vineri, aprilie 19, 2024

O excelenta revista online: „Literatura de azi”

Motto: „…azi e luni, considerată, de departe, a fi cea mai complexă şi mai spectaculoasă zi din cele şapte.”–Florin Toma

Cand Daniel Cristea-Enache m-a invitat sa tin o rubrica in revista online „Literatura de azi”, am avut o oarecare strangere de inima. M-am intrebat daca este locul meu acolo, cu preocuparile mele de istorie a secolului XX, politici comparative si filosofie politica, intre poeti, prozatori, critici literari. M-am inselat si sunt bucuros de aceasta colaborare. Am acum o rubrica saptamanala purtand titlul „Ideologii, mituri, utopii”. Se completeaza cu ceea ce scriu in alta admirabila revista online, „LaPunkt”, cu textele mele din „22”, „Contributors” etc Scriu in „Literatura de azi” autori cunoscuti si altii care acum debuteaza. Nu celebritatea conteaza aici, ci valoarea. Nimic rigid, statut, vested in ceea ce se publica. Este o revista vie, alerta si pasionanta.

„Posta redactiei” o asigura redutabilul, exigentul si, nu mai putin, inimosul Alex. Stefanescu. Textele marelui poet Emil Brumaru sunt, cum altfel, provocatoare, insolite, tragic-iconoclaste, jocuri ale mintii si ale cuvantului de nimic domolit. Proza si eseuri publica Mihaela Miroiu, Claudia Moscovici si Razvan Petrescu. Ioana Bot ne delecteaza cu ale sale comentarii mereu erudite si intotdeauna proaspete. Radu Vancu este rafinat, elegant si imprevizbil in propunerile sale de descoperiri si redescoperiri poetice. Domnita Stefanescu nu ne lasa sa uitam evenimentele definitorii ale istoriei noastre recente. Dan-Liviu Boeriu scrie incitante cronici literare.

Editorialele lui Daniel Cristea-Enache sunt transante si patrunzatoare. Revista cultiva densitatea ideilor, nu pamfletul ieftin si polemicile stridente. Sa-i mentionez intre colaboratorii permanenti pe Daniela Zeca, Dan Romascanu, Ovidiu Nimigean, Dinu Lazar, Irina Dinca, Stelian Turlea, Laurentiu Midvichi, Lia Faur, Gabriela Pop si Florin Bican. Vad acum ca are o rubrica si inclasabilul, mereu surprinzatorul lingivistic si ideatic prozator Florin Toma (full disclosure, suntem buni prieteni) cu ale sale texte pe care cuvantul englez provocative le surprinde cel mai bine. In revista „Literatura de azi”, est-etica, spre a relua conceptul Monicai Lovinescu, se intalneste cu o modernitate asumata fara urma de ostentatie, sub semnul firescului, dar si al refuzului conventionalismelor filistine.

Mi-a mers la suflet un superb poem al lui D. Iacobescu. Este un simbolism temperat de acel „acid ironic” gratie caruia ceea ce pare (ori chiar este) tragic devine, nu mai putin, ludic. Poetul a murit de ftizie la 20 de ani, in 1913. Ii multumesc lui Radu Vancu pentru acest dar:

În depărtări se-nchide cetatea de lumină/ Şi rănile de seară prin umbra ei se scurg;/

În balamuc nebunii, uitaţi într-o grădină,/ Stau înecaţi în vraja acestui trist amurg,/ Privind cum unul joacă un dans de balerină.

În salturi delicate, ridicol de naive,/ Îşi leagănă papucii c-un tremur întrerupt,/

Pe faţa lui surâde triumful unei dive,/ În timp ce spectatorii, prin pantalonul rupt,/ Admiră în tăcere picioarele-uscăţive.

Iar unul dintre dânşii, plecându-se, îi strânge/ Un mic buchet de iarbă şi de măceş uscat,/

Cum, însă, dansatorul refuză încurcat,/ Galantul se repede şi-l bate pân’ la sânge.

http://literaturadeazi.ro/

http://literaturadeazi.ro/content/d-iacobescu-poeme

http://literaturadeazi.ro/content/opiul-intelectualilor-totalitarismul-ca-religie-politic%C4%83

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Am citit „Jazz” (Razvan Petrescu). Reactia a fost „da, si?”
    A scrie straniu doar de dragul stranietatii gratuite nu indeamna la nimic, nici macar la auditii de jazz. Regret profund frustrarea carbodioxigenata a autorului dar mie nu mi-a spus nimic… desigur, sunt un opac (Tupak?) la framantarile si spasmele gastrice ale autorului.
    Sa fie existentialism? Sa fie expresionism? Sa fie hiperrealism?… Sau doar un imens miserupism la adreta cititorului, pe care socul scriiturii il debusoleaza dincolo de receptivitate?

    Cat despre mentiunea despre Garbarek, sa-mi fie scuzata ideea – in linie cu poemul domnului Iacobescu – „Cand, insa, autorul accepta incurcat ca nu pricepe,/ Pasionatul se repede si-l bate pan’ la sange”.

    • Azi fu marţi şi-ntr-unul din ceasurile negre dădui peste comentariul dvs. scris la supărare, cred. Străluciţi abundent în atîtea alte comentarii dar văd că Jazz vă dădu peste cap capul. Ghinion, dear IosiP? Să fie curioasa majusculă din numele dvs sau ce-i aia care să vă fi împiedicat accesul la povestirea lui Răzvan Petrescu? Schimbaţi-vă litera dacă altceva nu puteţi şi mai citiţi again, vă rog. Uite, vă ajut cu cel mai mare drag: în această scurtă proză autorul distinge şi observă cam cum compune Jan Garbarek astfel încît nu pot să cred că vă e greu a votre tour să distingeţi într-o improvizaţie conexiuni, ambiguităţi şi contrapuncte, fiţi atent la tăceri şi a la lenteur, că aşa-i în stil! Hai, mai citiţi încă o dată, ce dacă sunteţi Tupak, poate sunteţi chiar Tupak Amaru, le serpent brillant, na că-mi veni şi mie să vorbesc în franceză, cît o fi ceasul? Şi mai vorbim elegant, da? Sau Fragil, as you wish, precum Kenny Barron Trio. Desigur, vorbim după ce veţi citi şi Mici Schimbări de Atitudine scrise tot de autorul ăsta neuroromantic. Nu sunt multe. Zisei şi eu. Ca atitudine.

  2. I believe that Razvan Petrescu is one of the most original fiction writers in Romania. I wonder what IosiP would have to say about Kafka. As Ray Bradbury said, sometimes “You must stay drunk on writing so reality cannot destroy you.”

  3. Cuvant pentru un prieten drag,

    ” In revista “Literatura de azi”, est-etica, spre a relua conceptul Monicai Lovinescu, se intalneste cu o modernitate asumata fara urma de ostentatie, sub semnul firescului, dar si al refuzului conventionalismelor filistine”, spuneti in articolul dumneavoastra, domnule profesor Vladimir Tismaneanu. Parerea mea este diferita. Mai ales cand tonul acestei reviste a fost dat de elanurile domnului Daniel Cristea Enache. Daca Monica Lovinescu ar fi trait, cred ca ar fi replicat. Si nu ar fi fost deloc iertatoare. S-ar fi asigurat de distanta critica fata de asumptiile facute de DCE in articolul „Anticomunismul meu”, bunaoara, publicat in revista 22 din 15.10.2013, si care incepe abrupt si emfatic:
    „Diferența fundamentală între anticomunismul meu și anticomunismul altora este diferența dintre democrație și totalitarismul de dreapta”. In virtutea acestor asumptii, si in contextul peisajului publicistic al acelui ani, si dumneavoastra, si eu, domnule Tismaneanu, am fi reprezentanti ai…totalitarismului de dreapta, alaturi de mentorul nostru, Monica Lovinescu. Mai mult, dupa ce parcurgem tot articolul, si in „lumina” acelorasi „baze teoretice” extrase din putul gandirii DCE-iste, fostii detinuti politici si luptatorii anticomunisti din epoca bolsevizarii Romaniei nu sunt decat niste reprezentanti ai gandirii totalitare, pentru ca domnul Cristea Enache decreteaza ca el este singurul democrat, in timp ce tot ce a fost pana la el a fost de esenta extremista.

    In aceeasi nota aroganta si halucinanta, domnul Daniel Cristea Enache mai are, de-a lungul timpului, interventii bizar manipulative – prin care isi construieste prin fantasme un traseu existential si intelectual ce contrazice datele reale -, iar in spatiul public a dat dovada nu o data de nuante de personalitate „democrata”, dominata de pulsiuni autentic totalitare. Am publicat, candva, in mediul cultural colocvial virtual frecventat de domnul Dan Romascanu, detalii multiple privind modul cum domnul Daniel Cristea Enache m-a „executat” public in urma cu ceva vreme, fara a dialoga cu mine, mai ales atunci cand i-am adus aceleasi critici, ca si cele de mai sus. Domnia sa, in cel mai autentic stil radical, pur si simplu m-a dat afara dib forumul respectiv, desi nu avusese loc nici macar un dialog. E un lucru de neconceput intr-un mediu autentic academic si cultural major.

    „Anticomunismul cu fata umana”, clamat de DCE, este de fapt o mare minciuna, ca si comunismul cu fata umana, proclamat candva de Ion Iliescu. Intre cei doi, nu e decat un milimetru de logica irationala.

    Monica Lovinescu nu gaseste nicaieri scuze si abdicari de la asumarea cu demnitate a vinovatiilor morale, intelectuale, politice sau militare, si tocmai de aceea alaturarea numelui ei cu acela al domnului Enache sau al speculatiilor sale mi se pare o impietate.

    Domnule profesor Tismaneanu, ne cunoastem de o viata si am ramas buni prieteni, solidari pentru interesele dialogului in mediile romanesti: facem parte din categoria oamenilor care pot dialoga si care pot admite si momente mai putin faste, cand au gresit. Deci, nu pot sa accept si sa stiu ca admiteti atat de usor deturnarea ideilor ce apartin unora dintre cei mai sinceri oameni, de pilda Monica Lovinescu, ori atatia confrati intelectuali si carturari din jurul ei sau al meu, care am ramas fideli unei cauze romanesti sfinte…in timp ce sustineti evolutiile prestidigitative ale domnului Daniel Cristea Enache.

    Monica Lovinescu spunea, in chestiunea anticomunismului pragmatic si soft, ca e important sa ceri iertare, ca sa ti-o si acorde cineva. Acest principiu nu functioneaza in spatiul nostru public comunist cu fata umana, si de aceea nu e respectat nici de domnul Daniel Cristea Enache. De a carui fata umana ma indoiesc.

    Cu proietenie, Angela Furtuna

  4. Daniel Cristea Enache este un emul crescut de temutul critic Alex Stefănescu, față de care am mari dubii în privința caracterului. Este un bun specialist, dar are un mare defect – inventează în viața reală ce crede dumnealui că i s-a năzărit. Eu nu l-am numit niciodată antisemit, iar dumnealui și-a pus palma pe creștet, aveam relații bune cu dumnealui, deci în mintea sa a avut loc un declick. DC Enache, mult lăudat de Alex St. a primit o carte de la mine a promis să o citească și de atunci nu am putut ajunge la dumnealui, fiind de negăsit ca Fantomas, este și dir. de imagine al uniunii noastre dragi. Regret, dragă V. Tismăneanu că nu împărtășesc entuziasmul față de cele două personalități ale actualității literare. Ceace ce nu mă face să renunț la speranța că fiecare își va reevalua mușchii și gândirea. Sper să nu se șteargă postarea. Mulțumesc.
    PS. Literatura de azi este uneori ca un ZID kafkian.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro