vineri, martie 29, 2024

O lectie de istorie pentru un fost profesor de fizică

Ploua in Cimitirul Kerepesi pe 6 octombrie 1956. Acum 65 de ani la Budapesta era reinmormantat Laszlo Rajk, fost ministru de interne si de externe al „Republicii Populare Ungare”, condamnat si executat in octombrie 1949 in urma unui monstruos show trial. Vorbind parcă de dincolo de mormant, fostul voluntar in Brigazile Internationale recunoscuse crime halucinante: spion, trădător, renegat, Iudă.

Sunt acolo văduva sa Julia si fiul lor Laszlo Jr. Pe 23 octombrie incepe Revolutia Maghiară. Urmeaza zece zile de libertate. Pe 3 noiembrie tancurile sovietice declansează actiunea de zdrobire a Revolutiei. Rezistenta durează incă o lună, grevă generală, grupuri inarmate de adolescente si adolescenti (freedom fighters) care desfid teroarea. Liderul Consiliului Muncitoresc din Budapesta este Jozsef Dudas, militant de stanga, ex-comunist (ilegalist) originar din Transilvania. Este capturat si executat. Membrii guvernului legal se refugiază la Ambasada Iugoslaviei, sunt apoi transportati in Romania unde primesc, fără a fi solicitat, “azil politic”. Operatiune gangsterească desfăsurată in total secret. Se aflau, de fapt, in domiciliu fortat, la Snagov. Se ocupau cu „debriefarea” (intergatorii mascate drept „discutii tovărăsesti”) ilegalisti maghiarofoni: Valter Roman care se cunostea cu Imre Nagy de la Moscova, Iosif Ardeleanu, seful cenzurii din Romania.

In iunie 1958, la Budapesta, Imre Nagy si cei mai apropiati colaboratori ai săi, intre care ministrul apararii, generalul Pal Maleter, sunt condamnati la moarte si spanzurati. Nagy va fi reinmormantat pe 23 octombrie 1989. La Aachen, in octombrie 2021, presedintele Romaniei Klaus Iohannis generalizeaza penibil si compara Ungaria (nu Fidesz) cu “un var de-al doilea, al treilea care calca-n strachini”. Vorbesc in cunostinta de cauza: Dej si Ceausescu ar fi fost incantati de afirmatia d-lui Iohannis. Pentru noi, insă, Ungaria nu este premierul populist Viktor Orban. Pentru noi, femeile si barbatii Revolutiei Maghiare nu sunt “veri de-al treilea”. Pentru noi, memoria si traditia marii brese, a marii sperante, a marii tragedii din toamna anului 1956 simbolizează trei autentice valori europene: Adevărul nemăsluit, curajul civic si respingerea oricărui atentat la libertatea si demnitatea fiintei umane.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Placerea lecturii majoritatii textelor dumneavoastra nu il face din pacate pe cel de sus sa scape de pacatul inadecvarii. Ungaria imaginata de Viktor Orban este cumva cea la care facea referire domnul presedinte Johannis – care a avut curajul sa rosteasca foarte clar niste lucruri despre ce coace acea Ungarie si in ce lumina este vazuta dinspre miezul Europe iar asta nu e deloc putin. Poate nu ati mai urmarit de mult cat s-a schimbat Ungaria, de cand e practic a lui Viktor Orban.

    Gasesc admirabil ca luati apararea Ungarie europene, oferind o scurta lectie de istorie. Totodata este incorect sa reprosati domnului Johannis o vina inexistenta. Recunosc ca mi-ar placea sa citesc mai multe texte de-ale dumneavostra luand apararea europenismului Romaniei si al Ungariei, dar nu cumva antagonizate asa cum pare in contextul de fata. Impatimirea reactiei dumneavoastra ma surprinde.

  2. „Adevărul nemăsluit, curajul civic si respingerea oricărui atentat la libertatea si demnitatea fiintei umane.”

    Da, aproape așa este…

    Nu că mi-ar fi tare drag Președintele Iohannis, dar singura problemă cu afirmația citată este că bravii eroi ai Revoluției maghiare își doreau în primul rând ieșirea de sub cizma societică, apoi înlocuirea comunismului stalinist cu un comunim mai adaptat tradițiilor proprii, de care mai avuseseră.

    Așadar, nu sunt foarte convins (din câte știu eu despre Revoluția magfhiară, dar oricând se mai poate învăța câte ceva) că bravii din 1956 chiar s-ar fi razvrătit pentru „respingerea oricărui atentat la libertatea si demnitatea fiintei umane”. Adică, în opinia mea (și nu numai), vreo câteva atentate dintr-astea tot ar mai fi rămas nerespinse în tipul de societate la care visau.

  3. Neamțul cântă partitura care dă bine la urechile progresimii. Probabil că vânează ceva sinecură prestigioasă undeva la vărful birocrației bruxelleze după încheierea mandatului #2. Dacă un dobitoc patentat ca Geoană a ajuns băgător de seamă la NATO, păi el e de o mie de ori mai „îndreptățit”. El e mereu pe „linia partidului”. Și mai alse știe că degeaba mergi drept când linia partidului șerpuită :)

    Dacă vine vorba de „pedepsele tovărășești”, autorului i-a cam trecut glonțul pe ureche, anul trecut când cu faza cu aeroportul din Țăndărei. Noroc că autorul cunoaște ca nimeni altul istoria partdiului cel mare. S-a căit convingător și s-a tânguit amarnic imediat după faptă. Cel puțin până la Marea Teroare 2.0 (când dulapurile cu schelete vor fi din nou scotrmonite temeinic) putem zice că și-a salvat pielea.

    Atâta doar că partidul nu uită și nu iartă decât vemelnic…

    • Am vazut cuvintarea de la Aachen in original.
      Ce mi-a placut:
      – modul f fin in care a sustinut cauza Romaniei cind a vorbit de Schengen. Si in general cum a sustinut Romania.
      – faptul ca nu a batut apa-n piua cu salvarea planetei, desi in introducere a vorbit o tussi care a batut cimpii cu salvarea.
      – o lectie de istorie interesanta despre Karl de Große
      Ce nu mi-a placut:
      – Treaba cu Ungaria, aici ii dau dreptate lui VT, poate pt prima data.
      – supunerea oarba in fata EU. Nu a sugerat nici cea mai mica critica, cu exceptia sustinerii Romaniei si a teoriei Europei cu doua viteze.
      Ce m-a surprins:
      – germana f ingrijita, hochdeutsch, dar o pronuntie straineza, se vedea de la o posta ca e de la tara.

      Unii au fost mindri

      • Amice ! Johanis este SAS- Sasii au emigrat in Transilvania in secolul 13 – 14 !!! Si au vorbit – peste ani – aceeasi germana veche ! Nu vad de ce m-as mira si as considera saseasca pronuntie – chira daca „aplicata la hochdeutsche – „de la tara” ? Faptul ca avorbit intr-o varianta culta a limbii germane dovedeste ca a facut scoala si nu a trecut ca prin ea ca romanul cu nu stiu cate diplome – dar …. perfect analfabet functional ! Referitor la ceea ce a spus despre Hungaria – mare sau mica !!! n- consider ca a fost CORECT – avand in vedere toate obrazniciile proferate de „orban si-a lui ceata” cu ori ce ocazie in ultima vreme !! Personal n-am nimic cu ungurii – am avvut in familie – prin casatorii unguri si au fost bine primiti si s-au adaptat – ba si-au adus si rude de la Budapesta care – de asemenea au fost bine primite si adaptat perfect in societatea romaneasca ! Sau poate Orban e suparat ca soldatii romani l-au alungat pe Bela Khun din Budapesta ? Ca doar Orban e foarte bun „preten” cu puti – ba si cu Xi-chinezul comunist !! – mai putin prieten cu Europa !!!! Oare de ce ?

        • „Sasii au emigrat in Transilvania in secolul 13 – 14 !?
          Poate 12-13!
          … preponderent din regiunea Rinului, Aachen, luxemburg +…
          unde existau densitati mari de pop care murea efectiv de foame, fiind adusi si colonizati prin Transilvania si nu numai de catre Biserica Catholica – ca doar nu de catre analfabetii si primitivii regi nespalati ai Ungariei!
          (pentru mine rev hungare nu exista – insa a avut o parte buna pentru noi = retragerea accelerata a trupelor sovietice din RPR – relocarea lor in zone mai fierbinti, ca RPU si mai apoi Cehoslovacia – dupa ce in mod evident si-au implantat cartite peste tot!

          • Totusi v-as recomanda sa-i lasam pe sasi sa vina in Transilvania dupa 1200 – adica sec XIII Nu stiu cati si cum mureau de foame prin saxonia – de unde le vine si numele – dar au fost adusi ca sa apere granita estica a regatului ungar – Daca bine mi-aduc aminte – initial regii Ungariei au incercat sa aduca Cavaleri Teutoni – care insa nu s-au stabilit si au migrat in nordul actualei Polonii.

  4. Pentru noi romanii Ungaria este tara care nu s-a împăcat niciodată cu Trianonul, fie ca la putere au fost comuniștii lui Béla Kun, amiralul fără flota Horty, comuniștii revolutiei din 1956, sau cei care au urmat pana in 1989 si, mai nou, liber cugetătorul Victor Orban.

  5. Ar fi interesant de stiut cine sunt acei „noi” in numele carora vorbeste Vladimir Tismaneanu; pentru multi romani formula folosita de Iohannis, „verisori de gradul doi-trei”, suna mai mult a afabilitate diplomatica, afabilitate care i-a si adus premii lui Iohannis. Revolutia Maghiara din 1956 ar trebui sa-i faca pe maghiari frati cu romanii ?! Ma indoiesc ca acei freedom fighters aveau sentimente calde pentru romani. Poate doar daca dl. Tismaneanu se gandeste la perechea fraterna Cain si Abel…

  6. Aceasta” lectie” uita sau ignora esentialul politico-militar al acelei etape istorice. In 1956, Romania era in plina ocupatie militara straina, care a incetat abia spre sfarsitul obsedantului deceniu ( in 1958). Trupele sovietice o impusesera pe Ana Pauker in conducerea tarii, ca vicepremier si ministru de externe (1947-1952). Din aceste pozitii de varf, Ana Pauker&Co a implementat cu zel sistemul comunist. Respectivul sistem, controlat de ocupatia militara straina, era total activ in timpul evenimentelor anticomuniste est-europene din 1956. Acesta este punctul de pornire in orice discutie pe aceasta tema. Altfel, riscul ca departarea fizica sa devina si spirituala este foarte real.

  7. Cum zice romanul: una-i una, alta-i alta. Daca tot amintim momentul ’56, poate ar trebui sa ne mai ducem un pic mai jos in istorie si sa vorbim de 1919 si Republica bolsevica a lui Bela Kuhn. Ati putea spune ca este irelevant in cazul de fata, si atunci v-as intreba si eu care este relevanta lui ’56 in contextul lui Orban si al Ungariei de azi.

  8. .. Iohannis nu s-a referit la revolta maghiară din ’56, ci la declarațiile președintelui Ungariei(libere..), făcute recent la Kiev, care a comparat anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia cu Tratatul de la Trianon. El a reamintit că Trianon-ul a restabilit dreptul la autodeterminare al popoarelor

    Iată ce spunea János Áder, cu o sinceritate care-ar trebui să ne producă fiori reci pe șira spinării :
    „După Primul Război Mondial, ne-au fost luate două treimi din teritoriul și populația țării. Maghiarii nu au uitat, nici după un secol, că au ajuns, atunci, să fie minoritari, că li s-au luat școlile și s-a făcut tot posibilul pentru ca învățământul în limba maternă să fie desființat”

    Și apropo de lecții de istorie.. nu cred că n-ați auzit de republica lui Bela Kunn, sau de defilarea armatei române la Budapesta, din 4 august 1919..
    Poate-ați citi și despre Dictatul de la Viena din 1940 și ce-a urmat pentru românii din Transilvania..
    Se împlinesc 81 de ani de la masacrele de la Ip și Treznea. A fost răzbunarea trupelor maghiare pentru Trianon. Asta apropo de admirația față de „marile speranțe”, mai vechi sau mai noi..

  9. Atata timp cat ceilalti politicieni unguri din opozitie nu critica si nu se dezic vocal de retorica revizionista a lui Victor Orban si a partidului Fidesz nu e gresit sa spunem ca asta e vointa Ungariei. A majoritatii.

  10. Intrebare: Cine a fost ambasadorul Rusiei (CCCP) la Budapesta in 1956? Ce rol a avut in instaurarea ulterioara a unui comunism cu fata (mai) „umana” in Ungaria? Ce rol a avut „experienta” maghiara in deciziile carierei sale politice, finalizate cu „distrugerea comunismului” in 1989 ?
    Gheorghe

  11. @Bogdan: da, până la urmă; iar dacă asta vrea majoritatea de acolo, atunci nu se poate vorbi de împăcare între românii din România și ungurii din Ungaria. Este mare păcat, căci asta înseamnă un conflict cvasi-permanent, fie că e în subteran, fie la suprafață. Asta mai înseamnă că elitele noastre trebuie să gândească, să prepare și să comunice un gen discurs extern care să portretizeze constant și credibil guvernările țării vecine, oricare va fi fiind orientarea lor politică, ca având un profil cu un potențial de ostilitate față de ordinea actuală europeană, destabilizând-o.

  12. Cu tot respectul pentru autor, insa cred ca națiunea maghiară nu mai este aceeași ca cea de acum 50 de ani. Ungurii incep sa fie bine spălați pe creier de către liderul lor Orban, un ruznac care caută să decupleze Ungaria de Occident prin gesturile sale. Da, consider că ungurii si guvernul lor au o problemă cu noi, iar romanii vor trebui mereu sa stea de veghe, sa adopte un limbaj diplomatic si sa se teama de politica Ungariei, indiferent cine va veni la guvernare acolo.

  13. E interesant de aflat cum un voluntar din Spania 1936 (W.R.) il ancheteaza pe cel ce-l reabilitase pe alt voluntar din aceeasi Spanie (L.R). Frati „de sange” cei doi voluntari si ambii nascuti in Romania.

  14. Mie nu imi este clar motivul pentru care a fost onorat cu un asemenea premiu.
    Sa fie vorba despre un gest de pretuire fata de serviciile aduse Angelei Merckel, la iesirea acesteia de pe scena istoriei in acordurile Valsului de Ravel?
    Sper ca trecand prin Aix la Chapelle, familia Iohannis a aprins o lumanare la mormantul Sfantului Carol cel Mare si a beneficiat de privilegiul inchinarii la relicvele sacre din Catedrala solicitand sprijin divin pentru poporul gratie caruia poate juca golf pe terenurile cele mai bine pazite din lume.
    In legatura cu dictia si vocabularul fostului inspector scolar, cred ca indiferent in ce limba se exprima, impresia lasata auditoriului este aceeasi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro