joi, martie 28, 2024

O mare anomalie – obligaţia „must carry” din Legea Audiovizualului

Obligaţia „must carry” este denumirea succintă, folosită inclusiv în reglementările secundare din domeniul audiovizualului, a obligaţiei prevăzute de art.82 din Legea audiovizualului nr.504/2002.

Ce înseamnă „must carry” ? Conform art.82 din Legea audiovizualului „ (1) Orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin reţele de comunicaţii electronice, cu excepţia celor care utilizează exclusiv spectrul radio, are obligaţia să includă în oferta sa serviciile de programe ale Societăţii Române de Televiziune destinate publicului din România, precum şi alte servicii de programe, libere la retransmisie şi fără condiţionări tehnice sau financiare, ale radiodifuzorilor privaţi, aflaţi sub jurisdicţia României, în limita a 25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivă, precum şi serviciile de televiziune a căror obligativitate de retransmitere este stabilită prin acorduri internaţionale la care România este parte. Criteriul de departajare pentru radiodifuzorii privaţi este ordinea descrescătoare a indicelui anual de audienţă.

(2) Distribuitorii care retransmit servicii de programe au obligaţia, la nivel regional şi local, să includă în oferta lor cel puţin două programe regionale şi două programe locale, acolo unde acestea există; criteriul de departajare va fi ordinea descrescătoare a audienţei.

Cu alte cuvinte, firmele de cablu trebuie să preia şi să distribuie anumite programe – programele televiziunii publice şi programe ale televiziunilor private, naţionale şi locale, acestea din urmă în ordinea audienţelor realizate.

Cum se aplică obligaţia ?

Din totalul grilelor de retransmitere ale operatorilor de cablu, 25% trebuie să fie reprezentat de radiodifuzorii menţionaţi.  Fericiţii radiodifuzori privaţi care beneficiază de acest privilegiu sunt determinaţi de către Consiliul Naţional al Audiovizualului, pe baza monitorizării audienţelor tuturor posturilor TV.  Conform audienţelor calculate la nivelul întregului an 2011 (http://www.cna.ro/Topul-sta-iilor-TV.html), trebuie preluaţi obligatoriu în grilă, pe lângă cele 10 posturi ale televiziunii publice (5 posturi cu acoperire naţională şi 5 studiouri regionale), 27 de radiodifuzori privaţi la nivel naţional şi 6 radiodifuzori la nivel regional.  La acestea se adaugă un post TV prevăzut printr-un  acord internaţional, care nu are caracter comercial. În total, 44 de posturi beneficiază de dreptul absolut de a se regăsi în grila operatorilor de cablu.  Nu toţi aceştia vor fi însă preluaţi, ci doar un număr care să asigure atingerea nivelului de 25% din total posturi.

Conform normelor de aplicare emise de către CNA, în maximum 7 zile de la publicarea listei “must carry”, operatorii de cablu trebuie să solicite radiodifuzorilor, pentru fiecare rețea de cablu în parte, acceptul anual de retransmisie “pentru toate serviciile de programe pe care sunt obligați să le retransmită potrivit art. 82 din Legea audiovizualului.” În lipsa unui răspus expres al radiodifuzorului, acceptul se consider acordat (aceasta pare o simplificare administrativă, însă una de minim impact).  În toate cazurile, în termen de maxim 30 de zile de la publicarea listei “must carry”, operatorii de cablu trebuie să introducă în oferta lor serviciile de programe care îndeplinesc condițiile regimului “must carry”. Se pune, desigur, întrebarea de ce este necesar consimţământul radiodifuzorului dacă preluarea programului acestuia este oricum obligatorie, sub sancţiunea aplicării de către CNA a unei amenzi contravenţionale ?!  Cerinţa aceasta nu face decât să birocratizeze o procedură care deja interferează cu principiul constituţional al libertăţii economice.  Mai mult, radiodifuzorii dobândesc o poziţie de negociere foarte mare în faţa firmelor de cablu, având în vedere cerinţa consimţământului şi obligaţia de introduce programul în grilă în maxim 30 de zile (ce se întâmplă, de exemplu, dacă radiodifuzorul refuză sau condiţionează acceptul său ?).

De ce este vorba de o anomalie ?

Obligaţia must carry există şi alte state din Uniunea Europeană şi din lume. Nicăieri, cel puţin în Europa, această obligaţie nu acoperă mai mult de difuzarea programelor publice sau de un cert interes public.

Într-adevăr, este justificată obligaţia preluării posturilor publice de televiziune, care furnizează “servicii publice în realizarea obiectivelor generale de informare, educaţie, divertisment” şi trebuie „să promoveze, cu competenţă şi exigenţă, valorile limbii române, ale creaţiei autentice culturale, ştiinţifice, naţionale şi universale, ale minorităţilor naţionale, precum şi valorile democratice, civice, morale şi sportive, să militeze pentru unitatea naţională şi independenţa ţării, pentru cultivarea demnităţii umane, a adevărului şi justiţiei”, după cum este menţionat în art.4, alineat (1) al Legii nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune. De asemenea, obligaţia pare să fie justificată şi în ceea ce priveşte posturile de televiziune care susţin şi promovează obiective ne-comerciale: emisiuni în limbile minorităţilor naţionale, emisiuni culturale sau emisiuni religioase.  O astfel de limitare a fost recunoscută inclusiv de către Curtea Europeană de Justitţie într-o decizie din 2007 care avea ca obiect funcţionarea unei obligaţii de tip “must carry” în Belgia, mult mai restrânsă decât cea aplicabilă în prezent în România (http://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2009-02/cp070093ro.pdf).

Obligaţia din art.82 al Legii audiovizualului interferează însă cu liberatatea economică, prevăzută de art.135 din Constituţia României şi este contrară art.9 din Legea concurenţei nr.21/1996, în ceea ce priveşte obligaţia de preluare a unor posturi private, în esenţă comerciale, care urmăresc şi realizează profituri.  Pentru a înţelege mai bine anormalitatea, gândiţi-vă la situaţia unui magazin alimentar care ar fi obligat să aşeze pe rafturi produsele unei anumite firme, doar datorită faptului că acestea au fost vândute în număr mare în perioada anterioară, indiferent de faptul că pot exista produse alternative, la fel de bune şi poate mai ieftine, mai nou intrate pe piaţă, pe care proprietarul magazinului ar putea decide să le comercializeze. Proprietarul ar trebui, desigur, să ţină cont de preferinţele şi dorinţele clienţilor săi.  Există, astfel, în retailul alimentar (şi nu numai) noţiunea de produse “must have” care reprezintă produse (branduri) care sunt solicitate în mod curent de către consumatori datorită calităţilor acestora.  Obligarea magazinului la comercializarea unor anumite produse, dincolo de ceea ce înşişi consumatorii impun, prin comportamentul lor, ar fi însă în egală măsură absurdă şi contrară mecanismelor economiei de piaţă.

Prin comparaţie, firmele de cablu nu sunt mai mult decât intermediari între producătorii de programe audiovizuale şi telespectatori, cu un rol similar magazinelor pentru produsele alimentare.  Includerea unor obligaţii privind promovarea diversităţii culturale sau sprijinirea minorităţilor naţionale este totuşi justificată de faptul că este vorba de valori importante ale societăţii, iar aceste programe nu se supun, în mare măsură, unor imperative comerciale.  Excepţia ar trebui să fie însă, ca orice excepţie, limitată la ceea ce este absolut necesar.

O altă dimensiune a anormalităţii pleacă de la faptul că această obligaţie priveşte doar retransmiterea programelor audio-vizuale prin reţelele de cablu (“reţele de comunicaţii electronice”), nu şi prin interemediul spectrului radio (“on air”).  Or, operatorii care retransmit astfel de programe prin cablu sau on-air (platformele DTH sau, “satelit”, cum sunt numite în mod uzual) sunt concurenţi pe aceeaşi piaţă – conform analizelor realizate an de an de către Consiliul Concurenţei – adică se adresează aceloraşi consumatori.  Este adevărat că în România reţelele de cablu acoperă o parte covârşitoare a populaţiei dar platformele DTH au crescut foarte mult ca pondere în ultimii ani şi, oricum, discriminarea nu are vreo justificare obiectivă.

Este de remarcat că pe măsură ce o firmă de cablu ar dori să îşi extindă pachetele de programe oferite, conform gusturilor sau chiar solicitărilor venite de la clienţii săi, va trebui să preia în mod proporţional şi un număr de posturi „must carry”, indiferent dacă acestea sunt sau nu dorite de clienţii (plătitori). Iar la un moment dat, pe măsură ce numărul de posturi în grilă ar creşte – lucru perfect posibil în contextul digitalizării retransmisiei – va ajunge în situaţia în care nu va mai avea destule posturi „must carry” de introdus şi se va afla în situaţia de încălcare a art.82 din Legea audiovizualului !

Situaţia creată de obligaţia „must carry” este atât nefirească cât şi contrară atât intereselor consumatorilor – telespectatori cât şi operatorilor de cablu şi chiar posturilor TV.

Telespectatorilor sunt le sunt puse la dispoziţie, fără a ţine cont de preferinţele lor particulare, posturi TV pe care aceştia nu le-au dorit şi nu le urmăresc. Chiar dacă legea şi normele de aplicare menţionează că retransmiterea posturilor must carry se face cu titlu gratuit, aceasta nu înseamnă că operatorii de cablu nu au costuri generate de retransmiterea acestor posturi, costuri care se vor regăsi în final în preţul pachetului de programe pe care îl achiziţionează.  Situaţia nu face decât să agraveze practica prin care operatorii de cablu pun la dispoziţie pachete de programe considerare consistente dar care nu fac altceva decât să pună la un loc posturi TV din cele mai diverse şi din care mare parte nu sunt dorite şi nu sunt urmărite decît de un număr mic de telespectatori (de ce trebuie să am eu în grilă canale în limba maghiară, deşi nu vorbesc această limbă şi de ce trebuie să am canale de vânătoare şi pescuit, deşi nu practic niciuna dintre aceste îndeletniciri şi sunt chiar împotriva vânatului ?).  Operatorii de cablu nu fac altceva decât să adune în pachete standardizate posturi TV care, luate în parte, satisfac diverse gusturi individuale, un fel de compromis echitabil dar care are şi un aspect de „ghiveci”. Bine că aparatele TV permit ordonarea şi aşezarea acestora, conform dorinţelor individuale.  „Must carry” adaugă însă la compromisul echitabil, bazat pe cerinţele telespectatorilor, posturi TV private dorite de infime minorităţi.  Nu este vorba, deci, de marile posturi TV, care s-ar fi calificat oricum la admiterea în grilă, deoarece ar fi fost solicitate de telespectatori, ci de posturi ale căror audienţe la nivel naţional sunt foarte mici – a se vedea diferenţele uriaşe între primele şi ultimele clasate în topul anunţat de CNA.

În ceea ce priveşte firmele de cablu, după cum am menţionat, acestea sunt întreprinderi private, care trebuie să îşi acopere costurile şi să genereze un profit pentru acţionari.  Acestea nu pot percepe tarife de retransmitere posturilor din lista „must carry” – o sursă de venit importantă pentru operatorii de cablu, care le permite să menţină costul pachetelor de programe mai redus.  La rândul lor însă, radiodifuzorii privaţi obţin profituri, în principal din publicitatea pe care o atrag, fără a mai suporta şi costurile necesare pentru ca emisiunile lor să ajungă la fiecare telespectator – de exemplu, printr-un sistem de radioreleee („free-to-air”).

În ceea ce priveşte posturile TV, problema majoră este că posturile TV care deja au intrat pe piaţă şi şi-au creat un minim de audienţă, pot rămâne într-o poziţie confortabilă, fără a face mari eforturi pentru îmbunătăţirea programelor şi atragerea atenţiei telespectatorilor.  O privire asupra celei mai recente liste de posturi „must carry” este elocventă în acest sens.  Unde este oare interesul public, care ar trebui să stea la baza obligaţiei „must carry”, în cazul posturilor muzicale comerciale (Mynele TV etc) ?  În schimb orice post TV care doreşte să intre pe piaţă va trebui să suporte costuri suplimentare în vederea preluării sale în grilele operatorilor de retranmisie, plătind un tarif în acest sens, în condiţiile stabilite de aceşti operatori.  Sistemul “must carry” are, astfel, în privinţa posturile TV comerciale, un efect de “îngheţare” a pieţei de transmisiuni TV, avantajând posturile TV deja intrate în dauna celor care doresc să intre sau s-au lansat de curând.  În termeni concurenţiali, existenţa obligaţiei “must carry” are efectul ridicării unei bariere la intrarea pe piaţă, de natură să dăuneze atât concurenţei între radiodifuzorii privaţi deja intraţi cât şi presiunii concurenţiale din partea noilor veniţi.

Conform deciziei Curţii Europene de Justiţie în privinţa obligaţiei “must carry” din Belgia, menţionată anterior, aceasta reprezintă o limitare a libertăţii economice (libertăţii de a presta servicii între statele membre, în cazul respectiv) iar condiţiile pentru ca ea să fie totuşi permisă sunt stricte.

Astfel, radiodifuzorii trebuie să fie în măsură să determine în prealabil natura și domeniul de aplicare al condiţiilor exacte pe care trebuie să le îndeplinească precum și, dacă este cazul, al obligaţiilor de serviciu public pe care trebuie să și le asume pentru a li se acorda acest statut. În al doilea rând, acordarea statutului “must carry” trebuie să se întemeieze pe criterii obiective de natură să garanteze pluralismul.  Conform decizie CEJ, numărul de canale rezervate posturilor private ce deţin acest statut nu trebuie să depășească în mod vădit ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor de interes public.

În concluzie, obligaţia de “must carry” prevăzută de Legea audiovizualului ar trebui să fie revizuită fundamental, astfel încât să corespundă principiului libertăţii economice consacrat de Constituţie şi, mai ales, principiului libertăţii telespectatorilor de a alege posturile TV pe care doresc să le urmărească şi să le plătească.  În această ultimă privinţă, mai sunt multe de făcut şi din partea operatorilor de cablu care, în condiţiile evoluţiilor tehnologice, pot şi trebuie să facă mai mult, astfel încât să îşi “elibereze” consumatorii şi să le ofere doar posturile pe care le doresc. Dar aceasta este o altă discuţie…

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. Dle Valentin Mircea, afirmati in text: „firmele de cablu nu sunt mai mult decât intermediari între producătorii de programe audiovizuale şi telespectatori”.

    Cunoasteti, va rog, cate programe TV produce cea mai mare firma de cablu din Romania, numind aici RCS-RDS?
    Cunoasteti ca RCS-RDS nu introduce in grila alte posturi care ii concureaza canalele proprii?
    Stiti cat ii deranjeaza acest must-carry care de fapt imi permite mie accesul la posturi TV care altfel ar zbura din grila?

    Permiteti-mi sa va spun ca oricine stie cat de cat ce se intampla pe piata cablistilor nu poate decat sa se amunze citind incercarea dvs de articol.

    • Penibil. Deci dispare obligativitatea must-carry pentru posturile comerciale private si rds nu transmite.. antena123.. ce sa faca bietul Rhadoo si milioanele de felix-o-fani care sunt abonati RDS???? Tradare! Pica drobul de sare!
      Nu-ti face griji Raducule, RDS nu este singurul operator de cablu si chiar daca ar fi, disparitia anumitor programe din grila ar fi de fapt o oportunitate pentru alti operatori.
      Daca un post nou trebuie sa plateasca pentru a intra in grila RDS inseamna automat ca acel post subventioneaza MyneleTV, nu? Penibil. Rusinos.

    • Stimate Domn,
      Toti operatorii majori de cablu din Romania (RCS-RDS, Dolce si UPC) detin si posturi TV care sunt in competitie cu posturi retransmise de acestea, in general pe segmentele sport si muzica dar au aparut si posturi de stiri. Evident ca acest context creeaza posibile conflicte de interese si se cunosc chiar tensiuni concrete plecand de la aceasta situatie. Niciun operator de cablu nu poate sa aiba un numar atat de mare de posturi TV astfel incat sa acopere toate gusturile si toate dorintele. In plus, telespectatorii nu ar aprecia existenta in pachetul de programe achizitionat, de exemplu, a unui singur post cu profil sportiv, cu profil muzical sau de stiri.
      Ceea ce este important este ca orice post TV sa aiba alternative pentru a ajunge la orice telespectator care isi doreste acel post. In acest sens, pe langa operatorii de cablu exista alternativa antenelor de satelit (DTH) si a receptionarii prin emisie terestra (antena clasica). Odata cu digitalizarea emisiei TV care trebuie realizata incepand cu 2013 (DVB-T), vor putea fi receptionate in regim liber (free-to-air), deci cu antena de camera, cateva zeci de programe TV. Prin intermediul DTH sau DVB-T pot fi receptionate inclusiv programe care nu se regasesc in oferta operatorilor de cablu, cam aceeasi peste tot in tara si destul de anosta.
      Operatorii de cablu se vor putea comporta abuziv doar in conditiile in care ar fi singura (sau cea mai buna) alternativa disponibila pentru receptia de posturi TV.
      In Romania, in prezent, folosirea receptiei TV prin cablu este mai extinsa decat in multe tari europene, rezultat al extinderii masive a cablului in anii 90 si al preferintelor consumatorilor. Situatia se poate schimba insa oricand in favoarea receptiei pe platforma DTH sau DVB-T, daca operatorii de cablu abuzeaza de importanta lor, ceea ce, pana la urma, ii poate afecta. De aceea operatorii de cablu si-au diversificat serviciile, oferind, de exemplu, pachete care includ si servicii de acces internet si telefonie fixa (si chiar mobila) in scopul fidelizarii clientilor.

  2. Imi pare rau dar nu pot fi de acord. Cel mai mult iubesc cand autorii unor articole fara noima in care fac insiruiri de „fraze fara cap si coada” simt nevoia ei insisi sa „concluzioneze”. Adica un final apoteotic in care sa fi sigur ca r’etardul’ care a citit poate pricepe „concluzia logica” a autorului. Eu spun doar atat: liberatatea vine din telecomanda si este suficient. Pe de alta parte constrangerea vine din partea financiara a consumatorului care poate fi constrans/manipulat de catre opeartori pentru achizitia altor pachete. Si nu in ultimul rand, nu neaparat tot ce se aplica in Europa e aplicabil si la noi. Sanatate si ganduri bune.

    • Deci dumneavoastra sunteti de parare sa iesim in evidenta in Europa. Este si asta o optiune mai ales ca „must carry” nu este in contradictie directa cu vreo norma europeana.
      „Must carry” este, totusi, in contradictie cu Constitutia Romaniei si este un exemplu negativ. Pe acest model, s-ar putea concepe ca persoanele care merg mai des cu trenul sa beneficieze de gratuitate, chiar daca ar calatori in interes de afaceri si s-ar intoarce acasa cu un profit bun. Daca reteaua feroviara si trenurile sunt de stat, asta ar mai merge (desi ar plati, de fapt, toti contribuabili) dar pentru o firma privata o asemenea obligatie este greu de acceptat.

  3. „Telespectatorilor sunt le sunt puse la dispoziţie, fără a ţine cont de preferinţele lor particulare, posturi TV pe care aceştia nu le-au dorit şi nu le urmăresc.”
    „… mai ales, principiului libertăţii telespectatorilor de a alege posturile TV pe care doresc să le urmărească …”
    „… de ce trebuie să am eu în grilă canale în limba maghiară, deşi nu vorbesc această limbă şi de ce trebuie să am canale de vânătoare şi pescuit, deşi nu practic niciuna dintre aceste îndeletniciri şi sunt chiar împotriva vânatului ?”

    Pentru aceste intrebari si pentru retorica exista o solutie foarte simpla: meniul televizorului si telecomanda care va permit sa scoateti cand doriti programele neinteresante din lista celor pe care le urmariti. Asadar impresia generala a articolului, cum ca telespectatorilor „li se baga pe gat” programe pe care nu si le doresc este falsa.

    • Pai gabi, le scot din telecomanda dar de platit tot trebuie sa le platesc. De aici nedreptatea. Normal ii sa platesc ce doresc nu orice porcarie de post (gen taraf tv, antena tv si altele).

    • Ca sa receptionez de ex. HBO, Cinemax, Discovery, Euronews, BBC, CNN, etc sau TVR (pe care oricum il platesc pe factura de energie electrica) trebuie sa ma abonez/sa platesc (la pachet) si la Antene, Realitati, OTV, Mynele, sau posturi in limba maghiara fara subtitrare, etc. Si uite asa, operatorul meu de cablu imi ofera si factureaza 100+ canale TV din care vizionez maxim 20. Tot asa patronii unor posturi comerciale raporteaza o audienta nationala nerealista.
      Am inceput sa evit produsele firmelor care isi fac reclama pe posturile pe care nu le agreez.
      In concluzie, articolul este excelent.

    • Ma citati incomplet si asta nu este corect. Am precizat ca exista meniul, telecomanda si posibilitatea ca fiecare sa urmareasca ce programe vrea, dar numai dintre cele oferite la pachet de operatorii de cablu. Am precizat, dar nu am detaliat, ca si operatorii de cablu actioneaza incorect atunci cand ne ofera pachete standardizate si ne „incanta” cu pachete de zeci de posturi si chiar mai mult, cu toate ca nu suntem interesati decat de unele dintre ele. „Must carry”nu face decat sa acutizeze comportamentul operatorilor, avand in vedere ca daca operatorul meu ar decide sa mai introduca 3 programe pe care le doresc eu, ar trebui sa mai introduca inca un post din lista de la CNA, pe care eu sau alti privitori nu il dorim. Introducerea oricarui post are un cost, asa ca operatorul meu s-ar putea sa nu mai vrea sa puna in grila sa nici posturile mele.
      In plus, postul preferat de dumneavoastra nu va va oferi chiar cele mai bune programe ca daca tot este in pachetul „must carry”, va fi pe cablu indiferent daca il mai doriti sau nu. Dar fiindca lucrurile nu pot merge la nesfarsit asa, in cel mai bun caz, postul TV „must carry”va poate obisnui cu programe de calitate medie, doar cat sa va tina aproape. Asa stau lucrurile, posturile TV sunt comerciale si urmaresc, in mod legitim pentru ele, maximimizarea profitului lor, nu a fericirii dumneavoastra.

  4. Foarte bun articolul. Îmi place faptul că este argumentat logic, pertinent şi cu exemple clare. Nu am niciun amendament de făcut în legătură cu subiectul acestui articol.

    Ce vreau însă să întreb: de ce nu se aplică acelaşi raţionament logic şi pertinent în toate cazurile în care statul, prin reglementările şi regulile impuse, limitează artificial ceea ce agenţii economici pot face, în toate domeniile de activitate?

    De ce nu se liberalizează, în sensul de a lăsa consumatorul să decidă ce este mai bine pentru el, toate pieţele în care statul menţine un monopol artificial? Putem începe cu sistemul de pensii şi termina cu sistemul sanitar. De ce nu pot să aleg dacă vreau să beneficiez de servicii de sănătate publice sau private, fără obligativitatea de a contribui la unul dintre ele, dacă eu nu consider necesar? De ce nu am dreptul să îmi aleg dacă vreau să contribui la un sistem privat de pensii, fără să mai fiu nevoit să plătesc şi contribuţia la sistemul public? De ce nu pot alege să îmi dau copilul la şcoala pe care o consider eu că satisface criteriile mele, fără a ţine seama de locul unde se află? La o adică, de ce sunt obligat să dau copilul la şcoală de la o anumită vârstă?

    Totate aceste întrebări au un singur răspuns: pentru că tot ceea ce face statul este un lucru abuziv şi împotriva voinţei personale a cetăţenilor. Iar acest lucru nu ţine de culoarea politică a celor care conduc sistemul. Nu conducătorii sunt problema (deşi în cazul României, conducătorii chiar au fost o problemă, comparativ cu alte state din lume) ci sistemul, care ar trebui schimbat fundamental, prin lăsarea oamenilor să aleagă ceea ce cred că este mai bine pentru ei.

    • Sunt de acord cu ideile dumneavoastra cu amendamentul ca nu se poate spune ca tot ceea ce face statul este impotriva vointei cetatenilor sai. In anumite privinte – de exemplu: aparare, ordine publica, justitie – statul este „raul necesar”. Pentru a nu divaga de la tema in discutie, ma multumesc sa va spun ca statul nu are o existenta fizica, ca a mea sau ca a dumneavoastra, ci este doar o forma care ar trebui sa reflecte vointele tuturor cetatenilor dar cel mai adesea se intampla sa nu aiba loc in el decat vointele unei parti a cetatenilor.

  5. Atat timp cat operatorilor de cablu li se permite sa-si faca propriile televiziuni, obligatia must carry o vad ca pe o incurajare a concurentei, nu stopare a ei.

    Ma indoiesc ca o televizune de tip ” must carry” genereaza costuri suplimentare unui operator prin cablu, partea asta nu o inteleg. La ce va referiti prin costuri? Televiziunea in mod cert nu cere bani operatorului, in timp ce costurile de operare nu exista, sau va rog sa le detaliati dvs.

    Cum sunt decise posturile „must carry” , asta este alta mancare de peste si trebuie verificat CNA-ul.

    In ultimul rand, comparatia cu retailul alimentar este nefericita si fortata. Foarte pe scurt, prefer ca in orice grila de programe sa am inclus TVR1, 2, info, etc, decat sa fie umplute canalele cu posturi porno, cautate si cerute, un must have in oferta oricarui cablist.

    • Costurile de retransmisie exista:
      1. Trebuie sa faci o interconectare cu sursa semnalului; echipamente, oameni, curent electric, spatiu.
      2. Trebuie sa procesezi semnalul si sa il multiplexezi cu celelalte canale; echipamente, spatiu, curent electric, oameni
      3. Iti blocheaza o banda de frecventa pe care poti pune un canal cu plata
      4. Trebuie sa asiguri suport tehnic la mai multe canale din transmisie, adica mai multi oameni
      5. Trebuie sa mentii o lista mai mare de programe, in cazul celor care au asa ceva;
      Si altele. Nu e tot aia sa trimiti 5 canale sau 50, orice canal conteaza.

      • Deci, dupa logica ta, pentru orice canal iti trebuie echipamente, oameni spatiu? Pai, inseamna ca RDS are un muncipiu de oameni si un munte de echipamente pentru fiecare canal…
        Nu mai vorbesc despre… curent electric. Ia te rog sa-mi calculezi tu costul pentru un cablist care are 100 de canale si este OBLIGAT sa transmita inca 25. Ma umfla rasul…
        Cat despre suportul tehnic, sa fim seriosi: daca ai100 de canale si mai bagi inca 25 nu angajezi 25 de oameni. Stii cati mai pui? ZERO. Fie, mai pui unul…
        Referitor la blocarea frecventei si canalele cu plata: cat la suta din consumatori au alte canale cu plata in afara de HBO? Da-mi te rog un studiu, un articol de la INS, ceva. Apoi calculez eu impactul „blocarii” frecventei.
        Din punctul 5 nu am inteles nimic, scuze.
        In ultimul rand, daca costurile ar fi sufocante, multi cablisti de „cartier” nici nu ar fi existat. Acum, ca ei au fost cumparati sau scosi de pe piata (vezi orasul Dragasani) de acelasi cablist national care are si televiziuni si net si retea mobila… este alta mancare de peste. Dar, in numele acestui cablist nu merita sa calculezi cat curent se consuma cand aprinzi lumina pe scara…

        • Sa incercam sa ne pastram calmul si sa nu devenim prea polemici. Costurile suplimentare ale operatorilor nu sunt exorbitante dar exista si este oricum o chestiune de principiu cu 2 aspecte: cine face profit trebuie sa plateasca pentru transmisie („there is no lunch for free” cum spun americanii) iar in al doilea rand daca maine apare un post TV nou cu programe excelente va fi discriminat si va trebui sa lupte din greu si sa plateasca pentru a lua locul vreunui privilegiat, in grila.
          In ce priveste existenta unor alternative, pe 95% din teritoriu exista alternativa antenei DTH si a regimului free to air. Chiar daca asa ne-am obisnuit, cablul este comoditate, nu necesitate. Comportamentul nostru incurajeaza operatorii de cablu – nu ar fi rau sa le aratati ca pot fi inlocuiti – sa ii vedeti cum vor actiona atunci.
          Deci retineti ca puterea este a consumatorilor – daca actionati rational si organizat veti avea castig de cauza.
          Obligatii precum „must carry” au ca sursa si favorizeaza o alta comoditate – aceea a mai tuturor posturilor TV.

          • Nu am vrut sa am un ton violent, dar mi se pare incorecta afirmatia referitoare la costuri, cel putin in forma in care a fost postata de cel la al carui comentariu am raspuns.

            Evident ca exista costuri si as spune ca sunt infime. La fel exista costuri si pentru comunicarea intre firmele private si institutiile de stat.

            Stiu ca exista posturi de genul pay per view. Ce impiedica un operator sa le introduca? Prezenta posturilor must carry? Tehnic, nu. Comercial, poate. Comercial: daca posturile de tip MC ofera deja muzica, sport si ceva filme, eu nu voi fi atat de dispus sa platesc suplimentar sa vad ceva similar. Acesta este modelul de business. Peste tot in lume posturile pay/view ofera ceva special pentru care esti dispus sa platesti. Atat timp cat Digi imi ofera meciuri prin canalul propriu, de ce sa mai cumpar alt canal concurent? Iata cum concurenta poate fi ucisa, dar nu de must carry

            Referitor la profit: cablistul face bani din abonament, nu din existenta unor canale pay/view. Toate ofertele cablistilor sunt identice: abonament de baza cu x canale. Daca vrei ceva suplimentar incepi sa platesti. Este un business model care acopera intrarea pe piata (in grila) a oricarui canal.

            Referitor la SRTV: este o binecuvantare faptul ca toti cablistii trebuie sa retransmita programele TVR :)

            Concluzia mea este ca orice canal privat care are scopul sa intre in lista must carry trebuie sa ofere programe de calitate pentru a avea audienta. Daca are audienta… intra in top :)

            Dumneavoastra spuneti:
            „Rezulta astfel ca, pe langa costurile directe, mentionate in raspunsul anterior, obligatia “must carry” lipseste operatorii de cablu de posibilitatea perceperii unui tarif de la posturi TV care reprezinta, altminteri, afaceri private, care urmaresc si genereaza profit, in principal din venituri din publicitate.”

            Costurile sunt mentionate, dar sunt infime si nu am auzit niciuin operator care sa se planga ca este sufocat de ele. Mai mult, operatori de cablu locali o duc bine merci desi nu au potenta unui RDS, Dolce, UPC.

            Dpdv comercial, nu vad justificata afirmatia” lipseste operatorii de cablu de posibilitatea perceperii unui tarif”. Daca postul TV nu vrea sa-l plateasca? Daca postul TV este unul foarte important? Daca niciun abonat nu va dori sa cumpere serviciile firmei de cablu pentru ca nu are postul x? S-ar schimba balanta puterii.

            Cat despre receptia prin antena satelit: sunt complet impotriva. Daca ideea asta ar fi imbratisata in Bucuresti (si asa ciopartit) ar arata hilar. Va trebui ca Primaria sa ceara o taxa celor care vor sa-si instaleze ligheane, caz in care ne intoarcem de unde am plecat :D

    • Paralela cu comertul alimentar nu este fortata. Mecanismele economice sunt de multe ori asemanatoare dar noi ne oprim la cuvinte si la formele care imbraca aceste mecanisme.
      Posturile televiziunii publice sunt in „must carry”si pot ramane foarte bine acolo atata vreme cat contribuie la realizarea obiectivelor acestei televiziuni – informatie, cultura, divertisment etc.
      Posturile TV din lista „must carry” nu percep tarife pentru retransmisie dar trebuie avut in vedere ca in industria de cablu exista posturi TV pentru care trebuie sa platim (pay tv) si posturi TV libere la retransmisie dar care pot fi supuse la plata unui tarif in vederea preluarii lor (in definitiv exista mii de posturi TV si nu incap toate pe grila unui anumit operator).
      Rezulta astfel ca, pe langa costurile directe, mentionate in raspunsul anterior, obligatia „must carry” lipseste operatorii de cablu de posibilitatea perceperii unui tarif de la posturi TV care reprezinta, altminteri, afaceri private, care urmaresc si genereaza profit, in principal din venituri din publicitate.
      Daca firma care livreaza un produs – programul TV – catre public si obtine un profit din publicitate si alte surse in schimbul acestui produs, foloseste pentru livrarea produslui proprietatea altei firme – operatorul de cablu – nu ar fi fi firesc totusi ca acesta din urma sa fie remunerat pentru serviciul sau ? Este economie de piata, pur si simplu.
      Daca o asemenea posibilitate ar exista si in conditiile concurentei intre operatorii de cablu, acestia ar putea reduce pretul pachetelor de programe, in avantajul telespectatorilor, ceea ce mi se pare corect, avand in vedere ca veniturile din publicitate provin, in final, de la noi toti, in calitate de consumatori.
      Pentru a evita problemele semnalate de mai multi comentatori ai acestui material exista doua posibilitati, conforme cu principiile economiei de piata:
      – plafonarea tarifelor maxime care pot fi aplicate de operatorii de cablu in cazul posturilor TV care sunt concurente cu posturi TV detinute de operator.
      – separarea posturilor TV de operatorul de cablu – persoane juridice distincte – cu obligatia operatorului de cablu de a trata toate posturile TV in conditii nediscriminatorii.

    • Si pe mine m-a edificat:

      Vor sa atace posturile critice puterii. Si cum faci asta (daca nu le poti pune calusul in gura cu ajutorul CNA-ului)? Le scoti de pe lista must–carry.

      Vorbele de pe langa acest lucru sunt doar mierea de albine menita sa indulceasca lucrul urat mirositor.

      • Am vazut si in alte comentarii la acest material, ca nu putem scapa de blestemul politizarii oricarei idei. Orice idee este politizata, este pentru cineva sau impotriva cuiva. Nu ne intereseaza principiile ci doar viziunile personale.
        Nu am vrut pana acum sa dau exemple concrete, dar sa stiti ca posturile TV mari, cu cote mari de audienta, nu vor putea fi eliminate din vreo grila, decat poate cu efectul unor pierderi de abonati pentru acele retele: Pro TV, Antena 1, Kanal D, Prima TV, Realitatea TV, ca sa va mentionez doar cateva, exact in ordinea topului de audiente al CNA. Nu trebuie insa ca statul sa se amestece intr-o relatie privata intre posturile TV-operatori de cablu-consumatori.
        Toata discutia este de ratiune economica si principii ale economiei de piata. Eu raman la pararea ca doar posturile TV slabe si fara audienta se tem de o posibila (desi foarte improbabila) eliminare a obligatiei „must carry”.

        • Stimate domn,

          vorbiti din carti. De cand economia Romaniei este o economie de piata? In .ro, totul este politizat.

          Exemplu: Acum ceva timp RDS a scos din grila GSP TV si ANTENA 2, posturi care aveau o audienta infinit mai mare decat TVRM (actual TVH 2.0 al lui Lazarescu). Unde a fost ratiunea economica?

          Nu mai folositi vorbe mari cand, de fapt, lucrurile sunt mult mai simple.

          • Cu tot respectul pentru opinia dumneavoastra, economia Romaniei este o economie de piata, inca din 1990, chiar daca nu are inca performantele altor economii. Vorbesc din realitate, cu cele bune si cele rele.
            Ceea ce nu functioneaza pe deplin la noi este conceptul de raspundere, esential pentru economia de piata si inlocuit prin diverse surogate, cum este impunerea unor reguli si obligatii care nici nu isi ating obiectul si care mai au si efecte colaterale asupra afacerilor. Va mai pot da exemple in acest sens.
            Scoaterea temporara din grila a postului GSP face obiectul unei investigatii a Consiliului Concurentei iar daca va fi demonstrat abuzul operatoruluii RCS, sanctiunea pentru acesta va fi considerabila.

          • Dane, daca ar fi scos toate antenele, zero tv sau irealitatea atunci chiar ar fi fost ideal. Nu are nici un considerent economic, doar considerentul bunului simt. Lasa cazanele si munceste ceva util, prea multa politizare strica. Autorul are dreptate: prostia asta cu must-carry ar trebui eliminata.P.S. Daca ar scoate toate tampeniile alea de televiziuni ce ti-am spus parca as fi de acord sa platesc si un abonament putin mai mare dar sa am posturi mai serioase (chiar daca acum dau cam 120 ron la operator).

  6. Articolul mi se pare o pledoarie evidentă în favoarea RCS-RDS. Sunt directorul unei televiziuni locale şi susţin că principiul must carry trebuie să existe, tocmai pentru evitarea abuzurilor pe care RCS-RDS le săvârşeşte pe bandă rulantă, fără să îi pese chiar de sancţiunile CNA. Spunea cineva mai sus că există operatori de cablu care şi-au creat propriile canale de televiziune. RCS are mai multe: Digi Sport, Digi Sport 1, Digi Sport 2, Digi Sport 3, Digi Sport HD, Digi Sport HU, Digi 24 (HD şi SD), Digi Film, Digi Film Premium, Digi Film Pay Per View, Analog TV, Hora TV, 10 TV, STV, un canal de muzică şi probabil altele, de care nu ştiu. Vă întreb, domnule Valentin Mircea, de ce să fiu obligat eu, ca şi consumator, să plătesc pentru canalele RCS-RDS care nu mă interesează deloc, dar îmi sunt furnizate şi ocupă o bună parte din grilă? Cred că principiul must-carry limitează monopolul şi susţine concurenţa, pentru că obligă operatorul de cablu ca pe lângă produsele sale să le furnizeze şi pe ale celorlalţi.
    În ultimele luni, RCS-RDS a scos din grila sa, în mai multe judeţe din ţară, posturi locale de televiziune şi posturi regionale. Vi se pare firesc să fie exclusiv la latitudinea sa conţinutul pe care îl furnizează? Directorii locali ai RCS-RDS se comportă, din păcate, ca nişte mitocani, în judeţele respective, nu furnizează niciun fel de explicaţii, nu dau relaţii, nu îi interesează, iar directorul general de la Bucureşti are exact aceeaşi atitudine, pentru că RCS-RDS este stat în stat. Din păcate, legea nu este suficient de punitivă în ce priveşte abuzurile operatorilor de cablu iar CNA nu are suficientă putere pentru a-i obliga să fie măcar de bun simţ.
    Domnule Valentin, sunt de acord cu cel care susţinea că paralela pe care aţi făcut-o cu magazinul alimentar este nepotrivită. Aici putem discuta, chiar, despre o problemă de siguranţă naţională, în ideea în care operatorul de cablu, eliminându-se principiul must-carry, ar putea decide să furnizeze doar posturi de o anumită factură, cu un anume mesaj. De ce ar putea fi aceasta o problemă de siguranţă naţională? Din cauza rolulului mass-media de a stabili agenda publică, de a crea curente de opinie şi de a manipula. Gândiţi-vă ce ar însemna o grilă de programe exclusiv cu posturi ca OTV?!
    Şi încă ceva: operatorii de cablu nu dau telespectatorului posibilitatea să selecteze programele pe care le doresc în grilă. Nu îi interesează de opţiunile oamenilor, de vreme ce cabliştii şi-au împărţit cartierele, comunele, oraşele între ei, iar abonatul este captiv.

    • RCS-RDS are multe „bube” dar nici pe departe nu este un monopol. Spuneti ca sunteti la conducerea unei firme de cablu si, in acest caz, ar trebui sa stiti ca nicio retea de cablu nu poate clama ca are monopol pe un anumit teritoriu, nici macar dumneavoastra, daca reteaua pe care o operati este singura retea de cablu din localitatea dumneavoastra. Acest lucru se putea spune pana la aparitia DTH si poate ca, intr-adevar, „must carry’ avea un sens atunci. In prezent DTH este o amenintare pentru orice operator care s-ar visa monopolist si ar lasa garda jos. Si daca tot ati mentionat RCS, este adevarat ca se comporta uneori ca si cum ar fi singur pe piata – este o iluzie si va invata asta pe pielea sa daca nu are un comportament conform cu ceea ce vor clientii sai.
      Proxima lansare a emisiei terestre digitale (DVB-T) este insa cea mai mare amenintare pentru operatorii de cablu, avand in vedere ca vom putea receptiona pana spre 100 de posturi TV cu antena de camera.
      Eu cred ca tocmai de aceea si-au lansat operatorii de cablu si posturi TV si au mai venit si cu oferte de internet si telefonie la „pachet” – deoarece simt amenintarea DVB-T (DTH si DVB-T au dezavantajul ca, in acest stadiu al tehnicii nu pot oferi si acces internet sau telefonie).
      Repet: cablul este o optiune, nu este o necesitate – televiziunea poate fi receptionata inclusiv pe internet si cunosc prieteni care procedeaza in acest fel – sunt cei mai liberi.
      Aveti dreptate cand spuneti ca nu puteti fi obligata sa platiti nici pentru canalele proprii ale operatorilor – ar trebui sa fiti intrebata si sa vi se ofere posibilitatea de a alege. Aici este marea „buba” a operatorilor de cablu, evident cu RCS-RDS in frunte: cu toate ca am putea sa ne alegem exact acele canale care ne intereseaza si sa platim doar pentru ele, ni se serveste un pachet „consistent” de posturi care nu ne intereseaza (meniu „a la carte”). Normal ar fi sa imi aleg eu posturile – iar digitalizarea permite, tehnic, acest lucru – fara a inghiti posturi pe care mi le impune Statul sau operatorul de cablu. Postul TV sau operatorul de cablu ar trebui sa ma convinga, prin oferte, publicitate, promotii etc, sa ma uit la un anumit post si sa platesc pentru acesta.
      Asta inseamna concurenta intre posturi TV si libertatea de alegere pentru clientii operatorilor de cablu.

  7. Limitarea pachetului must carry sugereaza, de plano, cenzurarea Antenei 3. Or, chiar daca Antena 3 ar fi o problema, nu cenzurarea ei este solutia. Bruierea Vocii Americii nu a fost solutia nici in trecutul recent. Dimpotriva.

    Pe de alta parte, ma mira concluziile la care ajungeti de la cazul de speta Comisia vs. Belgia – cred ca va referiti la dosarul C 134/10 : CJUE sustine fix contrariul celor afirmate de dvs., in sensul ca programele must carry trebuie stabilite de o maniera transparenta si echitabila. A modifica art. 82 in sensul propus de dvs. inseamna exact a proceda precum regatul Belgiei, abuziv, unilateral si netransparent. Succes, mai ales ca practica este deja formata!

  8. daca dispare principiul must carry ce facem?atunci o sa prindem doar antenele,pro tv si realitatea(majoritaeta ratingului),atunci,atunci tvr ar trebui scos(toate posturile detinute de tvr),b1tv(rating mizerabil,cred ca doar basescu se uita la el).
    adica scoti programele din subsolul clasamantului,gen b1tv si tvr,ca ar fi culmea sa le scoti pe alea cu rating mare.

  9. @ Dan
    …Vor sa atace posturile critice puterii. Si cum faci asta (daca nu le poti pune calusul in gura cu ajutorul CNA-ului)? Le scoti de pe lista must–carry…

    Uitate cine a numit membrii din CNA. O sa constati ca majoritate in CNA o au membrii numiti de USL. De 3 sedinte CNA-ul inca nu a luat nicio masura in cazul unui post care critica puterea. Pentru a lua o masura sint necesare cel putin 6 voturi. Daca puterea avea 6 voturi in consiliu oare ce masura se lua in acest caz?

  10. @ Diana
    …de ce să fiu obligat eu, ca şi consumator, să plătesc pentru canalele RCS-RDS care nu mă interesează deloc, dar îmi sunt furnizate şi ocupă o bună parte din grilă?…

    Uita eu pentru acele canale m-am abonat la RCS@RDS. In zona mea UPC-ul sint praf pe segment sportiv (nu transmit nici macar Sport 1, un canal din propria familie si nici Eurosport 2), iar de Romtelecom m-am despartit cu ceea mai mare placere (am scapat de un telefon fix tinut pe post de bibelou si de un internet de toata jena)

  11. Domnule Valentin Mircea,
    Care este sopul real al publicării acestui articol?
    Aţi primit tema de undeva „de sus” pentru a pregăti terenul în vederea scoaterii Antenei 3 din pachetul de programe?
    Am înţeles de la Radu Tudor că sunteţi avocatul preşedintelui.Deci,ce are coada vacii cu ştampila primăriei?
    Ce vă interesează şi cu ce vă deranjează televiziunile care trebuie să fie incluse în pachetul standard?
    Eu,de exemplu,împreună cu multe sute de mii de telespectatori dorim să fie excluse din pachetul standard TVR1-2-3-INFO,manele tv şi altele!!!Va fi ascultată dorinţa câtorva sute de mii de cetăţeni???
    Vă mulţumesc anticipat pentru un răspuns onest.
    Cu stimă,
    Bogdan,cetăţean liber al UE.

    • Stimate Domn,
      Va multumesc pentru intrebare.
      In primul rand, nu am fost vreodata avocatul presedintelui Traian Basescu, direct sau indirect (sau al vreunui alt presedinte). Nu l-am asistat pe presedinte in niciun alt mod si nu am fost solicitat in acest sens.
      Dl.Radu Tudor, o persoana atenta la detalii, altminteri, nu a verificat acest aspect dar asta este problema dumnealui (informatia eronata este veche si apare pe un site de internet).
      Articolul meu a picat intr-un moment prost, asta este evident dupa pasiunile starnite- sa stiti ca alti cititori m-au acuzat ca sunt de partea posturilor din trustul Intact !
      Eu am vrut sa ridic o problema de principiu – care are in vedere caracterul prea extins al obligatiei „must carry” in Romania – de care sunt preocupat din 2009. In pachetul standard ar trebui sa fie incluse doar televiziunile care au cu adevarat audienta – iar Antena 1 si Antena 3 se incadreaza in aceasta categorie, indiferent daca acest lucru place sau nu altor telespectatori. Va rog sa cititi si articolul meu pe tema puterii operatorilor de cablu – http://www.contributors.ro/dezbatere/industria-de-cablu-ar-trebui-sa-isi-%e2%80%9eelibereze%e2%80%9d-consumatorii/.
      Problema mea, subiectiva, este, recunosc, prezenta in „must carry” a unui post cum este mynele.tv si mi-e teama ca in ritmul acesta mai apar posturi de manele. Este adevarat ca exista cerere si pentru ele dar manele nu sunt cultura si nu pot fi incluse obligatoriu in grila.
      De altfel, posturile TVR nu pot fi eliminate din must carry dar ar trebui sa aveti si dumneavoastra dreptul de a le „debifa” din pachetul de baza, daca asa doriti.
      Initiative cum sunt eliminarea din grila a unor posturi sau altora, dupa preferinte si antipatii, nu sunt democratice. Fiecare dintre noi are dreptul sa priveasca orice post doreste iar democratia in acest domeniu functioneaza prin intermediul telecomenzii.
      Mie nu poate decat sa imi para rau ca nu gasesc niciun post de stiri, de exemplu, care sa reflecte toate punctele de vedere, cat mai obiectiv cu putinta si, mai ales, sa arate si lucruri bune facute de semeni ai nostri – performante sportive, inventii, reusite in afaceri etc. Pe aceasta tema va recomand un alt articol – http://www.contributors.ro/dezbatere/cel-mai-incalcat-articol-din-constitutia-romaniei/.
      De aceea, imi iau informatiile de pe internet si, din cand in cand, fac o trecere prin toate posturile de stiri.
      Vazand aceasta polarizare, am senzatia ca traim in aceeasi tara dar in lumi diferite, multi neputand accepta opinii care nu sunt pe gustul lor. Imi este greu sa inteleg si imi este imposibil sa accept asa ceva.
      Cu stima,
      Valentin Mircea

  12. Buna seara , as avea si eu o remarca de facut ca observ ca nimeni nu a facut acest lucru sau ii este frica , eu unul nu mi-e frica de nimeni si de nimic in aceasta tara oare de ce RCS & RDS au cele mai multe canale in limba maghiara , v-ati pus aceasta intrebare? Oare de ce? Fiindca RCS & RDS sunt cu cei de la guvernare si anume cu UDMR , asa ceva? Daia isi permite sa scoate din grila de programe de program vor muschii lor ca deh asa primesc ordine politice , oare s-a intrebat cineva dupa ce vin altii la putere mai au putere sa faca acest lucru , si ce se intampla de vreo 3 saptamani incoace in legatura cu CNA-ul si cu postul de televiziune Antena 3 mie unul mi se pare ridicol ca de 3 saptamani sa nu ia o decizie CNA-ul in legatura cu Antena 3 , tot o chestie politica se incearca bagarea pumnului in gura Antenei 3 pentru a numai da fapte reale ce se intampla in aceasta tara sa numai afle omul de rand ce mai fur acesti oameni politici , sau ce averi si-au facut pe spinarea noastra , pe seama prostimii , sa numai vedem ce vile si-au cumparat pe la Monaco , pe la Miami , cum nu absorb fonduri europene , si mai multe lucruri , asta este o fapta stalinista dupa parerea mea ca ce nu iti convine sa bagi pumnul in gura si sa incerci prin diferite metode sa inchizi o televiziune afiliata CNN International , dar daca vor reusi acest lucru o sa vada si Europa ce au facut ei , asa ca aveti mare grija cum procedati oameni buni , ca nu e civilizata aceasta metoda care doriti sa o faceti.

    Cu stima

    • Avem de-a face cu o mostra de ceea ce produce Antena 3 – zombie care cred tot ceea ce spune acest post.
      Ceea ce face Antena 3 este de-a dreptul iresponsabil si inacceptabil si sunt neplacut impresionat cum membrii CNA isi calca in picioare statutul si nu iau atitudine. Nu sunt pentru interzicerea vreunui post TV dar asa-zisii moderatori care dau de pereti cu invitatii ar trebui exclusi din mass-media pentru vreun an sau doi.
      Strategia Antena 3 seamana cu cea a lui Hitler, in perioada 1929-1933, inainte de a ajunge la putere – agitarea spiritelor, prezentarea de pericole acolo unde erau si unde nu erau si atatarea maselor impotriva adversarilor politici.
      Nu pot sa inteleg atata iresponsabilitate – oare neamul romanesc nu mai are mecanisme de auto-control si institutii care functioneaza ?
      Problema este ca intelectualii si clasa medie, care conteaza si care sunt viitorul, nu se implica si nu voteaza, desi ei vor avea cel mai mult de pierdut iar cei care oricum nu au de pierdut si nici nu au pierdut (gen pensionarii militari) vor vota pentru ei.
      Un detaliu (ne) important care a aparut azi pe unele site-uri – asasinul de la coafor – Vladan – era telespectator asiduu al Antenei 3 – sper sa nu ii interzica sa se uita la acest post in inchisoare. Nu e departe nici momentul in care un alt telespectator exaltat al Antenei va da in cap unui ziarist care nu il injura pe Basescu (in opinia lui gadea acesta ar fi, de fapt, „un ziarist aservit puterii”) sau unui adversar politic. Somnul ratiunii naste monstri, din pacate se va vedea si asta.
      Si o observatie: daca ar fi avut la dispozitie Antena 3, Hitler ajungea mai repede la putere !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Mircea
Valentin Mircea
Valentin Mircea este avocat în cadrul Baroului București din anul 1996, specializat în dreptul afacerilor și Senior Partener la Mircea și Asociații. Mircea este doctor în dreptul concurenței al Universității București din 2013 și din octombrie 2018 este Visiting Fellow la European University Institute la Florența (Italia). În trecut Valentin Mircea a ocupat diverse funcții în mediul privat - KPMG, Sinclair Roche & Temperley (Stephenson Harwood) - și autorități publice (printre altele, vicepreședinte al Consiliului Concurenței (până în 2013) și șef al Corpului de Control al Prim Ministrului, în 2016). Valentin Mircea este licențiat în drept al Facultății de Drept din Universitatea București, titular al unei diplome de studii generale a Universității Sorbonne Pantheon Assas și absolvent de studii postuniversitare în dreptul internațional al concurenței al Universității din Melbourne, Australia. Acesta este autorul mai multor cărți și articole pe subiecte care țin de dreptul concurenței și dreptul afacerilor și este în mod frecvent vorbitor la conferințe de specialitate în România și în străinătate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro