joi, iulie 18, 2024

O întâmplare. Doar o întâmplare?

Canalul TVR Cultural a redifuzat la mijlocul săptămânii trecute un foarte bun și incitant spectacol de televiziune. Teleplayul intitulat Poveste despre tatăl meu, repaginare în specificul genului a unei piese de Radu F. Alexandru.

Piesa, scrisă între anii 1974-2005, a fost publicată în mai multe rânduri, forma ei definitivă figurând în volumul al doilea al antologiei Recviem, apărută în 2022 la Editura Academiei Române. În 2014, Poveste despre tatăl meu a fost pusă în scenă de Gelu Colceag la Sala Studio a Teatrului Odeon din București, iar în 2016 scrierea a dobândit formula teleplayului. Ca și pe aceea a spectacolului radiofonic.

E vorba, în esență, despre un thriller psihologic construit pe formula picăturii chinezești în care, la un prim nivel de semnificații, ni se relatează istoria unei dispariții.

Cândva, în 1986, adică în ultima perioadă a regimului comunist, Lucia, care probabil nu întâmplător lucra la un institut de cercetări al Armatei, a plecat, conform ritualului obișnuit, ca în fiecare dimineață, la serviciu. Nu s-a mai întors acasă niciodată. Soțul ei, Andrei, de profesiune arhitect, i-a anunțat dispariția, a dat o serie întreagă de declarații la Miliție, a fost hărțuit în fel și chip de organele  zise de ordine ale Statului comunisto-polițienesc român care au încercat chiar să îl acuze la un moment dat de crimă. Pare-se că  astfel de dispariții cu cauze necunoscute nu erau tocmai o raritate nici în acele vremuri, numai că despre ele presei nu îi îngăduit să scoată nici o vorbă.  Republica Socialistă România era, nu-i așa?, un stat sigur. Era și raiul pe pământ.

Anii au trecut, Andrei și-a refăcut viața, a avut șansa extraordinară de a o cunoaște pe extrem de înțelegătoarea violoncelistă Anca.  Cei doi s-au căsătorit, au avut împreună o fiică, pe Irina, căreia în piesă îi revine rolul de povestitor. Lucrurile s-au așezat pe un făgaș relativ normal, Andrei a intrat în ceea ce s-ar numi clasa de mijloc. Este împreună cu vechiul lui prieten, Imy, asociat la o firmă prosperă. Asta neînsemnând însă că Andrei nu ar fi păstrat urme ale traumei ce a intervenit cu ani în urmă, că nu ar fi făcut încercări de a afla unde și de ce a dispărut Lucia. A aflat câte ceva îndată după Revoluție, chiar i s-a spus că fostei lui soții i s-ar fi regizat dispariția, că ar fi fost trimisă de Securitate în străinătate cu misiuni nu tocmai oneste. Lucia ar fi fost determinată să facă asta după ce Securitatea i-ar fi dezvăluit un episod de infidelitate a soțului. Șantajul fiind o practică chiar și în cea mai bună dintre lumi.

16 ani mai târziu, Lucia a reapărut pe neașteptate. A fost zărită de Andrei într-o mașină, la o intersecție, în ceea ce arhitectul e din ce în ce mai convins că a fost o operațiune deliberată. Rana de odinioară se redeschide, liniștea familiei este compromisă. Andrei ține cu orice preț să afle în fine adevărul. Refuzurile sunt însă chiar mai categorice decât odinioară. Perpetuați în posturi, reciclați, spălați, deveniți stâlpi ai democrației, miniștri sau generali, oamenii de odinioară sunt fideli legii tăcerii.
La al doilea nivel de semnificație, Poveste despre tatăl meu este o piesă despre imposibilitatea omului obișnuit de a cunoaște și de a controla trecutul într-o societate care este, pe mai departe, prin mii de fire legată de acel trecut.

Regizorul Gelu Colceag controlează perfect dezvăluirile succesive care mențin constant interesul telespectatorului. Nu ni se spune totul de la bun început,nici protagonistul nu este tocmai dispus să mărturisească și să admită totul. Andrei duce o luptă nu numai cu cei ce vor pe mai departe opacizarea adevărului, ci și cu sine însuși. Frământările în crescendo ale arhitectului sunt  convingător transpuse în jocul concentrat, ferit de orice urmă de melodramatism ori senzaționalism al lui Gelu Nițu. Întrebările, enigmele, încăpățânările protagonistului ca și repoziționările cu schepsis ale martorilor de odinioară îl aruncă pe Andrei într-un univers sufletesc și nu numai labirintic. Marcat atât de jocul actorului cât și de camera operatorului Dinu Mărgărint.

Mircea Constantinescu îl interpretează remarcabil pe Imy, prietenul adevărat, de cursă lungă, care la început nu crede pentru ca apoi să sară în ajutorul celui aflat în cumpănă. Nu am fost nedezmințit convins de felul în care Crina Mureșan a creionat-o pe Anca.Actrița nu pare a fi tocmai sigură pe ceea ce trebuie să spună și să facă, încearcă să suplinească trăirea și implicarea autentică prin intonație. Care sfârșește prin a fi cântată  E bun Mircea N. Crețu în rolul lui George, prietenul de odinioară esențial modificat, brutalizat de dorința de supraviețuire politică, Dan Bădărău e poate prea sofisticat în rolul anchetatorului dur de altădată căruia zisa Revoluție i-a făcut cadou gradul de general. Ioana Anastasia Anton dezvăluie treptat esența personajului încredințat.  Irina e la început nesigură, timidă, pentru ca mai apoi să capete curaj și să ne spună povestea fără happy end a unui om nicidecum perfect, conștient de asta, conștient însă și de faptul că necunoscutele de odinioară trebuie lămurite.      

TVR –Teatrul Național de Televiziune– CASA DE PRODUCȚIE

POVESTE DESPRE TATĂL MEU de Radu F. Alexandru

Regia: Gelu Colceag

Producători: Gabriela Valentir și Silviu Jicman

Producător coordonator: Demeter András

Concept scenografic: Constantin Ciubotaru

Director de imagine: Dinu Mărgărint

Cu: Gelu Nițu (Andrei), Mircea Constantinescu (Imy), Mircea N. Crețu (Ministrul), Dan Bădărău (Bujor), Crina Mureșan (Anca), Ioana Anastasia Anton (Irina)

P.S.  La compartimentul Teatru al Casei de producție din TVR domnește de câțiva ani un dolce far niente. Gestionat de un anume Mihai Predescu, ins cu trecut și condicuță,  cu binecuvântarea președintelui director general al instituției, dl. Dan Cristian Turturică și a unui Consiliu de Adminstrație ale cărui rapoarte de actvitate anuale nu sunt băgate în seamă, în disprețul legii, de Parlamentul României. Între timp din cauza aventurismului și grandomanie d-lui Turturică, TVR a ajuns din nou într-o situație economică dezastruoasă.

Numai că nici la capitolul profesionalism TVR nu stă cu mult mai bine. Iată un recent exemplu. Cu ocazia difuzării mai sus comentatului spectacol, cineva, un pretins redactor de specialitate,  a întocmit ceea ce ar vrea să fie un comunicat de presă. Care ne înștiințează- ce să vezi?- că regizorul Gelu Colceag ar fi dramatizat piesa lui Radu F. Alexandru. Să nu știe oare respectiva persoană, pretinsă de specialitate, că o piesă de teatru aparține de la bun început genului dramatic? Că nu mai trebuie și nu mai are cum fi dramatizată,  Și că Gelu Colceag  a adaptat-o specificului și necesităților Teatrului de televiziune.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro