joi, martie 28, 2024

O judecătoare de la ÎCCJ nu e convinsă că regimul comunist a fost represiv (Actualizat)

E aproape de necrezut. Judecătoarea Silvia Cerbu de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a trimis înapoi pentru completări rechizitoriul întocmit de Secţia Parchetelor Militare (SPM) în cazul Ursu. Motivul? Dumneai nu a fost convinsă, pe baza datelor oferite de rechizitoriul SPM-ului care citează abundent din cercetările CNSAS-ului și din Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România – un document asumat de statul român – de premisa rechizitoriului. E vorba de teza că represiunea a avut un caracter generalizat şi sistematic pe toată durata regimului comunist. Mulţimea studiilor istorice semnate de cercetători de la IICCMER, CNSAS şi IRIR, filmele documentare, mărturiile victimelor, ce au creat o adevărată cultură a memoriei colective a suferinţei şi călcării demnităţii umane în comunism, nu par a fi ajuns la doamna judecătoare Cerbu. Sau, dacă au ajuns, rămîne un mister de ce toate acestea i se par neconcludente.

Pentru cei cărora nu le e clar de ce această premisă privitoare la represiunea sistematică e atît de importantă (şi) în cazul Ursu, ar trebui făcute nişte precizări. Încadrarea unui asemenea caz ca o crimă sau infracţiune „împotriva umanităţii” necesită o astfel de premisă. Dacă premisa nu poate fi întemeiată, rezultă că e vorba de un „simplu omor”, care nu îi vizează sistematic pe cei care aparţin unei categorii (opozanţii regimului). Dacă, în schimb, premisa se susţine, încadrarea „infracţiune contra umanităţii” devine întemeiată (și pe baza probelor) și crima devine imprescriptibilă în justiţie. Multe alte crime comise de ucigașii slugarnici ai regimului Ceaușescu – despre care nu știm atît de multe ca despre uciderea lui Gheorghe Ursu – ar putea fi judecate dacă premisa ”represiunii sistematice” ar fi confirmată ca validă.

În 1977, într-o ședință CEPx prilejuită de acțiunile de protest ale lui Paul Goma, Ceaușescu le spunea ”tovarășilor”: ”Trebuie loviți, propriu-zis, fără cruțare. Aceasta ca măsură generală, tovarăși, care să fie luate (sic!) peste tot unde avem asemenea oameni [ca Paul Goma]”. Ceaușescu dădea dezlegare la represiunea generalizată, deși ”organele” foloseau în paralel și metode de persuasiune. Dictatorul emitea astfel semnale clare că orice semn de nesupunere îl înfurie peste măsură și trebuie reprimat și prevenit, prin ”pedepsirea exemplară” a nemulțumiților (numiți de Ceaușescu ”derbedei” sau ”fasciști” ce colaborează cu ”agenturile străine”). Slujbașii săi slugarnici au internalizat bine acest mesaj, nu numai în cazul uciderii prin tortură a lui Gh. Ursu în 1985, ci și în cazul torturii și tratamentului psihiatric aplicate sistematic muncitorului dizident Vasile Paraschiv, sau în cazurile de reprimare a muncitorilor care cereau hrană și condiții umane de trai în anii ʹ80 (nu doar prin greva de la Brașov din 1987, ci și prin grevele mai mici din ultimul deceniu al dictaturii).

În aceste condiții, cum ne mai putem îndoi de realitatea represiunii sistematice din timpul regimului ceaușist? Dacă totul e atît de evident, fiind susținut de nenumărate probe și mărturii, cred că numai rea-credința ne poate împiedica să vedem că toate converg spre concluzia că acest regim a fost criminal, reprimînd sistematic orice gest de protest și nemulțumire.

Pe scurt, dacă și acum, după 26 de ani, cazul Ursu va fi din nou blocat din cauză că doamna judecătoare Cerbu consideră că rechizitoriul, cu completările trimise deja de SPM pe 15 noiembrie, este în continuare ”incomplet” pentru a susține caracterul generalizat al represiunii comuniste, putem bănui că numai rea-credința o împiedică să recunoască adevărul evident. Mai mult decît atît, fără a vrea să exagerăm cu implicațiile, nu putem să nu remarcăm că o asemenea ”orbire voluntară” ar fi foarte convenabilă fostei Securități și foștilor ”tovarăși”, în condițiile în care ”tovarășii” Postelnicu și Homoștean se numără printre acuzați. Și în care slujbașii lor, torționarii Vasile Hodiș și Marin Pîrvulescu, au lovit ”fără cruțare”. Miza recunoașterii premisei privitoare la represiunea sistematică a regimului ceaușist este mult mai mare decît cazul Gh. Ursu. Practic, dacă îi va recunoaște validitatea, justiția română va dovedi, așa cum a făcut deja în cazurile Vișinescu și Ficior, că începe să țină cont de adevărul istoric. Și că sfînta ”mănăstire Secu” nu mai e principala ”sursă de har”…

Update.

Astăzi, 29 noiembrie 2016, judecătoarea Silvia Cerbu de la ÎCCJ a acceptat completările la dosarul 2764/1/2016/a1 privitor la torturarea lui Gh. Ursu de către ofițeri ai fostei Securități, în care sînt inculpați doi ofițeri ai Direcției a 6-a și doi foști demnitari comuniști. Completările au vizat justificarea premisei privitoare la caracterul generalizat și sistematic al represiunii pe toată durata regimului comunist. În acest scop au fost depuse o serie de documente suplimentare, între care și Raportul Tismăneanu, care a fost anexat integral la rechizitoriul înaintat de SPM. Practic, din acest moment va începe procesul prin care ar putea fi condamnați în premieră ofițeri ai Direcției a 6-a și demnitari ce au avut în subordine această structură de represiune a regimului comunist. De asemenea, precedentul acceptării acestei premise de către justiția română ar putea fi invocat și în alte cazuri similare, cum ar fi  reprimarea protestatarilor de la Brașov în 1987, torturarea și abuzurile la adresa lui Vasile Paraschiv, Paul Goma, membrilor SLOMR, reprimarea protestatarilor de la Timișoara în decembrie 1989.

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

  1. Odiosul Tudor Postelnicu , in sedinta Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989, s-a aparat in fata furtunii de reprosuri aduse de cei doi Ceausesti pentru lipsa de fermitate si pentru omisiunea de a fi dotat cu munitie de razboi militienii si trupele MI implicate in primele acte de reprimare din Timisoara asa: ”Vă raportez că NICI ÎNTR-UN ACT NORMATIV NU AM GĂSIT ACEST LUCRU şi NU MI S-A COMUNICAT CĂ TREBUIE SĂ IASĂ CU CARTUŞE DE RĂZBOI ”
    Mai multe intamplari asemanatoare din intervalul 16 – 22 decembrie sugereaza ca de fapt Ceausescu a evitat SA REGLEMENTEZE MASURILE DE REPRESIUNE EXTREME , preferand sa le sustina doar ORAL pentru ca ulterior , intr-o evolutie mai convenabila pentru el sa ii faca tapi ispasitori pe cei care executasera ordinele lui sangeroase. Cam asa se configura de pilda anuntul in care sinucigasul Milea era declarat TRADATOR Cum singurul pacat al lui Milea din acele zile era fix utilizarea armelor de foc impotriva revoluionarilor la Timisoara si apoi la Inter se cam configura deja ideea ca Milea tradase impuscand poporul fara stirea bietului Tovarasul. Aceasta atitudine duplicitara se poate sa fi fost o constanta a vicleanului dictator in toata guvernarea lui. Prin urmare judecatorii s-ar putea sa nu gasesaca in legile comuniste ceausiste argumentele represiunii perpetui a regimului. In alta ordine de idei baza actualului nostru regim democratic o reprezinta DNA , iar doamna Cerbu a ajuns judecatoare suprema din procuroare DNA.

    • 1. Caracterul represiunii generalizate si constante nu trebuie demonstrat a fi existat in legi, ci in fapt. Simplul fapt ca oamenii erau saltati si interogati de securitate, daca erau turnati de un binevoitor ca asculta EL si/sau VA e o dovada a acesteia.
      2. Se gasesc destule si in legislatie in acest sens.
      Asta evident daca dvs. si d-na judecatoare nu intelege prin represiune constanta si generalizata faptul ca oamenii trebuiau scosi saptamanal si biciuiti in piata publica si, eventual, cate unul ghilotinat.

    • Partea duplicitara a formei de conducere se regaseste si la nivelul manageruilor din intreprinderi – albul e negru si negru e alb in functie de interesul lor. Belgia si Franta sunt recunoscute pentru felul in care sunt conduse in mod duplicitar intreprinderile. „Faci cum iti zic eu – daca iese bine, am avut dreptate, daca iese prost, e vina ta – tu nu ai inteles bine/nu ai facut cum ti-am zis…etc”. Suna a monta curat. Vorba unui manager (se intampla in Olanda) „dreptate nu are cel care are dreptate ci celui caruia i se da dreptate – si eu nu iti dau”. A fost nevoie de o escaladare prin „persoana de incredere” a intreprinderii sa fie pus un pic cu botul pe labe, insa relatia de munca se stricase. El a primit o mustrare, eu un sut in posterior cu toata dreptatea mea. Noroc ca la revolutie/lovitura de stat/etc „managerul” in loc de o simpla mustrare s-a ales cu o „pneumonie” ce i-a fost fatala. Alt fel, luam toti un „sut” mare cand lucrurile se mai calmau.

  2. Mai putin in termeni de specialitate:
    – exista, spun sondajele, fooooarte multi nostalgici ai vremilor apuse;
    – nici Holocaustul nu e recunoscut de toti intelectualii. Pozele de la fata locului au fost trucate de americani, zic ei, asa cum au trucat aselenizarea pe Luna;
    – exista, iarasi, intelectuali, gen Zizek ori Badiou, sau mai mici critici-atacatori, care sustin ca comunismul ar fi ideal, dar a fost prost aplicat;
    – gurile rele spun ca exista si in CSM specimene de genul judecatoarei de la ICCJ („citi ca ei” :P );
    – Europa vestica nu a acceptat condamnarea comunismului;
    – iar cind la noi a fost intocmit un Raport de condamnare a comunismului, a luat foc Parlamentul, iar lumea asista ca la teatru. Consecinta: cel ce a citit Raportul Final este de atunci haituit in diferite feluri mai ceva ca pe tortionarii pe care ar trebui sa-i gaseasca Justitia. Si nu se descurca nici cu dosarele Revolutiei si Mineriadelor. Cine a inchis dosarele e acum Fecioara Justitiei romanesti;
    – – la ICCJ a fost spalat de incompatibilitate si prezidentul nostru, iar acum se cauta un alt detergent pentru alte pete.
    Si-atunci?!
    Nu punem problema „daca procurorii intocmesc cu buna stiinta niste dosare care pot fi respinse”?
    Doar judecatorii sint de vina? nu se gasesc si procurori?

    • doamna Tereza-Brindusa Palade,
      repet: judecatoarea profita de faptul ca Raportul Final nu a fost aprobat de Parlament, deci nu exista decit, cum zice Iliescu, analiza unor nimeni.
      In plus: sa nu neglijam, daca sintem sinceri, dosarele intocmite de procurori, proaste, din incompetenta ori „cu voie de la politie”.
      Altfel nu s-ar fi taraganat 27 de ani dosarele Revolutiei si Mineriadelor ori cautarea tortionarilor, gen Visinescu si Ficior. Ori dosarul Gh. Ursu.
      Cancerul e in sistem, bine ascuns.

    • La noi, cel care a citit raportul de condamnare a comunismului declarase, înainte de asta, că el nu poate condamna comunismul pentru că el nu știe dacă a fost sau nu rău, pentru că nu are dovezi științifice care să susțină asta (am parafrazat). Deci doamna judecătoare nu e singurul demnitar lovit de nevoia dovezilor irefutabile, doar că, spre deosebire de fostul președinte, ea nu candidează ca să aibă motive să își schimbe discursul în funcție de vântul electoral.

      • @Andrei
        Scoateti spusele lui TBasescu din context si le (re)interpretati cu rea credinta. Nu despre schimbari dupa cum bate vantul e vorba, ci despre abordari si asumari responsabile.
        *Atunci [2005], preşedintele a declarat că nu poate face o astfel de declaraţie publică cu de la sine putere, pentru că ar fi lipsită de credibilitate, în absenţa unui raport fundamentat ştiinţific. Băsescu a mai spus că a trăit şi el privaţiunile perioadei comuniste, că ştie despre suferinţa din închisori a unora şi că are cunoştinţă de Memorialul de la Sighet, de lucrările ştiinţifice privind comunismul, dar că toate acestea nu sunt suficiente (…)
        Încă de atunci, Băsescu i-a cerut lui Ticu Dumitrescu să propună o comisie de istorici care să elaboreze un document istoric ştiinţific în acelaşi mod în care s-a procedat cu condamnarea Holocaustului (…)
        “Îmi trebuie o asistenţă ştiinţifică pentru a lua o decizie corectă Actul de condamnare a unei perioade din istoria unei ţări este un act de mare responsabilitate şi trebuie asumat în deplină cunoştinţă de cauză. Îmi trebuie o lucrare documentată care să evalueze exact ceea ce s-a întâmplat” a mai spus Traian Băsescu.
        În urma reacţiilor vehemente a societăţii civile faţă de aceste declaraţii, preşedintele Traian Băsescu a decis constituirea unei Comisii Prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, comisie condusă şi coordonată de istoricul şi politologul Vladimir Tismăneanu. Scopul Comisiei, este “elaborarea unei sinteze ştiinţifice privind crimele şi abuzurile regimului comunist din România de la înfiinţarea sa şi pînă la Revoluţia din decembrie 1989”. / http://acum.tv/articol/4767/

      • Esti pe aproape, dar le contorsionezi.
        Piratul, proaspat ales presedinte, intr-un interviu din 22 (inceput de an 2005), luat de dnii Liiceanu si Plesu, a spus ca a declara comunismul ca ilegal si criminal e simplu, o poate face oricine vrea, dar el, ca Presedinte, are nevoie de o Comisia formata din specialisti in domeniu. Si apoi isi va insusi Raportul (pe care l-a si citit in Parlament), fapt pentru care raspunsul tau rautacios :P
        NB,
        scuze, dar bati cimpii in apararea dnei judecator la ICCJ; doamna are dovezile, e plina literatura si presa de dupa `89 de DOVEZI, inclusiv pedepsirea celor doi, Visinescu si Ficior, dar nu sint statuate prin lege. Poate nu stii, dar judecatorii se ghideaza dupa legi. Nu doar pe convingeri personale.
        Si, dupa cum reiese din articol, doamna judecatoare nu are nici lege si nici nu e convinsa ca regimul comunist a fost opresiv (si criminal). Este parerea ei.
        Pentru ea, pentru @ andrei si citi ca ei, Raportul Final citit in Parlament de Seful Statului a fost o ocazie sa se distreze cu demonstratiile lui Vadim :D

        • Simplul apel la ironii și încercarea de a părea subtil nu înseamnă că ai avea și dreptate. La fel cum judecata prin tastatură are mici șanse să aibă legătură că realitatea. O condamnare a comunismului e un act simbolic, nu științific. Iar declarația lui Traian Băsescu a fost cât se poate de clară. Așa cum tot clar e faptul că decizia de „condamnare” a fost una electorală. Asta ca să nu mai spun că, la momentul respectiv, erau suficient de multe scrieri academice, deci știintifice, care arătau nenorocirile comunismului. Oricum, interviul din 22 a fost ulterior unuia din România Liberă. Asta așa, ca sugestie de lectură.

  3. Bravo d-na judecatoare. Inca putin si-i incadram la legitima aparare. Mama lui de dizident, sa loveasca cu capul si coastele in bocancii unor „detinuti” nevinovati…

  4. Doamna judecător a absolvit în 1989. Doar n-o să ne imaginăm acum că se dusese la Drept ca să schimbe sistemul din interior. Pe vremea aceea trebuia recomandare de la Partid și trebuia să știi pe de rost cuvântările tovarășului. Trebuia să demonstrezi încă de la admitere că vei fi un cadru de nădejde al Partidului.

    • @Harald,schimba bautura. Din anii 70′ incoa se cerea la admitera la Drept doar sa n-ai tu si rudele apropiate condamnari penale inclusiv politice.Cred ca era destul de logic ca nu puteai ajunge judecator sau procuror daca tu, tactu,mata sau frati surori aveati condamnari pentru crima,furt,delapidare,samd.. Daca erau politici ,mai ales din partea mamei,deci pe alt nume,era simplu ,nu declarai si daca se prindeau ulterior ziceai ca n-ai stiut intrucat in familie nu se discutase aspectul. De obicei se lasa fara urmari.Oricum nu te exmatricula. Posibil era sa nu ajungi atunci magistrat, din prima,adica de la repartitie,dar iulterior se cam rezolva problema mai ales daca intrai in PCR mai venea si nevasta cu dosar bun, insa avocat ori jurisconsult ,fara probleme.Capisci ? Poate in anii ’50 a fost altfel desi Dejeu,viitorul ministru de Interne taranist in Guvernul CDR din 1997 a facut dreptul si a fost judecator desi fratele lui a fost condamnat si executat pentru uneltire impotriva puterii populare. QED. E ?

      • @Connaisseur – n-am dat admitere la Drept, doar îți povestesc ce învățau colegele mele de liceu care s-au dus la Drept. Și care ajungeau în dispute cu profesoara de Economie Politică, ele recitând pasaje din cuvântările tovarășului care contraziceau ce susținea ea, ca proaspătă absolventă de Ștefan Gheorghiu. Pentru restul clasei era pur și simplu circ.

        Nu știu ce au avut ele de scris la examenul de admitere, dar învățau efectiv acele cuvântări pe de rost, la fel cum cele care s-au dus la Medicină învățau manualele de Biologie pe de rost. Nici despre ele nu știu ce au avut efectiv de scris la examen, dar circulau povești sinistre cu depunctări pentru virgule lipsă..

        În ce an ai dat admitere la Drept, dacă tot ești ”Connaisseur”?

      • QED? Eu nu stiu ce ai vrut tu sa demonstrezi, poate ca nu se cerea sa stii pe de rost cuvantarile tovarasului… Daca asta ai vrut sa demonstrezi, atunci, da, e ok, QED. Dar daca ai vrut sa demonstrezi altceva nu ai facut decat sa subliniezi cat de sinistru era sistemul. Era simplu la admitere? Cum spui tu, trebuia doar sa minti si sa speri ca Securitatea nu se va prinde. Da, pare ceva foarte relaxat. Cum foarte relaxat era probabil si interviul in momentul in care se prindeau. Cred ca nu te simteai deloc amenintat de aceste lucruri in timpul facultatii si, probabil, tovarasii nu te aveau la mana ulterior… Probabil in momentul in care se prindeau nu-ti cereau sa faci niciun compromis. Da, nu era nicio persecutie, indiferent cat de bun erai nu ajungeai magistrat din prima (ce legatura are dosarul politic cu magistratura?). Desigur, totul se rezolva daca iti luai o nevasta cu dosar bun! Pare foarte cool. Cum ziceam, probabil ca Harald a gresit si cunoasterea pe de rost a cuvantarilor nu era necesara. In rest, nu ai facut decat sa arati ca era un sistem absolut sinistru.

  5. Am inteles ca, in Romania, ar exista o lege care poate sa-i arunce in puscarii pe cetatenii romani care neaga holocaustul.

    Daca e adevarat, intrebarea e: de ce nu exista o lege care sa adreseze in mod similar negarea criminalitatii regimului comunist?

    Cristian Muresan
    Stockholm, Suedia

    • E prea puțin. Propun să fie duși direct la Guantanamo. Waterboarding pe capul lor. Nu doar ci și rudele lor și toți purtătorii ADN-ului lor. Jos comunismul.

    • @ Cristian Muresan:
      Raspuns: Pentru ca n-are cine sa o impuna politic: majoritatea romanilor nu considera ca sistemul comunist a fost un lucru rau.

    • Pentru ca o asemenea lege nu exista nici in UE unde, din Stockholm, trecand prin Paris si pana la Bucuresti se gasesc comunistii de varii soiuri, toti negand crimele comunismului. Iar Romania face ce spune Comisia Europeana -adica neaga crimele comunismului pentru a se integra mai bine in noul tip de comunism european cu fata umana.

  6. Justitia nu se face dupa rapoarte politice sau arhive politice, si nici nu judeca trecutul dupa legile prezentului. Despre cat de false, stupide sau extremiste pot fi acuzatiile pe care regimurile politice si le arunca unele altora, speta recentelor alegeri anti-sistem americane ar trebui sa ne urmareasca mult timp de acum incolo in privinta judecatilor despre sistemul care a fost invins si inlaturat in 22 decembrie 1989. Ramane de vazut daca sistemul obamist, teoretic invins in 8 noiembrie 2016, va fi si efectiv inlaturat. In rotativa guvernamentala americana, democrati-republicani, nu exista represiune politica. Oricate tipete politice ar fi (ceea ce arata o mare capacitate de disimulare si ipocrizie) sau oricata violenta civila interna ori violenta militara externa ar fi, succedarea sistemelor se face fara represiune. Donald Trump, inchizitorul sistemului Obama, si-a invins contracandidata obamista, urmand totusi sa nu-i clinteasca niciun fir de par din cap, dupa cum a anuntat, desi promisese electoratului s-o articuleze cu ani grei de puscarie, fapt pentru care a si fost ales, pentru ca era o sanctionare simbolica a sistemului. Donald Trump a intors-o insa ca la Ploiesti, motivand ca scopul (politic) scuza mijloacele (demonizarii). Sa nu uitam, chiar in ziua alegerilor au murit oameni pe motive politice. Formal, dupa 1965 in Romania nu mai erau detinuti politici, deci, tot formal, nu mai era nici represiune politica. Judecatorii, care, in general vorbind, sunt niste virtuozi a formalului, stiu foarte bine acest lucru. Un accident nefericit nu poate fi abuzat drept represiune politica. De ce sa facem din minunata noastra democratie toleranta capitalista un regim represiv, confirmand post-mortem spusele din ultimele clipe de viata ale fostului presedinte Nicolae Ceausescu, potrivit carora cine da o lovitura de stat poate acuza, condamna sau impusca pe oricine? Dupa atatia ani, nicio pedeapsa nu si-ar mai atinge scopul, in schimb o amnistie si o gratiere ar spala multe din pacatele capitalismului, l-ar face mai putin resentimentar si represiv, ceea ce ar consolida democratia capitalista romaneasca.

    • Doar facind o paralela intre rasturnarea regimului comunist din Romania in `89 (au fost inlaturati dulaii, dar au ramas cateii :P ) si „Ramane de vazut daca sistemul obamist, teoretic invins in 8 noiembrie 2016, va fi si efectiv inlaturat”, este clar care ti-e „logica”.

    • …toleranta nu trebuie sa existe pentru crime, indiferent cand au fost comise (doar pentru exemplele acestea de autostimulare intelectuala publica, pentru care acuzatia de exhibitionism absurd si desantat ar fi o irosire a actului de justitie)
      Daca ignoram crima (inclusiv cei peste 1000 romani ucisi in vazul tuturor dupa 22 decembrie 1989, cand „formal” s-a schimbat regimul), atunci ce ar putea impiedica pe un oarecare sa ucida in strada pe oricine in numele…tolerantei politice sau mai stiu eu ce „principiu” sau a faptului ca parlamentul nu a aprobat urmarirea penala?

    • @F. P. – genul ăsta de manipulare exact din mentalitatea și educația comunistă provine. La ce vă trebuie amnistie dacă nu a existat represiune? Credeți că Statele Unite vor avea de revizuit Constituția după preluarea puterii de către Trump? Ceaușescu a guvernat după propria Constituție și ar fi fost imposibilă păstrarea ei după 1989. Iar persoanele ca Dvs.ar fi trebuit să facă un pas în spate, nu să spele imaginea regimului comunist.

  7. Desigur ! Elena Ceausescu s-a precupat indelung de cultura viermilor sociali ! Acestia din urma deplang indelung vremile acelea de rahat !

  8. Da, de ce nu a citit/ citeşte doamna judecător „Raportul final al Comisiei etc”? Ştiţi de ce? Pentru că este o literatură de SAMIZDAT!!!!
    Dacă îl mai găsiţi undeva de cumpărat, spuneti-mi şi mie…
    Doar că expunerea lui Băsescu pentru asumarea concluziilor Raportului Final, fără asezonările lui Vadim, este publicată în Monitorul Oficial. aşa că fiind un act foarte oficial, dna Judecător ar fi trebuit să-l cunoască şi să nu se pronunţe cum a făcut-o… Nu este oare şi într-o culpă procesuală? Poate o încadrează cineva şi o ia cum trebuie la întrebări.

  9. Păi, până la urmă, cine era „sistematic represiv”, regimul sau Ceaușescu personal? Despre asta e vorba. Pe Ceaușescu îl poți condamna, mai ales dacă a lăsat urme prin stenograme. La fel, pe oricare alt civil. E nevoie însă de dovezi diferite pentru a dovedi că regimul în sine era sistematic represiv. Chiar așa, ultimul tablagiu de pe vremea aia făcea represiune? Și ce dacă au studiat fel de fel de flăcăi și fete, la ICCMER, epoca aia? Au studiat-o dintr-o perspectivă ideologică gata formată. Studiile lor nu au nici o valoare. Contează experiența de bază a românilor, și aceștia le transmit în proporție de peste 80% celor care susțin chestia cu reprimarea că ar fi bine să-și ia calmantele. E la fel de absurd cu a zice despre SUA că e un stat sistematic represiv doar fiindcă deține recordul încarcerărilor și are în proprietate baza de la Guantanamo.

    • „Studiile lor [IICCMER] nu au nici o valoare. Contează experiența de bază a românilor, și aceștia le transmit în proporție de peste 80% celor care susțin chestia cu reprimarea că ar fi bine să-și ia calmantele.”

      Nu 75% ? Sau 82% ? Serios ?

      Nu conteaza deci faptele, ci doar ce crezi tu, Jay si alti activisti cu Dacii cu numar mic. Ia-te de mana cu Jay si negati faptele. De exemplu, negati ca au existat represiuni la greva de la Brasov:

      „La greva si manifestatiile de la Brasov din ’87, cand a fost vandalizat sediul PC judetean, sanctiunile au constat in scurte arestari+interogatorii, urmate de sanctiuni disciplinare pecuniare si dispersare domiciliara temporara. Nicio zi de inchisoare, nimanui!”

      Negati politia politica, informatorii, aparatul de supraveghere si „conduita corecta” (i.e. CI-stul de la intreprindere), oamenii care mai dispareau, cum nu mai prindeai post decat la Salubritate daca aveai rude „afara”, puscariile si sistemul de exterminare de acolo, canalul Dunare-Marea Neagra, etc.

      Nu-i nimic, baieti, lucrurile se indreapta inexorabil intr-o singura directie. Voi apartineti unei istorii rusinoase, orice ati spune Romania nu se va mai intoarce acolo, voi niciodata nu veti fi acceptati ca nimic altceva decat politruci / activisti / agenti ai unui regim criminal.

  10. Este un caz care merită dezbătut pe cât mai multe canale TV. Altfel, un trecut odios și pervers-demagogic va deveni cu timpul un timp normal, auzi, a murit unul la pușcărie că l-a bătut un nebun? Dar cine era inginerul Ursu? Câți intelectuali au fost uciși psihic sau fizic de buna noastră democrație populară , de dictatura unor idioți -criminali? Nu este un caz izolat. Judecătoarea este un om fie imatur , fie cu un creier alb ca laptele.

  11. „..cazurile de reprimare a muncitorilor care cereau hrană și condiții umane de trai în anii ʹ80 (nu doar prin greva de la Brașov din 1987, ci și prin grevele mai mici din ultimul deceniu al dictaturii).
    În aceste condiții, cum ne mai putem îndoi de realitatea represiunii sistematice din timpul regimului ceaușist? Dacă totul e atît de evident, fiind susținut de nenumărate probe și mărturii, cred că numai rea-credința ne poate împiedica să vedem că toate converg spre concluzia că acest regim a fost criminal, reprimînd sistematic orice gest de protest și nemulțumire”.

    Concret, in anii ’80, care, cum si cate cazuri de reprimare a muncitorilor? Care si unde, exact, greve mai mici? Erau greve decarate sau doar incetari spontane ale lucrului? Care sunt nenumaratele probe si marturii, ref. la perioada Ceausescu? Cat de valide sunt? Gen cele cinci capete de acuzare de la procesul Ceasusestilor din 25.12.1989, care a condus la decizia de executare prin impuscare? Cei 60 000 de morti si 250 000 de raniti de la revolutie? Miliardul de USD furati? Subminarea economiei nationale? In fine, aveti proprietatea termenilor pe care-i folositi?? Reprimare se poate intinde de la recomandare discreta la executii in grup….

    Din cate stiu, partide comuniste sau similare (muncitoresti, Linke etc.) sunt actualmente prezente si active in cam toate tarile ex-comuniste, iar in Cehia (?!?) de exemplu, KSCM se afla pe locul trei in preferintele electoratului, in crestere. Tocmai in Cehia, ex-Cehoslovacia invadata de sovietici si alte tari din Pactul de la Varsovia, minus Romania. Oricum, Parlamentul European a dispus retragerea interdictiei de existenta si activitate politica a PCiste in tarile UE. Cat priveste „crimele comuniste/comunismului”, avem probleme, pentru ca definirea termenului crima in context politic devine stranie si nesustenabila, logic si juridic. Nu comunismul IN SINE a produs crimele (executii, asasinate, detentii abuzive, torturi etc.), ci indivizi si grupuri de activisti care au interpretat discretionar doctrina in mod abuziv-radical, inclusiv (sau mai ales) procurori, gen M Macovei, care a avut o ascensiune fulgeratoare in 1987-89. Interesant, de fapt procurorii poarta vina cea mai mare privind abuzurile in regimul anterior, dar numai „securistii” sunt demonizati….

    Referitor la „regimul ceausist” , incercarea de criminalizare juridica a acestuia este un exercitiu propagandistic bizar, fondat in principal pe o compilatie al lui V Tismaneanu („Raportul Final”), fost activist PCR in Univ. Bucuresti, virat, datorita frustrarilor generate de arivismul sau (respingerea la Acad. Stefan Gheorghiu) spre neoconservatorism in emigratie. Aceasta compilatie, transformata in „document fundamental” (??) a fost acceptata oportunistic si fariseistic de ex-presedintele TB, la „recomandarea” neoconsilor transoceanici. Aparent parlamentul roman nu l-a acceptat.

    Este insa realmente bizar faptul ca, in afara cazului Gh. Ursu nu mai este niciun alt caz, timp de 25 ani, de asasinat politic solid documentat si probat. In real, nici cazul Ursu nu este chiar asasinat politic, decesul fiind mai degraba rezultatul conduitei psihopate a unor militieni si a colegului de celula Clita. Intre 1965-1989 nu se gasesc detinuti politici, nici detentii nedocumentate pe termen nedeterminat (gen Guantanamo sau Abu Ghraib) nici…nimic. Da, arestari pe termen scurt, anchete, unele violente, de acord, dar NU masiv condamnari pe temei politic. La greva si manifestatiile de la Brasov din ’87, cand a fost vandalizat sediul PC judetean, sanctiunile au constat in scurte arestari+interogatorii, urmate de sanctiuni disciplinare pecuniare si dispersare domiciliara temporara. Nicio zi de inchisoare, nimanui!. Comparati cu regimuri „democratice” gen Pinochet (4500 asasinati, nenumarati decedati in inchisori), Franco (Spania), Salazar (Portugalia) sau al Coloneilor (Grecia).

    Cred sincer ca este cazul, dupa 27 de ani, sa devenim rationali, logici si coerenti, sa renuntam la isterii gen „zeci de mii de asasinate politice (ale securistilor) si milioane de detinuti in inchisorile comuniste romanesti” (Radulescu Zoner) generate in fond de un imaginar colectiv morbid, cu obsesii omucidare !

    • „Activistii n-au muritu`, doar un pic s-au odihnitu`!”
      Tismaneanu e de vina :P
      Nu simti ridicolul din vorbele tale? Iliescule!

    • Jay, tu mai esti activ sau te-ai pensionat? Ca, in prima varianta, colegilor tai actuali nu le reproseaza nimeni nimic, acum. Dar, colegilor tai dintre ’49 si ’89, lumea le trece in cont nesfarsite crime, una mai abominabila ca cealalta: tarani torturati si omorati; profesori torturati si omorati; doctori torturati si omorati; diplomati torturati si omorati; muncitori torturati si omorati; ingineri torturati si omorati; militari torturati si omorati; cercetatori torturati si omorati; copii + femei casnice + batrani torturati si omorati, oameni cu diverse convingeri politice torturati si omorati, oameni cu convingeri comuniste torturati si omorati. Sincer, nu-nteleg de ce/pentru cine scrii, si, mai alea, de ce scrii asa lung? Speri sa te publicam?

    • Jay, vede-te-as intr-o camera cu familiile unor dizidenti de la Aiud, Periprava, de la canal, etc…

      Sustine cele de mai sus celor care au pierdut parinti si frati si surori si copii in puscariile comuniste. Fata-n fata. Sa te vad, lepra comunista !

  12. nici vorba era utopia perfecta , militia dadea flori pe strada , iar la securitate te chemau ca sa-i bati tu pe ei sa te nmai descarci daca prin absurd erai frustrat de ceva !

  13. trebuie schimbate examenele si la INM si la barou si in toate profesiile juridice – sa fie proba eliminatorie un examen de cultura generala, ca sa nu ajunga astfel de fapturi handicapate intelectual si moral in astfel de functii (unii nici gramatica elementara nu stiu, am gasit un executor – absolvent de bacalaureat si apoi de drept – cu doua diplome garantate, cica, de statul roman, care a scris „iNplinite”).
    Apoi, poate doamna provine dintr-o familie cu origine sanatoasa, ceausista, genul ala pentru care au fost create apartamentele din fata Casei Poporului etc. etc. Pentru astfel de oameni, regimul ceausist nu a fost unul represiv. Brrrr!

  14. Pestele de la cap se impute!

    ………” ……. E vorba de teza că represiunea a avut un caracter generalizat şi sistematic pe toată durata regimului comunist. Mulţimea studiilor istorice semnate de cercetători de la IICCMER, CNSAS şi IRIR, filmele documentare, mărturiile victimelor, ce au creat o adevărată cultură a memoriei colective a suferinţei şi călcării demnităţii umane în comunism, nu par a fi ajuns la doamna judecătoare Cerbu. Sau, dacă au ajuns, rămîne un mister de ce toate acestea i se par neconcludente.
    ………. „………

    Există documentații serioase si cărți publicate referindu-se la probleme asemănătoare cu cazul Ursu si statul de drept românesc 2016. La institutul de cercetări IKGS din München ( …….. …… Institutsprofil … Das Institut für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas e. V. (IKGS) an der Ludwig-Maximilians-Universität München (LMU) erforscht Geschichte, Literatur und Sprache der ostmittel- und südosteuropäischen…. . In Kooperation mit Partnern aus deutschen, österreichischen, ostmittel- und südosteuropäischen Universitäten -Ungarn, Rumänien, Slowakei, Slowenien, Kroatien, Serbien, Republik Moldau und westliche Ukraine- fördert das IKGS durch Initiierung von Forschungsprojekten und Durchführung von Fachveranstaltungen sowie Herausgabe von Publikationen den nationalen und internationalen wissenschaftlichen Diskurs.
    Das IKGS betreute 2004–2009 bzw. 2006–2011 die vom Beauftragten der Bundesregierung für Kultur und Medien geförderten Stiftungsprofessuren für Deutsche Literatur im südöstlichen Mitteleuropa an der Universität Klausenburg/Cluj-Napoca (Rumänien) bzw. für Deutsche Geschichte und Kultur im südöstlichen Mitteleuropa an der Universität Fünfkirchen/Pécs (Ungarn)……. … ) …
    cercetează istoria /României, literatura/ română și limbile / română, din sudestul Europei. IKGS colaborează cu Universitatea Cluj. IKGS e recunoscută și sprijinită de stat- Bundesrepublik D.
    2015 s-a publicat cartea „ Vexierspiegel Securitate – Rumänische Autoren im Visier des kommunistischen Geheimdienstes“,Verlag Friedrich Pustet. Jocul periculos al securității. Scrritori români în focarul securității.

    ………….. „…………) în cazul Ursu, ar trebui făcute nişte precizări. Încadrarea unui asemenea caz ca o crimă sau infracţiune “împotriva umanităţii” necesită o astfel de premisă. Dacă premisa nu poate fi întemeiată, rezultă că e vorba de un “simplu omor”, care nu îi vizează sistematic pe cei care aparţin unei categorii (opozanţii regimului). Dacă, în schimb, premisa se susţine, încadrarea “infracţiune contra umanităţii” devine întemeiată (și pe baza probelor) și crima devine imprescriptibilă în justiţie. ……….. „……….

    Cîteva cazuri din „Vexierspiel Securitate”: Rolf Bossert ( …. bătut la București, cu oase rupte la cap, cu făptași prinși imediat de colegi la fața locului și dați pe mîna miliției 1984 din București– făptașii sunt eliberați imediat de miliția Bucureșteană fără cercetare… ….) …. lector la Kriterion București. Gerhardt Csejka (redactor la Neue Literatur București ) a cercetat dosarele și a documentat represiunea sistematică, premeditată și violența cu bătăi, cu sopul de a distruge personalitatea psihică, pînă la distrugerea fizică a lui Rolf Bossert (Pe treptele vîntului…).
    Helmut Frauendorfer … ( ….. bătut de maiorul Ioan Adamescu 1984, securitatea din Timișoara- maior pînă 1996 în SRI, deci continuitatea personalului securitate- SRI… descris si de Herta Müller /cartea: mein Vaterland war ein Apfelkern- patria mea afost un sîmbure de măr… …) …. student la germanistică Universitatea Timisoara (ce a făcut statul de drept pîna 2016 ca să clarifice represiunea anilor 1975-1987… împotriva studenților de germanistică din „Aktionsgruppe Banat”.. .. vezi Neue Literatur București 4/1974- Wire Wegbereiter – ….. urmează TM2021… ….) a documentat și a publicat represiunea, violența / bătai a securiștilor.

    Anton Sterbling, azi profesor Universitar – sociolog, a documentat în stil academic represiunea sistematică a securității, după actele sale (numai o parte accesibile) de la securitate.

    ……… „………În 1977, într-o ședință CEPx prilejuită de acțiunile de protest ale lui Paul Goma, Ceaușescu le spunea ”tovarășilor”: ”Trebuie loviți, propriu-zis, fără cruțare. Aceasta ca măsură generală, tovarăși, care să fie luate (sic!) peste tot unde avem asemenea oameni [ca Paul Goma]”. Ceaușescu dădea dezlegare la represiunea generalizată, deși ”organele” foloseau în paralel și metode de persuasiune….. „…

    Cum se explică apocalipsa naționalcomunist ceaușistă a anilor 1981-1989 cu represiunea și condițiile extrem de grele de viață pentru mai toți românii în tară (excepție doamna judecătoare Silvia Cerbu…)?
    In naționalcomunismul ceaușist scriitorii și lectorii de limba germană din două generații au fost persecutați sistematic, cu țelul de reprimare pînă la atacuri fizice-bătai și inchisoare (procesul 1958 împotriva lui Wolf von Aichelburg, Birkner, Scherg, Bergel – cu condamnare la închisoare, documentat în fața publicului 1991 la Freiburg, cu perzența scriitorilor Wolf von Aichelburg, Birkner, Scherg, Bergel, moderatori Dr. P. Motzan, Gerhardt Csejka- text publicat 1992 și accesibil la București).
    William Totok a fost 8 lunii în închisoare 1975 la Timișoara în mîna securiștilor, fără acuzație. Anton Sterbling a fost ca elev și student cîteva luni în inchisoare. O săptămîna au fost inchiși de securiști în Timișoara 1975 : Richard Wagner, Gerhardt Csejka, Gerhardt Ortinau, Horst Samson etc. Nu sunt persecutați sistematic și loviți premeditat de securitate?

    ..”….. Pe scurt, dacă și acum, după 26 de ani, cazul Ursu va fi din nou blocat din cauză că doamna judecătoare Cerbu consideră că rechizitoriul, cu completările trimise deja de SPM pe 15 noiembrie, este în continuare ”incomplet” pentru a susține caracterul generalizat al represiunii comuniste, putem bănui că numai rea-credința o împiedică să recunoască adevărul evident. Mai mult decît atît, fără a vrea să exagerăm cu implicațiile, nu putem să nu remarcăm că o asemenea ”orbire voluntară” ar fi foarte convenabilă fostei Securități și foștilor ”tovarăși”, în condițiile în care ”tovarășii” Postelnicu și Homoștean se numără printre acuzați… „

    Cîteva citate din cartea „Vexierspiegel Securitate” pe baza documentelor accesibile ale securității. Helmut Frauendorfer a primit SCRISOARE de avertizare în noiembrie 1988 (de la Viena, un frate Ceaușescu… … la fel au primit scrisori de amenințare 1988, Herta Müller, Richard Wagner- vezi der Spiegel.. a publicat scrisorile… cu peste 1 milion cititori … ….) cu expeditor „Fii lui Avram Iancu” (Der Spiegel publică documentele, deci sunt accesibile la Bucuresti 2016- 2018…TM2021 ..):

    … „ Iar dacă de vorba bună nu vrei să înțelegi, ne vei afla când nici nu vei gîndi, și te vom lovi de moarte.
    Ieși din jocul ăsta dacă îti e dragă viața!”….

    A urmat incendiu în locuinta sa, în apartament s-a dat foc 1988…. H. Frauendorfer a scăpat ca de minune cu viata!.
    Cine cercetatează 2016 în România, membră în UE din 2007, cazurile de violență și atac la persoană executate de securitate, cu continuitate personală în mare parte după 1990 pînă 1996, ca în cazul maiorului Ioan Adamescu Timisoara 1996?

    Au apărut documentații despre activitatea represivă sistematică premeditată și violentă a securității:
    Helmut Frauendorfer:
    • Der Sturz des Tyrannen. Rumänien und das Ende einer Diktatur, Hrsg. zusammen mit Richard Wagner, rororo aktuell, Rowohlt Verlag Reinbek bei Hamburg, 1990. / … Căderea tiranului
    • Die Demokratie der Nomenklatura. Zur gegenwärtigen Lage in Rumänien, Hrsg., Heinrich-Böll-Stiftung, Köln, 1991…./ Democrația și nomenclatura

    Herta Müller
    • Hunger und Seide. Essays, Hanser, München 2015, /Foame si mătase
    • Mein Vaterland war ein Apfelkern. Ein Gespräch mit Angelika Klammer. Carl Hanser, München 2014- patria mea afost un sîmbure de măr.

    Anton Sterbling
    Intellektuelle, Eliten, Institutionenwandel. Untersuchungen zu Rumänien und Südosteuropa. Krämer, Hamburg 2001, /…. Intelectuali, elite, instituții în tranziție.
    Cercetări despre România.

    Ce e de cercetat în țară pentru Presedinția României UE 2018 /TM2012?
    Cine scrie?

  15. Nu doresc sa o apar pe doamna judecator. Orice decizie judecatoreasca se intemeiaza pe premize obiective/stiintifice, dar si pe subiectivismul celui ce judeca. Este pretul platit pentru independenta justitiei … trebuie sa acordam si privilegiul subiectivitatii juzilor. De asta exista mai multe trepte de judecata – pentru a elimina subiectivismul introdus in sistem. In fond juzii sunt si ei oameni, nu roboti.
    Premiza gresita in cazul verdictului, este o premiza des intalnita in societatile post-totalitare: Doctrina a fost minunata dar prost aplicata. Acum trec peste ce spunea cineva, pe buna dreptate, „bucurati-va ca a fost prost aplicat comunismul, ca altfel nu ramanea piatra pe piatra”. Nu poti subiectiv vorbind sa treci peste vorbele frumoase si inaltatoare ale comunismului, decat daca ai cinismul sanatos al realitatii.
    Cine ar nega „binele intregii omeniri”/”roadeele muncii sa ramana la proprietarul fortei de munca – nu instrainat de capital”/”Va fi o lupta pentru pace de nu va mai ramane piatra pe piatra”, si alte tampenii din astea. Comunistii, ca si nazistiide altfel, erau specialisti in astfel de tampenii propagandistice.
    Argumentatia impotriva acestor lozinci face apel la logica, la statistica, la demers stiintific, chestii complicate pe care nimeni nu le asculta si/sau sunt mai greu de inteles. Doamna judecator face parte din aceasta categorie … nu asculta si nu invata – ce nu intelege. Subiectiv nu poate condamna ceva ce nu intelege.
    Am avut experienta unei foste invatatoare intr-un sat, care a fost chemata la „regionala”, si mustrata ca a fost prezenta la hramul bisericii din satul respectiv. Apoi fara alta sanctiune expediata inapoi la locul ei de invatatoare. Concluzia ei era halucinanta: „De asta au fost buni coministii… atunci m-au iertat”. Niciodata pe o asemenea persoana nu o sa o lamuresti ca sistemul era sistemic criminal: pentru ca existau oameni care nu aplicau coerent sistemul.

    • Nu, nu cred ca e cineva care sa inteleaga ca ai aparat-o pe judecatoarea de la ICCJ.
      Ai uitat insa ceva: legile pe care se bazeaza deciziile judecatoresati. Caci, zic unii, ceea ce nu e interzis, este permis.
      Poti sa te intrebi si „cum mama zmeului” a ajuns o asemenea judecatoare la ICCJ?
      Nu la Cucuietii din Vale :P
      Judecatoarea de la ICCJ este dovada vie ca in urma lui Radu Tinu (vezi articolul dlui Liiceanuu), „nasc oamenii noi”.
      Daca nu exista interdictii, in curind in urma istoricului Troncota (si citi ca el ;) ), o sa apara Vadimii si Paunesti :D

    • Tov. nicodim, nu-i frumos sa mistificam ca Pravda si Scanteia:

      Junker: „condolences to Castro’s family and the people of Cuba. He pointed out that the death of Castro meant that the world has lost a man who was a hero for many but whose legacy will be judged by history”

      White House: „We extend a hand of friendship to the Cuban people…. History will record and judge the enormous impact of this singular figure on the people and world around him.”

      Istoria il va judeca. Foarte corect, nu crezi ?

      Si oricum, mesajul de condoleante la moartea unui singur om nu se poate reflecta asupra unui intreg regim, cel cubanez, sau – chiar si mai abstract – asupra comunismului in general.

      • Dincolo de faptul ca citezi exact ce trimisesem eu, nu vad rostul, tovarase ori nu intelegi engleza, ori te prefaci. Ti se pare normal ca Junker sa transimita: “condolences to Castro’s family and the people of Cuba. He pointed out that the death of Castro meant that the world has lost a man who was a hero for many but whose legacy will be judged by history” Deci criminalul Castro a fost un erou? Si tu ma faci pe mine „tovaras” mai nesimtiule?

  16. Articolul e cel putin tendentios. Indiferent de ce convingeri are sau nu judecatoarea in cauza, o decizie judecatoreasca trebuie sa fie, in primul rand, justificata prin prisma dovezilor depuse la dosar. Eventualele elemente de cultura generala, experienta personala sau opinie publica nu trebuie sa influenteze decat minimal decizia unui judecator. Faptul ca „toata lumea stie ca … ” nu trebuie sa se substituie dovezilor concrete aduse de partile implicate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro