Romania, de cativa ani, incearca sa indeplineasca toate conditiile necesare aderarii la spatiul Schengen, dar de fiecare data a existat un argument care a amanat acest proces, fie el MCV sau de alta natura.
Cunoastem opozitia unor state europene cu privire la aderarea Romaniei la Schengen, cum deja suntem constienti ca blocarea aderarii se face pe motive politice si dintr-un individualism exacerbat nascut din ranile provocate de criza economica inca prezenta.
In mod evident argumentele rationale si de fond, prezentate neobosit de Romania in ultima perioada, nu sunt cele care vor deschide usile spatiului Schengen, iar amanarea aderarii devine o problema din perspectiva unor puncte ce nu trebuie pierdute din vedere:
- Spatiul Schengen este supus unui proces de regandire, astfel ca pana cand Romania va fi parte a acestui acord este foarte posibil sa vorbim de un altfel de spatiu Schengen, diferit de cel despre care vorbim acum.
- In acest sens exista o probabilitate ca si conditiile de aderare sa fie modificate chiar „in timpul jocului” ceea ce inseamna eforturi suplimentare pentru statul roman de a tine pasul cu noutatile si noile cerinte, in contextul in care celelalte state membre nu au fost supuse unui tratament asemanator.
- Tot in acest timp, Romania trebuie sa realizeze o analiza de oportunitati si un calcul pragmatic si sa stabileasca daca noul si viitorul spatiu Schengen ramane intr-adevar un spatiu cu beneficii sau nu.
Intre timp lucrurile nu stau pe loc, arhitectura spatiului Schengen este supusa unor dezbateri privind unele modificari de structura. Noile reguli de guvernanta sunt formate din doua regulamente, unul care face referire la Codul Frontierelor Schengen pentru stabilirea de reguli comune privind instituirea temporara a verificarilor granitelor interne, in cazuri exceptionale, iar cel de-al doilea stabileste un mecanism nou de evaluare la nivelul UE pentru situatii critice.
Codul Frontierelor Schengen include deja o prevedere prin care se permite unui stat membru sa reintroduca controalele la granitele interne in situatii exceptionale care presupun amenintari grave la securitatea interna si ordinea publica. Bineinteles ca formularea este vaga si lasa loc de interpretare, iar aici este practic una din pericolele acestei reforme. Un cadrul legislativ nou, interpretabil care ar putea pune in pericol intreg proiectul.
Asa cum vorbim de libera circulatie a cetatenilor europeni, am putea vorbi in egala masura de libera circulatie a lucratorilor europeni. Ar trebui introdusa in mod firesc si aceasta sintagma.
Suntem constienti ca efortul Romaniei de aderare la spatiul Schengen a avut si costuri. Si nu ma refer aici la cele legate de securizarea frontierelor. Ma refer la oportunitatile economice pierdute generate de conditionalitatile accesului in spatiul romanesc – si de aici desigur in cel european – al investitorilor turci sau din alte zone ale Orientului. Si cand vorbim de investitori nu ne referim la o shaormerie sau la un mic magazin de produse specifice.
Aceste costuri, atat economice cat si politice incep sa devina prea mari.
Aceasta noua reconfigurare a spatiului de libera circulatie nu ar trebui sa se produca fara implicarea si contributia Romaniei.
Se vor constitui noile reguli in bariere in calea unei aderari mai profunde? Cat va pierde spatiul Schengen din relevanta si din consistenta mesajului politic dupa configurare? Va mai fi un simbol al „cetateniei europene”?
Oricare ar fi raspunsurile la aceste intrebari, raspunsuri pe care nu le cunoastem deocamdata, ceea ce stiu cu siguranta este ca acest proces trebuie sa se desfasoare cu Romania inauntru si nu afara. Daca vom fi in afara acestui proces, nu ne vom putea face auzita vocea in acest lung si complicat proces de negociere, proces care a inceput deja.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
1. Vorbiti de noile reguli de guvernanta Schengen ca si cand ar fi in dezbatere cand de fapt ele au fost deja adoptate si intrate in vigoare.
2. Nu, conditiile de aderare nu au fost schimbate fundamental iar Regulamentul privind mecanismul de evaluare Schengen stipuleaza clar ca acesta nu se aplica procesului de aderare al RO/BG ci doar in faza de monitorizare, dupa aderare.
3. Reforma Schengen recent adoptata intareste regulile privind introducerea temporara de controale la frontierele interne prin faptul ca da mai multa putere Comisiei sa evalueze cand o asemenea masura este justificata. Pana acum, statele membre aveau o libertate mai mare sa decida cand si de ce ar vrea sa instituie controale interne. Prin urmare, nu exista niciun „pericol” al noii reforme ci mult mai mult o intarire a dimensiunii comunitare.
„suntem constienti ca blocarea aderarii se face pe motive politice si dintr-un individualism exacerbat nascut din ranile provocate de criza economica inca prezenta.”
nu prea va impartasesc parerea. Romania nu e acceptata in Schengen din cauza de imgine si nimic altceva. romii, cersetoria, curvele si bandele de hoti au scarbit occidentul intr-un hal de-am ajuns evreii secolului 21. nu pe merit, desigur, ca in marile emigratii mai fiecare neam a avut scursurile lui, dar la noi s-a intamplat cand ceilalti au ajuns la o bunastare atat de contrastanta, ca am ajuns sa fim priviti cam ca tzaranul, de boier, prin sec IXX. cu dispret sau cel mult bunavointa condescendenta.
romii si cersetorii sunt deja in Europa, frontierele sunt probabil securizate cum trebuie. se intreaba ce rost are sa ne tina afara din Schengen. schengenul e privit de vestici ca o curte comuna, din care poti intra direct la masa sau in dormitor. si nu prea vrei sa lasi in casa cineva in care nu prea ai incredere sau de care ti-e sila. e in plus si un act cumva de razbunare, ptr ca le-am stricat cheful, un gen de scuipat cu obida al cuiva enervat ca insisti sa te ia in brate desi el n-are nici un chef.
Citez: „Romania, de cativa ani, incearca sa indeplineasca toate conditiile necesare aderarii la spatiul Schengen”.
Problema e ca incearca . . . „de forma” si nu . . . „de forma si de fond”.
Adica . . . daca le convine cum suntem, ramanem prieteni iara daca nu, le intoarcem spatele si (incercam sa) le dam cu flit. (Nu or fi avand „ei”, datorii la „noi”, cate om fi avand „noi”, la „ei”, asa ca . . . „ii avem la mana”)
Romania (socialista) incearca sa santajeze obtinerea „Shenghen”-ului si cum spuneam, daca se lasa (UE) prostita . . . bine, daca nu, nici nu ne trebuie.
UE aplica o pedagogie prin care incearca sa produca in conceptul numit Romania, setea proprie de a renunta la barbarism, concomitent cu setea proprie de a adera in mod civilizat, la valorile „domestice” in detrimentul „valorilor de cusca” in care (cel putin „generatia azi”) s-a nascut, si-a insusit-o si . . . si-o traieste.
Am incercat sa explic opinia mea mai pe larg intr-un articol intitulat „Calea de mijloc”
( http://ego-obiectivism.blogspot.com.es/2013/11/calea-de-mijloc_21.html ).
Din punctul meu de vedere, conceptul numit Romania joaca la cacealma.
Nu e problema, pentru ca si „cacealmaua” face parte din joc, dar UE e un jucator atat de bine pregatit incat „ii stie, cu ochii inchisi” cartea, lui Ponta.
Poate ca unii dintre noi sa adapteaza (precum gaina) in 2-3 minute la orice ograda noua
in care ai baga-o. Fraiele Romaniei de azi nu au la capatul lor „delegatii legali” ci niste raufacatori care au pus mana pe corabie la mijlocul distantei dintre „portul de plecare” si cel de destinatie. Este adevarat ca n-au inlocuit „pavilionul” (nu si l-au afisat pe cel pe care-l au in sange), dar asta este doar din pura strategie (comerciala).
Fiintele astea cu fata de om, vand (si pe ma-sa si pe tac-su). In scrierile biblice aceasta tipologie de fiinte se numesc „vanzatori”. Este bine ca romanul sa se dezvete a fii „gaina”, pentru ca chiar daca este un model de viata . . . comod, te cauta gospodina, cand ii vrea muschii, de oua.
Sa nu ne mai prefacem ca nu intelegem: e o problema masiva de incredere. UE nu are incredere ca putem pazi bine granitele, in ciuda satisfacerii conditiilor tehnice. E problema coruptiei care creaza aceasta neincredere. Un exemplu imi vine in minte: Sorin Blejnar, care patrona si vamile si administratia fiscala si el era un contrabandist de produse petroliere. Lupul paznic la oi.
Trebuie rezolvate aceste probleme si apoi vom intra si in Schengen.