joi, martie 28, 2024

O explicatie pentru cititorii mei si nu numai

Am primit mai multe solicitari in ultimele 24 de ore: Ce m-a determinat sa revin la Contributors? Am sa explic cateva lucruri despre ceea ce cred si fac in publicistica romaneasca. La sfarsit cititorul va intelege indirect unde ma aflu in acest context.

Ceea ce am de zis este cred eu important pentru orice cititor: il va ajuta sa inteleaga mai bine unde se afla in schema mare a lucrurilor in noua publicistica, in noua lume mass media creata de revolutia informatica si internet. O fac insa cu un gand special pentru patroni, redactori, editori – decidenti in publicistica romaneasca. Vreau sa le explic ceva crucial pentru meseria sau linia de business in care vor sa opereze in secolul 20. Primesc din cand in cand propuneri de colaborare -comentator aici sau acolo, editorialist la acest ziar sau platforma etc. Scriu cele de mai jos acum si ca sa nu mai fiu nevoit sa ma explic in viitor.

Nu cred ca se intelege prea bine este cat de repede si profund se schimba lucrurile in publicistica datorita internetului si revolutiei media si informatice. Sunt publicist in secolul 21. Cititorii mei traiesc in secolul 21. Vom muri toti in secolul 21. Asta inseamna ca editorul sau redactorul meu trebuie sa ma lase sa operez ca autor in ritmul, spiritul si in acord cu parametrii sociali si tehnologici ai secolului 21. Ce inseamna asta?

Prima idee

Asta inseamna in primul rand capacitate de reactie rapida, flexibilitate pe platforma – sa pot publica imediat, si cititorii sa aiba acces imediat la material. Este conditia minima in noile conditii ale internetului si noilor tehnologii. Asa e lumea azi. Se misca repede. Ciclul fluxului de stiri este acum de ore, nu de zile.

Daca faci comentariu si opinie si n-ai prins coama in formare, degeaba vii la spartul valului cu opinii briliante cand parametrii de perceptie au fost setati deja de cine stie ce neispravit care s-a intamplat sa fie acolo, in fata, cu o “opinie” in primele ore.

Deci: daca ma tii blocat in niste proceduri editoriale de secol 19, ai pierdut 90% din capacitatile mele de a contribui adecvat la platforma ta. In plus, nu pot si nu vreau sa functionez in conditii de secol 19: Trimiti la redactia Albina sau Cugetul Carpatilor prin posta materialul de 3000 de semne, redactia il primeste, desface plicul, il citeste, se gandeste, il trimite la paginare, etc. etc. peste o saptamana apare. Asta era in secolul 19. Sunt in secolul 21. Si eu si cititorii mei.

A doua idee

Autorul trebuie sa aiba control total pe perimetrul sau de platforma. Acces la panoul de moderare si drept neingradit de moderare pe forumul sau. Spatiul este al autorului, el construieste ce se intampla in jurul textului pilon. In noua publicistica tot ceea ce se intampla in jurul textului pilon este de fapt material publicistic. Cititorul nu vine doar pentru textul pilon, vine si pentru ce se intampla in jurul lui: comentarii, linkuri etc.

Deci: in noua publicistica autorul nu se ocupa doar de textul lui. Il arunca acolo si se relaxeaza, restul e in voia sortii sau a cititorului cu care oricum nu face contact. Aia era in secolul 19. Atunci si daca voia sa aiba contact, nu avea cum sa aiba decat prin posta redactiei, fragmentar si oricum nu instant. Acum autorul are contact instant cu cititorul. Cititorul ii vorbeste. Ii e interlocutor. Contribuie la ce se intampla acolo.

Mai mult, autorul are o sarcina in plus data de noile conditii: gestioneaza evolutia ansamblului emergent din jurul textului. Daca nu-l gestioneaza el, il va gestiona altcineva: accidentul sau postacul.

Corolariul 1:

In noua publicistica rapotul intre cititor si autor se schimba radical. Cititorul comentator devine la randul sau co-autor. Materialul emergent este o contributie colectiva. Poate sa rezulte ceva interesant si inteligent (cum se intampla uneori la 22, Contributors, Blogary ca sa dau exemplu de locuri unde am studiat din interior fenomenul) sau poate sa rezulte …. stiti ce, nu mai continui. Dar clar eu un lucru: ceea ce rezulta e o functie de doua lucruri: autor plus cititorul comentator. (Este o obsevatie capitala – voi reveni la ea).

Corolariul 2:

Niciodata nu stii cum se va termina un material. Pui textul pilon si apoi restul completeaza cititorii-comentatori. Un publicist bun in noul sistem stie sa ghideze procesul, un publicist slab se lasa dominat de proces. Dar in oricare dintre variante, stie cum incepe, nu stie cum se termina.

Sa notez doar atat in lumina celor de mai sus: nu-mi dai acces la moderare, mi-ai distrus cel putin jumatate din proiect. Ma lasi fara capacitatea de a contribui la platforma. Mai mult, ma incapacitezi. Imi lasi lucrarea nu doar neterminata dar si fara aparare. Mai grav, ma lasi pe mine insumi fara aparare.

O paranteza: Uitati-va la cazul Cartarascu.

Mircea s-a retras coplesit din publicistica si nici macar nu a inteles ce s-a intamplat cu el si cu publicistica sa. Dv deja ati inteles acum ce, pornind de la datele de mai sus.

Mircea functioneaza mental si atitudinal ca un om de secol 20, decent, literat, civilizat, inteligent. Dar a fost pus sa opereze in noile conditii, fara intelegerea noilor conditii si mai ales fara sustinere si intelegere.

Ce s-a intamplat? Nu numai ca nu a avut control la moderarea forumurilor articolelor sale dar nici macar moderarea nu functiona adecvat.

Practic era saptamnal intr-o vitrina publica unde toti nemernicii, psihopatii, frustratii, postacii, ratatii si dementii puteau sa-l insulte si atace cu impunitate. Practic Cartarascu e aruncat intr-o groapa unde este apoi scuipat timp de n ore pe saptmana. Saptamana de saptamana, luna de luna , an de an contactul sau direct cu cititorii-comentatori asa arata. Textul sau pilon era o colona intr-o mare de dejectii, punctate ici si colo de reactiile firave ale unor oameni decenti si inteligenti.

Acum ganditi-va, chiar si unul ca mine, care stiti bine nu sunt nici gingas nici naiv – daca e cazul de o altercatie chiar ma bag cu placere, deci chiar si unul ca mine, ce poate face in astfel de conditii? Legat de maini, aruncat acolo sa te injure spectatorii antenelor intre o masturbare si emisiunea lui cum il cheama pe ala, ma rog, ce fac ei acasa, in afara de stat la televizor si injurat pe forumuri – ca asta e un mister pentru mine. Poti sa dai in unul, doi, cinci dar ce te faci cu zeci, sute? Cu postacii platiti exact pentru asta, care lucreaza sub 4-5 aliasuri? Asta a fost situatia lui Mircea. Eu ma mir ca a rezistat atat.

Cineva va zice: Traficul. Au nevoie de trafic. Aia care vin sa verse dejectiile acolo fac trafic. O sa explic mai jos cum e si cu traficul. Acum zic atat: Pai bine frate, daca tu faci trafic din umilirea publica a lui Cartarascu, ce sa mai inteleg?! Deci solutia noastra in zodia noii publicistici este asta: Se ia un intelectual celebru se leaga de par si se deschide usa la tampiti, nebuni, frustati etc. Asa se face “trafic”…

A treia idee

Schimbarea pozitiei cititorului: Aici nu voi face decat sa reiau ce scriam ieri relativ la schimbarea relatiei intre autor si cititor in noile conditii. E important, poate cu asta trebuia sa incep:

In momentul in care te apuci sa scrii si comentezi in public, devii tu insuti autor. Toate judecatile pe care le aplici autorului ti se aplica si tie acum. Daca judeci, esti si tu judecat. Asta e noua era a internetului: a schimbat profund relatia autor-cititor. Uite, eu de pilda acum judec pozitia dumitale asa cum o judeci si dumenata pe a mea.

Dumneata zici ca e articolul meu prost scris. Eu judec in mod similar interventia dumitale: interventie tipica de om care refuza sa gandeasca dar care vrea sa aiba opinii. Dumneata zici ca ma conisider eu un geniu neinteles. Eu sunt mai direct, nu mai umblu cu clisee ironice si spun ca dumneata esti un medicocru care se baga in seama facand pe indignatul. Iti convine? E masura pentru masura.

Gandeste-te ca eu ca autor trebuie sa indur nu zeci ci sute de comentarii si indivizi ca dumneata care nu isi cunoasc masura dar stiu un lucru: ca au dreptul sa comenteze, sa ceara socoteala si sa critice public, fara sa faca un efort elementar sa se informeze si sa gandeasca la ce comenteaza sau critica.

Traficul

Daca vrei trafic din dejectii si pentru dejectati, sau ma rog trafic de dragul traficului, asta e. Eu nu discut aici despre cum sa faci trafic. Eu vorbesc aici publicistica.

Traficul pe o platorma publicstica – repet, publicistica- e o suma de nise si networkuri captate.

Sa luam cazul meu: eu sunt nodul unui network de cititori, oameni care fie ma cauta si ma urmaresc pe siturile unde ma duc fie daca dau de mine din intamplare ma prefera altor alternative pe curba preferintelor lor.

Sa zicem ca sunt cateva sute. Oamenii astia insa nu sunt importanti cantitativ. Ci calitativ. De ce? Vezi mai sus. Ei sunt co-autorii mei. Ei dau sustinerea materialelor mele. Chiar si cand nu ies in fata cu comentarii masive, ei sunt alcolo. Creaza un cadru si o atmosfera materialelor mele. Prezenta lor este decisva pentru produsele mele publicistice. Eu exist publicistic prin ei. Eu sunt un punct focal intr-o retea. Reteaua mea este dinamica, are un turnover destul de mare dar ma urmeaza unde merg si are un nucleu stabilizat. (Abia de cand cu Facebookk elementul tehnologic cheie care lipsea a fost intrunit pentru a determina asta).

Din cine e alcatuita acesta retea? Lume diversa de la un who s who de profesori si cercetatori din varii universitati din tara si strainatate, la cetateni obisnuiti care sunt pur si simplu alerti intelectual si sesizeaza ca se intmapla ceva interesant in zona.

Uitati-va la materialul de joi despre multinationale, responsabilitate corporata etc. Are 140 de comentarii. Uitati-va cu atentie ce s-a intamplat acolo: Initial reteaua nu s-a activat serios. Era de acord cu ce ziceam, nu avea de adaugat mare lucru. Pe masura insa ce dinamica se incingea, au inceput sa apara cu precizari, interventii, sustinere, si apoi cu analize si observatii fundamantale despre ce se intampla pe forum, articolul de baza si implicatii.

Rezultatul este ca datorita interventiile comentatorilor mei a rezultat un material net superior textului meu inital si mai mult, o experienta colectiva in retea.

Sunt multe de spus despre logica si mecanica unor astfel de procese. Cel mai interesant este ca relatia cu mine, nodul retelei e una de incredere (cititorii vechi imi dau credit). Obligatia mea este sa le respect increderea si sa-mi mentin creditul. Impreuna construim un fenomen colectiv care are o forta informationala si analitica de nenumarate ori mai mare decat a mea ca analist sau comentator. Publicistica mea este din acest punct de vedere parte a unui proces social si informational.

In concluzie

Ce pot eu face ca publicist este (1) sa-mi mentin si consolidez pozitia de nod in aceasta retea si sa contribui la largirea ei in anumiti parametri de calitate. (2) Fiind vorba de publicistica si fiind si aspecte de economie de scala si externalitati de network pe care trebuie sa le ai in vedere, e important sa plasez reteaua asta pe o platforma colectiva in proximitatea altor networkuri create pe alte nise si in jurul altor noduri.

Ori o asemena platforma nu exista. Contributors este cea mai aproapiata de asa ceva desi este blocata intr-o formula primitiva nefiind capabila sa evolueze decat pur cantitativ.

De ce nu apare o alternativa viabila? Nu stiu. Tot astept de la cei ce au autoritatea si resursele sa o faca, sa se apuce de treaba. Evident ca nu se intampla nimic….

Sunt in secolul 21, incerc sa functionez ca publicist in secolul 21. Problema este ca vreau sa fac asta in limba romana si intr-o infrastructura institutionala romaneasca. Si aici incep problemele mele.

Distribuie acest articol

118 COMENTARII

  1. Da, ok, ati explicat in general ce si cum e cu blogurile. Dar de ce ati revenit la Contributors, tot n-am reusit sa inteleg, de ce aici si nu altundeva? Pentru ca, dupa cate stiu eu si la Contributors exista moderator neutru, nu faceti dumneavoastra moderarea. Cred ca si la 22 e la fel. Poate un blog personal…
    Eh, pana la urma, nici nu era nevoie de atatea explicatii, un simplu „c-asa am avut chef” pe mine ma multumea.

    Off topic, de ce sunteti domnule Aligica, procorporatist?

    • @ Radu D. L. Popescu,
      poate nu ati citit atent:
      – „Sunt in secolul 21, incerc sa functionez ca publicist in secolul 21”
      – „Contributors este cea mai aproapiata de asa ceva”
      Eu cred ca este destul de clar.
      Sau vreti sa vedeti daca nu era si ceva singe la mijloc?

      • Aha, deci exista autori cu regim preferential. Eu, personal, sunt impotriva moderarii, cred ca acele comentariii care se abat grav de la subiect ar trebui marcate cu o alta culoare, semn distinctiv pentru comentatorii seriosi sa nu le mai citeasca. Ar fi suficient, cred.

  2. Solutia logica: iti faci propria platorma. Acolo scrii ce vrei, cum vrei, cind vrei. Iti configurezi editorul si dashboard-urile dupa cum vrei si dai useri-lor ce puteri doresti. Poti sa „embed” ceea ce ai scris in site-uri cu timp de raspuns mai lent precum contributors dupa ce „valul” e pe trecute.

    O platforma precum contributors o sa aibe un timp de raspuns mai lung pentru ca o sa fie suficienti doritori sa dea in judecata proprietarii platformei in caz ca li se ofera ocazia. Safety does come first, I guess. Incercati sa fiti proprietar de platforma ca nu e o avere sa-ti faci una. Dar poti plati o mica avere daca dai drumul la orice pe ea. Nici macar cine are domeniul contributors. Uite o idee buna. :)

    Va sugerez sa incercati sa puneti la punct propria platforma. Incercati ceva mai mult decit un WordPress si veti avea mai multa toleranta pentru proprietarii de platforme. Veti invata (cum am invatat) si eu o gramada de tehnicarii.

    Nu va atac. E doar o sugestie.

    • Typo: „Nici macar cine are domeniul contributors. Uite o idee buna.”.
      Va rog cititi: „Nici macar nu stiu al cui e domeniul contributors. Uite o idee buna”.

      Multumesc.

      • Nu blogul propriu sau propria platforma e solutia. Nu am nici resursele ptru asta dar nici nu cred ca e bine. Cred in continuare ca publicistica trebuiefacuta pe platforme agregate inre altele si datorita efctelor de network si economiilor de scala mentionate in text.

        • Dar tot n-am inteles ce legatura aveti cu Cartarescu. Asta e diferenta intre dvs. ca el e din secolul 20 si dvs. din 21? Ca de obicei, toate comparatiile, pana si cu Cartarescu ( Mircea!) sunt in favoarea dvs. Sunteti un om foarte fericit, dle Aligica. Decat ca plin de sine cum sunteti, sa nu plesniti, domnule. Altminteri, s-ar putea ca lucrurile cu Cartarescu sa se vada si altfel: el este un scriitor, foarte foarte talentat si care si-a dat seama ca nu are timp de pierdut, in conditiile in care publicistica lui, foarte valoroasa si ea, nu schimba nimic, iar dvs. un publicist care are timp de pierdut, fiindca de blagoslovit cu stiinta dvs. cititorii nu aveti nicio sansa, sunteti prea insuportabil de infatuat.
          acum sa vedem daca postati, ca ieri n-ati postat comentariul meu.sanatate buna si mai multa umilitate, daca se poate.

          • Doamna, dati-mi perla care s-a pierdut ieri si o postez. Departe de mine gandul sa vaduvesc cititorii de asa observatii penetrante.

            La mine pe pagina de Facebook adun comentarii de acest tip, la adresa mea. Am o colectie intreaga. O sa vedeti ca din pacate nici macar in asta nu straluciti. Intrati acolo ca sa vedeti cum se pune problema de oameni care au vana, umor fie el si involuntar si care chiar sunt indignati real nu manufacturat, de ceea ce scriu sau reprezint.

            PS Nu moderez doar eu. Contributors are dubla moderare. Certati-va si cu ei. Eu va promovez, sa stiti. Mie imi sunteti draga, in ciuda aparentelelor.

  3. Binevenite precizarile, dupa furtuna de ieri si toate celelalte vartejuri starnite. Sugestiva si metafora cometei (autorul insotit de comentatorii/coautori). Intr-adevar, lumea evolueaza foarte neliniar si neadaptarea celor care chiar au ceva de spus este regretabila. Insa lumea aceasta a spatiului publicistic virtual pare atat de mica in comparatie cu lumea (o tara intreaga) careia ar trebui sa ne adresam! Este o problema ca inca nu avem infrastructura pe care o dorim, dar cine sa o faca daca nu noi? Apoi, este latura tenebroasa a naturii umane (inteligenta este rareori corelata cu caracterul) ceea ce face sa vedem atatea si atatea actiuni malefice facute cu mijloace moderne: cum pot fi aceste actiuni contracarate?

    PS Aveti posibilitatea, banuiesc, de a face niste corectii pe textul scris. Sunt mai multe scapari, insa una mai suparatoare este „corolariul” care ar trebui sa fie „corolarul” (daca sensul este de consecinta, idee care rezulta din alta idee).

    • Da, am posibilitatea dar nu o mai fac. Exact asta ar trebui sa fie unul din modurile in care redactiile te ajuta in noua publicistica. Un cap limpede care sa vina rapid dupa tine sa fixeze scapari etc.

      Sa va explic cum e cu aceste greseli, scapari etc: De obicei scriu textele, in pauze, intre doua activitati la universitate, noaptea tarziu etc. Uneori nu am timp sa le revad. Pe asta l-am scris intre miezul noptii si ora 2 am, ora mea, dupa ce am stat toata ziua de la ora 8 la 9 sera la universitate. Am vazut mai multe greseli in el stilistice, cuvinte etc. Nu toate pe care le vedeti acum sau le vad si eu odihnit dimineata. Dar i-am dat drumul asa. Pur si simplu ajungi cu textul intr-un punctul in care mesajul e inteligibil si vrei sa plece.

      Banuiesc ca eram destul de obosit azi noapte ca am scapari in asta mai multe decat standardul de 2-3 minore.

      • COROLÁR, corolare, s. n. (Mat.) Concluzie care derivă nemijlocit dintr-o teoremă. ♦ Idee care decurge dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. – Din fr. corollaire, lat. corollarium.

        Da. Aveti dreptate. Banuiesc ca din fraceza sau engleza mi se trage faptul ca am inceput sa zic corolarii. Mi se intampla: inventez cuvinte sau calchiez in toate directiile. Oricum chiar si acum dupa ce am consultat un dictionar tot corolarii imi suna mai bine. Mai apropiat de latinescul initial.

        • Platforma ar trebui sa asigure un „cap limpede”. Recitirea si autocorectarea sunt operatiuni inselatoare (o spun din experienta publicistica) si ar fi benefic acest mic serviciu oferit autorilor. In plus, este in acord cu ideea principala: viteza de reactie devine esentiala in jurnalistica virtuala.

  4. Exceptional. Desi este destinat in primul rand cititorilor, eu cred ca destinatarul principal trebuie sa fie administratorul site-ului. Fara indoiala, domnul Agilica a studiat si inteles internetul ca fenomen social global. Este perspectiva publicistului, explicata prin prisma scopului sau. Cum ar trebui sa schimbe acest articol perspectiva detinatorului site-ului, care urmareste diseminarea informatiei si crearea unui spatiui de dialog cat mai larg ?
    In era internetului, informatia nu se mai transmite de la 1 la 1, ca in era radioului / televizorului de la aparatul de emisie la receptor. Datorita internetului, retelelor sociale, blogurilor si motoarelor de cautare, o informatie are potentialul de a se propaga la nesfarsit. Important este ca site-ul sa creeze conexiunile necesare astfel incat informatia publicata sa se propage in alte retele. In felul acesta, cele cateva sute de cititori care conecteaza pe rand la Contributors, Revista 22 si Blogary se poate transforma in mii … sute de mii care acceseaza si alte site-uri.
    Este esential ca acest lucru sa se intample acum, cat mai repede si cand spun asta ma gandesc la cel mai important eveniment social -politic din acest an: proiectul de modificare a Constitutiei. Sunt observatori care au semnalat deja mimarea consultarii populare pe proiectul de modificare a Constitutiei prin infiintarea unei asa zise comisii ce ar reprezenta societatea civila, in realitate condusa de oameni care s-au dovedit prietenosi cu partidele politice la putere. Este evident pentru toata lumea ca USL-ul detine o majoritate atat de solida incat poate sa treaca orice lege prin parlament cum trece acceleratul prin gara. Sunt la fel de evidente tendintele autocratice ale puterii: nici proprii membri de partid nu misca in front. Este esential ca societatea civila sa aiba un spatiu de dialog cat mai larg, astfel incat opiniile cu adevarat democratice si libere sa poata circula. Singura modalitate prin care societatea civila poate respinge un proiect de modificare a Constitutiei impus de o forta politica cu reflexe autoritare si acaparatoare este referendumul.
    Este Contributors pregatit tehnic sa disemineze informatiile atat de valoroase publicate aici catre un public cat mai larg?

    • De acord, nimic nu este mai important in politica romaneasca decat intentia de modificare a Constitutiei. Propun editorilor acestei platforme deschiderea unei sectiuni dedicate acestei teme, deschisa permanet si care sa fie conceputa ca un forum de dezbateri si de idei, nu doar ca o insiruire de articole postate cand si cand. Iar daca nu este prea complicat, din timp in timp ar trebui sintetizate ideile si argumentele cele mai importante pentru a evita dezbaterile inutile care reiau aceleasi idei propuneri sau pentru o abordare calitativ superioara in raport cu ceea ce exista la un moment dat.

  5. Aserțiunile formulate sunt corecte. M-a determinat să reacționez precizarea conform căreia vă interesează publicistica, nu traficul. Dat fiind terorismul financiar-mediatic-politic, precizarea respectivă confirmă structura intelectuală a demersului, adică eficiența sa limitată la un public restrâns numeric. Responsabilii media actuali gândesc în mod contabil, nicidecum euristic-epistemologic. Dincolo de autenticitatea certă a celor susținute, ”mind control & brainwashing” sunt ireversibile, ”Brave New World” se construiește cu o fatalitate care confirmă și ,,Ecleziastul”, și ,,Miorița”, iar lecția de capitalism pe care Partidul Comunist Chinez o predă Occidentului este pe punctul să depășească aura mitică a Marelui Zid Chinezesc. Și deși pare un exercițiu retoric, aș vrea, totuși, să mă înșel!…

    • Aici nu sunt deacord cu dumneavoastra. Brainwashing? Da, pentru cei obisnuiti sa le spele cineva … hainele. Dintotdeauna au fost tendinte de manipulare si dintotdeauna politica au facut-o „altii”. Mi-l si imaginez pe stra-bunicul meu cum era intrebat la poarta: „ce spui bade, sa aducem un rege german sa ne conduca?”, „ce spui bade, sa facem noi unirea cu ceilalti?”. Nu suntem acum mai mult manipulati decat alte dati. Doar ca s-au rafinat metodele. Si noi ne-am rafinat gusturile.

  6. Este oentru prima data cand citesc o analiza complexa a fenomenului publicistic online (de secol 21) care s-a dezvoltat natural si haotic in trena avantajelor oferite de noile tehnologii si care cred, asa cum spune si autorul, ca trebuie acum sa evolueze si calitativ, ceea ce nu mai tine de tehnologie, ci de politica editoriala. Aceasta analiza o consider, la acest moment, de exceptie si de referinta pentru publicistica online, nu neaparat pentru ca aduce ceva nou, ci pentru ca incearca sa puna ordine si sa dea un sens, sa ridice nivelul.
    Ma intreb si eu de ce nu au aparut pana acum platformele descrise de autor, de care as fi foarte interesat, in conditiile in care nu cred ca resursele financiare sunt o problema, acest mediu fiind mult mai ieftin decat cele clasice, iar problema nu este de cantitate (sunt foarte multe platforme online), ci de calitate, de un alt tip de abordare a politicii editoriale.
    Si, fiindca suntem pe contributors, as face o recomandare editorilor: sa faca o selectie calitativa mai buna a autorilor. Sunt unii care nu reusesc sa exprime mai nimic, altii care se exprima haotic, unii care se exprima greu sau unii care sunt pe langa subiect care nu intra in mod evident in domeniul lor de competenta. Ca un cititor care intra pe acesta platforma de mai multe ori pe zi va spun ca mi-as dori sa pot citi mult mai multe articole consistente si sa nu mai fiu nevoit sa sar pur si simplu anumiti autori (destul de multi) dupa ce am constata de cateva ori ca imi pierd timpul citindu-i. Sau sa constat ca subiecte care ma intereseaza in mod special sunt tratate extrem de superficial si neprofesionist fara a exista si o alternativa (alti autori care sa trateze acel subiect intr-un mod satisfacator din punctul meu de vedere). Este o opine subiectiva care insa cred ca ar trebui analizata cu obiectivitate de catre editorii acestei platforme.

    • Au aparut. Se cheama blog-uri. Au o singura problema: e foarte greu sa faca trafic, si de cele mai multe ori, la inceput si-l fac pe spatele altcuiva.

  7. Cartarescu, domnule Aligica. E simplu, silabisiti si dvs., asa se retine mai bine: Car-ta-res-cu! Si-acum, spuneti-va in gand de 50 de ori: Cartarescu. Ok? Bine. Acum, spuneti cu voce tare de 100 de ori: Cartarescu. Ati facut si asta? Ce ati retinut? Cum il cheama pe Mircea? Ah, Cartarascu… Mda, multumesc, m-ati lamurit. Atat de bine, incat nu ma mai leg de fleacuri gramaticale precum virgula OBLIGATORIE inainte de „ci” sau „creeaza” in loc de agramatul „creaza” (aici v-ar ajuta, la nivelul dvs., verbul „a lucra”, dar nu insist). Cartarascu sa fie! Iar dvs. sunteti, dupa mine, un perfect publicist al secolului XXI. Ar fi fost o onoare sa va consider unul al secolului al XIX-lea sau al secolului XX.

    • Am explicat mai sus. Exact asta ar trebui sa fie unul din modurile in care redactiile te ajuta in noua publicistica. Un cap limpede care sa vina rapid dupa tine sa fixeze scapari etc.

      Repet: Sa va explic cum e cu aceste greseli, scapari etc: De obicei scriu textele, in pauze, intre doua activitati la universitate, noaptea tarziu etc. Uneori nu am timp sa le revad. Pe asta l-am scris intre miezul noptii si ora 2 am, ora mea, dupa ce am stat toata ziua de la ora 8 la 9 sera la universitate. Am vazut mai multe greseli in el stilistice, cuvinte etc. Nu toate pe care le vedeti acum sau le vad si eu odihnit dimineata. Dar i-am dat drumul asa. Pur si simplu ajungi cu textul intr-un punctul in care mesajul e inteligibil si vrei sa plece.

      Banuiesc ca eram destul de obosit azi noapte ca am scapari in asta mai multe decat standardul de 2-3 minore.

      Acum: ce inseaman circul asta cu Cartarascu/Cartarescu pe care il faceti? Si ce chestia asta cu fleacuri gramaticale de care nu va legati dar de fapt va legati? Hai sa fim seriosi.

      PS
      Dv de fapt nu aveti nimic de spus si nu e clar ca ati inteles mare lucru din text. Dar insistati sa aveti opinii si sa le faceti cunoscute. Si atunci faceti si dv ce puteti, vezi mai sus. Dar e bine sa existe si cititori ca dv. Altfel am ajunge sa fim chiar extrem de relaxati cu scriitura.
      PS 2
      Vedeti ca am scris „rapotul” in loc de „raportul” si v-a scapat. Pai se poate? Chair ne vaduviti de niste panseuri si artificii de idei pe tema asta?!

      • Domnule Aligică, acum sunteţi odihnit? Pentru că se pare că nu v-aţi prins nici după ce v-am atras eu atenţia că numele celui pe care-l numiţi amical „Mircea”, de parcă aţi sorbi cafeaua cu domnia sa dimineaţă, e CărtăRESCU, nu Cărtărăscu, cum apare de câteva ori în articol. Mă întrebaţi de ce „circul ăsta”? Care circ? Ah, e greu să suportaţi nişte corecturi?
        N-am prins esenţialul, vasăzică. Esenţialul, aşa cum îl spuneţi, e un loc comun. Îl găsiţi în cărţile şcolăreşti despre „noua publicistică”, de fapt despre impactul internetului asupra comunicării, inclusiv comunicarea dintre jurnalist/publicist şi public. Asta doreaţi să comentez? Nu pot. Articolul în sine e un clişeu trist.
        În schimb, comentez nişte aere pe care vi le daţi de multă vreme. Scuze, pare o acuză. Nu, e doar o senzaţie proprie. Comentez, în contextul în care publicistul vorbeşte despre relaţia lui cu publicul, faptul că publicistul nu ştie prea bine nişte norme gramaticale elementare. Spuneţi că e vorba despre oboseală? Da, scăpările vin din oboseală. Le-aş înţelege. Însă greşelile semnalate de mine apar constant în articolele dv. Dacă voi avea timp, vă fac o promisiune: voi încerca să vă urmăresc articolele pe viitor. Şi vă voi atenţiona permanent când veţi face noi greşeli gramaticale. De acord? E singurul lucru care m-ar motiva să vă citesc textele.

        • Domnule, nu, n-ai prins esentialul. Ce carti scolaresti despre noua publicistica? Ii dai zor cu gramatica…
          Iti spun eu: Nu comentezi la obiect ca nu ai ce sa spui. Esti unul dntre nenumaratii blocati mental in personalizari si gramatica, incapabil sa treaca de bariera mentala pusa in fata mintii de imaginea unei persoane si de niste reguli generale internalizate in copilarie, fie ele gramaticale sau morale.

          Va stiu categoria foarte bine: Aveti 3 chestii pe care le puteti comenta: situatii obisnuite de viata, aplicarea unui cliseu moral, si gramatica, punctuatie si ortografie. Iti raspund nu dumitale personal, ci categoriei pe care o reprezinti. Incearca sa faci un efort de memorie, cand ai gandit ultima data ceva la nivel abstract si cand ai invatat ceva nou cu adevarat, care ti-a solicitat mintea, in ultima vreme? Greu nu?

          Hai pedagogic, acum, una pentru dumneata personal: Uluieste-ne cu ceva, cu o idee, orice, prinsa din cărţile şcolăreşti despre „noua publicistică” cu care pari asa familiar. Sau da-ne macar un titlu ceva ca sa stim si noi la ce te referi. Intervin-o aici in forta si arata-ne cum se face treaba.

          PS Daca nu esti capabil sa faci asta cred ca e mai bine sa ne scutesti de panseurile si pozele dumitale social-gramaticale.

          • Domnule Aligica,

            O opinie: omul de mai sus care semneaza ca si Dante are aceleasi caracteristici si exprimari cu domnul Razvan Orasanu. Are deja ticuri de scriere – pot sa le demonstrez – si pacat ca este un om tanar, odata promitea…

            Pe de alta parte comentariile domniei sale nu aduc contributii – poate cel mult sa ii dati posibilitatea sa aiba un job pe platforma – corector – cine stie daca ii place, dar cam asta cere…

            • Nu stiu, nu cred asta. Dar pe de alta parte, vad ca omul nostru acum citeste cartea aia, desi l-am rugat sa ne dea doar titlul ei.
              Lasa-o domnule, da-o naiba de introducere, ca o citesti alta data, da-ne doar titlul sa ne luminam si noi care sunt „cărţile şcolăreşti despre noua publicistică”. Nici nu stii ce mare bucurie ne-ai facut ca ne-ai devoalat existenta lor.

            • Domnul Dante, ce faci domnule, conspectezi? Pai noi asta ti-am cerut?! Ne tii aici in tensiune. Nu mai putem inainta cu discutia ca asteptam sa vii cu bibliografia.

            • Pe unde o umbla?! Va rog , daca-l vede cineva, cand apare iar pe aici, pe platforma, sa-i aduca aminte ca ne datoreaza revelatia aia bibliografica de ultima ora. Ne-a facut curiosi si ne-a lasat asa, cu ochii in soare…

  8. sunt de acord cu ce ati scris despre mircea cartarescu. regret enorm ce s-a intamplat si consider ca evenimentul zilei poarta cea mai mare parte din vina. in calitate de gazda s-au comportat incalificabil. ca roman imi e rusine pentru ce a patit mircea cartarescu. poate vreodata cei care il apreciem o sa putem repara ceva din ce se mai poate repara.

    cenzura pe forum este un lucru esential (spun asta din perspectiva unuia caruia i-au fost cenzurate cateva comentarii chiar aici – in special dl socol se pare ca ma apreciaza in acest sens :D) cred ca s-aexagerat in cazul meu (bineinteles :D) dar pe ansamblu este totusi un pret foarte mic pentru beneficiul unui forum decent.

    as fi bucuros daca forumul ar putea fi imbunatatit. eu unul as vrea sa pot urmari usor comentariile catorva forumisti. nu astept sa faca totul altcineva si pe gratis. pot contribui financiar la efortul asta, cum sunt sigur ca pot si altii.

    pentru mine contributors a reusit sa arate faptul ca publicul de limba romana nu este format numai din antenisti si otevisti. supriza este publicul, nu atat autorii. cat timp exista oameni ca cei care comenteaza aici, nu suntem un esec complet ca natiune (scuze pentru „big words”)

    • @r2. Perfect de acord. De ce este indecent sa dai pantalonii jos pe strada (si vin epolitia) , dar e admisibil sa injuri abominabil pe forum? De ce in tari anglo-saxone nu poti bea in public direct din sticla, dar pe forum e permis sa debitezi abjectii? Asa cum exista ordin judecatoresc care previne adresarea catre o persoana sa nu existe ceva similar pe forum? Ai fost necivilizat? IP banat pe o perioada….

    • @r2. Mai adaug: uitati-va cum creste audienta Transilvania Live! fata de latrine. Absenta zbieretelor, imprecatiilor, etc nu sunt oare o cauza?

    • @ precaut si vlad

      sper sa aveti dreptate. de transilvania live nici nu auzisem. am renuntat de cativa ani la obiceiul de a urmari posturi tv.

  9. Un demers publicistic inovator in media noastra. Keep up the good job!

    Din primele postari, ale noastre, ale „comentatoriilor anonimi” (imi asum deci, participarea la acest experiment – care in timp va deveni , cu siguranta, o practica sociala curenta ) extrag intr-o maniera simplista o dihotomie: unii vor intelege iar altii nu – noul mode d’emploi a noilor media (sec XXI vs sec XX) .

    Pe scurt, autorul emite un mesaj cu un continut care va suferi modificari, efectuate de cei care posteaza comentarii; modificari posibile datorita interactiunii autorului – care isi va nuanta sau retrage unele argumente,etc.

    Trecerea de la statutul pasiv, unidirectionat al media catre bidirectionalitate (intre autor si comentatori sau intre comentatori poate „ucide” autorul. Sigur, autorul va detine puterea – insa aceasta ii poate fi subminata, limitata de comentatori. Autorul devine un bricoleur cu riscul asumat ca sensul originar sa faca implozie ( ceva specific sec XXI : nu mai exista originalul, doar copiile ). Aici vad insa, o limitare, sa ii spun epistemiologica -dar , cunoastera umana este departe de a fi exhaustiva.

    Ca urmare, in contextul in care media mainstream are determinari politice/economice stricte si rigide – o astfel de abordare care genereaza cunoastere .independenta ,
    critica este salutara.
    Metoda propusa de dl Aligica este un SOS care sper sa fie receptionat.

  10. Este ceva în neregulă cu ideea asta de „formator de opinie”: pune autorul în postura pe care și-o dorește Mircea Badea, într-o lume în care mulți nu reușesc să aprecieze diferențiat calitatea mezelurilor, darmite pe cea a ideilor. Cred că scrisul pentru ceilalți ar trebui nu atît să formeze opinii, cît să ajute la dezvoltarea capacității cititorilor de a avea opinii. Altminteri rămînem să perpetuăm tragedia cotidiană a intelectualilor de la noi: cum este posibil ca cineva să gîndească altfel decît mine? Poate ar fi mai bine ca autorii să lucreze mai mult la puterea lor de a înțelege decît la capacitatea lor de a convinge. Asta i-ar inspira și pe cititori.

  11. ar fi interesant asa ceva. dar ar trebui ca platforma sa nu fie obstructionata ideologic, sa fie dechisa tututor celor care au o identitate asumata,care nu injura, care nu jignesc. sa existe un „judecator” al diferendelor dintre autor si comentator la inceput din cineva numit iar dupa o perioada sa fie o curte cu juri alesi online dintre comentatori de catre cei care publica articolele pe respectiva platforma.

    • nu e simplu. Ma uit la articolele dlui X: imi place exprimarea conceptelor, ma opun/ader la cele scrise. Ce cauta atacul la autor (cum ca ar fi spart candva un geam la gradinita sau ca varul bunicului ar fi facut ceva)??? Faptul pus in discutie (cum ca dl. Y ar fi facut……) devine inexistent si asta datorita purtarii de palarie de catre autor? Exemple: atacurile la Cartarescu, la Plesu, la Tismaneanu, la Cristoiu, la DPA, etc. Eu cred ca ar trebui cenzurate sever atacurile la autori si grosolania in exprimare. In definitiv, pe strada nu incepi o conversatie cu „ba, boule…” indifierent cat esti de „apropiat” de interlocutor.

  12. Pai ia fa-ti blog, unde poti sa moderezi cum vrei matale, si vezi daca te mai urmeaza „reteaua”. E posibil.

    Deocamdata profiti de notorietatea online a unor platforme, pentru a-ti expune parerile unei mase mai largi de cititiori, care nu vin numai pt tine. Daca ai fi scris de la inceput doar pe blogul personal crezi ca mai auzea cineva de tine? Si altii (blogary) si-au facut site abia dupa ce devenisera relativ cunoscuti comentand pe voxpublica sau mai stiu eu pe unde.

    • Domnule uite cum vine treaba cu chestia asta in care iti dai cu parerea fara ca macar sa intelegi cuvintele.
      Am explicat: externalitati de network si economii de scala exact la ce te caznesti dumenata sa exprimi se refera.

      Contributors nu a aparut si a evoluat in forma asta asa pentru ca din senin a aparut un loc pe internet unde scrie lume inteligenta, vin cititori inteligenti si comentatorii imbecili si postacii nu isi fac de cap. Am fost cativa pe aici care am pus pe picioare modelul. In relatie cu patronii si redactorii site-ul care au inteles ca nu pot sa aiba si trafic cu imbecili si calitate in acelasi timp si ca trebuie sa modereze masiv. Ca a curata locul de tembeli nu e cenzura si a interveni in forum nu e o decadere a autorului.

      Dar ce-ti explic eu dumitale?! Dumneata ai o minte care oricum e depasita de mult de ce se intampla pe aici. Incerci sa fortezi in tipare agrare ceva ce nu poate incapea acolo, daca intelegi ce vreau sa spun elegant si fara sa folosesc cuvinte precum rudimentar etc.

      PS Poate nu e. Nu stiu. Dar din comentariul dumitale asa reiese. Nu vreau sa te supar, doar spun ce se vede la prima vedere si ce fel de reactie instinctiva imi starneste un asa comentariu.

    • Pardon EX, am si eu o intrebare: cine esti tu sa-i spui d-lui Aligica sa plece de aici si sa-si faca blogul lui? Cine te-a investit pe tine cu autoritate? Ce te face sa te crezi centrul universului si ca altii ar trebui sa graviteze in jurul tau? Dai vreun ban pt Contributors? Faci vreo munca de hosting, web design etc. pe-aici?

      Ia mai vezi-ti de lungul nasului ca sa zic asa. Ca asa s-au invatat o gramada de romani sa se creada ei cei mai destepti. Toti cred ca ei stiu mai bine si tre sa dea lectii altora. In trafic dau lectii altora, la munca la fel, in familie la fel samd. Si in politica tot cu reflexe de astea stupide de patriarhat avem de-a face. Ia mai pune-ti frate pofta in cui si ciocul mic. Nu esti decat un oricare alt cititor. Iti place bine, nu vezi-ti de treaba. Du-te la Jurnalul National daca aici nu-ti place.

  13. PS: Iar cu moderarea, hai sa fim sinceri acum, ca stim cu totii de ce iti trebuie, nu ca sa te aperi de dementi ca aia de la Evz, ci pentru ca e infinit mai simplu sa faci propaganda atunci cand nu te poate contrazice nimeni, nimic nou sub soare.

  14. Smart si interesant.

    Cred ca intre umilirea publica a lui Cartarescu de catre postaci tampiti, nebuni sau doar interesati dar lasati pur si simplu liberi si alegerea d-nei Pipidi de a nu permite nici un fel de comentariu la articolele dumneai din RL, pozitia dlui Aligica e cea mai rezonabila si echilibrata. Bravo!

    Poate ca ar trebui si Contributors sa ceara celor care vor sa posteze sa se logeze cu o adresa de email verificata si atunci selectia ar fi si mai riguroasa. La urma urei exista pe net tot felul de forumuri de la cele de IT si masini pana la cele religioase si toate au reguli destul de clare. Cand incalci masura primesti ban (la user sau la IP) fie temporar fie definitiv. Mi se pare absolut corect. Nu e vorba de cenzura ci de limitarea postacilor nebuni sau interesati sa arunce totul in aer. Vorba cuiva: daca am fi la mall si omul care publica articolul l-ar expune verbal in fata unui public, e greu de crezut ca unii din acel public ar avea tupeul sa spuna acolo de fata cu ceilalti ceea ce indraznesc sa spuna pe forumuri.

    Cat despre greselile gramaticale sau de ortografie sunt absolut de acord cu dl. Aligica. Si eu din cauza ca tastez rapid fac multe astfel de greseli si apoi n-am nici cheful si nici timpul necesar sa stau sa recorectez textul. Cine e destept intelege ce am vrut sa spun. Opintitul in greseli de ortografie e tot o tara a secolului trecut mostenita de la profesorii aia de gramatica din gimnaziu care erau obsedati de perfectiune gramaticala. Hai sa lasam obsesiile deoparte si sa ne concentram pe valoarea ideilor.

  15. Dle Aligică am trăit o experienţă asemănătoare, publicasem două articole pe Contributors, am avut un feedback pozitiv de la cititori, problema personală, eram prins între job, un orar de muncă de 10 ore, la care se adăugau 2 ore de trafic pentru deplasare, plus obligaţiile familiale doi copii deci scriam când puteam, inevitabil greşelile gramaticale datorate oboselii şi evident faptului că folosim în limbajul curent altă limbă decât limba românăI( fiind în Montreal). De acolo frustrarea trăită datorită lipsei de sensibilitate ale editorului, după ce ofeream timpul meu gratis, m-am trezit insultat de dânsul, fără să am semnele precursoare ale unei discuţii civilizate despre cum am putea regla problema, de obicei singur aş fi fost capabil să-mi reeditez la nivel gramatical articolul dar..modul cum dânsul înţelege(m-am informat apoi este sensibil la problemele gramaticale, e călcâiul lui Ahile, pune mai mult accent pe forma textului decât pe originalitate sau argumentar). Tant pis , mi-am luat din rutina zilnică un stress. M-am mai confruntat cu un fenomen în publicistica românească, atunci când faci o referinţă care nu convine interlocutorului, tendinţa e de a dărâma toată contribuţia ta anterioară, fără a izola problematica respectivă sau a ţine cont de relaţia anterioară. A fost fascinant să mă trezesc banat de pe blogary ca urmare a critcilor la adresa dlui Axinte privind abordarea total necivilizată a suicidului la care a asistat, la fel am fost suprins să fiu considerat nesimţit pe Politeia când am remarcat la o conferinţă a Forţei Civice lipsa de profesionalism a conferenţiarilor, mai pe scurt, când mesteci o gumă şi vorbeşti în acelaşi timp, mesajul în comunicare nu trece . Era vorba despre o doamnă(ulterior am aflat că sensibilitatea se datora legăturilor directe între proprietar şi persoana respectivă). Evident nu suntem îngeri, admit pot fi criticat pe mii de motive, dar cum să exprim, există o agresivitate naturală în publicistica românească, cu care nu sunt confruntat în viaţa mea cotidiană, de multe ori am importat sentimentul negativ şi realizez că devin un pic din ceea ce se întâmplă, vorba darwiniană, mediul transformă. Cred că ar trebui ca discuţiile să se desfăşoare cu mize dar până la anumite limite. E un proces dificil pentru fiecare autor, dar probabil radicalizarea unora se datorează minciunii sau e ceva mai profund, nu suntem capabili să muncim în echipe în sensul instituţional, dar în acelaşi timp să respectăm valorile individuale …pentru simplul fapt că nu sunt repere.

    • Va inteleg si sunt intru totul de acord cu dumneavoastra. Cred ca daca ne respectam si daca utilizam macar cunostinte de cultura generala si de logica minimale, am putea sa avem pareri diferite fara resentimente. Daca vorbim in paralel si nu avem un minim de limbaj comun, evident ca nu ne putem intelege si ca se creaza tensiuni.
      Fiindca ati amintit de Politeia, am scris la un moment dat pe acest site ca nu cred ca MRU este un om politic de prima mana, ca nu are valoare politica pentru acest nivel (se sustinea candidatura acestuia la presedintie). Am fost moderat violent, invitat sa nu mai scriu pe acel site cu explicatia foarte clara a proprietarului ca nu accepta pe site-ul sau opinii care nu converg cu ale sale. Pana la urma e dreptul sau sa aiba o astfel de regula. Cred insa ca ar fi corect sa afiseze aceasta regula la loc vizibil, in fruntea site-ului. Dar e mai usor sa-i raspunzi unui comentator afisand o astfel de opinie rusinoasa pentru un intelectual, dar care vine din natura ascunsa a sa, decat sa ti-o asumi in vazul tuturor. Chiar asa, ce mare secret de nedeslusit este cel referitor la identitatea reala a lui theophyle?!

  16. Uite ca e bun si cate unul din asta cu Tismaneanul lui. Imi permite sa fac doua observatii despre d-l Tismaneanu:

    1. In opinia mea este singurul din marii intelectuali consacrati si pe prima linie care s-a adaptat si rezista in noul mediu. Si uitati-va in ce conditii o face. Cu campanie negativa non stop si premiu pus pe capul sau.

    2. Vorbind de networkuri. VT are cel mai bizar network de cititori cu putinta. Cred ca cel putin o treime sunt dusi cu o pluta sau alta. Pe unde merge e urmat de ei, circ ambulant: tot felul de obsedati, conspirationisti, dusmani din copilarie, dusmani de la liceu, unul care crede ca i-a furat Tismanneanu o idee, altul care crede ca evreii conduc lumea prin el, altul ca e cenzurat etc etc. Stati sa vedeti, a fost suficient sa mentionam aici „Timsaneanu” si trebuie sa apara vreunul.

    In fine ideea e ca networkul nu e intotdeauna nici pur nici ceva pozitiv si ca autorul nu are totusi intotdeauna posibilitatea sa-l controleze din nodul sau.

    • A fost o vreme cand il citeam regulat pe VT. Si eram in mare parte in acord cu el. Dar de cand a inceput sa scrie non-stop (poate o facea si inainte, dar nu am observat eu) pe orice tema, inclusiv pe unele minore carora incearca sa le aorde o importanta mult mai mare decat o au, nu il mai pot urmari si am renuntat sa-l mai citesc. Iar exprimarea aceasta in flux continuu il face sa nu mai observe contradictiile de la un articol la altul. Si cand incepi sa constati astfel de contradictii regulate iti pierzi si increderea. Evident ca exprim un punct de vedere strict subiectiv, dar eu as fi preferat ca VT sa scrie ceva mai putin si mai consistent.

      • eu am fost catalogat ca fiind exact din tabara adversa si am fost invitat deja de dl aligica si cativa sustinatori sa ma car de aici. nu mai vorbesc ca dl aligica are referiri cu „asta”,luari pe fata peste picior.
        m-am referit la partea din articol unde domnul aligica dorea acces total la moderare si am propus un sistem neutru. bun ,rau…putea fi criticat, luat in balon. am facut referire la dl tismaneanu unde am fost cenzurat dupa ureche, de domnia sa sau de catre altcineva. nu am injurat, nu am dat cu noroi, am exemplificat un caz.
        tocmai de aceea ceream ca sa existe o curte cu juri care sa „judece” acest gen de intamplari.
        mai ales cand ai o identitate pe care ti-o asumi fata de autor sau fata de personalul care modereaza, chiar daca ptr public folosesti un nick oarecare.
        tocmai reactia d-lui aligica ma face sa cred ca doleanta domniei sale ar fi benefica doar ptr corul de laudatori care l-ar insoti, in timp ce critica nu ar aparea decat ptr a fi luata la misto sau ca exemplu negativ.
        imi pare rau ca am incercat un demers de buna credinta aici, dar imi pare extrem de bine ca totusi am avut o clarificare si am constatat cu cine am de-a face.

        • Domnule, imi pare rau de neintelegere, dar uitati-va si dv la interventia dv si cititi-o si din unghiul meu. Ce rost avea chestia aia?! Eu va inteleg ca sunteti de buna credinta. Vad asta acum din mesjul acesta. Dar cum puteam sa vad asta din:
          ex spune:

          09/02/2013 la 14:15 (Editare)

          PS: Iar cu moderarea, hai sa fim sinceri acum, ca stim cu totii de ce iti trebuie, nu ca sa te aperi de dementi ca aia de la Evz, ci pentru ca e infinit mai simplu sa faci propaganda atunci cand nu te poate contrazice nimeni, nimic nou sub soare.

          Răspunde

          pescarul spune:

          09/02/2013 la 14:27 (Editare)

          la fel cum procedeaza dl tismaneanu…
          inchei citatul.

          Spuneti-mi dv, in locul meu ce ati intelege din schimbul asta?

            • Stimate domn, pentru că „eu sunt Bibicul” care v-am invitat fără multă vorbă la cărăbăneală – incluzându-vă în marea autoritate cultural-distractivă invocată de Ex, „masele largi de cititori” şi pescari etc. – doresc să vă ofer „o mică reparaţie în calea uitării” şi să vă extrag politicos din conglomeratul cu pricina :) (vă rog să nu-mi luaţi în nume de rău buna dispoziţie; vă scriu şi o fac cu bunăcredinţă). Dacă vreţi un motiv: mi se pare evident, din intervenţiile dvs. aici, că suntem pe poziţii doctrinare opuse – ceea ce nici nu e rău într-un dialog, cu condiţia să fie civilizat şi inteligent (iar dacă se poate şi un pic de umor şi relaxare, e perfect) – dar limbajul şi conţinutul intervenţiei la care vă răspund mi se par onorante şi constituie, după mine, o premisă pentru dialog. Evident că nu sunt de acord cu modul în care vă referiţi la dl. profesor Vladimir Tismăneanu, dar se poate discuta şi asta (cu condiţia prealabilă să-i fi citit cărţile!), orice se poate discuta civilizat; nu mă omor după postura de avocat pledant, dar, mă rog, în acest caz pot trece peste inapetenţe. În fine, ce-am avut de zis, am zis.

              PS: Si dacă tot aduceţi în discuţie asumarea identităţii (această idee e seducătoare, pentru că implică asumarea responsabilităţii pentru actele efective, y compris discursul public), fiţi consecvent, lăsaţi „vraja pescărească” şi aşa cum vă înfăţişaţi administratorului şi moderatorului, faceţi-o tot aşa şi public (eu aşa fac şi vă spun un secret: nu gâdilă, nu muşcă şi nu doare :) ).

    • Haide serios domnule Aligica, puneti botul la asa ceva? Chiar ma gandesc sa va vand podul de la Cernavoda daca sunteti asa de naiv.

      Un articol despre niste nenumite corporatii care „se gandesc” sa retraga publicitatea din A3 si A1 publicat de concurenta Intact? Zau asa…

      Sunt dispus sa fac pariu bani seriosi ca asa ceva nici macar nu se discuta in gluma in boardurile corporatiilor. Cum ar fi ca din punct de vedere al merketingului ca o corporatie sa dezavueze public prin retragerea publicitatii un trust de media pe criteriul ca nu le place continutul emisiunilor? Pai ar insemna ca dezavueaza direct si pe telespectatorii acelui trust si toate audientele arata ca astia-s milioane. As intelege daca ar spera sa obtina fidelitate de la alt segment care ar aplauda asta, dar in Romania acest segment e pe la 16% si cu 16% dai faliment daca esti Unilever sau McDonalds.

      Boicotul domnule Aligica, functioneaza in ambele sensuri. Un boicot al corporatiilor vizavi de Antene ar aduce in discutie un boicot al telespectatorilor acestor posturi fata de produsele acestor multinationale. Sa fim seriosi nu risca nici o corporatie asta, si inca si contra curentului popular care e indubitabil majoritar in favoarea opiniilor exprimate acolo (ca va place sau nu). Daca nici dupa 9 decembrie nu va e clar asta, corporatiilor le este cu siguranta. Predicati in pustiu…

      • Evident ca nu trebuie sa fim asa naivi. Dar din moment ce ne-au dat munitie, trebuie sa o folosim, nu? Cu cat insasi ideea ca asa ceva e posibil, se raspandeste mai mult, cu atat posibiltatea ca la un momented sa devina un self fulfiling prophecy creste. Deci costul ptr noi e zero ca sa raspandim aceste meme.

  17. Man, fara sa citesc comentariile (le las pe mai tarziu, e sambata seara, poate ies totusi la o plimbare), Chapeau!
    Deci esti roman si jurnalist. Si gandesti astfel. Corect si rational si logic. Oare nu trebuia sa faci matematica?
    Ceva este in neregula cu Romania clasica. Incepe sa se schimbe!? Uite, chiar exista oameni ca tine!

  18. Dle Profesor, bine ati revenit! Sa dau o nota conspirationista, asa. Data trecuta când scriati aici era in plina criza pucista si-asa cum spuneati mai sus, „ati prins coama de formare” dupa care v-ati retras. Revenirea dumneavoastra sa insemne vreo noua „coama de formare” a unei catastrofe comparabila cu cea din vara? Sa zicem noua Constitutie?

    • Sper ca Dl. Cornel de mai sus sa nu fie un „prophetic soul” si zic asta dupa ce l-am auzit aseara pe multiplul ex-ministru Pop si nu mai stiu cum (ala care a fost teroarea si sfarsitul catorva comisii de analiza a diplomelor de pe la Ministerul Educatiei) admitand senin ca se gandeste, in calitatea sa de proaspat senator, la o reglementare a Internetului, ca acolo „nu poate fi tras nimeni la raspundere”. Care o fi modelul anvizajat, ala chinez cu filtre sau direct cel nord corean, nu stiu. Dar cum tipul pare hotarat (l-ati vazut in vara) eu zic sa profitam cat mai putem sa citim si sa postam. O sa ziceti ca nu-i posibil, intr-o tara europeana, etc. De multe credeam si eu ca nu-s posibile pana in august anul trecut ….

  19. E prima dată când citesc o astfel de analiză foarte la obiect despre publicistica on-line. Sunt multe teme de reflecție. Mulțumesc.

    Cred că ar trebui să urmeze partea a doua, care să vorbească mai mult despre platformă ca grup de autori. Aici văd o problemă delicată.

    Să luăm exemplul Contributors. Este o platformă care a crescut foarte mult, dar doar cantitativ. Săptămâna asta, până acum (4-9.02), au fost 29 de articole, a căror calitate variază foarte mult. Sunt perioade când numărul se dublează. Sunt subiecte pe care se scriu 5-6 articole în timp scurt, de calitate diferită. Sunt autori care scriu la foc continuu (era o vreme când Ștefan Vlason scria minim un aritcol pe zi, pe orice subiect, de îmi venea să scot Contributors din Reader).

    E adevărat că oricine își poate selecta ce citește și ce nu, dar influența nu poate fi ignorată. Până la urmă, rețeaua se construiește simultan între fiecare autor și cititorii lui și toți autorii și cititorii între ei. Există cu siguranță un punct critic în care mai mult e prea mult și creșterea cantitativă duce la pierderi iremediabile de calitate. Cum să lucreze o platformă care vrea să evite o astfel de situație?

    • Da. este absolut corect. Exista un punct dincolo de care se trece in alt registru de monitorizare si administrare a discutiei. E un prag critic cantitativ. Dar nu imi dau seama daca exista o solutie tehnica la ora asta alta. Nici in occident nu cred ca au rezolvat asta desi structuri de tip Facebook ar putea oferi cred o solutie. Dar aici cred ca sunt cititori din IT sau domenii conexe care stiu mai bine pe unde sta treaba…. oricum jurnalismul occidental este in stare de revolutie si la ora asta sunt mai multe probleme decat raspunsuri…

  20. Este greu sau usor de educat un public? Merita?
    Nu stiu, din punctul meu de vedere cred ca merita , dar fiecare decide pentru sine.

    Am incercat sa urmaresc ca si persoana care citeste online relativ mult si am observat o evolutie spre bine, o crestere a valorii adaugate prin comentarii. Poate ma insel, dar cred ca ar merita lansata o cercetare intre cum era comentata/perceputa presa online in 2008, de exemplu, si cum este acum.

    Raman insa locuri unde a publica si a raspunde comentariilor sunt acte de mare curaj…

  21. Bine (că) aţi revenit pe Contributors, domnule Aligică!! În formă şi cu tonusul binecunoscut! Ah, ce-mi place :) (dă Doamne să-mi ajungă timpul cât şi cum vreau eu)!
    Excelentă schiţa pe care i-o faceţi publicisticii de la ora asta! Şi oportună, până la urmă tre’ să-nţeleagă şi Grivei că micul său lătrat a intră vrând-nevrând într-un vârtej accelerat şi cu responsabilitate colectivă asumată, un fel de „cenzură” supersoft (singura acceptabilă!) care să facă mai uman „schimbul de idei”.

  22. Ma cam enerveaza toata faza asta cu social engineering.
    Sunt o multime de lucruri care se intampla, decizii care se iau si noua ni se arunca niste firimituri.
    Informatiile reale si dezbaterile importante au loc in spatele usilor inchise si noi ne batem ca chiorii pe niste amarate de forumuri discutand ce ni se da sa discutam.
    „Haideti astazi sa discutam despre publicistica secolului 21. Uitati astia sunt parametri discutiei, dati-i drumul.” Si noi ii dam drumul.
    „D-le/d-na contributor pe Contributors, aruncati va rog in dezbaterea publicului urmatoarea tema, sa vedem cum raspund oamenii”. Si noi raspundem.
    „E cam nasoala treaba cu problema asta X. Va rog aruncati sparla asta in public ca sa le dam de lucru cateva zile pana reusim sa ascundem toate mizeriile.” Noi punem botul.

    Partea trista nu e ca se intampla asa. E foarte bine ca se intampla asa, ca omul e prost si mediocru si are nevoie sa i se puna viata in ordine.

    Mai rau e daca vrei sa intri si tu. Nu ai cum. Intri daca te cheama. Cartel, monopol, famiglie, grup inchis, cum vreti voi sa ii spuneti.

    De ce nu se discuta despre astfel de lucruri in spatiul public? Fara nume. Doar idei.

    Foarte simplu: cine e prost sa isi dea puterea din mana?

    • Domnule Ogrean, e f interesant punctul dv de vedere. E incorect, confuz dar interesant.

      Ca sa intelegem mai bine ce criticati, care e modelul ideal la care va raportati dv? Cum ar trebui sa se intample lucrurile in practica astfel incat sa fie fezabile?
      Ce criticati mai concret: Ca exista publicistica in care anumite persoane selectate sau autoselectate pe varii principii de diferentiere de specializare sau network in diviziunea sociala a muncii si care au un rol de punct focal sau leadership in procesele de gen? E naiv. si oricum asperitatile acestui sistem sunt erodate exact de ceea ce descriu mai sus.

      Ca exista un monopol al puterii in publicistica ce tine la usa oameni talentati? Aici va dau un pic de dreptarte dar nu Contrinutors e vinovat. Sunt, am inteles, sute de contributori (sa precizeze cineva care le stie numarul). Daca si asta e cartel sau monopol…

      Eu personal nu oblig pe nimeni nimic, nu am nici o parghie sa fortez nici o constiinta sau vointa. N-am nici macar o afiliere organizationala stabila in publicistica romaneasca. Scriu si eu pe aici, pe colo, ma lupt cu morile de vant, cand am cateva minute libere, pana trece vremea mea si a generatiei mele. Ce-mi reprosati?!

      • Mai tin minte dintr-un articol de-al dumneavoastra, de dinainte de puci, cred ca in timpul protestelor din iarna, in care spuneati ceva in genul: „daca asta vi s-a parut nasol, sa vedeti ce ne va rezerva vara politica”.

        Sau ati spus-o ca va gandeati ca s-o fi intampland ceva in viitor sau ati spus-o pentru ca stiati ca se pregateste ceva.

        Nu imi place atitudinea asta de genul: eu stiu, dar nu pot/vreau sa va spun, in schimb va spun asta, sa va dau si voua totusi ceva.

        Poate gresesc in interpretarea mea si imi cer scuze, dar pana la urma tine si de mesaj faptul ca la asta m-a dus gandul.

      • Prin manipulare nu vroiam sa zic obligare, ca nici nu inseamna asta.
        Vroiam sa zic: a antrena, prin mijloace de influențare psihică, un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop aparține unei voințe străine de interesele lor.

        Poate ca sunt paranoic, dar cand o citeam pe Alina Mungiu Pipidi ca zicea ca facea nu stiu ce programe politice prin anii 90 impreuna cu dumneavoastra, nu pot sa nu ma duc cu mintea la astfel de situatii.

        Oricum, ce vreau eu nu se prea poate, decat daca as fi inauntru. Nu am ce cauta inca inauntru.

      • „Scriu si eu pe aici, pe colo, ma lupt cu morile de vant, cand am cateva minute libere, pana trece vremea mea si a generatiei mele. Ce-mi reprosati?!”

        Eu vad insa in interventiile dumneavoastra un program de reforma a felului in care ni se se poate schimba felul de a gandi si de a spune ce gandim. Textul dumneavostra de aici este excelent pentru ca demonstreaza ca intre interactiunea (continua, subtila) dintre autor si audienta, cel mai important este procesul de transformare (al textului, dar si al autorilor, acum impreuna), nu rezultatul.

    • @m.ogrean. Inteleg eu gresit ? promovati conducerea prin referendum? o fi aceasta definirea democratiei? Daca da, luati in consideratie doua aspecte: A. cat dureaza luarea unei decizii (mai ales cand „piata frige”)? B. care este aria referendumului? trebuie sa se pronunte tulcenii asupra unei fantani aradene?

      • Ati inteles gresit. Eu vreau sa ni se spuna ce se intampla.
        Va dau niste exemple:
        – de ce tac toti politicienii si il lasa in pace pe Ion Iliescu? De ce nu se definitiveaza procesul Revolutiei?
        – care a fost faza cu acuzatiile de agent strain si agent de contrainformatii aruncate intre Ponta si Basescu?
        – de unde stia Lazaroiu de dinainte de vreme ca Marga a fost colaborator?

        Esti de-al lor, stii. Nu esti de-al lor, stii ce vor ei sa stii.

        • Sa nu uitam de mineriade.
          Sa nu uitam de conflictul interetnic din 90 din Targu Mures. Am vazut un documentar pe aceasta tema in care se lua interviu unei oficialitati de pe atunci care spunea ca a fost sunat de Iliescu si a fost intrebat daca vrea sa ii trimita mineri.

          Avem un establishment corupt. Toti se santajeaza intre ei astfel ca le convine sa nu faca valva prea mare. Cum ne putem astepta atunci sa se faca ceva in tara?

  23. Domnule Aligica sunt de acord cu dvs.

    Ba mai mult, cred ca e primul text de gen de cativa ani incoace (de cand am vazut un material cu Clay Shirky ce aborda oarecum acest aspect) care „prinde” transformarea din mers, o imortalizeaza pentru o fractiune de secunda, chit ca urmeaza ca in foarte scurta vreme sa se schimbe iar (sau poate tocmai pentru ca…. :D )
    O fotografie de album :D

    Nu am urmarit indeaproape ce s-a intamplat cu domnul Cartarescu, doar am luat act de renuntarea dumisale cu usoara aroma de suicid socio-comunicativ, dar am banuiala ca a abordat gresit problema.
    Ar fi trebuit sa fie pregatit pentru intemperiile din lumea dezvelita (uneori FOARTE….) mai cu seama ca a existat o experienta de pomina a lui TRU cu blogul personal, nemoderat si manjit cu sarg de niste entitati de-a dreptul miraculoase daca luam in considerare ca puteau scrie cu litere iar uneori chiar articula cuvinte intregi, si (culmea) succesiv.
    A gresit.
    Nu spun ca e doar vina lui. Dar atunci cand intreg mediul se schimba, incapacitatea de a te adapta lui se plateste. Si nu poti invinovati mediul :D

    E limpede ca in acest moment asupra procesului de comunicare actioneaza o forta de genul unei explozii, care va reseta fundamental principiile cunoscute, acceptate si excesiv de folosite inca. Cu o incapatanare hilara pe alocuri :D

    In mijlocul recitalului, intregii audiente din sala i s-au distribuit gratuit instrumente dintre cele mai diverse.
    Nu-i vorba, talentul celui de pe scena conteaza dar la momentul asta toti bazaie cu proaspetele jucarii :D :D :D
    Care zdranganesc la chestii cu coarde, care sufla-n trompete sau saxafoane, …. unii chiar au chitara acasa si stiu doua acorduri in timp ce altii habar n-au ce instrument au in mana, …
    …… unii incearca sa scoata sunete in acord cu ce bazaie cel de pe scena, altii bat in tobe… ……. cu capu’ :D
    ……., unul musca dintr-o vioara… altul isi indeasa un blockflöte undeva, iar intr-un colt cativa tocmai isi platesc niste polite mai vechi folosind noile arme, ciudate dar nesperat de utile.

    Intr-o lume ideala dpdv al sec. trecut, intreaga sala ar sta decent si cu atentia zabarnaind usor de incordare la sunetul diapazonic ce ar urma sa vina de pe scena. Oscilatia prima ar produce rezonanta in cutiutele mai mjult sau mai putin craniene in urma careia fiecare ar emite cate ceva (in faza sau antifaza) intr-o armonie usor filarmonica de o nesperata complexitate…
    Ete Fas !

    Aveti dreptate. E un haos, o explozie, cum ziceam, vizionata la relanti, precum scenele socante din filmele BBB. Un interpret ce ar avea ceva major de transmis nu mai e suficient sa fie doar talentat. Trebuie sa fie deopotriva puternic, adaptabil, rezistent, inovator.

    Ei…
    Zic si eu .. :D :D :D
    (M-am capatuit si eu cu-n fluieras… :D :D :D )

    • Da, si eu folosesc metafora asta a salii de spectacol uneori, pentru mine cand analizez lucrurile.
      Apropo: De asta nu sunt nici ingrijorat de numere. Am calculat ce insemnau reprezentatiile teatrale in stagiunea Bucuresteana in trecut. Cateva sute de spectatori pe spectacol. Atat. Si totusi…
      O iesire pe o platforma odata pe saptmana e echivalenta cu un one man show pus pe afis in stagiunea 84-85 la Nottara sau Bulandra….
      Si sa ne aducem aminte ce influent era Teatrul Mic si …. chiar era si Teatrul Foarte Mic, acolo la Rosetti….

  24. Și încă un subiect adiacent: poate rezista Contributors fără Hotnews? Ar mai fi atractivă pentru autori platforma de opinie dacă nu ar fi traficul adus de platforma de știri?

    Întrebările sunt semi-retorice, e clar că cele două platforme se ajută reciproc, Contributors furnizează conținut, Hotnews furnizează trafic.

    Doar că, într-o societate profund polarizată cum e a noastră, lucrul ăsta are dezavantajul că de Contributors se lipește eticheta de pro-Cutare pe care o are Hotnews. Iar asta îi scade din impact.

    • După bugete – oportunitățile acordului european-referitor la articolul dvs despre acest subiect, tin sa va recomand sa va mai interesati ptr ca unele din noile beneficii ale noului acord erau si in precedentul, de exemplu : eligiblilitatea tva. mentionez ca acest comentariu se gaseste si pe blogul dvs dar nu pricep de ce nu apare.

  25. D-le Aligică,
    Văd că într-adevăr dispuneţi de privilegiul cenzurării comentariilor neconvenabile, de care aţi facut uz, oprindu-mi un comentariu critic, fără alt motiv decât că era … critic.
    Mă întreb dacă puteţi cenzura şi comentarii facute la articolele altor autori. Fac asta deoarece am postat comentariul meu critic la adresa textului Dvs. în cadrul altui articol de pe Contributors. Dacă sunteţi consecvent, va trebui să inspectaţi comentariile celorlalte articole, sa identificaţi comentariul meu critc şi să faceţi presiuni asupra moderatorului Contributors pentru a-l retrage.
    Probabil că veţi alege varianta pragmatică, acela de a-l ignora, mizând pe faptul că un comentariu rupt de context nu are nici un impact. Oricum, cel puţin moderatorul de la Contributors a citit punctul de vedere exprimat acolo.
    Poziţia Dvs. vis-a-vis de critica mea, în afară de a fi laşă, constituie o recunoaştre implicită a adevărului expus acolo. Păreţi un tip avid de prestigiu şi privilegii facile.

    • Domnule va jur ca nu am oprit azi NICI MACAR UN SINGUR COMENTARIU. Retrimitet-l si il postez imediat. Nu stiu de ce va grabiti sa ma acuzati asa. Dati-mi comentriul si il postez.

      • Domnule fii atent aici: Din clipa asta esti omul meu numarul unu. Eu pun in rama chestia asta. Fii atent:

        Ti-ai postat mesajul la alt articol si la alt autor. Ai inteles? In alta parte, nu aici.

        Acum i-ai lasat pe oamenii aia de la articolul cu invatamantul masca. Pe la ora 5 si ceva ieri seara ai plasat in mijlocul discutiei lor un fel paraciune impotriva mea. Cel putin trebuia sa fi copiat chestia de mai sus sa le fi explicat ce intentii diabolice ai. Asa i-ai lasat ca-n gara cu o demascare pe puncte a lui Aligica picata din senin in mijlocul paruielii generale pe problema invatamatului care tocmai se intampla acolo.

        Oricum, ideea e asta: Putem sa asteptam amandoi sa apara comentariul dumitale mult si bine la mine pe pagina. NU apare. La mine pe pagina nu are cum sa apara. Nu ca il cenzurez eu. Nu are cum daca nu-l postezi la mine sau nu mi-l dai sa-l postez eu. Pricepi? Incearca macar o data sa-l depui si aici. Sa vedem ce se intampla.

        • Domnule Dragos Paul Aligica,
          Trebuie deschisa o optiune pentru cei care comenteaza articolele pe contributors: „postare la”, dar „si la”… mai ales pentru acei comentatori cu deschidere la „adevarurile universale”.
          Ar mai fi si varianta sa avem cont, noi comentatorii, si autorii de pe contributors „nominalizati de Maria Sa Comentaorul” sa citeasca aceste comentarii cu deschidere la mai multi autori. :)

        • Daca nu Dvs. mi-ati cenzurat comentariul, îmi cer scuze. Initial îl trimisesem la articolul Dvs., iar dupa ce nu a aparut într-un interval rezonabil l-am retrimis la un articol strain. Îmi place sa cred ca a fost o inadvertenta tehnica. Profit de invitatia Dvs. si repostez comentariul.

          PS
          nu, nu este o pârâciune, ci o critica nascuta dintr-o pozitie de principiu, aceea ca trebuie sa existe o procedura editoriala egala pentru toti contributorii

          Respecte

          Găsesc textul criticabil sub câteva aspecte.

          1.Tonul mi s-a părut răstit, arţăgos, grăbit. Cititorii sunt trataţi de sus. Impresia este de aroganţă.

          2. Mesajul este revendicativ, cerând pentru sine privilegii speciale, pe care, din câte ştiu, platforma « Contributors » nu le acordă : publicarea automată a textelor şi dreptul autorului de a hotărî ce comentarii afişează. Dl. Aligică pledează pentru spargerea sistemului actual, dar nu reisese clar dacă o face doar pentru sine şi pentru alţi câţiva, sau doreşte ca toţi contributorii să beneficieze de aceste privilegii. Înclin să cred că autorul textului doreşte privilegii speciale doar pentru sine, eventual pentru alţi câţiva. Nu este clar după ce criterii ar acorda „Contributors“ aceste privilegii.

          În cazul în care platforma « Contributors » abdică de la propria politică editorială – care a făcut din « Contributors » o publicaţie decentă şi echilibrată – permiţând privilegii speciale pentru unii contributori, atunci se creează şi la « Contributors » acea situaţie de dezordine balcanică care a adusa ţara noastră la nenorocire, cu privilegiaţi, şmecheri, fraieri, etc. Consider că sistemul editorial actual, cu o redacţie care stabileşte ce materiale se publică dupa o prealabilă lectură şi cu o moderare generală şi neutră a comentariilor este cea mai bună garanţie pentru menţinerea ţinutei şi calităţii.

          3. Textul, dar mai ales comentariile d-lui Aligică, insultă cititorii fără motiv, împărţindu-i în două categorii: cei pe placul d-lui Aligică şi ceilalţi, trataţi jignitor (tembeli, imbecili, postaci) . Nici aici nu reiese clar după ce criterii împarte d-l Aligică cititorii, în afară de şansa sau ghinionul de a fi fost de acord cu dânsul.

          Împresia generală ce mi-a făcut-o acest text scris în tgrabă este de aroganţă şi pretenţii nejustificate care riscă să perturbe calitatea editorială a platformei „Contributors“.

  26. @naiv spune:˝Imi dai o definitie a propagandei?˝

    Iti dau eu nu una, ci doua:
    1.˝All propaganda has to be popular and has to adapt its spiritual level to the perception of the least intelligent of those towards whom it intends to direct itself.˝

    2.˝There was no point in seeking to convert the intellectuals. For intellectuals would never be converted and would anyway always yield to the stronger, ‘and this will always be the man in the street.’ Arguments must therefore be crude, clear and forcible, and appeal to emotions and instincts, not the intellect. Truth was unimportant and entirely subordinate to tactics and psychology…Hatred and contempt must be directed at particular individuals.˝

    Originea citatelor:
    1* Adolf Hitler-˝Mein Kampf˝ (in traducere, ˝Damful sau˝-pt. cei ce nu stiu germana)
    1* ˝The Goebbels diaries˝ (in traducere ˝Diareile lui Goebbels˝, pt. cei ce nu stiu angleza)

    Ambele citate sunt preluate de pe saitul unui fost ofiter american psyops, care le citeaza la rubrica famous quotes.
    http://www.psywarrior.com/quotes.html

    ˝There was no point in seeking to convert the intellectuals. For intellectuals would never be converted and would anyway always yield to the stronger˝.Adevarat sau fals?

    • @ardan. Unul dintre noi nu stie engleza. Nici A nici B nu sunt definitii ci comentarii. Deci ce este propaganda? PS. Cand brutaria zice sa cumpar covrigii lor e propaganda? NB. si citatele din mein Kampf nu erau publice fara ofiterul psy-ops?

  27. […] Contributors: Cum arata publicistica secolului XXI. Dragos Paul Aligica scrie despre ce inseamna sa faci publicistica in secolul XXI si explica cum, astazi, autorul nu se ocupa doar de textul lui, ci are un contact instant cu cititorul. Aligica puncteaza si importanta capacitatii de reactie rapida pentru un editor si redactor.  „Daca faci comentariu si opinie si n-ai prins coama in formare, degeaba vii la spartul valului cu opinii briliante cand parametrii de perceptie au fost setati deja de cine stie ce neispravit care s-a intamplat sa fie acolo, in fata, cu o <opinie> in primele ore”, afirma Dragos Paul Aligica. Distribuie pe:TwitterFacebook           0 votes Etichete: Basescu, bendeac, Ciuvica, Evz, televiziune […]

  28. […] Contributors: Cum arata publicistica secolului XXI. Dragos Paul Aligica scrie despre ce inseamna sa faci publicistica in secolul XXI si explica cum, astazi, autorul nu se ocupa doar de textul lui, ci are un contact instant cu cititorul. Aligica puncteaza si importanta capacitatii de reactie rapida pentru un editor si redactor.  „Daca faci comentariu si opinie si n-ai prins coama in formare, degeaba vii la spartul valului cu opinii briliante cand parametrii de perceptie au fost setati deja de cine stie ce neispravit care s-a intamplat sa fie acolo,Sursa: Reportervirtual news news online stiri stiri online stiri pe net stri actualizate ziare online […]

  29. Domnule Profesor, intervin cu un mic off-topic: am găsit comentariul publicat de admiratorul Dv. „un cititor”, a fost publicat (să fie oare intenționat?) sub articolul „Cum produce școala tâmpiți”, semnat de Dl Mihai Maci.

    http://www.contributors.ro/editorial/cum-produce-scoala-tampiti/#comment-123403

    Mă rog, trebuia să pun cuvîntul „comentariu” între ghilimele, căci e mai degrabă o delațiune – lăsînd la o parte țîfna și arțagul, dă „indicății prețioase” platformei Contributors cum anume și de ce să facă bine să se dispenseze de Dv.. Sper să vă amuze, la urma urmei nu e chiar off-topic sub cele scrise în articol, de altfel e „la subiect” și acolo unde a fost postat!

    • E geniala! Nu mi s-a intamplat niciodata.
      Da. S-a plans azi ca nu i-am publicat eu comentariul. I-am spus ca nu a ajuns la mine si sa-l retrimita.
      Misterul s-a dezlegat. L-a postat la alt articol si la alt autor. SI astepta sa apara aici pe pagina enervat ca-l cenzurez.
      Gasesc chestia senzationala.

  30. Stimate domn Aligica,

    Intervin in aceasta mini-dezbatere conform nu lui „Sa vorbeasca si nea Ion, ca e si el om”, ci in calitatea mea de cetatean, cu tot ce presupune aceasta, desi pe la noi nu putem vorbi de vreo cetate bine conturata, si nici de vreo agora clara.
    Intru totul de acord cu ideile, crezurile, deductiile articolului. 110 % – marea majoritatea sunt fapte, de natura evidentei, decurg din premisele firesti ale realului actual.

    Putintica rabdare insa, caci un loc mai destept (si mult mai bine facut) decat Contributors.ro e in coacere si in facere, si degraba isi va arata chipul peste noi. Promit.

    Cat priveste „scaparile” dvs., nu e problema, ochiul critic, odihnit si competent stie sa panseze (daca e rana), sa coafeze (daca e vant si s-a zburatacit). In fond, aceasta ii va fi menirea, sa vegheze si sa indrepte unde e de indreptat.

    Un criteriu esential pentru un admin bun al unei noi agora 2.0 vor fi greselile gramaticale.
    Daca acestea exista la autori, nu e problema, le corectam si punem in vedere autorului (multi autori scriu inca vre-o sau vre-un, nu-mi dau seama de ce, cand e incorect..).

    Criteriul insa e de foarte mare ajutor anti-baietzi / cuconitze vajnici aparatori si destoinici aparatori ai dreptului la exprimare libera, care polueaza dezbaterea – ziceti-le cum vreti – postaci, trolli, etc – paradoxal (sau nu), te ajuta sa scapi de multe comentarii scrise in pripa, majoritatea tendentioase, si de proasta factura.
    Ortografie cu sapa? Nici o problema – banare pe IP si pe user.
    Ce argument bun pot sa am cu oameni care nu stiu sa scrie si citeasca bine in propria limba?

    Alt criteriu foarte bun (oamenii cu educatie stiu mai bine), va fi criteriul argumentum ad:
    comiti un ad hominem (cred ca e cel mai frecvent, si, din pacate, baza discutionala pentru false dezbateri..) – avertizare user +, daca persisti, idem banare.

    Va multumesc,
    Alex Cotoban

  31. De acord in mare masura cu ce spuneti, dar, mai important – bine ati revenit!
    Doua intrebari:
    1. Cum se interpune Facebookul in toata relatia asta publicist- cititor?
    2. Cine a produs schimbarea de viziune a grupului Hotnews si cum de s-a schimbat schimbarea, ca sa zic asa? Din ce retin chiar asta v-a facut sa plecati.

    • Nu as putea raspunde inca la intrebarea cu Facebook. In cazul meu m-a ajutat sa-mi dau seama cam ce profil de cititori am. Mult mai bine dacat indirect, prin comentarii. Adica stiam ca am oameni de mare calitate – e inuitiv evident pentru cine citeste comparativ o mostra de 10 articole plus reactiile- dar abia prin Facebook am inteles mai bine cat de stransa era de fapt legatura intre mine si citiori SI intre cititori intre ei. Dar inca e prematur pentru alte specualtii.

  32. Bravo! Sunt multe articole bune pe contributors, dar sunt unele care sunt geniale prin abordarea noua a subiectelor, claritatea mesajului transmis sau a legaturilor ascunse pe care reusesc sa le scoata la vedere. Asta este unul din a doua categorie.

  33. Domnul Aligica a explicat un fenomen publicistic si si-a asumat efectele. Presupun ca, pentru dansul, este si un experiment social pe care il analizeaza.
    Dincolo de asta si noi cititorii care luam parte la experiment , analizam nu numai reactia autorului dar si reactiile celorlalti care intervin. Sunt doua categorii: prima, a celor care asumandu-si cu nume si prenume opinia, sunt pozitivi fata de ideea pusa in dezbatere; cea de a doua, a pseudonimelor care nu scriu despre ideea centrala, sunt mai preocupati sa sara la gatul autorului. Aceasta a doua categorie pur si simplu nu conteaza pentru ca nu contribuie cu nimic care sa ne starneasca curiozitatea, momentul de reflectie, o conexiune cu alte idei, un salt in gandire, un progres al rationamentului .
    Asa ca cititorule cel cumplit, pentru ca te exprimi abscons si nu spui nimic, intelgem ca te macina idei intortocheate si fara finalitate . Deci nu contezi.

    • Eu gasesc, ca dl. Aligica provoaca in sens pozitiv, desigur. Daca a reusit sa indemne la reflectie 80% dintre oamenii de sub nickuri, batalia e ca si cistigata.

      Exista o Creme du la Creme de oameni de exceptie, aici, pe Contributors. Eu zic sa ne bucuram de deschiderea lor de a imparti idei cu noi. Pseudonime sau nu.

    • @ carmen popa

      „Sunt doua categorii: prima, a celor care asumandu-si cu nume si prenume opinia, sunt pozitivi fata de ideea pusa in dezbatere; cea de a doua, a pseudonimelor care nu scriu despre ideea centrala, sunt mai preocupati sa sara la gatul autorului. Aceasta a doua categorie pur si simplu nu conteaza pentru ca nu contribuie cu nimic care sa ne starneasca curiozitatea, momentul de reflectie, o conexiune cu alte idei, un salt in gandire, un progres al rationamentului .”

      Eu am citit destul de atent o mare parte dintre comentarii si as spune ca, din contra, sunt si comentarii plate si fara idei ale celor cu nume si prenume, dar sunt si comentarii ale pseudonimelor cu o concentratie a ideilor cu mult mai mare. Bineinteles ca exista si pseudonime cu comentarii ofensatoare si varsatoare de frustrari, dar autorul acestui articol a spus destul de clar ca accepta provocarea si utilizeaza moderarea in mod flexibil. Nu cred ca pe domnul Aligica il intereseaza schimburi de platitudini. Regulile de a fi acceptat printre comentatori sunt facute de administratorii acestei platforme iar pseudonimele au inregistrate adrese reale cu nume si prenume. Eu vad calitatea prin comentariul adaugat si nimic altceva.

      • @consonant.
        Adevarat ce spuneti. Am generalizat nepermis. Nu ma gandeam decat ca, daca ar exista cerinta numelui si prenumelui, atunci va exista si reverva de minima politete. Mi se pare incorect ca un autor sa isi astearna „pe tava” gandurile si preocuparile iar altii, sub anonimat, sa isi astearna furia, agresiunea, sau cele mai diverse forme de jignire .
        Dar aveti dreptate, o mare parte din comentariile sub nickname sunt interesante.

        In legatura directa cu tema centrala:
        Ma intrebam mai demult de ce bacul francez este atat de greu, de ce la liceele umaniste sunt materii de bac istoria, filozofia, socilogia si altele …
        Apoi am vazut comentariile cititorilor in ziarele frantuzesti on line. Pe subiectele de mare interes pentru societate sunt sute de comentarii (scandalul DSK, casatoriile gay). Majoritatea coplesitoare a comentariilor sunt deosebit de interesante ca mostre de civism, spiritualitate, morala, stiinta de carte. Oamenii vorbesc despre tema, articulat, argumentat .
        Si am inteles ce rost are bacul francez

  34. Pentru un om de dreapta, asa cum va pretindeti si pentru, tot asa cum va pretindenti, un intelectual rasat care stie si are multe de explicat contemporanilor cel putin la fel de inteligenti, cel mai bine ar fi sa va faceti un blog la care accesul comentatorilor se poate face contra cost. Asa aflati care este numarul real al fan clubului dvs, pe care ii puteti cat se poate de indreptatit sa-i numiti „cititorii mei” si, bineinteles, obtineti si dvs un profit. Asta numai daca prezinta interes ceea ce scrieti, astfel incat un anonim sa scoata 5 euro/luna (suma orientativa) de pe card si sa devina astfel „cititorul lui DPG”. In rest, cu ce ati scris in articolul la care cu umilinta incerc sa postez, sa stiti ca nu ati descoperit America!

    • Domnule, am notat tonul si atitudinea comentariului. Vreau sa profit de confuzia pe care o faceti sa precizez un lucru: Sa asociezi modelul de schimb social pe baza de cost/beneficiu cu existenta unor bariere monetare la intrare (sau sa-l reduci la nivelul monetar) este un semn de, in cel mai bun caz, superficalitate. Dar tinand seama de tonul dumitale, am sa fiu mai direct: de prostie. Cand mai asociezi asta si cu ideea de „om de dreapta”, nu mai e prostie. Venind de la cineva asa sfatos si familiar cu America, e tampenie pura. Nu stiu daca ati inteles mesajul dar mai clar nu pot fi.

  35. Stimate Domn, folositi din nou, un ton jignitor la adresa mea. E OK, asta nu ma deranjeaza! Stiti cum se zice, cand nu ai argumente, injura, da cu parul, jigneste! Mi se pare corect.
    Deci NYT inseamna superficialitate, Jerusalem Post inseamna superficialitate, Stratfor la fel!
    E bine de stiut si de retinut!

    PS: referitor la America: articolul dvs nu este ceva inedit/original – de aici expresia „nu ati descoperit AMERICA”. Cum vad ca nu ati luat-o din prima va dau ceva similar : „nu ati inventat roata!”

    • Domnule regret sincer daca am cititi gresit totul si atitudinea dv. Sunt intoteauna dispus sa-mi fac mea culpa in astfel de situatii. Pur si simplu mi s-a parut ca ma luati de sus si peste picior. Daca a fost o neintelegere va rog sa ma iertati dar cred ca si modul neinspirat in care ati formulat interpelarea e de vina, nu doar eu.

  36. Stimate Dle. Aligica, e OK!
    Va rog sa fiti convins ca nu v-am luat de sus si peste picior. Poate ca e vina mea, nu am fost prea clar in primul mesaj. Cu toate acestea, repet si va rog nu mi-o luati in nume de rau, varianta contra cost e o solutie. Este un prim criteriu de selectie a audientei, apoi este vorba de munca dvs, care trebuie renumerata. Nu mai am acum alte argumente, dar mie personal mi se pare ok!
    Din nou, va rog sa fiti convins ca nu am avut nici o intetentie sa va iau peste picior sau de sus, putin ironic am fost, da, dar nimic mai mult! Primiti, va rog, scuzele mele daca v-am jignit!

  37. Acum 3 zile, un tip remarcabil a tinut un discurs despre care se va mai vorbi multa vreme. Pe freedomslighthouse.net, de ex., il gasiti sub titlul:
    With Barack Obama Looking on, Dr. Benjamin Carson Stands Up against Political Correctness, Massive Debt, and Government-based Health Care at National Prayer Breakfast – Complete Video 2/7/13

    Dar subiectul e deja discutat peste tot pe internet. Pe youtube in momentul asta are deja 770,575 vizionari.

    Ieri a fost la Hannity. Transcriu o parte din spusele sale fiindca sint foarte on topic, mai ales ce am pus in bold.

    –––––
    It’s very rare these days for people to speak the truth. Everybody wants to go along to get along. And in the meantime the fabric of our nation is being destroyed. We are going from a „Can Do” nation to a „what can you do for me?” nation.

    I don’t think that’s what most people want, but it’s presented to them as the thing to do and one of the real dangers which I aluded to in the speech is the fact that people don’t know about anything. They don’t know about history, they don’t know about technology, they know so little the news media is able to tell them whatever they (the news media) want them to think and they say it enough times… And people say „oh, ya-ya, that’s what they said on the news. They don’think for themselves.

    The founders of our nation said: „Our nation will fundamentally change when people become so ignorant that they can be easily led.”
    –––––

    Aici sintem.

  38. Domnule Aligica, bine v-ati intors pe contributors. Pe mine mai putin ma intereseaza motivele plecarii si revenirii. Va apreciez articolele in mare parte, mai ales datorita firului logic si argumentatiei. Spor la treaba.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro