vineri, aprilie 19, 2024

O demonstrație de forță eșuată

În cursul zilei de vineri Consiliul Superior al Magistraturii a transmis instituțiilor abilitate- Președinția și Ministerul Justiției- motivarea punctului său de vedere în ceea ce privește înlăturarea din funcție a procurorului șef al DNA, d-na Laura Codruța Kövesi. E vorba despre decizia 52/27 februarie 2018.
În aceste condiții este mai mult ca sigur că președintele Klaus Iohannis își va face cunoscută, la rându-i, foarte curând decizia în această privință.
Deși domnii Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu au formulat mai pe față, mai voalat amenințări la adresa șefului Statului (cât de josnici trebuie să fie acești doi indivizi care au ajuns să conducă, printr-o imensă, sinistră eroare a istoriei, cele două Camere ale Parlamentului României!) și cu toate că ministrul Justiției, dl. prof.univ.dr. Tudorel Toader, a lăsat să se înțeleagă că, pentru a-și impune punctul de vedere, va face apel la Curtea Constituțională (al cărei președinte, dl. Valer Dorneanu, servește necondiționat interesele coaliției PSD-ALDE) este aproape sigur că nici nu poate fi vorba despre revocare.
Iată de ce interviul făcut pe cheltuiala Evenimentului zilei de Ion Cristoiu cu dl. Sebastian Ghiță a fost, fără doar și poate, conceput și planificat ca unul al ultimei șanse. O încercare de forțare a mâinii președintelui, o tentaivă grosolană de manipulare a opiniei publice. O demonstrație de forță a penalilor, a celor cu mari probleme în justiție care și-au pus la treabă trompetele lor din presă cu speranța că astfel vor putea influența decizia președintelui Iohannis.
Slaba prestație jurnalistică a intervievatorului, bâlbâielile lui penibile, giugiuleala grețoasă, alianța vădită dintre Ion Cristoiu și Sebastian Ghiță a fost difuzată, doar doar îi va mai spori puțin impactul, de patru posturi de televiziune. Lipsa de har a d-lui Cristoiu, mintea lui înceată, partizanatul lui vizibil, caracterul de produs prepay a ceea ce a difuzat în cursul săptămânii trecute trista, jalnica alianța TVR 1, Antena 3, România tv și B1tv sub pretextul că transmit lucruri de interes public, lipsa de charismă a intervievatului, realitatea că acesta nu a dezvăluit , de fapt, nimic, că a dorit să le reamintească unora și altora faptul că știe multe și la o adică ar putea să spună ceea ce știe târându-i odată cu el pe mulți în pușcărie,au făcut să avem de-a face cu o mega-operațiune eșuată. Imposibil de salvat de ziși comentatori politici aflați în solda lui Dragnea, Tăriceanu, Voiculescu și a altor indivizi de aceeași joasă speță.
Ce a făcut, de fapt, dl. Ghiță? A repetat ceea ce știam deja. S-a jucat de-a fotografia buclucașă. Nu mai este pentru nimeni o noutate că doamna Laura Codruța Köveși nu este tocmai fără prihană, că a comis greșeli, că s-a aflat în felurite locuri de unde era mai bine să lipsească. Tot la fel cum e mai mult ca sigur că nici activitatea Departamentului Național Anticorupție nu este chiar ireproșabilă. Că se află în aparatul de lucru al Departamentului și angajați care nu și-au făcut așa cum s-ar fi cuvenit datoria. Repet. Doamna Kövesi a greșit încăpățânându-se să nu recunoască prezența în sufrageria lui Oprea, colaborarea dintre SRI și DNA neîncuviințată de CSAT ori să nu admită că activitatea instituției pe care o conduce a avut și părți nu tocmai luminoase. Nu a fost chiar foarte inspirată nici neparticiparea procurorului șef al DNA la audierea solicitată de Comisia anume creată de Parlamentul României. Este mai mult ca sigur că doamna Kövesi ar fi avut câștig de cauză.
Cu spuneam, dl. Ghiță a evitat să facă dezvăluirile adevărate. Care îi vizează mult mai mult pe alții decât pe doamna Kövesi. Dl. Ghiță nu a arătat decât pisica moartă. Asemenea lui Ion Cristoiu, Sebastian Ghiță nu a făcut decât să răspundă unei comenzi politice. Cu deosebirea că în vreme ce Ion Cristoiu s-a dat de ceasul morții să ducă la îndeplinire ordinul, dl. Ghiță a răspuns comenzii doar pe jumătate.A făcut-o prost, timid, timorat. Ori a preferat să mimeze timiditatea. Nici urmă de nucleară în confesiunile fugarului căruia li s-a dat prea multă importantă. Și al cărui loc ar trebui să se afle fie într-o sală de tribunal, fie la pușcărie. Sunt absolut sigur că, odată ajuns acolo, confesiunile lui Sebastian Ghiță ar deveni mult mai palpitante.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. „…activitatea Departamentului Național Anticorupție nu este chiar ireproșabilă”

    Adică, șeful Structurii Antimafia este condamnată într-un dosar și cercetată în alte două pentru legături cu persoane implicate în infracțiuni de criminalitate organizată și „activitatea Departamentului Național Anticorupție nu este chiar ireproșabilă”?! Eu îndrăznesc să cred că este posibil ca autorul să fi dorit să spună că procurorii DIICOT au fost complici cu infractorii, dar exprimarea să nu-i fi ieșit chiar așa cum a dorit ! Iar „serviciile” (ori, măcar fascii din acestea) le-au fost complice (și probabil încă le mai sunt), de asemenea

    „Lipsa de har a d-lui Cristoiu, mintea lui înceată…”

    Ba, să am pardon! Dl Cristoiu este un jurnalist excelent după părerea mea. Dar domniei-sale îi lipsește în ultimul timp un simț. Bunul simț. Pentru banii pe care i-a primit, dl Cristoiu nu a putut presta mai mult și mai bine. N-avea cum să scoată mai mult dintr-un non-subiect, în condițiile în care avea „temă” ca dl Ghiță să fie „magnific și triumfător” fără să aibă nimic de zis (precum foarte bine, după părerea mea, observă autorul articolului). Și asta în contextul în care, ca bun jurnalist, după cum spuneam, dl Cristoiu era perfect conștient de mizeria pe care o realizează, de penibilul situației în care se pune și de imoralitatea pe care o demonstrează.

  2. Caracatita postdecembrista, neocomunista/criptocomunista,, naparlita ideologic, este
    infuzata in toate institutiile statului si partidele politice. Este o realitate confirmata de cei
    28 deani in care s-a demonstrat acest fenomen.Distrugerea partidelor istorice, anihilarea
    societatii civile,, confuzia totala privind partidul unic ramas pe esicherul politic [vezi problema
    monarhiei, simulacru alegerilor – la „congres”- PSD….], confuzia generalizata, deruta si dezbinarea din societatea Romaneasca, fara o perspectiva, demonstreaza clar necesitatea
    Agorei/piata universitatii. Solutia nu poate fi decat prin activitate si vot in deplina cunostinta de cauza. A constata este necesar, dar nu suficient…

  3. Mi-aduc aminte cu nostalgia tineretii de vremile cind „cei ce nu gindeau ca noi” aveau necazuri.
    Azi doar se incearca sa ti se inchida gura de noii deontologi.
    Realitatile ramin.

  4. ” …acești doi indivizi care au ajuns să conducă, printr-o imensă, sinistră eroare a istoriei, cele două Camere ale Parlamentului României!…. ”
    Nu cred ca aveti dreptate, dle Morariu.
    Nu este o ” imensa, sinistra eroare a istoriei”, ci pur si simplu istorie care se scrie normal, intrucit cei doi ticalosi au ajuns la putere prin vointa alegatorilor romani, exact asa cum – pastraind proportiile intre tari, cauzele evenimentelor si personaje – a ajuns si Hitler cancelar in 1933.
    Si urmarile vor fi aceleasi, catastrofa totala.
    Ce sa ne dorim ?
    Sa se intimple mai repede, fiindca nu am nici o indoiala ca alegerile din 2020 vor repeta votul electoratului roman. ?

  5. Domnule Mircea Morariu,

    Se vorbeşte că dumneavoastră aţi fost la SRI.
    Se spune că există fotografii şi filme.
    Nu vă încăpăţânaţi şi recunoaşteţi că aţi fost la SRI.
    Aveţi curaj şi răspundeţi la întrebarea: De ce aţi fost la SRI?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro