vineri, martie 29, 2024

O Europă multipolară – UE şi Turcia

Turcia se afla intr-o noua perioada de ascendenţa economica si militara cu o reasezare politica si sociala complet diferita, as numi aceasta perioada ca post-kemalista (de la Mustafa Kemal Ataturk Paşa – intemetorul turciei moderne). Influenta armatei care a fost destinata de Kemal Ataturk ca garant al laicitati republicii a fost diminuata.  Constitutia din 1961 care era doar o adaptare a constitutiei originale ale lui Ataturk, a fost schimbata in 1982 si in sfarsit amendata anul acesta (13 septembrie 2010). Un lucru este absolut clar, Republica Turca construita de Ataturk nu mai exista. Astazi Turcia este un stat Islamic cu o orientare bivalenta – spre occident economic si militar si spre Orientul mijlociu social, cultural si religios. Trebuie de mentionat ca aceasta tranzitie a fost facuta democratic si este fara indoiala vointa poporului turc.

Independenţa statelor turce din Uniunea Sovietică în 1991, cu care Turcia împarte moştenirea lingvistică şi culturală comună, a permis Turciei să-şi extindă relaţiile politice şi economice adânc în Asia Centrală. Cea mai proeminenta din realizarile sale a fost completarea cu multe miliarde de dolari provenita din conductele cu gaze naturale şi petrol de la Baku în Azerbaijan, la portul Ceyhan din Turcia. Conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, aşa cum mai este numită, a făcut parte din strategia politică externa a Turciei, de a deveni conducta de energie din vest. Totuşi, frontiera Turciei cu Armenia, un stat din Caucaz, rămâne închisă în urma ocupării teritoriului Azeri în timpul Războiului.

În anul 2008, peste 90% din necesarul de combustibil al Turciei a provenit din afara ţării.  Turcia susţine un proiect de oleoduct între porturile sale, Samsun de la Marea Neagră şi Ceyhan de la Mediterana, care serveşte deja drept terminal pentru oleoductele care aduc petrol azer şi irakian.  Din 2003, Rusia este primul partener comercial al Turciei, cu schimburi de 38 de miliarde de dolari în 2007. Sute de firme turceşti operează în Rusia, circa două milioane de ruşi vin anual în Turcia (un milion conform altei estimări), iar Rusia asigură, prin Blue Stream, 65% din necesarul de gaz al Turciei.

Turcia este ca mărime a 15-a GDP (Produsul intern brut – prescurtat PIB)  per PPP (paritatea puterii de cumpărare – PPC) a lumii, şi a 17 -a NGDP. Ţara este un membru fondator al OECD şi G-20. Forţele armate turceşti sunt a doua mare armată existentă în NATO, după Forţele armate ale SUA, cu o putere de 1.043.550 militari. Turcia îşi menţine forţele în misiuni internaţionale sub comanda Naţiunilor Unite şi NATO încă din 1950, incluzând misiuni de menţinere a păcii în Somalia şi fosta Iugoslavie şi sprijin pentru forţele coaliţiei în Primul Război din Golf. Turcia menţine 36000 de trupe în Republica Turcă a Ciprului şi a avut trupe desfăşurate în Afganistan ca parte a forţelor de stabilitate U.S.A. şi autorizate U.N, sub comanda NATO-ISAF încă din 2001. Din 2006, parlamentul turc îşi desfăşoară forţele de menţinere a păcii cu ajutorul vaselor de patrulă ale marinei şi detine în jur de 700 de trupe terestre, ca parte a extinderii Forţelor internaţionale ale U.N în Liban în urma conflictului dintre Israel-Liban.

Zonele de interese UE versus Turcia –  Zonele in care interesele UE si ale Turciei se intalnesc intr-o situatie de divergenta sau convergenta se refera numai la cazurile in care am considera ca NATO nu mai  reprezinta si interese americane pure,  spre exemplu situatia din Orientul Mijlociu si sustinerea totala a Statelor Unite fata de Israel, in conflictele cu statele Islamice din regiune.


In tabela (T1) am reprezentat cele trei zone de interese care UE si Turcia se intersecteaza – Balcanii de Vest, Europa de Est care nu este membra UE/NATO si Asia Centrala. Am ajuns la concluzia ca exista o convergenta de interese in doua cazuri si exista interese divergente in alte doua cazuri. Bineinteles ca acomodarea cu aceste divergente este una de ordin politic.

Pentru a intelege felul in care este vazuta Turcia de populatia Uniunii Europene, aduc cifrele unui sondaj care face parte dint-o lucrare elaborata de think-tankul ECFR (The European Council on Foreign Relations) .  Tabela T2 arata ca majoritatea popoarelor Europene nu vad Turcia in Uniunea Europeana in viitori 10 ani – 78%.  11% din europeni nu o doresc de loc alte 11% cred ca se va alatura inainte de viitori 10 ani.

In afara celor mentionate mai sus vreau sa fiu clar in predictia mea in care consider ca Turcia prin politica sa militanta impusa de tandemul Presedinte, Abdullah Gül si Premier, Tayyip Erdoğan ambi membri ai partidului “Justitie si Dezvoltare” (AKP) va crea divergente clare cu unele interese Europene inclusiv interese economice, militare si sociale.

Apartenenta NATO a Turciei va deveni in perioada urmatoare mult mai accentuata in cazul diminuari participarii Americane in acest pact sau minimalizata in cazul in care Statele Unite vor ramane dominant in aceasta alianta militara. Trebuie de amintit ca Turcia   nu a permis Americanilor sa atace Irakul din bazele lor aflate in Turcia si nu a permis navelor americane sa intre in Marea Neagra prin Bosfor pe timpul crizei Georgiene. Ambele au pus multe probleme tactice si intrebari strategice forurilor militare americane.

In concluzie pot mentiona cateva puncte care pot elucida strategiile turce in viitoarea decada:

– Turcia este interesata in a deveni centru de transfer energetic (hub) spre Europa din Caucaz si din Orientul Mijlociu;
– Turcia este interesata sa devina interfata principala intre Europa si Orientul Mijlociu – economic, militar si social;
– Turcia este interesata sa fie membra a Uniunii Europene la  nivel de influenta identic Germaniei, Frantei si Britaniei;
– Turcia are nevoie de Europa si NATO pentru a contracara influenta Rusiei in interesele ei vitale;
– Turcia doreste o Europa fara influenta Americana si un NATO in care americanii vor asigura numai securitatea nucleara;

Europenii vor trebui sa gandeasca ce fel de Europa isi doresc cu Turcia vor fi multe probleme, fara Turcia ar putea sa fie si mai multe probleme. Ramanerea Turciei in Orientul Mijlociu ar putea rezolva unele probleme temporare dar la nivel mediu si lung ar putea creea altele mai mari.

Politica Romaniei fata de Turcia este una mult mai reusita decat cea a multor state ale Uniunii. Romania isi vede interesele la nivel de Marea Neagra si vede in Turcia un partener valoros cu care poate coopera, totusi la un adica, Romania va trebui sa se alinieze majoritatii tarilor Uniunii Europene.

In acest articol ca si in articolele precedente m-am abtinut de a aduce in discutie opiniile mele personale pentru a analiza cat mai corect optiunile existente pe care cititorul ar trebui sa le gandeasca conform datelor prezentate. Un articol de concluzii generale in acest serial al Europei multipolare urmeaza in curand.

Bibliografie si citate

CIA – Yearbook 2009;
Business Week
ECFR – The European Council on Foreign Relations – The Spectre of a Multipolar Europe;
PGA – Politeia Geopolitical Analyses –  New Geopoltical Trends;
Ron Asmus, “Is enlargement dead?” German Marshall Fund;
The Economist;
The Wall Street Journal
Wiki under GNU.

Articolul este un rezumat a articolului publicat pe Politeia-net: Turcia

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. De mentionat ca in Turcia sint o multime de firme occidentale care produc bunuri pentru piata UE.
    Autoturisme , electrocasnice , etc. Turcii au investit in tari din est Europa , inclusiv in Romania . As remarca ca au dezvoltat mult industria lor autohtona dar si nivelul de pregatire profesionala a specialistilor . Ca exemplu , construiesc sub licenta cel mai modern obuzier din lume , PzH 2000 (RFG) dar si elicopterul de atac italian , Agusta Westland AW 129 Mangusta .
    Tara asta va da multe „surprize” batrinei UE . :) De vazut daca vor fi bune sau rele .

  2. Interesele, probabil, o cer, dar o Uniune cu Turcia nu va mai fi Europeana.
    Si pentru ca in „Constitutia” UE nu s-a mentionat nimic despre filonul crestin, va trebui acceptata credinta turcilor?

  3. De fiecare cind merg in Turcia dau peste un ziar pe care-l citesc ( din lipsa de altceva) numit Daily Zaman. Imaginea Turciei rezultata de acolo e mult mai amenintatoare decit ceea ce spui. Ai tot vorbit (in mod corect) de neo-otomanism , eu cred ca se intrevede o tendinta imperiala la Turcia. In conditiile unei prabusiri demografice in Bulgaria, este evident ca pe termen de mai mult de 30 de ani e posibil sa avem iar granita comuna cu turcii. Eu cred ca mai devreme sau mai tirziu Turcia va iesi din NATO, ca sa incerce sa-si refaca un mini imperiu. Politica economica a UE ( de totala deschidere fata de Turcia) e gresita, deoarece tari apartenente UE ca Romania sau Bulgaria sunt inundate de produse ieftine turcesti. Daca vizitezi interiorul Turciei ( si nu litoralul) cei fi stupefiat sa vezi ca nu e o deosebire fata de ce se vede in Emirate.
    Asa ca eu cred ca Turcia trebuie mentinuta in stadiul actual (fara intrare in UE) si o mai mare atentie la cooperarea militara- armele se pot intoarce usor.

    • Bigone salut :)
      Dupa cum vezi majoritatea europenilor nu vad Turcia in UE in urmatorii 10 ani, deci vom vedea ce se intampla pana atunci. Da, cred ca scenariul descris de tine este posibil intr-o perioada de 5-6 decenii.

  4. Va semnalez un articol interesant si care arunca ceva mai multa lumina asupra intrebarii „incotro se indreapta Turcia?”, dar nu numai:

    http://nationalinterest.org/commentary/democracy-turkey-4857

    O observatie: sunt foarte multe semne de intrebare asupra a cat de mult a fost vointa majoritatii turcilor de schimbare recenta a doua articole din constitutie prin referendum.

    In plus, daca vrem sa intelegem Turcia actuala, cred ca va trebui sa intelegem si influenta lui Fethullah Gulen.

  5. Da, in Zaman scriau foarte des despre acest proces.Mi s-a parut fara a cunoaste detalii ca militarii sunt facuti vinovati pentru toate relele ; toate meritele lor au fost aruncate la gunoi.

    • bigone :)
      asta este clar o gresala europeana. Europa a creut slabirea armatei pentru a se conforma „cerintelor” democratiilor europene. Militarii s-au conformat si Erdogan a scos pan-islamul din sacose. Ca deobicei, unde dai si unde crapa., sau drumul spre iad este pavat cu intentii bune!

  6. Turcii au o mentalitate aparte. Pentru un om care traieste in Romania este greu de inteles.
    Pentru ei lucrul cel mai sfant este patria (vatan). De ani de zile duc un razboi de gherila cu PKK, cheltuiesc sume imense, sacrifica mii de soldati si parca tot acolo sunt, ca evolutie, in acest conflict intern.
    Nu de putine ori am vazut la stirile lor nationale, parinti de soldati ucisi de rebelii PKK, care afirmau cu mandrie ” Vatanimiz sag olsun!” (Traiasca patria!), in fata sicriului propriului copil. Pentru noi este greu de inteles !
    UE are mai multa nevoie de Turcia, decat Turcia de UE.

  7. Articolul se refera la relatia UE-Turcia.
    Pentru o intelegere mai buna a situatiei si orientarii actuale ale Turciei este util de discutat si relatia sa deteriorata su Israelul, apropierea de regimuri dictatoriale problematice cum ar fi Iranul si Siria.
    Nu in ultimul rind ar trebui mentionata amplarea rachetelor americane in Romania pentru cu americanii au dubii serioase referitoare la orientarea pe viitor a Turciei.
    Integrarea Turciei in UE este o gluma avind in vedere opozitia – ghici a cui? – Frantei si Germaniei. Marea Britanie incearca sa se apropie de Turcia.
    UE incearca se creeze o zona de cooperare la Marea Mediterana fara prea mult success.

    • durak , UE si Turcia nu sunt doua piese pe o tabla de sah ! Aici e vorba de popoare, cultura, traditii, etc. cu toate partile bune sau mai putin bune.
      Daca ar fi anticipat Franta si Italia, si nu gandeau doar economic, problema tiganilor, data aderarii la UE ar fi fost alta pentru Romania.

  8. Un ultim comentariu: dupa cum ati aflat Turcia vrea sa majoreze taxele pentru tranzitarea navelor petroliere si mineraliere prin stramtori.Acum cred ca intelegeti cu totii ce mare iubire are Turcia pentru UE si Romania in particular.Ministerul nostru de extern (vesnic adormit) ar trebui sa ceara UE sa ridice acordul de liber schimb cu Turcia pina la lamurirea pirederilor pentru companiile romanesti, bulgaresti maghiare, austriece etc care fac tranzit de produse petroliere si minerale prin strimtori.Tonul imperial al ministrului turc al Economiei trebuie potolit.

  9. Draga domnule expert,
    Turcia este o tara necrozata de fundamentalismul musulman care a incheiat socotelile in patura saraca a populatiei acestei tari si care incet-incet sub forma de partide politice va acapara structurile democratice ale Turciei si le va distruge.
    De ce crezi ca pe lista mortilor din povestea Flotila figureaza atat de multi lideri extremisti – i-a trimis prietenul lor – dom’ Prim Ministru cu barcuta ca sa se scape de ei….
    Lasand gluma de o parte – prabusirea acestei tari – a Turciei – va aduce enorm de multa instabilitate – inclusiv in Europa. Din fericire se cunoaste reteta – Anglia a mai sustinul Imperiul Otoman muribund….acum probabil intregul UE ii va sta Turciei la capatai.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro