.
Intermitența regenerabilelor a dus la intermitența capacităților securitare. Procedura de pornire și oprire a centralelor nucleare este de mai mult de o săptămână. Astfel termocentralele pe gaz și cărbune, care și ele au deasemenea proceduri de pornire – oprire care durează câteva ore și care au inerție termică, au trebuit să se alinieze regulei “ordin de merit” și astfel au fost nevoite să se oprească când este soare și bate vântul, devenind și ele intermitente, acoperind lipsa de producție de regenerabile. Cum e și normal, aceste întreruperi frecvente fac ca prețul energiei din combustibili fosili să crească, ceea ce duce la o creștere a prețului mediu al energiei electrice.
Primul viciu al pieței este amestecul statului în „piața liberă” prin impunerea cerfificatelor verzi, ce sunt prost implementate în România. Acestea ar fi trebuit să reprezinte doar un mecanism de monitorizare a producției din regenerabile, oferind consumatorului final posibilitatea să își aleagă sursa de energie. În România „mecanismul certificatelor verzi” reperezintă o taxă aplicată discreționar consumatorului care e aburit că salvează planeta, când de fapt el crește prețul energiei și profiturile „baieților vopsiși în nuanța verde dolar”.
Electricitatea se tranzaționează în afara piețelor, prin contracte bilaterale (inclusiv SEAP) – aproximativ 15% și pe piețele organizate pe OPCOM și BRM – 84%, datele fiind din 2022 din raportul ANRE (pag. 300). În 2022 erau înscriși la ANRE 20 de producători cu licență de furnizare și 54 de furnizori – traderi de energie. (Lista actualizată nu se găseste pe noul site ANRE.) Mulți dintre aceștia nu sunt activi. Majoritatea tranzacțiilor se face pe OPCOM. BRM are două piețe unde se tranzacționează conctracte cu durata mai mari de o lună, deobicei între mari producători și mari consumatori. Cantitățile ofertate nu sunt mai mari de 300 MWh pe lună. Cantitățile totale tranzacționate pe BRM nu reprezintă un procent semnificativ din totalul pieței. BRM fiind o societate comercială pe acțiuni, închisă, nu își publică rapoartele. Nici pe e-licitatie.ro valorile nu sunt mari.
Fig. 5 – Tranzacțiile realizate pe BRM în anul 2022 (sursa – raportul ANRE pag. 305)
În OPCOM s-au tranzaționat aproximativ 84% din total consum, piața care a avut cea mai mare pondere a fost PZU cu 50% (piața pe ziua următoare).
Fig. 6 – Ponderea tranzacțiilor realizate pe OPCOM (sursa – raport ANRE 2022)
Problema tuturor piețelor este că nu există un mecanism de asigurare a finalizării tranzacțiilor, echivalentul unei case de clearing sau a reglementării dure a ANRE în cazul nefinalizării. Astfel au existat multe contracte încheiare pe SEAP, BRM sau OPCOM care au fost denunțate de vânzători deoarece prețurile din piață crescuseră și aceștia a preferat să plătească amenzile derizorii aplicate de ANRE pentru câștiguri de câteva ori mai mari. În primavara lui 2021, la începutul crizei energetice românești, multi brokeri de energie au refuzat să furnizeze energia contractată, punând în dificultate în special consumatorii finali companiile de stat, care conform legii au trebuit să treacă la furnizori de ultimă instanță. Finalitatea a fost că într-o lună au consumat toți banii bugetați pentru consumul de energie a întregului an. ANRE-ul (sau ministerul de resort) atunci nu au luat nici o măsură pentru a împiedica această practică.
O alta intervenție în piață a statului este scoaterea la licitație a cerfificatelor pe diferenta (CfD) pentru capacități de 2.500 MW eolian și 2.500 MW fotovoltaic. Prin aceste contracte pe diferență se garanteaza prețul unui MWh pe eolian la nivelul de 93 euro și a unui MWh pe fotovoltaic de 91 euro. Aceste CfD-uri sunt pentru o perioadă de 15 ani. Altfel spus până în 2040 prețurile energiei vor fi denaturate de acest „program de încurajare a investițiilor în regenerabile” impropriu atât timp cât nu există capacități de stocare a energiei.
Unde este breșa de securitate?
Actualul sistem de organizare a industriei energetice în care statul intervenționist și piața prost organizată, reglementată și controlată reprezintă o vulnerabilitate a industriei energetice și a economiei. Capacitățile securitare românesti se degradează cel mai rapid deoarece au fost proiectate pentru a funcționa continu și nu a acoperi intermitențele regenerabilelor, fapt ce duce la creșterea costurilor de producție. Este adevărat că majoritatea au fost proiectate și puse în folosință de mai mult de 35 de ani, deci au randamente mai mici decât capacitățile de generație și tehnologie mai nouă.
Uniunea Europeană se îndreaptă spre o industrie energetică cu emisii ce tind spre zero emisii de CO2. România fiind printre puținele state europene cu rezerve de gaze naturale și cărbune este obligată ca să abandoneze capacitățile cu combustibili fosili, acest lucru însemnând de fapt nevalorificarea acestora chiar și cu noi tehnologii nepoluante.
Acceptarea construcției de capacitati bazate pe solar și eolian fără a impune și construcția de capacități de stocare vulnerabilizează rețelele de transport și distribuție făcând posibilă posibilitatea intrării în black-out. De asemenea introducerea acestor tehnologii face ca toată industria energetică europeană să fie dependentă de monopolul chinezesc asupra materialelor critice, adică de metalele și pământurile rare pe care China le gestioneaza.
Un alt pericol este reprezentat de ocuparea a mii de hectare de teren agricol cu proiecte fotovoltaice, ceea ce ar putea duce la o criză alimentară.
Din punctul de vedere a consumatorilor finali, creșterea costurilor de producție a energiei securitare, ce are preponderență în consumul de iarnă, face ca prețul mediu al energiei să crească. De asemenea, astăzi nici o tehnologie nu poate asigura energia termică în marile aglomerări urbane în afară de cea care folosește gazul pe care îl transformă în energie electrică și termică iar energia termică este transportată și distribuită printr-un sistem centralizat de încălzire.
Neexistând capacități de stocare, în cazul în care există supraproducție de energie electrică regenerabilă, aceasta este exportată la prețuri extrem de mici iar în situația în care există deficit de producție, importurile se fac la prețuri de nouă ori mai mari.
Trebuie să avem în vedere și mediul extern. Există un război la graniță și majoritatea țărilor din regiune își îndreaptă economia către una de război. Astăzi România nu își poate produce energia în cazul în care se dorește reînvierea industriei de armament și a fabricilor de muniție. De asemenea, Republica Moldova a devenit dependentă de România care îi asigură și gazele și energia electrică intr-o proporție din ce în ce mai mare. Nu putem împărți împreună o producție așa de mică, ținând cont că există posibilitatea de a nu mai avea de unde importa. Dacă ne uităm și la atacurile armatei roșii asupra capacităților de producție și a sistemului de transport ucrainiene, sigur se va pune problema într-un viitor apropiat ca această țară atacată de Federația Rusă sa aibe nevoie de ajutor energetic. Romania nu va fi în stare să îl acorde. … Ca să nu ne gândim și la reconstrucția Ucrainei, care va necesita un efort energetic imens!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Vindem energie electrică ieftină și o reimportăm scump, cam asta este toată „strategia” energetică a României…
Cine ar trebui sa se autosesizeze ca sa stabileasca daca este incompetenta (si atunci trebuie schimbati bossii) ori dependenta de „factori” externi (si atunci trebuie arestati bossii)? Exista cineva suficient de competent si de independent pentru a rezolva aceasta problema?
“ Un alt pericol este reprezentat de ocuparea a mii de hectare de teren agricol cu proiecte fotovoltaice, ceea ce ar putea duce la o criză alimentară.”
În Bărăgan sunt o mulțime de terenuri lăsate pârloagă și multe altele în asociații de pe care an de an nu se recoltează mai nimic, din cauza secetei, arendașii fiind vânători de subvenții și despăgubiri. Nici măcar nu încearcă cu plante rezistente la secetă. Deci pe aceste terenuri se pot face proiecte de fotovoltaice, pt că oricum nu produc nimic.
Dle Pacuraru, intelegerea dumneavostra asupra conceptului de piata de energie (gaz si elec) este partiala, deficitara si trunchiata.
Aceste bucatele de conspiratie pe care le crosetati construiesc, precum cele mai multe dintre articolele dumneavoastra, o imagine distorsionata a fenomenului.
Amestecati in aceleasi materiale o gramada de subiecte diferite scotand un produs finit demn pe Pavel Corut in actiune.
In realitate, interventiile fara cap ale leguitorului si reglementatorului, au distrus piata de energie, iar asta se rasfrange in factura clientului final, casnic si business.
conspiratie? serios? spuneti-mi o afirmatie facuta in articol care nu are acoperire si apoi discutam! Nu stiu cine e Pavel Corut, dar se pare ca dvs l-ati citit …
Autorul e finut si nu spune direct ca in toata povestea energia „verde” si aberatia de taxa pe carbon are peste 70% din vina! Restul e foamea guvernului dupa bani aka taxele si accizele obtinute din energie!
Inca un domeniu in care suntem „rupti in fund”. Referitor la analiza, trebuie spus ca este relevanta. Pana la urma, in general, totul pleaca de la ticalosirea decidentilor implicati in viitorul Romaniei!
Securitatea sistemului energetic național și evoluția acesteia în contextul creșterii ponderii regenerabilelor este o problemă tehnică și ar trebui lăsată pe seama specialiștilor. Afară cu pilele politice din conducerea ANRE și singurele ‚CfD‘ ar trebui oferite capacităților de stocare. Prioritară ar fi de asemenea și sugestia din articol privind întărirea executării contractelor angajate prin OPCOM altfel nu se poate vorbi de ‚o piață‘ poate doar un instrument de sondare a opiniei publice.
Si SRI, SIE ce pazesc? Stau de 6? Isi iau comisionul?
Presedintia nu a auzit nimic?
In Germania daca construiesti o poarta si pui poarta undeva, fara sa aiba gard, e considerata arta si platesti 7% impozit. Ex. Poarta Sarutului. Daca aceeasi poarta o pui la marginea unui teren si de la ea incepe un gard atunci nu mai e arta, ci o piesa functionala si platesti 19%.
Daca un quartet cinta ceva pe o scena, atunci e arta si plateste 7%, daca acelasi quartet cinta aceeasi muzica la deschiderea unei banci atunci e prestare si plateste 19%.
Cind e vorba de energie lucrurile se complica si mai mult, daca nu produci energie solara primesti bani, daca produci energie din carbune platesti s.a.m.d.
Daca ai o nevasta blonda ar trebui sa platesti impozit mai mare deoarece–-, chiar de ce? Si grasii ar trebui sa plateasca taxe mai mari. Si cei care fac jogging, produc mai mult codoi.
O societate bolnava, bolnava, unde mai pui ca pt a dovedi de und eprovne si cum un anumit produs e nevoie de o armata de birocrati si de hirtii cu stampila.