miercuri, august 12, 2020

O bucurie tristă

Marea majoritate a site-urile de știri, principalele Televiziuni și posturi de radio au publicat vineri dimineață o știre referitoare la un fapt pe care doamna Germina Nagâț, membră a Consiliului Național al CNSAS, îl consideră motiv de sărbătoare.
Un anume domn pe nume Bivolaru Ștefan, până mai zilele trecute consilier local și membru al PMP, a socotit inutile pierderea de timp pe care o presupune un proces, așa cum ar fi fost cel ce i-a fost intentat de CNSAS, și a recunoscut că a făcut poliție politică din poziția de cadru activ al Securității, avută până în decembrie 1989. Nu știu dacă dl. Bivolaru a făcut parte, începând din martie 1990, și dintre cadrele mai mult sau mai puțin spălate sau scoase la vopsea, ale nou creatului SRI. Informația nu mi s-ar părea chiar nelipsită de importanță.
Doamna Germina Nagât este perfect îndreptățită să se bucure. Este totuși, după părerea mea, o bucurie tristă. O bucurie doar pe jumătate. Vreme de 30 de ani, câți au trecut de la Revoluția din Decembrie 1989, am tot auzit că X sau Y, cei mai mulți persoane publice, a fost dovedit de CNSAS că a fost colaborator, informator plătit sau voluntar, al Securității. E adevărat, foarte puțini dintre aceștia au pățit ceva de pe urma verdictelor în cauză. Două-trei luni de retragere strategică – nimic mai fragil și mai lipsit de importanță în cazul românilor decât memoria- urmate de o revenire în trombă. Aceasta în pofida faptului că, atunci când au candidat pentru o funcție publică, foștii colaboratori ai Secu au semnat o declarație pe proprie răspundere, asumându-și răspunderea penală pentru ceea ce înseamnă falsul în declarații.
Alții nu au făcut nici măcar asta. Iată, de pildă, academicianul Bălăceanu-Stolnici, desenator de mare finețe, în beneficiul Securității, al planurilor casei fostului director al Europei Libere, Vlad Georgescu, este pe mai departe membru al Academiei Române. Dl. Stolnici încasează bani buni pentru asta, dar este și membru al așa-numitei Academii a Oamenilor de Știință și, asemenea celorlaltor membri, dintre care mulți tot foști colaboratori ai odioasei instituții, vrea să ia și de aici niscaiva parale. Bani plătiți din fonduri publice. Jurnalistul Ion Cristoiu, dovedit și el informator al Secu, cu numele de cod Coroiu, e membru de onoare al aceleiași Academii. Apare inflaționist pe ecranele mai multor televiziuni, chiar și pe acela al TVR, iar acum propovăduiește singur sau în duet cu noul expert în teatru Marius Tucă, cam tot aceleași lucruri, care ies pe gurița noii Scufițe roșii, gazeta putinistă Sputnik. Aceea care îl elogiază și pe el, și pe insa care semnează Avocat al Poporului.
De-a lungul celor 30 de ani, trecuți de la numita Revoluție, nimeni nu i-a deranjat pe cei care au făcut parte dintre cadrele active ale Securității. În schimb, acestea ne-au tot servit povești cu Securitatea bună, omenoasă, cea care ar fi luat locul celei torționare din 1965 încoace, despre legile din acea vreme, legi care trebuiau respectate și apărate, despre patriotismul instituției în cauză, chiar despre rolul ei benefic în decembrie 1989. Fostului ei șef, generalul Iulian Vlad, i-au fost înălțate adevărate ode, și nu doar de generalul Aurel Rogojan, autorul unei cărți cu caracter hagiografic, o încropeală de tipul corb la corb nu-și scoate ochii, ci și de oameni sau chiar moguli de presă. De la Dan Andronic și Mirel Curea, stâlpii fițuicii de doi bani Evenimentul zilei, la Octavian Hoandră și Cozmin Gușă. Ca să nu mai vorbim despre versatilul Rareș Bogdan azi, ce să vezi?, mare prim-vicepreședinte al PNL. Asta după ce, cu câțiva ani înainte, era omul de casă al generalului Gabriel Oprea. Alt mizerabil.
În 2006, fostul președinte al României, a condamnat de la tribuna Parlamentului, comunismul. Nu cred că a făcut-o din proprie convingere. A înțeles într-un târziu că dă bine să o facă. Că îi întărește puterea. Condamnarea cu pricina nu a avut nici cea mai mică urmă palpabilă. Vechii activiști de partid și fostele cadre ale Securității și-au încasat pe mai departe pensiile în cuantumurile lor considerabile. Asta după ce mai înainte au făcut parte- precum odioșii Ristea Priboi și Ilie Merce- dintre parlamentarii României.
Tare mă tem că nici după mărturisirea d-lui Bivolaru nu se va întâmpla, de fapt, nimic. De aceea, scriam mai sus că e vorba despre o bucurie tristă. Ca o coincidență. Tot vineri, presa a publicat o știre referitoare la probele ignorate de judecătorul care a pronunțat nerușinatul verdict în cazul inginerului Gheorghe Ursu. Judecător care nu am nici o îndoială că își va molfăi, fără nici o mustrare de conștiință, pensia specială.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Complicata si de neinteles e firea omeneasca („Omenesc, prea omenesc”).
    Daca nu condamna comunismul era rau, daca l-a condamnat e de banuit: oare a facut-o sincer? sau indemnat de altii..
    NB,
    va spun eu cine sint cei ce l-au indemnat: dnii Plesu si Liiceanu.
    Exista in revista 22 un interviu al celor doi domni cu recent alesul presedinte, la inceputul lui 2005. Sper sa nu ma insel asupra datei.
    Ei au insistat foarte mult ca Presedintele sa condamne comunismul. Acesta le spunea ca o condamnare a comunismului fara o Comisie care sa investigheze si sa puna pe hirtie rezultatele, nu prea are rost. Intervievatorii au ramas cam dezamagiti.
    Si asa s-a nascut Comisia Tismaneanu.
    Dar dupa cum se vede, tot fara rost.
    Din parteas lui Iliescu si a lui ceata invective si jigniri.
    Din partea altora gesturi de lehamite si banuieli de nesinceritate.
    Las` ca e bine: in Germania se ridica statui lui Marx si Lenin.

  2. Amaratul CNSAS impreuna cu noul Ziare.com,EZ, latrinele,rtv si preapriceputii Zamfir,Piperea,Isar si alti „economici” dau navala peste Mugur Isarescu pt.niste note date despre niste persoane care nu reclama ce prejudicii au suferit din aceasta cauza…Oricum toti acesti neaveniti sunt mult prea jos(nici) ca sa poata ajunge macar la glezna lui Isarescu d.p.d.v. profesional sau moral!

  3. Am terminat de citit o carte de exceptie despre problemele post comunismului in tarile socialiste ” ffratesti’, altele decit URSS; ” AN UNCANNY ERA. CONVERSATIONS BETWEEN VACLAV HAVEL & ADAM MICHNIK „. Vedeti Dvs., dragii mosului, de-aia este Romania altfel !

  4. La noi au avut de suferit numai unii turnători care au fost deconspirați după necesități de apartenențe politice.
    Trebuia dată o lege prin care la fiecare turnător deconspirat, trebuia să fie în anexă și securiștii care l-au racolat și cei care l-au folosit.
    Cu toții să-și piardă pensiile speciale!
    Sau turnătorii nu au ? Oare de ce nu au?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

Alegerile prezidențiale din Belarus: începutul sfârșitului pentru Lukașenko?

Duminică, 9 august, vor avea loc – într-o atmosferă extrem de tensionată - alegeri...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.