luni, octombrie 7, 2024

O dezbatere imaginara pe tema taxei clawback aprobata ieri in Guvern

Ne aflăm în faţa celui mai dur act normativ din domeniul sănătăţii din ultimii 20 de ani. Este un gest de forţă, o materializare a ceea ce se numeşte voinţa politică – definită cel mai adesea prin absenţa ei. Este o declaraţie de război de o amploare care depăşeşte graniţele României, pentru că industria farma este un câmp de luptă întins pe mapamond. Un semn de slăbiciune într-o zonă puţin importantă economic raportat la piaţa mondială, aşa cum este România, poate reprezenta un exemplu toxic care poate fi urmat de alte ţări. Este un exemplu tipic de lovitură puternică cu pumnul în masă, o  chemare la ordin, care nu ar fi putut să vină decât fie din partea premierului însuşi fie la comanda preşedintelui ţării. Premierului îi revenea răspunderea penală pentru închiderea ochilor şi ştergerea creanţelor neîncasate – aşa cum se preconiza în cazul în care s-ar fi emis o HG în aplicarea OUG 69/2011 – aşa cum Guvernul ne-a tot înştiinţat după fiecare şedinţă săptămânală de o lună încoace. Se pare că Emil Boc nu a mai acceptat să fie doar cel care semnează urzelile interesate ale celor subordonaţi, urmând ca să suporte personal consecinţe penale. Preşedintele pe de altă parte, dacă el este forţa care trasat soluţiile din actul normativ, ar fi pentru prima oară când materializează  declaraţiile sale publice dar criptice în domeniul sănătăţii.

Bazându-mă pe varianta de proiect din anexa, voi încerca să preconizez dacă şi mai ales cât din veselă se va sparge în urma zgâlţânatului mesei şi dacă nu cumva se va sparge chiar masa însăşi.

Actul normativ rezolva mai multe probleme cu care se confruntă Guvernul: oprirea creşterii consumului de medicamente, punerea în practică a prevederilor precedentelor ordonante de urgenţă (din 2009 si 2011) prin stabilirea unei metodologii de cuantificare a creanţelor, exonerarea premierului de răspunderea penală care i-ar fi revenit dacă accepta să uite de sumele pe care firmele de medicamente le-ar fi datorat ministerului sănătăţii ci care nu au fost încasate datorită culpei acestuia.

În prima parte, printr-o formulă de calcul globală se plafonează bugetul de medicamente suportate din bani publici urmând ca orice depăşire să fie suportată de deţinătorii licenţelor de punere pe piaţă.

Mecanismul prin care se încearcă oprirea creşterii consumului este unul grosier şi “original”, inexistent în nici o ţară din lume. Taxe de tip clawback mai există în unele ţări, sunt în general modice şi reprezintă un procent din depăşirea consumului prognozat. Prin formula de calcul propusă producătorilor li se impune o obligaţie fiscală egală cu 100% din depăşire calculată prin aplicarea procentului depăşirii bugetului la volumul vânzărilor fiecărei firme!

Această variantă – (imposibil de acceptat din punctul meu de vedere ca principiu) este însă neşlefuita şi discriminatorie pentru diferiţii producători în funcţie de unele particularităţi. Astfel, producătorii de medicamente inovative au inclus în preţul medicamentului un procent variabil destinat marketingului. Măsura preconizată vrea să descurajeze marketingul care duce la supra prescriere. În general, pretul de desfacere al unui unui medicament este destinat a acoperi: cheltuielile cu cercetarea, cu producerea, cu promovarea, cu distribuţia şi profitul acţionarilor. La o creştere a pieţii de numai 15% s-ar ar fi lovit brutal bugetul de promovare dar şi cel de distribuţie celelalte costuri fiind fie constante, fie scufundate, fie intangibile oricum invariabile. Producerea unui medicament se face la scară planetară, planificat şi ultra controlat, fiind practic imposibil să influenţezi costurile de producţie. Banii de cercetare (în medie 1 miliard de dolari SUA per produs) s-au cheltuit deja, firma fiind în plină cursă contracronometru pentru recuperarea investiţiei iniţiale, iar acţionarilor din SUA, Marea Britanie sau de oriunde nu le poţi cere să facă donaţii bolnavilor din România! Drept urmare, o asemenea taxă ar topi imediat bugetul de promovare însă ar afecta şi distribuţia. Cu cât depăşirea ar fi mai mare prejudiciul adus firmelor fiind mai mare, de vreme ce nu mai încasează nimic suplimentar ci trebuie să plătească. Se va declansa o cursă în care firmele să descurajeze consumul, exact contrar intereselor lor şi ale paienţilor. Pentru pacienţi situaţia este dramatică. Să ne imaginăm că în România exista 100.000 de pacienţi suferinzi de o anumită formă de cancer, care au nevoie de medicamentul x. În condiţiile plafonării consumului, firmele ar trebui să descurajeze medicii să mai prescrie medicamente la pacienţii care sunt diagnosticaţi în prezent până ce nu moare un număr similar de pacienţi care primesc tratamentul cu pricina tocmai pentru a li se prelungi viaţa! Este absolut abominabil, să pui în cârca firmelor producătoare astfel de intervenţii în piaţa de medicamente. Pe de altă parte, aplicarea unui procent neindividualizat pe fiecare produs în parte va conduce la situaţia paradoxală în care, la o depăşire a bugetului cu 20%, un producător care nu depăşeşte bugetul precedent al vânzărilor sale să fie nevoit să dea statului 20% din sumă doar pentru că alţii au înregistrat o creştere cu 30-40%!! Medicamentele generice (copii ale medicamentelor inovative) au un preţ impus de Ministerul Sănătăţii Publice la un nivel de cel mult 65% din preţul medicamentului inovativ – considerându-se că nu au cheltuieli cu cercetarea (adevărat) şi cu marketingul (fals) – deoarece substanţele au intrat deja în uzanţa în urma folosirii lor mai mult de 10 ani! Aşa de face ca măsura va lovi năprasnic tocmai în acea categorie de medicamente care ar trebui să genereze scăderea consumului valoric!! Practic, masura îşi va dovedi eficacitatea imediat, o depăşire a bugetului alocat fiind de neconceput!

Efectele unei asemenea punere în practică a OUG ar fi însă dramatice. Firmele de medicamente ar trebui să se adapteze imediat, să-şi concedieze masiv angajaţii din promovare şi bugetele aferente. Guvernul uită că raţiunea de a fi a firmelor care vând medicamente inovative este de a creşte volumul vânzărilor de la an la an până le expiră patentul şi survine concurenţa cu medicamentele copii! Farmaciştii independenţi şi în unele cazuri chiar şi lanturile de farmacii ar trebui să-şi ia adio de la orice discount de volum şi să calculeze bine dacă afacerea lor mai este viabilă. Pacienţii cu dare de mână ar trebui să-şi cumpere cu banii jos stocuri de medicamente pe cel puţin 3-6 luni, putându-se număra printre cei care nu vor mai prinde raţia redusă gâtuită. Guvernul ar trebui să modifice chiar din ianuarie 2012 plata facturilor de la 330 de zile, cât este în prezent, la cel mult 30 de zile, de vreme ce bugetul este astfel securizat! O asemenea revoluţie ar fi posibilă doar dacă firmele producătoare ar fi româneşti, de stat iar managerii lor numiţi de către partidul aflat la guvernare. Într-o piaţă globală, mai întâi ambasadorii vor lua bon de ordine la primul ministru sau la preşedinte cu proteste scrise, apoi firmele vor suspenda temporar livrările. Aşa cum am mai spus, acceptarea unor asemenea măsuri brutale, şi pe alocuri lipsite de minima viziune, ar genera ideea că preţurile  medicamentelor (şi aşa cele mai mici din Europa la noi în ţară) ascund profituri mult mai mari. Reacţia ar fi una mondială iar urmarea exemplului de către alte ţări ar genera o reacţie în lanţ care ar afecta chiar şi bursa de la Londra sau New York. Este suficient să ne gândim la reacţia generată de blocarea unor amărâte de lalele la vama românească ca să ne dăm seama că soluţia nu stă în supra taxare aberantă ci în mijloace mult mai subtile, pentru care, din păcate, Guvernul nu pare a dispune de competenţa necesară.

Alte aspecte care abordează proiectul sunt la fel de spinoase şi ambiţioase. Guvernul încearcă să transforme sumele neîncasate prin clawback în anii precedenţi prin transformarea lor în creanţe. Măsura este una sortită eşecului, actele normative a căror aplicare se încearcă acum fiind şchioape şi necorectate la timp, aşa cum ar fi trebuit. Însă aceasta este soluţia corectă. Firmele vor trebui să anuleze în contencios administrativ prostia, incompetenţa reală sau mimată a Guvernului şi să anuleze efectele pe care însă le-au generat ele înşile prin lobby-ul oprit la blocarea aplicării legii fără a vedea şi consecinţele.

Un comentariu aparte merită şi dispoziţia aparent inutilă, ”Sumele reprezentând contribuţiile prevăzute la alin.(1), inclusiv dobânzile, penalităţile de întârziere sau majorările de întârziere,  pentru care dreptul de a cere executarea silită s-a prescris până la data preluării în administrare a acestora de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, rămân în responsabilitatea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Astfel premierul vrea să stabilească tranşant că nu răspunde de consecinţele negocierilor de tot felul făcute după ce şi-a pus semnătura pe cele două ordonanţe anterioare iar dacă în contenciosul administrativ vreun judecător va înţelege să stabilească vinovaţi, aceia se găsesc la Ministerul Sănătăţii!! Având în vedere sumele neîncasate numai în acest an, de peste 100 de milioane de euro, cred că domnul Cseke Attila are frisoane şi vise negre!

Mai sunt multiple aspecte care merită discutate, legate de consumul de medicamente din spital, de includerea în calculul consumului şi de medicamente care nu sunt în mod compensate, despre capacitatea ANAF de a juca rolul Ministerului Sanatatii fara a dispune de specialisti in domeniul comertului cu medicamente, despre transparenta consumului de medicamente, despre programele de sanatate, despre alternative sustenabile şi adecvate la soluţia analizată, însă referitor la toate acestea mă voi referi într-o analiză ulterioară publicării actului în Monitorul oficial.

În condiţiile opacităţii decizionale, dezbaterea pe seama unui draft de ordonanţă de urgenţă rămâne un deziderat, un proces imaginar. Ca o remarcă finală, cred că analiza mea va rămâne parţial fără obiect, cel puţin în ceea ce priveşte mecanismul de clawback insă Guvernul are puţin, foarte puţin timp la dispozitie să mai modifice ceea ce a aprobat (teoretic si formal) pentru că începerea trimestrului IV bate la uşă.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. „…şi să anuleze efectele pe care însă le-au generat ele înşile”… Inapoi, la scoala generala, d-le Paveliu! Corect este „…şi să anuleze efectele pe care însă le-au generat ele INSELE”!!

  2. O radiografie foarte buna a impactului noii taxe clawback.
    Din pacate sunt multe aspecte ale negocierii dintre industrie si autoritati care ar trebui acoperite. Asa-zisa negociere este de fapt politica pumnului in gura: intalnirile au avut loc la Ministerul Finantelor Publice si nu la Ministerul Sanatatii.

    Din pacate politicile publice in Romania nu apar ca urmare a consultarilor iar impactul lor nu intarzie sa apara.

    In cele din urma angajatii companiilor si pacientii vor fi singurii care vor avea de pierdut.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Paveliu
Sorin Paveliu
Sorin Paveliu este medic primar boli interne, doctor in farmacologie clinica (1999). Este un bun cunoscator al aspectelor ce tin de administratia si legislatia sanitara. A fost de-a lungul timpului expert in cadrul Ministerului Sanatatii (1993-1995), director al Departamentului de sanatate al Colegiului medicilor din Romania (1996-1999), director general al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (1999-2000), director general al ASIMED S.A.(2000-2003), membru al comisiei de sanatate a Camerei Depuatilor (2004-2008). In prezent este seful catedrei de farmacologie clinica si farmacoeconomie la Facultatea de medicina a Universitatii Titu Maiorescu din Bucuresti (din 2003). Din anul 1993 a scris numeroase editoriale legate de aspecte ale vietii medicale, unele dintre ele adunate in volumul "Reforma fara anestezie" - (publicat in colaborare cu Val Vilcu si Florin Tudose).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro