joi, aprilie 18, 2024

O fotografie istorica: Lena Constante, Elena Patrascanu, Ana Pauker (in background, Lucretiu Patrascanu)

Poza, o sectiune in sangerandul tesut al istoriei comuniste, este de la o receptie din 1945. Sa le luam pe rand. Cine s-ar fi gandit atunci la ceea ce avea sa urmeze…Trei femei: una visatoare, parca de pe alta planeta, alta traind exuberant bucuria vietii (e singura cu paharul in mana; in „Memoriile mandarinului valah”, cumnatul ei, Petre Pandrea, o prezenta ca pe un geniu rau, o blama, pe nedrept, zic eu, pentru multe din nenorocirile abatute asupra lui Patrascanu), a treia statuara, monumentala, plasmuita din otel, precum Istoria si Zeul carora le este devotata. Implauzibil si totusi cat de real acest fragment de istorie (cu i mic). Artista plastica Lena Constante, sotia muzicologului Harry Brauner, va face parte, ca si sotul ei, din lotul Patrascanu. Urmeaza interogatoriile, tortura, inchisoarea, detentia solitara, scrie cartea „L’evasion silencieuse”, o cutremuratoare marturie despre destinul unei femei in Gulagul romanesc, una din marile carti ale literarurii concentrationare universale. Elena Patrascanu (nascuta Herta Schwammen), studii de arte plastice (scenografie) la Viena, se casatoreste cu militantul comunist Lucretiu Patrascanu, este prezenta in cercul intim al celor care participau la discutii despre viitorul Romaniei dupa 1944. Arestata, torturata, condamnata. Dupa eliberare, lucreaza mai intai la Teatrul Giulesti apoi la Tandarica. Al doilea sot a fost regizorul Yannis Veakis, comunist grec refugiat in Romania.

Supranumita „Pasionaria Balcanilor”, celebra militanta din anii clandestinitatii, dupa ce a petrecut anii razboiului in URSS, Ana Pauker a fost numarul doi in PCR dupa 1944, un timp chiar numarul unu. Ministru de externe, membra a Biroului Politic, secrear a CC, epurata in mai 1952. Arestata in februarie 1953, eliberata imediat dupa moartea lui Stalin, a murit la Bucuresti in 1960. A fost, pana in ultima zi, convinsa de adevarul marxism-leninismului. Sotul ei, Marcel Pauker, fusese impuscat la Moscova in timpul Marii Terori. Fiica ei cu militantul comunist de origine slovaca, Eugen Fried, Marie, a plecat in Franta in anii 60. Cealalta fiica, Tania, a predat limba rusa la un liceu din Bucuresti, a fost casatorita cu doctorul Gheorghe Bratescu, istoric al medicinei. Fiul, Vladimir, a emigrat si el in Franta. Una din surorile Lenei Constante a fost sotia academicianului Grigore C. Moisil. Erau inruditi intre ei, familiile Moisil, Daicoviciu, Condurachi. Iar Lena a zacut in sordidele temnite ale Romaniei lui Gheorghiu-Dej.

Cel mai original intelectual comunist roman, Lucretiu Patrascanu a fost condamnat la moarte si executat in aprilie 1954 in urma unei decizii a Biroului Politic al CC al PMR. S-a votat in unanimitate. Vointa lui Gheorghiu-Dej era lege in partid. Patrascanu refuzat pana in ultima clipa sa accepte acuzatiile aberante ce i se aduceau. La Bucuresti, scenariul procesului-spectacol de tip Traicio Kostov, Laszlo Rajk si Rudolf Slansky a esuat…

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Well …. au capatat ce au meritat !

    Comunistii parvenitzi la putere cu armatele lui Stalin au aratat ce pot – sa lupte pentru ciolan si pentru putere, pentru confortul lor si al celor apropiati lor.

    Bine ca s-au mai sugrumat intre ei – caci altfel sugrumau ei toti romanii.

    Este interesanta pozitia anumitor autori – care fac apologia acestor javre comuniste – prin evidentierea „evgheniei” lor, a descendentei din „intelectuali de rasa” (in fapt diversi mofluzi din timpul altui regim, care odata ce au simtit miros de sange si putere – au inceput sa muste pe la spate, pentru a-si face lor loc comod).

    Ana Pauker, Dej, Teohari Georgescu, Luca, Borila, s.a.m.d. pana la mai recenti Ceausescu, Iliescu si ai lor – sunt numai buni de istoria bestialiatilor comune, de pus in diorama la Muzeul Antipa.

    Pentru un ban bun se mai gasesc si azi unii care „dau din casa” si traiesc bine povestind cu jind despre vremurile cand aveau vila langa Herastrau, Volga de serviciu si menajera de la partid.

    Toata scarba pentru acesti „oameni”.

    „Patria si Dreptul Meu!”
    .

  2. Despre relatiile personale dintre personajele din fotografie in memoriile lui Petre Pandrea cumnat cu LP
    Doamna Zoe P este nepoata prin alianta a Lenei C , mama sa fiind sora cu Grigri Moisil.

  3. N-am putea vedea documentele procesului Patrascanu ? Sa cunoastem acuzatiile care i s-au adus si apararea lui? Sunt tot secretizate aceste date ? A,m citit undeva ca rusii au dat liber la arhive , ale noastre nu pot fi vazute nici macar de istorici. Si atunci, cum stabilim adevarul ?
    Am citit si eu ca Dej il antipatiza de multa vreme pe Patrascanu dar de ce ? Teama, concurenta la sefia partidului nu explica totul. Ce rol a avut Bodnaras, agentul principal al Moscovei ? Era prieten cu Dej de la Caransebes, a vazut in el viitorul lider si l-a sustinut la Stalin dar parca asta nu explica totul
    Drama lui Patrascanu, „baiat de familie buna” , sedus de comunism in timpul studiilor berlineze, scolit doi ani la Moscova, instructor al COMINTERN, etc. Ce s-o fi petrecut in sufletul lui la contactul direct, in Romania cu „comunismul real”?

    • La primele întrebări, vă pot oferi răspunsuri cărţile apărute până acum ce conţin documente din dosarele anchetei şi procesului lui Pătrăşcanu. Nu sunt secretizate, adevărul trebuie cunoscut. Însă în cele peste 204 de dosare din acest caz, însumând aproximativ 80.000 de pagini, adevărul este copleşit de multe mistificări ale anchetatorilor. Şi ale lui Belu Zilber…, pe ficţiunile căruia s-a ţesut întregul rechizitoriu, după cum a recunoscut el însuşi în memoriile de mai târziu. E vorba despre o anchetă ce a durat 7 ani. Pagini semnificative din dosare pot fi citite în cartea Laviniei Betea, ,,Lucreţiu Pătrăşcanu: moartea unui lider comunist” şi în voluminosul tom ,,Ultima carte”, ce cuprinde declaraţiile în anchetă ale lui Anton Golopenţia, decedat înainte de începerea procesului, probabil din pricina tratamentelor inumane la care fusese supus.

    • Puteți găsi în biblioteci volumul „Principiul bumerangului. Documente ale procesului Lucrețiu Pătrășcanu”, editura Vremea 1996, o amplă culegere de documente (926 pagini) publicate doar cu o scurtă prefață – deci putând trezi mânia unei recente legi care cere ca editurile să-și considere cititorii ușor înapoiați mintal și eventual inculți, așa încât să le servească „mâncarea” gata mestecată și cu laborioase și repetate explicații alături. Volumul a fost destinat unor cititori cu minți și… dinți în perfectă stare de funcționare, Vremea fiind o editură care și-a însușit cu bucurie sloganul „Cititorii noștri sunt mai deștepți decât ai lor”.

  4. Patrascanu nu este singurul care a fost atras intr-un sistem aberant.
    Mai era ceva in afara de utopiile care se vindeau, si se vand si acum, care sa il fi atras?
    Care sunt pasii concreti prin care incercau si incearca si acum sa recruteze?
    Exista oare un pattern/model pe care comunistii il foloseau pentru a isi creste numarul de simpatizanti?
    Oare tindem sa acceptam mai usor minciunile, utopile decat adevarul/realitatea care ne inconjoara?
    Poate ca este o anume inabilitatea pe care unii o au si care este speculata de fanii comunisti atunci cand vor sa atraga oamenii in malaxorul lor.
    Este o chestiune de viziune, de rezistenta sau poate de moralitate cand comunismul este refuzat?

    Comunistii au o istorie indelungata legata de abuzuri, si interesant, abuzul in justitie sau intr-o falsa justitie. In fapt, face parte din arsenalul terorii prin care incearca sa anihileze oamenii si sistemul – daca acesta mai incearca sa se supuna.

    Ar putea sa fie interesanta o lista cu abuzurile savarasite de acestia.
    Poate asa se poate intelege mai usor de ce unii dintre ei, cei din zilele noastre, sunt atat de surprinsi cand sunt supusi legii si suporta consecintele ei.

    • As putea intreba aceiasi intrebare despre tineri din toata lumea care pleaca in Siria sa se lupte pentru ISIL! Unii ca in toate teoriile atrag oameni mici ca sa faca parte din ceva mare: comunismul viitorul omenirii „fericite”, ISIL cladim un Califat. Mai va reamintiti de Nazisti care cladeam un imperiu pentru o mie de ani. Legionarismul roman: sa ne faci capitane (fakir?) o tara mandra ca soarele din cer! Pentru a evita dezvoltati scepticismul.

  5. M-a impresionat foarte mult fotografia. Chiar dacă privirile tuturor sunt magnetizate de imaginea Elenei Pătrăşcanu, pentru mine e o adevărată revelaţie Lena Constante. N-am văzut-o până acum decât în fotografiile postdetenţie, cu povara anilor şi a suferinţelor întipărită pe chip. Ce frumoasă şi elegantă era!
    Întâmplarea face ca zilele acestea să-mi fi trecut prin mână mai multe cărţi de istorie, memorialistică, de documente privitoare la toţi aceşti oameni. M-a surprins mărturia procurorului Vuza, cel căruia i s-a cerut ,,să-şi spună părerea” despre Elena Pătrăşcanu, iar pe baza referatului său ulterior soţia fostului lider comunist a fost eliberată după 3 ani de detenţie. Dacă ar fi să dăm crezare memoriilor unui om ce a cunoscut sistemul din interior, Grigore Râpeanu ar fi recunoscut, într-o discuţie neoficială cu autorul, nevinovăţia lui Pătrăşcanu.

  6. Ceea ce ma incanta este pleiada de Ioan, Gheorghe (mai putin Dej), Nicolae adica numele de sluga, de prost si de sarman din poporul roman, care apar in aceste lucrari despre comunismul din Romania! Evident, daca avem in vedere numele reale ale protipendadei comuniste. Nu numele de imprumut. Aceiasi pleiada de Ion, Gheorghe, Nicolae o sa intalniti si daca aveti curiozitatea sa vedeti cine erau primsecretarii unitatilor administrativ teritoriale si sefii securitatii din aceste unitati imediat dupa 1946. Ca sa vedeti cine a adus si implementat comunismul in Romania.

    • Prințul Nicolae, al doilea fiu al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, Prințul Nicolae de România, nepotul Regelui Mihai, Nicolae Alexandru Basarab, Domn al Țării Românești, sec. XIV, Nicolae Filipescu, boier mare și politician, Nicolae Dudescu, fiul marelui ban Constantin Dudescu, Nicolae Știrbei, vornic, Nicolae Ghica-Comănești, mare boier, explorator, om politic, Nicolae Rosetti-Bălănescu, boier, politician… Nicolae al II-lea, ultimul Țar al Rusiei, Prințul Nicolae al Suediei (născut în 2015) etc. etc.

      Ioan Vodă cel cumplit, Ion I. C. Brătianu, Ionel Brătianu, Ioan Emanoil Florescu, mare boier și om politic, Ion Ghica, mare boier, scriitor, prim-ministru, Ioan al IV-lea Cantacuzino, împărat bizantin (sec. XIV), Ioan al V-lea Paleologul, împărat bizantin (sec. XIV), Ioan Fără de Țară, rege al Angliei (sec XII), Ioan I Tzimiskes, împărat bizantin (sec. X), Ivan cel Groaznic, Țar al Rusiei, prințul Jean de Luxembourg etc. etc.

      Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, mare boier, prim-ministru, Prințul Gheorhe Bibescu, Prințul Gheorghe Știrbei, Prințul Gheorghe Ghica, Prințul Gheorghe Sturdza etc. etc.

      Tot slugi, proști și sărmani…
      Nu există nume de slugă sau de prost, există numai mentalități.

  7. gata, ati inceput albirea comunistilor? Ati dat lege care-i absolva de orice vina, care reabiliteaza comunismul, dar haideti, nu este nevoie sa-i ridicam si-n slavi..

  8. Cei mai mari criminali au fost comuniștii, întrecându-i și pe naziști și inchiziția…

    Am și eu o întrebare: S-a renunțat la diacritice în limba română?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro