O cădere anticipată

Rezultatele alegerilor vor fi analizate de sociologi, politologi, oameni de partid șamd. Se vor pune la cale alianțe, se vor trasa frontiere între ceea ce este acceptabil pentru unii și ceea ce nu este. Din acest punct de vedere se confirmă observații anterioare. Diferențele de program aproape nu mai contează. În această privință regresul cel mai mare e la PNL, care, prin alianța nefirească cu PSD și-a pierdut identitatea. USR se pare că îi ia locul pe partea de program liberal. PSD-ul nu mai contează ca altădată – rezultat tocmai al manierei în care a călărit destinele României cîteva decenii. De partea cealaltă, „programe” care vizează un singur lucru: suveranismul – noțiune ambiguă, alimentată de un soi de gargariseală pentru oamenii puțin educați.

Pe scurt și, evident, incomplet putem încerca să descifrăm un proces. De fapt aceste rezultate au rădăcini profunde în realitatea românească de după 1989. Este vorba de societatea românească, de nivelul la care a ajuns, de ceea ce o poate defini ca o colectivitate distinctă. Au existat vremuri istorice în care știința de carte era respectată, în care pentru a promova social aveai nevoie de competențe certificate prin studiu. Nivelul de educație crea prestigiile și ascensiunea socială. Dar nu trebuie să ne amăgească acest aspect care era o condiție în lumea civilizată la care ne-am conectat cu totul după 1848. Educația o dă nu numai școala, ci și familia. Ea clădește sistemul de valori pe care se va ridica viitoarea personalitate a fiecăruia. Iar secolele de viață subordonată au creat în prea multe familii nevoia de supraviețuire – cu mult mai importantă și mai exersată decît aceea de cultivare, de perfecționare șamd. În sărăcie nu te gîndești la studiu, ci la cum să supraviețuiești. România a fost (și este) o țară bogată în manualele cu tentă propagandistică. Este o țară bogată, dar bogată numai pentru cîțiva. Mare parte a populației a trăit și trăiește prost, în sărăcie. Iar dintr-un asemenea mod de viață decurge o etică adecvată condițiilor. Toți recunosc că una din valorile societății românești este… descurcăreala. Nu importă cum, nu importă după ce criterii… A fost valabil în trecut – e la fel de valabil și astăzi. Sigur că au existat destule familii în care pe primul loc era munca – o muncă grea, munca țăranilor, unde descurcăreala conta mai puțin, iar rezultatele erau urmarea eforturilor și a chibzuinței acelor țărani fruntași, care alcătuiau o categorie în lumea satului. 

Atîta timp cît statul a căutat să urmeze modelul lumii civilizate, neîmplinirile decurgînd din existența umilă au fost canalizate către ascensiunea pe baza meritelor. Meritocrația a funcționat, au fost timpuri în care în aparatul de stat nu se intra oricum și se avansa conform meritelor (sigur, deraieri… specifice locului au existat întotdeauna, dar nu aceasta era linia directoare). De la unirea Principatelor pînă la cel de al doilea război mondial aceasta a fost configurația socială generală. Pe deoparte țăranii, majoritari (țărani bogați, mijlocași și săraci – cei care aveau posibilități își trimiteau o parte dintre copii la școli); pe de alta lumea orașelor, cu meșteșugurile, cu meseriile lor, lume în care se aflau mulți alogeni, lume care avea aceleași aspirații și vagi posibilități de propășire prin studiu. Descurcăreala nu a dispărut, dar era ținută în frîu de minime exigențe generale după modelul Occidentului.

Instaurarea comunismului a schimbat structura socială, obiceiurile, valorile… Unele tendințe vechi s-au păstrat, altele au fost inhibate, s-au impus altele noi. Prima mișcare a noii puteri, a fost, cum unii au uitat astăzi, distrugerea efectivă, prin eliminare fizică, a elitelor. Intelectualitatea de frunte, (cu excepția cîtorva, care fie au colaborat din plin cu noua putere, fie s-au… adaptat cum au putut la noile condiții, fie au fost folosiți ca „idioți utili” de noua putere), oameni politici competenți, dar și țăranii care ajunseseră la un anumită statut social în lumea satului -„chiaburii” – au fost trimiși în lagăre – practic eliminați. Cei care au supraviețuit și au ieșit din pușcării după 1965 au găsit o altă Românie, una care funcționa după alte reguli. Prima condiție era aceea a… originii sănătoase… Și astfel regulile sociale s-au schimbat, nu mai era necesară pregătirea, competența, ci originea. Au ajuns astfel în funcții importante oameni mediocri, oameni de nimic al căror singur merit era… originea sănătoasă… Cu timpul, pentru menținea în stare de funcționare societății, a fost necesară și acceptarea unor competenți. Dar vechea tendință a descurcărelii a re-ieșit la suprafață, cu mai multă energie… Nu meritele, ci modul de a te descurca. Sub comunism a mai existat încă ideea că e nevoie de școală – deși promovările s-au făcut după cele mai nemeritocratice criterii.

Postcomunismul începe cu foarte multe caracteristici ale perioadei anterioare. Ba, unele din cele mai rele s-au accentuat. Acea descurcareala endemică s-a cronicizat. Lumea nu mai este apreciată decît după bani și putere. Dacă acestea ar fi obținute prin muncă și pricepere ar fi ok, dar ele sînt tot mai mult, pe măsură ce politizarea se accentuează, mărcile favorurilor, furturilor, înșelătoriilor. Acesta este nivelul la care ne aflăm astăzi. Învățămîntul s-a deteriorat, nu doar calitativ ci și etic. Elevii sînt deseori favorizați nu după merite la școală ci după placul (și acesta… răsplătit) profesorilor; profesorii la rîndul lor sînt conduși de oameni numiți de partid; în universități se promovează prin aranjamente și cu ajutorul serviciilor (care se ocupă mai mult decît altădată cu… plasarea personalului – dar aici nu putem aduce decît dovezi… empirice). Tinerii nu mai sînt interesați de școală pentru că nu prin merite se promovează – iar ei se adaptează rapid la metodele înaintașilor. Cei cu vocație studiază și rămîn în străinătate – dacă se întorc constată ce se întîmplă aici, nu pot obține recunoașterea pe care o merită, locul lor e ocupat de rude, amante, membri de partid etc. și atunci pleacă definitiv. În total educația nu intră în interesul tinerilor (doar un mic procent se mai pregătesc cu adevărat). O mulțime de oameni tineri și mai puțin tineri needucată  e victimă sigură a manipulărilor, a dezinformărilor, a mistificărilor.

În modul acesta se dezvoltă, firesc, un puternic sentiment de frustrare – dacă nu e vorba de competențe, de ce alții ajung să aibă beneficiile pe care eu nu le pot avea? Nu sînt nici mai bine pregătiți, nu au calități superioare – singurul lor argument e partidul – gașca, familia… Iar un partid a ajuns să domine întreaga țară, să decidă nu în numele celor care i-au ales (în virtutea inerției, a obiceiului partidului unic sau a altor criterii) ci în numele lor, al familiilor lor șamd. Sistemul instaurat de un partid – două partide a creat un puternic instinct antisistem.

Această puternică revoltă anti-sistem a fost suportul alegerilor de ieri. Iar revoltele antisistem arată după cum sînt oponenții sistemului. S-au întîlnit de data aceasta două tendințe radical opuse antisistem. De o parte cei care au înțeles fără echivoc care este linia de evoluție locală și au încercat să o corecteze. USR ul s-a îndepărtat de corupția guvernanților de pînă la ei și au încercat să guverneze fără compromisuri. Au fost de îndată scoși de la guvernare de cei care voiau liniște și pace – liniște și pace pentru afacerile lor. De cealată parte este revolta altor nemulțumiți – care pun revendicările lor pe alt plan. Cele naționaliste. Naționalismul (care nu datează de azi de ieri în România) a creat multora impresia că e un merit special că sînt români și că în virtutea acestui merit trebuie să beneficieze de o viață mai bună, mai ușoară – iar piedică de care se lovesc în calea realizării acestor dorințe sînt (marota naționaliștilor din moși strămoși) străinii… Străinii ne-au luat bogățiile, ne-au lăsat săraci, muncim în străinătate pentru bani pentru că în țara noastră nu-i putem avea etc. Sînt oameni la care naționalismul legionar se împletește cu cel national comunist. Fără instrucție, fără gîndire independentă, fără simț critic oamenii nu sînt capabili să înțeleagă lucruri foarte simple. Străinii te pot asupri atunci cînd intră peste tine, îți cotropesc țara și se comportă ca și cum ai fi sclavul lor. Așa au făcut rușii în mai multe rînduri (dar omul neinstruit habar n-are de istorie, crede orice i se spune). Dar există și alt mod în care străinii se pot folosi bogățiile tale – în urma unor negocieri. E un mod intens folosit în toată lumea de azi, statele colaborează, unele fac investiții, altele contribuie cu resurse naturale sau forță de muncă… Asta e metoda țărilor civilizate. Sigur că există negocieri și negocieri, negocieri din care poți cîștiga și altele din care poți pierde. Dar asta depinde de negociatori – care au fost și sînt, în cazul de față, români; și care aparțin celor pe care românii i-au ales. Dacă nu sînt în regulă condițiile negociate nu-s de vină străinii – care vor să cîștige, fără îndoială – ci cei care au făcut înțelegeri păguboase din partea română. Cine a vîndut bogății naturale, cine a dat drepturi de exploatare, cine a vîndut practic România nu sînt străini, ci români care au primit mite fabuloase, care au ajuns bogătași fără să fi muncit pentru avuțiile lor. Că aceștia trebuie înlăturați de la conducere este evident – dar oamenii ușor de prostit pun vina nemerniciilor sau incapacităților unor conaționali pe seama… străinului, mereu ciuca bătăii naționaliștilor.

Avem numărul cel mai mic de absolvenți de studii superioare din Europa. Școala este neglijată de majoritate tinerilor – care nu mai văd  la ce le-ar folosi. Și, ca întotdeauna, în mințile neinstruite își fac aparția în locul unor date raționale orice misticisme, new ageisme, bazaconii de tot felul. Necunoscînd istoria decît din auzite devin susținătorii Rusiei. Neavînd minime noțiuni economice cad în capcana promisiunilor bezmetice ale unuia care spune că sălvează economic România. Neavînd minime cunoștințe medicale îi cred pe antivacciniști. Nu au studiat elementar filosofia și dau crezare unor prostii mistice. Șamd. Lipsa de instrucție e fatal revărsată în credulitatea în fața balivernelor. Iar pretenția că negarea balivernelor înseamnă atacul la… independența lor de gîndire îi transformă în fanatici apărători ai celor mai înapoiate discursuri care s-au pomenit pînă acum în arena publică. Ajung să spere în minunea redresării economice pe baza energiei din apă… Din bătutul apei în piuă… Este de presupus însă că toate aceste naivități (ca să nu le spunem altfel) sînt folosite de o putere abilă ca mijloc de atragere a naivilor. Dincolo de personajul în cauză, ele pot fi rezultatul unor calcule strategice pe deasupra României.

Este evident că serviciile care au ca obiectiv dezinformarea cunosc foarte bine această stare de fapt. Gradul de analfabetism funcțional, precaritatea educației sînt cunoscute și exploatate specific. Prostiile cu ruperea firului existenței, cu întîlnirile cu extratereștri, cu înțelepciunea rusă etc. etc. n-ar fi mers într-o țară din Occident. Acolo folosesc alt tip de dezinformare. Aici sfertodoctii cad repede pradă. Decăderea educației în România, datorată corupției, clientelismului guvernărilor anterioare a pregătit temeinic terenul pentru triumful aberațiilor. Conducerea abuzivă de pînă acum anticipa răsturnările de astăzi, Din păcate „răsturnarea” riscă să fie nu spre parte bună, ci spre cea rea, spre trecutul nebulos, spre o decădere și mai accentuată a societății românești.