Aștern pe ecranul computerului aceste însemnări prilejuite de lectura cărții O istorie a Bisericii Ortodoxe Române. Biserica de Stat sau Biserica în Stat 1918-2023, apărută sub semnătura istoricului austriac Oliver Jens Schmitt la editura bucureșteană Humanitas, în dimineața zilei de luni, 22 mai.
Volumul, consistent, de mai bine de 450 de pagini, se găsește în standurile librăriilor de aproape trei săptămâni și-lucru curios!- de atunci nu a ieșit în spațiul public nici măcar o singură recenzie datorată unui profesionist al scrisului istoric. Cel puțin mie o astfel de analiză îmi este necunoscută. Să fie oare atât de neinteresantă cartea, să fi lăsat oare ea indiferenți istoricii, fie ei mireni sau oameni ai Bisericii? Să nu fi stârnit provocatoarea cercetare a lui Oliver Jens Schmitt nici măcar cea mai fragilă, mai elementară emoție în rândul oamenilor de specialitate?
Nici vorbă. Reacții au fost, au fost și emoții, au fost și replici, au fost și drastice puneri la punct, însă mai toate s-au consumat pe rețelele sociale. Multe dintre ele au luat forma unor atacuri la persoană. Ce s-a spus, de fapt? Că nu Oliver Jens Schmitt, care nu e nici român, nici ortodox și care a formulat destule obiecții la adresa BOR într-o carte anterioară (cf. România în 100 de ani. Bilanțul unui veac de istorie, Editura Humanitas, București, 2018) ar fi fost cel mai îndreptățit să scrie o astfel de carte. Că semnatarul ei are o pregătire de medievist și nicidecum una de istoric al ortodoxiei. Carevasăzică este un neavenit. Că Oliver Jens Schmitt este parte dintr-un complot anti-BOR și anti-ortodoxie plănuit de Gabriel Liiceanu și de Humanitas. Un membru corespondent al Academiei și profesor universitar clujean a mers până acolo încât a scris pe facebook că cercetătorul austriac reprezintă noul instrument de luptă (de luptă împotriva cui, a românilor, a românismlui și a ierarhilor?) al d- lui Liiceanu, după ce profesorul Lucian Boia ar fi devenit inutilizabil. Un altul, adică tot un istoric, a afirmat că Oliver Jens Schmitt nu poate scrie o carte serioasă de vreme ce odinioară ar fi publicat un volumaș despre skandenberg. Un al treilea a condamnat vehement scrierea, deși a recunoscut că nu a citit-o, promițând însă că o va face. Cu un creion și cu o coală A 4 la îndemână. Cineva a sesizat câteva erori de informație strecurate în cele câteva pagini consacrate problemei Rugul Aprins. Altcineva le-a difuzat și comentat. După ureche. Critica se face la noi, chiar și pe chestiuni serioase, așa, din vorbă-n vorbă.
Nu mă îndoiesc că omisiuni, erori de informație există. Cu atât mai mult cu cât Oliver Jens Schmitt nu adoptă nici un moment poziția de om deținător al adevărului absolut. Nu se prezintă drept infailibil. Schmitt recunoaște și nu o dată, ci în câteva rânduri că a trebuit să înfrunte precaritatea cercetărilor anterioare, absența unor studii de caz detaliate. Iată și eu pot semnala o omisiune. Atunci când scrie despre relația dintre Statul Român, BOR și Vatican, Oliver Jens Schmitt nu face nici o referire la vizita din 1968 a premierului Ion Gheorghe Maurer, la primirea acestuia de Papa Paul al VI lea. La fel cum trece sub tăcere și vizita din 1973 la Sfântul Scaun al Elenei șI Nicolae Ceaușescu. Faptul că “academiciana” a vizitat Capela Sixtină. Ca și eșecul Vaticanului în dorința justificată de modificare a tratamentului impardonabil de care au avut parte greco-catolicii români. Iar acest tratament ar fi trebuit să beneficieze de o analiză serioasă mai întâi în cadrul BOR. La fel cum ar fi trebuit serios cercetată implicarea BOR în Holocaust.
Cartea lui Oliver Jens Schmitt prezintă istoria BOR, a relației acesteia cu Statul, cu politica, cu mai marii vremii, semnalează greșelile defel puține comise de ierarhi față de credincioși și enoriași ca și față de clerul inferior, diferențele dintre ierarhi și preoții obișnuiți, luptele generaționiste, abaterile comportamentale ale Sfântului Sinod sau ale unor patriarhi care au fost ori s-au prefăcut amici ba cu legionarii, ba cu comuniștii, realizând condamnabile punți între cele două extreme (cel puțin doi patriarhi au trecut vesel de la unii la alții și au servit cu condamnabil elan dictatura lui Nicolae Ceaușescu) nu doar din 1918, cum ne previne un subtitlu, ci încă din vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Adică de la secularizarea averilor mânăstirești. Istoricul austriac relevă diferențele existente între Regat, Transilvania, Basarabia și Bucovina, diferențe ce au ridicat probleme după Unirea din 1918. Actul de la 1 Decembrie nu le-a rezolvat instantaneu pe toate. Nici perioada interbelică marcată de dictatura regală, Statul național-legionar și dictatura antonesciană nu au fost chiar foarte calme. Carol al II lea voia să instrumentalizeze BOR, patriarhul Miron Cristea i-a stat alături, legionarii au avut succes la tinerii clerici, Antonescu a nutrit o atitudine mai curând ostilă, chiar disprețuitoare la adresa BOR. Discutarea tuturor acestor teme, lămurirea lor în profunzime nu e deloc simplă, Însă Oliver Jens Schmitt are de mai multe ori grijă să precizeze că cele mai mari probleme de documentare le-a avut cu privire la alte două perioade. Mai apropiate în timp de zilele noastre. Cea începută odată cu preluarea puterii totale de către comuniști, îndată după izgonirea din țară a Regelui Mihai, și cea de după decembrie 1989. Când nu a fost chiar Raiul pe pământ pentru cercetători.
Accesul la arhivele BOR al cercetătorilor mireni e cvasi-imposibil, BOR însuși s-a angajat într-o consistentă operație de cosmetizare a propriei ei istorii, aceeași BOR neagă vehement stavilele puse de ea însăși în deschiderea României spre Occident și desolidarizarea multor ierarhi de acțiunile și salvatoare, și disperate ale patriarhului Nicodim Munteanu. BOR îi ridică statui și îl prezintă drept mare înțelept și model de conduită în vremuri de restriște pe Justinian Marina, cunoscut sub eticheta de Patriarhul Roșu. Tot BOR ascunde colaborarea ierarhilor în vederea reușitei operațiunii de compromitere și scoatere în afara legii a Bisericii Greco-Catolice. Și același BOR găsește noian de justificări pentru acțiunile și atitudinea pro-comuniste și pro-Ceaușescu ale patriarhilor Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu.
După 1989, adică după o scurtă perioadă de derută, după o retragere din funcție numai de formă a lui Teoctist acesta a revenit în forță, a devenit aliatul lui Ion Iliescu, al FSN și al partidelor derivate din acest nucleu neo-comunist. BOR l-a sprijinit în alegeri nu doar pe Iliescu, ci și pe Victor Ponta. E drept că atunci când alegerea în funcția de președinte a lui Klaus Iohannis a devenit aproape evidentă, BOR a dat o declarație ce voia să repare ceea ce mai putea fi reparat. BOR nu a sprijinit stânga neocomunistă dezinteresat. A obținut întărirea poziției sale în arhitectura post-decembristă a Statului Român. BOR a devenit tot mai puternică, mai solidă economic, în vremea patriarhului Daniel ierarhii BOR trăiesc în lux, patriarhul însuși circulă într-un Mercedes ultimul răcnet. Nici vorbă despre refuzul luxului, al traiului bun și al profitului economic. Unde mai pui că arhivele ortodoxiei, ale acțiunilor BOR au fost puse sub șapte lacăte. La adăpost au fost puse și documentele ce ar proba eventuala colaborare a clericilor cu Securitatea. Cei care au fost dovediți că au făcut asta nu au pățit nimic. Cum nu prea pățesc nici ierarhii pro-ruși și cei cum nu se poate mai apropiați de publicația Sputnik. Doar din când în când mai face declarații purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, dl. Vasile Bănescu.
Cum spuneam, până la data scrierii acestor observații, observații de simplu cititor tot cu creionul în mână, nu am auzit să fi apărut o recenzie serioasă, argumentată a cărții lui Oliver Jens Schmitt. Nu știu dacă volumul va avea parte de analizele nepărtinitoare ale cercetătorilor cu calificare superioară în domeniu.
Tare mi-e teamă să nu își facă din nou prezența pericolul semnalat cu ceva vreme în urmă de H. R. Roman Patapievici în cartea De ce nu avem o piață a ideilor.
Oliver Jens Schmitt- O ISTORIE A BISERICII ORTODOXE ROMÂNE. BISERICA DE STAT SAU BUSERICA ÎN STAT. 1918-2023, Editura Humanitas, București, 2023
Sunt cu cartea lui Oliver Jens Schmitt undeva la jumătate și, recunosc, este o lucrare care m-a pus pe gânduri într-un fel neașteptat, deși aveam deja formată o opinie critică personală în privința Bisericii Ortodoxe Române ca instituție.
Nu intru în detalii, vreau să o fac într-un text pe care îl voi propune Contributors la un moment dat, dar țin să remarc demersul lui Jens Schmitt ca fiind unul serios, necesar și care îl confirmă pe autor ca istoric de valoare.
Țin să subliniez clar – chiar dacă, cum era de așteptat, purtătorul de cuvânt al BOR a ținut să minimalizeze și să arate cu degetul lucrarea – că Oliver Jens Schmitt îi face României, românilor și chiar BOR un imens serviciu publicând această carte.
Chapeau, monsieur Schmitt!
Herzlichen Glückwunsch, Herr Schmitt!
Ba chiar ”Chapeau bas, monsieur Schmitt!”!
Oricum, mulțumesc pentru informație; voi cumpăra și citi cartea
Purtătorul de cuvânt – un veritabil milițian al lui Cristos – strănută numai dacă-i pomenești de gripă. Iată cum personaje alde Torquemada pot deveni subit simpatice. Omul respiră și expiră ură.
Mda, ar trebui niște dezbateri serioase în ceea ce privește rolul BOR în societatea românească. Mai ales că BOR a devenit STAT în STAT, o instituție bugetară extrem de costisitoare. Ciudat este că există o alianță subterană PSD+BOR, cumva antieuropeana. La această alianță a aderat și AUR.
Din câte știu, în momentul actual sunt trei linii politice în BOR, toate eurosceptice:
1. Linia principală a patriarhului Daniel, bugetară, pro-PSD, moderat eurosceptică.
2. Linia pro-Rusia cu mitropolitul Teodosie, Sosoaca, AUR
3. Linia legionară de la Cluj( Frăția Ortodoxă), naționalistă și antieuropeana.
Ca părere, BOR a devenit o frână în dezvoltarea societății românești păstrând și propovăduind teme de Ev Mediu sau cu iz comunist.
Reformarea BOR este un proces f dificil. Nu cred ca exista politicieni care sa aibă curajul s-o facă. Sunt in joc voturi si multi bani. Nu numai PSD sau AUR sunt in trena BOR, dar si PNL. Singurul partid care ar vrea s-o facă este USR dar cu indivizi ca Bulai, car dau cu nuca in perete, ei nu vor ajunge la putere.
Va ofer un termen de comparație, biserica din Grecia este mult mai bogata decât BOR, iar la criza financiara a Greciei de la Bruxelles s-a sugerat ca impozitarea biserici grecești ar putea scoate tara din dezastrul in care se afla. Tsiparis, un politician de stânga si ateu n-a avut curajul s-o facă.
Nu, este foarte simplu. Trebuie tăiate alocațiile bugetare pentru TOATE cultele religioase. Care culte vor trebui să se reformeze singure.
Păi, dacă se taie alocaţiile bugetare, atunci să se restituie averile mânăstirilor confiscate prin legea secularizării din timpul lui Cuza.Tocmai datorită acestei confiscări a ajuns Biserica să fie finanţată de stat. Legea prevedea şi confiscarea averilor mânăstirilor NEÎNCHINATE, nu doar cele care ţineau de „greci” din străinătate. Ca urmare, multe mânăstiri au rămas fără resurse, de exemplu Văcăreşti, care, părăsită, a ajuns puşcărie. Printr-un Decret din 1864 s-a interzis intrarea în călugărie a bărbaţilor de peste 60 de ani; intrarea în monahism trebuia aprobată de Ministerul Cultelor. S-a fixat o limită de 50 de monahi la mânăstirile mari şi 20 la cele mici. Multe mânăstiri au fost desfiinţate pentru că nu corespundeau condiţiilor … de a avea o anumită avere. Şi multe, multe altele . Aşa că ne putem întreba ce caută statuia lui Cuza chiar pe Dealul Mitropoliei… Cât pentru dl Lucifer, mamelor din lumea-ntreagă, noi avem un singur sfat: puneţi mâna pe carte şi vă informaţi!
Ați rămas în Evul Mediu.
Si totusi! De ce ar trebui ca eu, ateu , sa sustin din banii mei BOR???..de ce? De ce ar trebui ca noi sa i ajutam sa si construiasca castele pe nisip si nu in cer, asa cum ne spune cartea lor sfanta? Nu cred ca Isus sau apostolii au fost sustinuti cu bani de statul evreu..asa cum era el. As vrea sa vad o biserica sustinuta de credinciosii ei, as vrea sa vad un cler care propovaduieste din convingere si nu pe bani.
@Sorin – în România, genul ăsta de intransigență ( ”sa sustin din banii mei BOR???..de ce?” ) vine de-obicei din partea bugetarilor.
Nu sunt banii dvs, sunt banii națiunii, exact ca și cei pe care-i primește BOR. Facem un referendum, să vedem dacă publicul din România preferă să vă plătească dvs salariul și nu preoților? 😀
P.S. Cineva care se declară ateu nu înțelege conceptul de divinitate. E ca și cum v-ați declara anticonstituționalist. E dreptul dvs să vă declarați cum vreți, dar asta nu înseamnă că dispare constituția, dacă vă declarați dvs anticonstituționalist. Tot așa nu dispare nici conceptul de divinitate, chiar dacă vă declarați dvs ateu.
Pt ca nu pot sa va raspund ,imi raspund mie insumi , in ideea ca veti citi totusi. In primul rand , daca incepem cu…vine din partea bugetarilor,…e ca si cum am contrargumenta injosind adversarul pt ca e ..pitic. Ce au merele cu perele? Eu am afirmat ca nu vreau, bugetar sau la privat fiind , sa subventionez o organizatie profesionala in care nu cred. Simplu! Daca cineva, bugetar sau nu, doreste sa faca asta e liber din partea mea. Acum m ati inteles mai bine? Sau trebuie sa mi raspund tot mie pt ca fugiti de conversatie?
Cum e la moda si P.S….adaug si eu un P.S. Lucrez in armata si da, s ar putea sa am curaj pt un referendum . Una la mana! In al doilea rand, prin practica antrenamentului autogen am experimentat iesirea din corp. Asa ca SUNT SIGUR ca exista ceva mai mult decat materialismul comunist. Pur si simplu mi e scarba de o organizatie pusa pe capatuiala. Atata tot!
Am citit o istorie a Imperiului Bizantin, in care biserica „lui Constantin” a fost definita ca „biserica imperiala” in sensul ca devenise o anexa a Puterii. Sa nu uitam ca insusi Constantin a prezidat Conciliul de la Nicaea, unde s-a definit Biblia asa cum o stim azi. Iar „biserica lui Constantin” este in esenta Biserica Ortodoxa de azi.
Asa ca, avand o asemenea traditie in spate, la ce sa ne miram ca BOR este cum este azi?
Porunca lui Isus este clară: Dați lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu și Cezarului ceea ce este al Cezarului. Poate pare neclar, dar nu este: separați divinul de politic!
Ceea ce nu au făcut nici ortodocșii, nici catolicii. Ortodocșii s-au dat întotdeauna cu puterea, în vreme ce catolicii au devenit puterea – Papa fiind nu doar șeful Bisericii Catolice, ci și regele Statelor Papale.
Exact asa!
Da, dar uite ca Statele Papale nu mai exista demult, in timp de BO (indiferent care) a ramas biserica imperiala…
Două afirmaţii care merită subliniate:
1.” arhivele ortodoxiei, ale acțiunilor BOR au fost puse sub șapte lacăte. ” – Aţi încercat să accesaţi vreodată o arhivă a vreunei episcopii, arhiepiscopii etc.? De câte ori am avut treabă într-una am plătit taxa de acces (5lei/zi), am respectat procedura (cerere, angajament) şi restricţiile de manipulare a documentelor şi totul a fost ok.
2. „Nu știu dacă volumul va avea parte de analizele nepărtinitoare ale cercetătorilor cu calificare superioară în domeniu.” Până şi dvoastră acceptaţi că o astfel de apreciere critică a cărţii, chiar dacă este justificată documentar, este suspectată de părtinire. Şi atunci? De ce ar mai încerca cineva să mai explice crizele prin care trece „Patriarhul Roşu”, dispariţia cu săptămânile la Dragoslavele, eludarea constantă a restricţiilor impuse de autorităţi prin tot felul de subterfugii care au asigurat supravieţuirea BOR, evitând soarta celei din Albania, care în 1990 mai avea 4 preoţi trecuţi de 80 de ani.
Tonul face muzica, iar dacă analiza nu este critică, ci ostilă nici nu merită efortul unui istoric serios să se complice cu o astfel de compilaţie plină de prejudecăţile însuşite din surse de mâna a treia, scrise pe genunchi de oameni care falsifică şi viciază informaţia (pot da exemple cu numele autorului şi titlurile studiilor cu pricina).
Dacă interesează pe cineva o istorie serioasă a BOR pe perioada interbelică recomand studiile lui P. Brusanowski (mai ales articolul masiv semnat împreună cu Al.I. Tudorie), iar pentru ’45-’89 Cristian Vasile, George Enache şi Adrian Nicolae Petcu sunt cei mai echilibraţi cercetători acreditaţi CNSAS.
Contrastul dintre studiile lor şi ciorba lui Schmitt e ca de la cer la pământ. Abordarea e mult mai savantă şi contextul este foarte nuanţat, deloc cosmetizat.
Studiile pe care le menționați dvs. sunt citate și lăudate de autorul cărții. El deplânge absenta sintezelor. La fel cum deplânge accesul la posibilele dosare de securitate ale ierarhilor. Exista o secretomania a BOR.
Aş băga mâna în foc că respectivele dosare de securitate ale unor ierarhi din BOR nu există. Au fost deja distruse! Alţii, mai ghinionişti, au fost deja declaraţi de instanţă colaboratori şi tot nu s-a întâmplat nimic. Cât despre sinteze, sunt destule şi chiar incisive, dar nu sunt destinate publicului larg, şi au rolul de suport de curs pentru disciplina IBOR. Nu cred că mai există vreun cadru didactic în facultăţile de teologie care să mai predea după M. Păcurariu. Absenţa unei sinteze oficiale se datorează haloului care încă mai dăinuie în jurul Pr. Acad. Păcurariu, iar patriarhul are un cult pentru el, de aceea nimeni nu mişcă. NU din secretomanie!
Degeaba spuneți că nu există vreun cadru didactic care să predea după Mircea Păcurariu, dacă ideologia e aceeași și e legată de o atitudine anti-catolică și implicit anti-europeană. Cât despre Adrian Petcu, tipul e clar un fidel al BOR și încearcă să justifice orice atitudine din istoria BOR ca fiind „spre binele Bisericii”. E foarte bine că cineva din exteriorul țării și-a asumat o istorie a BOR.
Păcurariu e un istoric oficial al BOR.
Şi când vă referiţi la arhivele cu „posibile dosare de securitate” spuneţi aşa, nu „arhivele ortodoxiei”. Chiar şi involuntară, substituirea este destul de nepotrivită şi indică nişte prejudecăţi serioase.
E vorba despre dosarele de securitate ale ierarhilor ortodocși. Nu va faceți ca nu înțelegeți. Nu faceți dovada de mauvaise conscience.
Este dreptul dvoastră să mă suspectaţi de mauvaise conscience, dar chiar nu am înţeles aşa ceva. „Ortodoxie” are o anumită semnificaţie pentru un creştin.
Folosiţi ambiguu sintagmele „arhivele BOR” şi „arhivele ortodoxiei”. Că dvoastră doriţi să le atribuiţi o anumită conotaţie şi să lansaţi această licenţă este, din nou dreptul dvoastră, dar în cazul asta nu sunteţi nici pe departe atât de inocent sau nepărtinitor pe cât pozaţi.
Din afirmaţia, pe care eu o consider cel puţin exagerată, „accesul la arhivele BOR al cercetătorilor mireni e cvasi-imposibil”, orice istoric care se respectă ar înţelege şi subînţelege prin „arhive BOR” mult mai mult decât activitatea de colaborare a ierarhilor. Şi dacă oricine ar fi interesat de o investigaţie autentică concentrată pe un portret moral (integru, corupt, depravat) şi profilul politic (verde, roşu, dezinteresat, oportunist) al unui prelat, îl poate reconstitui destul de lesne din deciziile luate şi arhivate de-a lungul activităţii lui. Documentele sunt mult mai transparente decât îşi imaginează cei ce nici nu şi-au propus să le răsfoiască.
Vorbiți ca să vă aflați în treaba. Am eu acces la dosarul Patruarhului Daniel? Are acces la scest dosar orice cercetator oarecare?
Vorbesc ca unul care a făcut câteva investigaţii pe tema asta. Interesant modul în care îi persiflaţi pe cei care nu rezonează cu narativul dvoastră. O minte strâmbă şi pe cele drepte le face strâmbe!
Cu povestea cu narativul m-ati dat gata. Nici dacă îmi trimiteati dosarul de la Secu al lui Teodosie nu ați fi reușit asta. Și unde v-ati publicat investigațiile?
E nevoie de asemenea carti pentru ca in interiorul Romaniei exista un fel de „tabu” in privinta BOR. O sa caut cartea sa o citesc, si pentru comparatie. Asta deoarece exista o alte carte aparuta mai demult, intitulata sugestiv „Religie si nationalism – Ideologia Bisericii Ortodoxe Romane sub regimul comunist” scrisa de Olivier Gillet (pe care l’am cunoscut personal) si aparuta la editura „Compania Altfel” in 1997. Va recomand si aceasta carte. Unul din capitolele cartii e intitulat chiar asa: „Etica ortodoxa” – o frana in calea pluralismului democratic?” De reflectat, impreuna cu „De ce nu avem o piata a ideilor?”…….
Patriarhul Serbiei Pavle: semerenia este „temelia virtuţilor”.
https://basilica.ro/patriarhul-pavle-a-fost-comemorat-la-un-deceniu-de-la-moarte/
Tocmai a apărut o recenzie de 40 de pagini
https://remusmirceabirtz2.wordpress.com/2023/05/24/r-m-birtz-recenzie-la-volumul-lui-oliver-jens-schmitt-biserica-de-stat-sau-biserica-in-stat-o-istorie-a-bisericii-ortodoxe-romane-1918-2023/?fbclid=IwAR0QpolBu77SgcJ8MBVRFlMPQbr5HDBg4yCW5FqJ8Bq4f0Qhqbp3_Uv79Hk
Am încercat sa o citesc. Însă văzându-i începutul mi-am dat seama ca nu merita efortul. Autorul se descalifica încă din clips în care afirma ca este vorba despre o carte scrisa pe genunchi.
Am înţeles. Este normal. Nu se potriveşte cu „narativul” şi aţi descalificat instant recenzia analitică a cărei lipsă o deplângeaţi la începutul materialului. Credeam că deviza e „sine ira et studio”. Referinţele bibliografice despre BOR pe care le aduce în atenţie un greco-catolic dau şah-mat volumului OJS. Cât de valabilă e remarca lui Augustin: „Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive, pentru cel ce nu vrea, n-am nici unul!”
Hm! E ceva ce mi scapa. De ce unele profile pot sa ti dea o replica dar tu nu mai ai posibilitatea sa raspunzi? Cum ar fi harald. Care nu intelege dar …participa!
Fratele Miron a fost vehement împotriva românilor care au invadat fosta Transilvaniei dispărută pentru totdeauna in 1867 și a ajuns patriarh! Mitropolitul primat trimitea bilețele din avion celor care înghețau prin tranșeie in 1917 și chiar 1918, îndemnând un i sa se predea. Foști patriarhi cântau osanale partidului și conducătorilor iubiți. Actualul e încă în comuniune cu patriarhul Moscovei și-a toată Rusia după ce a fost trimis de ceaușia in Elveția. Un loc preferat și azi de urmașii celor care l-au trimis, in neam de neamul lor nemantuiibil.
Ce-ar mai fi de adăugat?