O datorie achitată

Populara serie a Biografiilor romanțate ce face parte din diversificata ofertă de carte a editurii Polirom ne-a făcut cu puțină vreme în urmă surpriza apariției unui volum dedicat Rodicăi Ojog-Brașoveanu.

Surpriză mai întâi fiindcă, deși intens savurate de cititori aparținând unor categorii sociale și de vârstă extrem de diferite, romanele polițiste provoacă un interes în cel mai bun caz mediocru din partea criticii, puțini fiind cercetătorii preocupați de aprofundarea detaliilor biografice ale autorilor. Nu mă îndoiesc că există studii sau chiar cercetări doctorale consacrate Agathei Christie sau lui Georges Simenon. Îmi aduc, de pildă, aminte că, în urmă cu ani buni, în vremea atât de îndepărtatei mele studenții, una dintre cele mai serioase profesoare de la Catedra de Franceză a Universității din Cluj- e vorba despre excepționala doamnă Angelica Kalik, eminentă în domeniul Limbii franceze contemporane=,  m-a surprins împărtășindu-mi intenția de a propune un curs special dedicat creatorului inspectorului Maigret. N-as fi crezut însă, până mai deunăzi, adică până la apariția volumului Liliei Calancea, că în România anului 2025, ar mai putea stârni interesul scrierile și mai ales cercetarea  vieții Rodicăi Ojog-Brașoveanu. Aceasta în pofida faptului că știam că există deja  o carte ce-i este dedicată și că mă numărasem cândva și eu printre cititori care savurau poveștile cu maiorul Cristescu, cu colega acestuia, Minerva Tutovan, cu Melania Lupu și cu motanul Mirciulică. Unde mai pui și că eu însumi, din poziția de profesor,  urmasem exemplul unei alte foste profesoare din studenție- am numit-o pe Voichița Sasu- care, la un curs practic de Retroversiuni,  ne-a provocat să traducem în franțuzește pasajul socotelilor finale din fermecătorul Bună seara, Melania.

Ce este, de fapt, cartea Liliei Calancea, scriitoare născută în Republica Moldova, carte intitulată Rodica Ojog-Brașoveanu -320 de pisici în Cimitirul Bellu? Ce este în plus decât o reușită mostră de biografie romanțată. Indubitabil,  achitarea unei datorii.

Născută în 1977 la Strășeni, într-o Republică Moldova încă intens rusificată, Lilia Calancea mărturisește că a descoperit frumusețea, expresivitatea limbii române odată cu lectura romanelor polițiste și apoi istorice ale unei scriitoare care, la îndemnul soțului ei, nimeni altul decât actorul Cosma Brașoveanu, a renunțat la siguranța nu numai de ordin financiar, siguranță conferită de profesia de avocat, spre a deveni liber profesionistă și autoare  de romane polițiste.

Cartea Liliei Calancea este, așadar, o continuă, o repetată declarație de iubire și de recunoștință. Așa că poate că nu ar trebui să ne mire că Lilia Calancea nu s-a dus să-i caute Rodicăi Ojog-Brașoveanu dosarul de posibil informator (dintr-un articol al Iuliei Popovici din Observator cultural aflăm câteva detalii interesante despre un angajament și numele legendat, Miranda) și nici că undeva către sfârșitul volumului, se ajunge până acolo încât limba, stilul romanelor celei numite, de la un moment dat încolo, familiar Rodica, este comparat cu expresivitatea scrierilor autorului Livezii de vișini  și al Doamnei cu cățelul.  

E clar că pentru Lilia Calancea, Rodica Ojog-Brașoveanu a devenit o continuă prezență, adesea obsesivă. Obsesie indubitabil productivă decontată în acele capitole scrise la persoana întâi în care ne sunt descrise întâlnirile periodice, începute în spațiul cimitirului Bellu (loc, topos, adesea evocat în cărțile romancierei) ale biografei cu enigmaticul domn  bizar numit Ω. Da, exact așa. Omega.Desemnat și ortografiat în carte în specificul celei de-a 24 a litere a alfabetului grecesc. Poate și pentru că o parte din povestea iubirii pentru Rodica Ojog- Brașoveanu, narată la persoana întâi, se petrece în locuri din Grecia, poate și fiindcă soțul autoarei e de origine greacă. Iar cartea mustește de detalii biografice personale.

Există și o altă, o a doua poveste scrisă tot la persoana întâi. Aceea atribuită Rodicăi Ojog- Brașoveanu. Care ne spune despre ea aproape totul. Și despre arestarea tatălui, exclus definitiv de regimul comunist din avocatură, și despre arestarea proprie intervenită îndată după participarea la un miting de solidaritate cu Ungaria din toamna anului 1956, și despre căsătoria eșuată cu frumosul și egoistul Bebe Gașpar, și despre anul petrecut la fabrica cândva celebră Galenica, și despre căsătoria fericită, una de vis cu actorul Cosma Brașoveanu. Căruia Rodica Ojog-Brașoveanu  îi datorează convertirea la statutul romancieră de succes. Și despre abandonarea policier-ului în favoarea romanului istoric de aventuri. Și despre prietenia cu actrița Lisette Verea, și despre prevestirile acesteia, Și despre cenzură. Și despre destinul nefericit al uneia dintre nepoatele marelui Lev Tolstoi.

După neașteptata, prematura moarte a lui Cosma Brașoveanu, a intervenit dezastrul. Decesul fratelui Dan, o lungă perioadă ascunsă mamei, decesul acesteia, izolarea, singurătatea, boala, chinurile spitalului, moartea, Intervenită la 63 de ani. Exact la vârsta abatelui Brown. Adică a Melaniei Lupu.

Lilia Calancea- Rodica Ojog-Brașoveanu- 320 de pisici în Cimitirul Bellu; Editura Polirom, Iași, 2025