vineri, decembrie 9, 2022

O cupă de acid sulfuric pentru presa de investigație

Cazul Oltchim, dezbătut cu fervoare de vreo două săptămâni, e abordat în mass-media pe ipoteze, presupuneri, ghicitori. Ziarul România liberă inventaria zilele trecute cele ”șase mistere” ale privatizării, iar audio-vizualul trăiește de pe urma spectacolului dat de Dan Diaconescu, vorba presei,”inculpat și adjudecatar” în urma licitației pentru privatizare. Presa nu are la îndemână informații certe care să explice ce se va întâmpla cu combinatul, cu angajații, cu salariile restante, cu funcțioonarea în viitor. Autoritățile presupun că Diaconescu-OTV nu are banii și profită de slăbiciunea statului pentru a face un circ mediatic major, analiștii economici avansează ipoteze deloc optimiste în legătură cu privatizarea (cu cât mai la vedere, cu atât mai cețoasă) și cu patronul potențial, iar presei îi rămâne să speculeze repetând întrebarea ”cine se află în spatele lui Dan Diaconescu?”, doar-doar va primi un răspuns.

Un caz cum este cel al privatizării Oltchim pune în evidență cât de mult a pierdut presa de investigație, pusă pe butuci în anii de criză și de sălbatică politizare. Jurnaliștii s-au găsit dezarmați în fața manipulărilor și a lipsei de transparență a unei privatizări ”la vedere”, fără surse de încredere, fără documente relevante, toate necesare unei anchete veridice. Pe acest gol se poate compune o cacealma de proporții, în deriziunea legii și a speranțelor pe care oamenii Oltchimului și le agață de venirea unui patron salvator. Jurnalismul de investigație costă. O anchetă înseamnă timp și bani. Patronii de presă nu investesc în așa ceva decât dacă ancheta e comandată pentru combaterea unui adversar politic sau a unui concurent. Avem exemple în acest sens, Trustul Intact își înființase la un moment dat un departament ”de șantaj”, cum dezvăluia un jurnalist. Mai sunt și alte exemple, în presa scrisă, în televiziunile locale etc. O anchetă de presă mai presupune, pe lângă fler, nas de detectiv, cunoașterea instituțiilor, a legislației, obligatoriu și independența jurnalistului capabil să își asume riscuri. Altminteri ancheta sa va fi oprită de la publicare și difuzare pentru a nu deranja, pentru a nu strica jocurile, pentru a nu afecta imaginea vreunui puternic al zilei. Nu s-ar putea spune că nu există azi în presa românească astfel de jurnaliști. Un exemplu strălucit este Adrian Mogoș, care a primit în 2010 Premiul de Excelență pentru investigație jurnalistică acordat de Inițiativa Central-Europeană și de Organizația Media Sud-Est Europene (SEEMO). Trebuie amintită și o veterană a presei de investigație, o natură de detectiv ieșită din comun, jurnalista Ondine Gherguț, acum redactor la România liberă.

În general, jurnaliștilor români le lipsesc nu calitățile, ci condițiile. Mai cu seamă autonomia. Ca în fiecare an, Raportul FreeEx semnalează în 2011, sub tristul generic ”Presa românească în cădere liberă”, pierderile: ”Calitatea actului jurnalistic a continuat să se degradeze. Informația relevantă din perspectiva interesului public a fost sufocată de dezbateri sterile pe televiziunile de știri. Jurnalismul de investigație s-a refugiat în online și a devenit preponderent o preocupare a jurnaliștilor freelance. Presa nu-și stabilește întotdeauna independent agenda zilnică, ci preia informația prioritizată de către grupuri de presiune, politice și financiare”, sunt doar câteva constatări. În 2001 se înființa Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație-CRJI. Jurnaliștii care au fondat organizația – trebuie aminiți Ștefan Cândea, Sorin Ozon, Cătălin Prisecariu, Radu Paul, Mihai Vasile, dar și alți 20 – au găsit frecvent finanțare internațională pentru a sprijini investigații transfrontaliere pe subiecte periculoase de contrabandă, rețele de prostituție, trafic de cetățenie etc. Anchetele au fost puse gratuit la dispoziția presei din România. Foarte puțini s-au arătat interesați. Freedom House a instituit la rându-i un proiect de sprijin al jurnalismului de investigație, cu granturi și traininguri substanțiale. Totuși ziariștii se mulțumesc frecvent cu ”parteneriatele” prin care li se livrează subiecte de gata, dosare întregi sau documente compromițătoare provenite de la miniștri, demnitari de tot felul, oameni de afaceri, politicieni, cum deunăzi scria Liviu Avram. Prin intermediul falselor anchete au loc răfuieli, lovituri sub centură, dueluri politice. Numărul anchetelor adevărate, puse în slujba adevărului la care publicul are dreptul, se micșorează. Supraviețuitorii speciei de jurnalist-detectiv sunt incomozi și trebuie stârpiți. Vezi cazul recent al CV-ului contrafăcut al lui Șova, indignat la culme de îndrăzneala jurnalistului Cătălin Prisecariu de a-i scotoci biografia profesională pe site. Pentru cutezanța de a difuza în premieră documentele deja celebrului plagiat al lui Victor Ponta, a fost desființat un canal de televiziune, TVR Info. Totuși, până nu se va cenzura Internetul, presa online, specia inconfortabilă, chiar diminuată, va supraviețui.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. intrebare la radio Erevan:exista presa de investigatie in romanica?
    da,exista,doar ca se numeshte asha ptr standardele de acolo

  2. Doamna se afla in eroare. Ziaristul nu poate descoperi, in urma unor investigatii, ceea ce nu exista. Prevederi absente din contract referitoare la destinatia banilor nu pot fi inventate de jurnalist in urma oricaror investigatii, Materia nu poate fi inventata acolo unde e neantul. termenul de mistere folosit e generic, se putea numi articolul invocat cele 6 puncte slabe ale …. De exemplu absenta oricaror prevederi in contract referitoare la destinatia celor 45 milioane de euro e un punct slab, nu un mister.

    • Legat de: „absenta oricaror prevederi in contract referitoare la destinatia celor 45 milioane de euro e un punct slab, nu un mister.” se impune un comentariu, destinatia celor 45 de milioane este prevazuta in legea finantelor publice si legea bugetului, nu poate constitui obiect al contractului. Nu este treaba cumparatorului Oltchim ce face statul cu banii primiti. Daca nu exista in legea bugetului prevederi privind destinatia acestor sume, se poate face o rectificare de buget cu aprobarea parlamentului.

  3. […] Contributors: O cupă de acid sulfuric pentru presa de investigație. Brîndușa Armanca este de părere că un caz cum este cel al privatizării Oltchim ”pune în evidență cât de mult a pierdut presa de investigație, pusă pe butuci în anii de criză și de sălbatică politizare. Jurnaliștii s-au găsit dezarmați în fața manipulărilor și a lipsei de transparență a unei privatizări ”la vedere”, fără surse de încredere, fără documente relevante, toate necesare unei anchete veridice. Pe acest gol se poate compune o cacealma de proporții, în deriziunea legii și a speranțelor pe care oamenii Oltchimului și le agață de venirea unui patron salvator. Jurnalismul de investigație costă. O anchetă înseamnă timp și bani. Patronii de presă nu investesc în așa ceva decât dacă ancheta e comandată pentru combaterea unui adversar politic sau a unui concurent”, a scris Armanca. Share this:TwitterFacebook           0 votes Etichete: revista presei […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

Contributors: Giulia Sfameni Gasparro, Moshe Idel, Giovanni Casadio, Maria Vittoria Cerutti, Dana Jalobeanu, Pietro Daniel Omodeo, Sascha Freyberg, Arianna Migliorini, Edward Kanterian, Roberta Moretti, Gregory Spinner, Laura Teodora David, Dorin David,  Daniela Dumbravă and Bogdan Tătaru-Cazaban. Cumpara volumul de pe ZetaBooks
„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro