sâmbătă, septembrie 14, 2024

O capcană mediatică

Orice societate democratică, clădită pe fundamente sănătoase, are oricând nevoie de un puternic partid de stânga. Alternanța la putere, garanția că electoratul are oricând la îndemână opțiunea între Stânga și Dreapta înseamnă, fără doar și poate, unul dintre elementele care definesc democrația.
Tocmai de aceea, în urmă cu ceva vreme în urmă scriam că nu împărtășesc defel opinia potrivit căreia PSD s-ar cuveni scos în afara legii, așa cum cereau la un moment dat unele condeie, dar și politicieni și reprezentanți ai societății civile. Eliminarea lui poate și trebuie să fie făcută pe cale naturală, adică prin alegeri, prin voința liber exprimată a electoratului.
Din momentul scrierii comentariului cu pricina, PSD s-a identificat tot mai pronunțat cu răul. El și liderul său de până mai deunăzi, Liviu Nicolae Dragnea, dar și cei ce i-au stat acestuia în preajmă, activul de partid care i-a aplaudat frenetic și iresponsabil abuzurile și ilegalitățile, tot mai accentuatele tendințe autoritarist-dictatoriale, mania grandorii, credința că ar fi infailibil și că nimeni și nimic nu ar putea să i se opună au făcut un rău imens României. Duminică, 26 mai, PSD a decontat pentru aceasta doar o factură parțială. Adevărata notă de plată trebuie să vină la alegerile viitoare. ȘI e de sperat că ea va fi una nu doar pipărată, ci de-a dreptul devastatoare.
Așa după cum am scris în repetate rânduri și înainte, și după data data de 26 mai, PSD și-a pierdut dreptul de a mai reprezenta ceva pe scena politică. El nu mai are nimic în comun cu stânga politică, dovada cea mai clară pentru aceasta fiind dată de detaliul că familia lui europeană nu îl mai recunoaște ca atare. În zilele care au trecut de la duminica votului s-a mai dovedit o dată, fără putință de tăgadă, că PSD este un partid nereformabil. Fiindcă reformă înseamnă mult mai mult decât două-trei decapitări,înlocuirea unui funcționar cu altul, eliminarea din rândul întâi al conducerii a mașinii vorbitoare și decervelate Codrin Ștefănescu, înlăturarea din fruntea comunicării a d-nei Anca Alexandrescu și anunțul că am avea de-a face cu un nou PSD. Nici vorbă. PSD a rămas același, de unde și necesitatea ca alegerile viitoare să îl înlăture cu totul, creând, între altele, și premisele în vederea creării unui alt partid care să reprezinte cu adevărat stânga. Precizez că partidul Pro România, creația politică a domnilor Victor Ponta, Sorin Câmpeanu și Daniel Constantin, nu înseamnă nicidecum soluția așteptată.
Același a rămas nu doar PSD-ul, aceeași este și presa care îi servește acestuia interesele. După câteva ore de dezorientare, Antena 3, România tv, TVR 1 cu emisiunea România 9 a lui Ionuț Cristache, dar și Evenimentul zilei, Cotidianul, Cațavencii, cu fostul sfătuitor al lui Dragnea, pe nume Bușcu Doru, trecut cu arme și bagaje în slujba agramatei Viorica Dăncilă, ca să nu mai vorbesc despre dezamăgitorul Mircea Dinescu, site-ul luju cu Răzvan Savaliuc și Adina Anghelescu pe mai departe teleghidați de interesele Antenelor securistului Voiculescu pentru care funcționează drept anexă, site-ul dc news prin care își deversează public ticăloșiile și nesimțirea numitul Bogdan Chirieac, bătrânii profesioniști ai dezinformării formați la școala comunistă, Cristoiu, Nistorescu, Roșca-Stănescu, au revenit la același vechi și pestilențial discurs. Încurajați și stimulați de faptul că PSD deține încă puterea, are și banii cu care le-a cumpărat condeiele și conștiința. Bani pe care și i-a atribuit prin sumele imense puse la dispoziție prin Legea bugetului de Stat care tot de pesediști și aldiști a fost croită și aprobată.
Da, aceasta este realitatea. PSD păstrează încă toate pârghiile puterii în România, puțin contând că el înseamnă putreziciune, ticăloșie, minciună. Iar situația nu va putea fi schimbată decât prin alegeri. Duminică, 26 mai, electoratul a arătat că este capabil și că vrea să o facă. Sarcina formațiunilor politice din adevărata Opoziție constă în a nu-i spulbera acestuia speranța că are motive să se prezinte la vot. Că alternativa este una viabilă. Iar viabilitatea nu se dovedește în nici un cz prin certuri și dispute în jurul unei teme minore precum aceea a adevăratului câștigător al alegerilor consumate în ultima decadă a lunii mai. O temă care, din păcate, a reprezentat capul de afiș al simulacrului de dezbateri politice din cursul săptămânii trecute. Gândită și propusă ca atare tocmai de presa care slujește PSD. O evitare a capcanei mediatice, a falselor dispute, a contrazicerilor orgolioase, a certurilor de dragul imaginii mi se pare că ar trebui să fie una dintre temele de reflecție pentru Opoziție.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. „Da, aceasta este realitatea. PSD păstrează încă toate pârghiile puterii în România…”

    „Presa care servește interesele” este din păcate aproape întreaga presă, ceea ce demonstrează, într-adevăr, că PSD, ca exponent al cleptocrației, încă păstrează toate pârghiile puterii în România.

    Am auzit în ultimele zile la TOATE posturile TV, carevasăzică, inclusiv la cele considerate imparțiale și obiective, discursul Deputatului Mitralieră: „mergeți să negociați pensiile și salariile cu cei pe care i-ați votat”. Nu m-ar mira în context ca atunci când vor fi întrebați despre autostrăzi și spitale guvernanții să spună „întrebați PNL și USR+, că doar ei au primit cele mai multe voturi la ultimele alegeri!”.

    Ziariștii din aproape întreaga presă întreabă reprezentanții Opoziției de ce nu se schimbă România, de ce nu scade inflația, ori de ce cresc împrumuturile… și de ce nu fac ceva în acest sens. Nu sunt la putere?!… De ce nu preiau puterea?!

    Or, nu cred că există vreun ziarist care să nu știe că recentul vot în favoarea d-lui Ciolacu confirmă faptul că PSD încă păstrează toate pârghiile puterii în Camera deputaților. Apoi, votul în favoare d-lui Tăriceanu demonstrează că PSD încă păstrează toate pârghiile puterii în Senat.

    Așadar, PSD încă păstrează toate pârghiile puterii în România, iar mass-media manipulează la greu cetățenii propagând discursul Deputatului Mitralieră pentru a decredibiliza Opoziția și a scădea susținerea cetățenilor în favoarea acesteia. Toate televiziunile, după cum am văzut, inclusiv cele „pro-democratice”, și majoritatea presei scrise (și cea online).

    Explicația este la îndemână.

    Cleptocrația simte un pericol. Din țară, dar nu numai. După 30 de ani se simte o adiere ușoară… Am văzut-o în Austria. Dar, că am tot scris în comentarii… Papa Frank, unul dintre „cetățenii mondiali” de la care „consilierii guvernamentali” din România primeau „sfaturi”, are acum oarece întâlniri la cafea cu procurorii, la fel precum Fratele Bibi.

    Or, timp de 30 de ani în România s-a petrecut un jaf de proporții fabuloase. Iar unii dintre slujitorii cleptocrației nici nu știu să facă altceva decât să fure din averea publică. Dacă guvernarea cleptocrată, adică Sistemul care l-a învins pe dl Președinte Constantinescu, ar fi nevoită să-și restrângă activitatea în patria noastră ar fi [inclusiv] pentru marionetele ei din presă un dezastru. La fel pentru toți incompetenții și corupții din România aflați în slujba cleptocraților. De la „servicii” la Educație și învățământ, de la Administrația publică, la oamenii de afaceri de carton care trăiesc din contracte cu statul, de la impostorii din Sănătate, la ziariștii propagandiști obedienți șamd.

    Dacă s-ar clinti guvernarea cleptocrată de la conducerea României, toți aceștia ar trebui să muncească într-un mediu competitiv, concurențial, pentru a trăi…

  2. Socialiștii/socialdemocrații au azi succes în Spania, Olanda, Danemarca (noua premieră), Portugalia, etc. In Franta 7 %, RFG 12% sunt în declin. Sunt partide tradiționale, unii de peste 160 de ani.
    Cureaua de transimiune a partidului cum au fost denumite “sindicatele” de comuniști s-a evaporat după eliberarea din Națiunea ceaușistă 1989. Sindicatele nu mai au un rol în societatea civică în est (Cehia: partidul communist-stalinist sprijină guvernul de oligarhi al lui Babis) după 1989. Societatea civică în est a fost puternic amputată, deformată, atomizată în epoca comunistă. Sindicatele românești se pot reorganiza?

    …“…PSD și-a pierdut dreptul de a mai reprezenta ceva pe scena politică. El nu mai are nimic în comun cu stânga politică, dovada cea mai clară pentru aceasta fiind dată de detaliul că familia lui europeană nu îl mai recunoaște ca atare… PSD păstrează încă toate pârghiile puterii în România, puțin contând că el înseamnă putreziciune, ticăloșie, minciună. Iar situația nu va putea fi schimbată decât prin alegeri. Duminică, 26 mai, electoratul a arătat că este capabil și că vrea să o facă. Sarcina formațiunilor….”……

    Fără sindicate ca reprezentanți ai angajatilor nu se pot obține compromisuri ca în vest. Franța (are salar minim) se bazează pe un model politic de coliziune, de confruntare. Ieri a fost sindicatul comunist CGT azi sunt gilets jaunes. In statele scandinave (nu au salar minim) și RFG (Soziale Marktwirschaft) sindicatele au avut până 1989 un rol semnificativ în stabilirea salariilor, ale condițiilor de muncă, etc. In vest această legătură cu socialiștii/ socialdemocrații s-a slăbit mult după 1989.
    România Mare a moștenit sindicate și partide socialdemocrate în regiunile istorice Bucovina, Banat, Transilvania, etc. Nu trebuie cercetat amănunțit aici dar e o moștenire din interbelic unde „statul național unitar centralizat” a început cu constituția din 1923 o orientare care a dus la dictatura din 1939-1944 și eliminarea acestei părți din societatea civică în regiunile istorice. Ce a urmat 1944-1989 e bine cunoscut, mai puțin discutat. PCR/FSN/PSD? De unde încredere într-un partid socialdemocrat românesc de azi? De unde personalul nou necesar? Care tradiție? Care program? Care țel?

    Societeta civică crează statul. Mentalitatea și tradiția crează statul și invers statul influențează societatea civică.
    Eu cu cine votez
    I.L. Caragiale azi.

  3. O mini radiografie a societatii romanesti actuale , o zicere ce cuprinde un adevar, ce se face cunoscut si care este inteles zi de zi, de cit mai multi oameni . Trendul ascendent al intelegerii fenomenelor aratate ,dar care nu sunt nici pe departe prezentate in totalitate ,cuprinde din ce in ce mai multa lume si din ce in ce mai multi tineri , ce doresc sa intelega si sa sprijine, europenismul de veacuri al poporului roman .Ceea ce vedeti este zvircolirea ultimului cap ,al balaurului cel rau, cu sapte capete , din basmele copilariei unora dintre noi . Avem oportunitatea extraordinara , sa fim ajutati in visul nostru , al tuturor, de un presedinte, ce este profund anti comunist ,anti totalitarist ,anti nationalist -populist si care prin corectitudinea arata in totalitatea spuselor si actiunilor trecute si viitoare , face ca o majoritate sa constientizeze rapid, locul nostru viitor ca tara si sa inteleaga , ca numai intr-o Uniune puternica si supusa unei conceptii generale , numita DREPTURILE OMULUI ,poate dainui in timp . Orisice derapaj sau incercare de derapaj, asa cum este afirmata de rezultatul recentului Referendum si recentele alegeri Europene , este zic eu repede eliminata(incercarea desigur ) de electorat si cei care in viitor vor incerca sa procedeze de aceasta maniera ,vor fi rapid inlaturati .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro