sâmbătă, aprilie 10, 2021

O hiper-activă

Avea și comunismul propriul lui mod de a înțelege și de a transpune în fapte corectitudinea politică.

Înainte de orice congres, și slavă Domnului  că erau multe, ba al PCR, ba al Învățământului, ba al Agriculturii, ba al Țărănimii, ba al Educației Politice și Culturii Socialiste, se elaborau norme de reprezentare. Nomenklaturiștii erau roși de grija ca în sală să se afle un foarte atent stabilit număr de tovarăși de nădejde recrutați din toate clasele și păturile sociale, astfel încât aplauzele, ovațiile, uralele să reflecte adeziunea întregului popor la magistraele spuse ale tov. Nicolae Ceaușescu ale muncitorilor, țăranilor, intelectualilor.Ai căror trimiși trebuiau și ei să respecte proporții socotite juste între sexe, vârste, naționalități.

În orișice prezidiu trebuia obligatoriu să se găsească și un tovarăș tânăr, dar și o tovarășă femeie. Stabilită dinainte, nu de alta dar respectiva trebuia să aibă răgazul să facă astfel încât să amintească cât mai mult de tovarășa Elena Ceaușescu. Sau măcar de tovarășele Suzana Gâdea, Alexandrina Găinușă, Ana Mureșan, Elena Bărbulescu, Maria Ghițulică, Aneta Spornic. Care în numele principiul sacrosanct al rotației cadrelor erau când ministre, când președinte ale tot felul de comitete și comiții.

Când s-a format guvernul condus de dl. Florin-Vasile Cîțu pretențiile componenților coaliției au fost atât de multe încât, chiar dacă s-a înmulțit numărul de ministere (asta deși întreag  coaliție se dă de ceasul morții să ne livreze verzi și uscate despre necesitatea eficientizării, a unificării și coordonării deciziilor și a scăderii cheltuielilor bugetare), a fost uitat ori pus în cui sacrosanctul principiu al păstrării unei bune, echitabile, juste reprezentări a femeilor.

Așa se face că Executivul aflat la ora actuală în funcție are în linia întâi doar o femeie-ministru. E vorba, ați ghicit! de doamna Raluca Turcan. Activist politic de cursă lungă. Mereu hiper-activă. Care deși din 1999, de când cv-ul ei publicat pe site-ul Camerei Deputaților ne spune că s-ar fi încadrat în câmpul muncii,  nu a lucrat pe bune decât vreo doi ani la Tofan Grup, a fost socotită cea mai potrivită în vederea ocupării portofoliul Muncii și al Protecției Sociale. Nu-i vorbă că mai pe urmă principiul justei reprezentări pe sexe a fost respectat prin înmulțirea numărului de secretari de Stat. Așa se face că numai la Sănătate sunt vreo șase astfel de dregători. Iar inocentul nostru prim-ministru se miră strategic că s-au înmulțit cheltuielile cu salariile, făcându-se a nu ști că modelul instituit la nivelul guvernului s-a perpetuat în agenții și noianul  organizații și organisme. Adică mai peste tot acolo unde se găsesc și dacă nu se găsesc pot fi inventate posturi bine plătite numai bune să fie ocupate de clientela politică a coaliției.

S-a tăiat propagandistic în rândul salariaților obișnuiți, chiar în aceste zile auzindu-se că,  după modelul patentat de hiper-lăudatul Ilie Bolojan,  silviculturnicul arădean Călin Bibarț s-ar pregăti să dea o lovitură de moarte Filarmonicii din municipiu, la adăpost nefiind, din păcate, nici Teatrul Clasic Ioan Slavici.  Acesta în vreme ce la nivel superior plouă cu inventatul de posturi și de recompense politice.

Expertă în datul din gură, ba pe lângă dl. Theodor Stolojan, ba pe lângă fostul președinte Traian Băsescu, membră de frunte a fostului PDL, partid de care se leagă atâtea decizii aberante și un noian de suferințe puse în cârca populației, doamna Raluca Turcan continuă și azi, din noua ei poziție, să facă exact același lucru. Adică ceea ce știe. Ceea ce a făcut din momentul în care s-a întors de la studii din Rusia. Să își aleagă ținuta potrivită pe care a dat câteva mii de euro (le-a plătit, după propriile spuse, în rate, cu cardul, făcând pentru asta economii la sânge), să facă turul televiziunilor și să ne împărtășească ce i-a mai trecut ei pe minte. Adică cum plănuiește ilustrissima ei persoană să pună la punct o nouă Lege a salarizării în care nimic să nu scape regulilor echității. Pe care le-a încălcat flagrant legea acum în vigoare, făcută de PSD și de d-na Lia Olguța Vasilescu. Și pe care ar urma să o repună ea în drepturi. După principii și reguli proprii. Ale ei și ale noului ei șef ierarhic,

Fidelă revoluției în filosofie făcută de premierul Cîțu care a unificat liberalismul cu bolșevismul, doamna Raluca Turcan nu uită să lanseze frecvente atacuri la adresa bugetarilor. Nu a celor de lux (Doamne ferește!) din rândul cărora face ea însăși parte, nu a celor care mânâncă pe nici zece lei un prânz consistent la Restaurantul Parlamentului, nu a celor numiți pe pile și pe criteriul apartenenței politice în tot felul de agenții și organisme guvernamentale (PNL s-a dovedit în această privință  cu nimic mai prejos decât PSD-ul), ci a medicilor ori a profesorilor. Cărora ține morțiș să le diminueze sporurile și, implicit, veniturile. Recurgând la tot felul de tertipuri pe care speră că noi, oamenii de rând, nu le-am înțelege. Doamna Raluca Turcan ăși îndeplinește cu cinste și cu pasiune rolul de hăitaș principal al actualului guvern.

Doamna Turcan, această Mioriță a guvernului PNL-USR-PLUS-UDMR, s-a legat mai întâi de medici.  Însă atunci când s-a văzut că se îngroașă gluma și că riscă o revoltă în sistem și aceasta  în plină pandemie a pretins ba că a fost greșit înțeleasă, ba că vorbele i-ar fi fost distorsionate, răstălmăcite de propaganda PSD. Acum, resuscitând gândirea băsesciană, de care s-a atașat pesemne trup și suflet și care i-a devenit o a doua natură,  transformându-se în traducătorul în limba română al greu inteligibilelor vorbe ale premierului Florin Vasile Cîțu, d-na Raluca Turcan a pus gând rău personalului din Educație. Căruia nu doar că nu îi va mări salariile, așa cum prevedea legea, ci pare-se că, din contră, i le va reduce cu vreo  20%. Anulând ba alocația de hrană, ba tăind sporul neuro-psihic, ba tot ce se mai poate.Doamna Turcan nu s-a hotărât definitiv încă. Cum nu s-a hotărât nici premierul Cîțu.  Dovedind și unul, și celălalt încă o dată că în politica românească nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă. Ci totul se transformă. Și că falimentarele învățături ale pedelismului bazate pe principiul Divide et Impera se propagă grație unor personaje precum d-na Raluca Turcan sau Florin Vasile Cîțu. Doamna Raluca Turcan, care nu știu cum se face dar mie mi se pare a fi un alter-ego nu doar al d-nei Lia Olguța Vasilescu ( în nici 5 luni, de când este ministru, noul ministru al Muncii și-a depășit predecesoarea la capitolele dat cu bâta în baltă, în gropi și vorbe de clacă), ci și al tovarășelor Ana Mureșan, Alexandrina Găinușă sau Maria Ghițulică. Că doar nu degeaba,, cum spuneam,  d-na Raluca Turcan și-a făcut o parte de studii în Rusia.

Pesemne prin tot ceea ce face zilnic, doamna Turcan vrea să ne reamintească zicerea Cine a stat cinci ani la ruși/ Nu poate gândi ca Bush! Care știa că orice stat modern trebuie să investească în sănătate și în educație. Dar și că nu se pot asigura nici servicii de sănătate, nici de educație fără personal decent plătit. Sau măcar nehăituit.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. cam asa, cam asa se nvirte roata si azi. de frica vreunei razmerite, e bine ca toti sa fie reprezentati : albi / negri / galbeni / tuciurii, femei / barbati / nedeclarati, fetite / matuse, ingineri / cooperatori / dansatoare din buric / kickboxeri. cu cit reprezentativitatea i acopera pe toti (no single one left behind) cu atit mai mult va creste prosperitatea. veti vedea oameni maturi acoperiti cu frunze de palmieri in drumul lor pe trotinete catre servici, radiind de fericire (joy of life / joie de vivre)

    • Baietii, cind sunt mici se joaca cu masinute, iar fetele cu papusele. baietii, cind sunt mari si merg la circiuma discuta despre politica, sport si bautura, femeile merg la coafor si discuta despre moda, birfa, machiaj, copii.
      Se vede deci o diferenta de interes, fiecare cu domeniul lui. A incerca insa sa pui femei la conducerea firmelor de masini, sau barbati la firmele de moda, sau femei in posturi de virf in politica contrazice acel 50-50, deoarece acest juma-juma, ar trebui sa includa juma din cei interesati. Cred ca maxim 10% din femei s eintereseaza d epolitica, deci cam asta ar trebui si sa fie raportul in pozitii de virf.

  2. Foarte buna analiza. Dar asemenea turcane se gasesc in mai toate ministerele si agentiile guvernamentale, ca secretari de stat, sefi de directii. Cand coalitia de acum a ajuns la guvernare a promis o reducere a numarului de directii care se calca una pe alta in atributii. La fel si in tot felul de agentii si autoritati ale statului. Nimic nu s-a intamplat, decat niste reduceri de posturi asa pe hartie, de forma. Despre pregatire profesionala si meritocratie nu se mai spune nimic, despre depolitizare nimic. Un exemplu bun este si actualul ministru al sanatatii care nici nu stie ce ordine a semnat. Programul de guvernare a fost dat la cos demult ca si Romania educata.

  3. De-abia cînd am văzut nenorocirea asta mi-am dat seama de unde vine vorba cu ”mai urîtă ca limba rusă”. Numai Stolojan Totenkopf e de vină că a listat la bursă hiena asta care acum a ajuns la cotația de ministru. Trebuia să o ia la el acasă ca să-i ascuță pixurile și să-i puie ventuzele, că pe postul ăsta o angajase, nu ca să debuteze ca mireasa lui Frankenstein și să ajungă mîna dreaptă a lui Robocop. Sper să nu mai fie p-acolo atunci cînd vom scăpa de măști și o să aibă voie să apară fără botniță, fiindcă nu mai merge cu sistema asta, să-și arate toată fața care, când te gândeşti, te-apucă groaza, monşer, groaza!…

  4. Articol magistral. Dar, lehamitea adunată timp de treizeci de ani mă pune pe gânduri. După ce am făcut în toți acești ani „Revista Presei” am obosit. Mulțumesc domnule Morariu pentru minunatele sugestii literare.
    Cum am renunțat la televizor, nemaiavând ce urmări pe micul ecran, cred că trebuie să abandonez presa ca îndrumător politic. Voi urmări titlurile culturale și mă voi cufunda în lectură și muzică.
    Cum nimeni în presă nu a reușit să disloce primitivismul și mediocritatea clasei politice hulpavă, nu cred să o facă de azi înainte. Ce să mai vorbim de autoritățile inexistente.
    Tot respectul și prețuirea mea, domnule Morariu.
    Cu cele mai alese gânduri,
    L. Nicolescu

  5. „…asta deși întreaga coaliție se dă de ceasul morții să ne livreze verzi și uscate despre necesitatea eficientizării, a unificării și coordonării deciziilor și a scăderii cheltuielilor bugetare […]Iar inocentul nostru prim-ministru se miră strategic că s-au înmulțit cheltuielile cu salariile, făcându-se a nu ști că modelul instituit la nivelul guvernului s-a perpetuat în agenții și noianul organizații și organisme.”

    Deși foarte acid cu actuala coaliție, articolul transmite, cred eu, un mesaj just cu privire la politicile salariale din Educație. Aș îndrăzni, însă, câteva modeste observații.

    Cadrul instituțional, inclusiv salarial, dezechilibrat și injust, a fost stabilit prin legi adoptate de către guvernările socialiste anterioare, care „au tot dat” poporului, fără a se preocupa și de sursele de venit la Buget în acest scop. Prin urmare, „pomenile” populiste se fac astăzi (ca și ieri) din împrumuturi.

    În consecință, da, din motive de eficiență, este necesară reducerea urgentă a cheltuielilor bugetare.

    Pe de altă parte, sporurile și subvențiile sunt o altă manifestare a ineficienței socio-economice. Cleptocrația și-a creat astfel o pătură de susținători, ușor manipulabili, cărora le-a dat sporuri și pensii speciale, ori pensionare la vârste fragede. Spre binele public, este necesar ca salarizarea să elimine feluritele sporuri, iar subvențiile să fie înlocuite cu deduceri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Invitarea Ucrainei în NATO – marea lovitură strategică a SUA în Estul Europei şi scenariul care dă fiori regimului Putin

Agitaţie mare în estul Ucrainei, de ambele părţi ale frontierei cu Rusia. Informaţii contradictorii, acuzaţii reciproce de escaladare a conflictului, masarea trupelor...

Cum am decis să mă implic în politică: povestea unei generaţii

Într-o zi, în cursul anului 2017, în mica bucătărie comună a Reprezentanţei Comisiei Europene în România discutam cu...

Azi sunt alegeri în Bulgaria. Tot ce trebuie să ştiţi despre ele. Cu poze

Ca şi în România, dincolo de pandemie tema politică majoră rămâne Statul de Drept / Rule of Law. Într-o conferinţă recentă un...

Țară-Țară, vrem… români!

România stă inertă pe propriu-i catafalc, acoperită din cap până-n picioare cu un cearșaf numit naționalism. România trăiește de...

Infrastructura și lucrările publice, veriga slabă a PNRR 2.0

Planul Național de Relansare și Reziliență (PNRR), versiunea 2.0 prezentată public în martie 2021, nu a reușit să...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.