marți, mai 24, 2022

O nouă amenințare în Europa: Orbanizarea României (un comentariu de Vladimir Tismaneanu si Marius Stan)

România este un stat important. Este punctul de referință demografic și geopolitic al Europei de Sud-est, așa cum Polonia este al Europei de Nord-est. Prin urmare, alegerile prezidențiale de aici sunt importante. Propunem în cele ce urmează o prezentare a celor doi candidați și consecințele izbânzii unuia sau a celuilalt pe data de 16 noiembrie, în al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Votanții vor alege între candidatul socialist, Victor Ponta, și cel de centru-dreapta, primarul orașului transilvan Sibiu, Klaus Iohannis. Primul este un tânăr (42 de ani) fost procuror, extrem de ambițios, devenit politician. Cel de-al doilea este un etnic german, fost profesor de fizică la liceu. În iulie 2012, proaspăt numitul prim-ministru Ponta a fost unul din inițiatorii atacului la adresa domniei legii (rule of law) acestei țări care s-a tradus în suspendarea temporară a președintelui Traian Băsescu. Presiunile occidentale au jucat un rol-cheie în dejucarea a ceea ce mulți au perceput a fi o lovitură de stat graduală.

Cea mai mare amenințare, la acest moment, este ceea ce mulți comentatori și unii dintre cei mai proeminenți intelectuali ai țării, incluzându-l aici pe fostul ministru de Externe, Andrei Pleșu, privesc a fi iresponsabilitatea lui Victor Ponta. Nu doar în timpul campaniei, ci și pe tot parcursul ultimilor doi ani și jumătate în funcția de premier, acesta a afișat o înclinație îngrijorătoare pentru minciună, utilizarea demagogică a xenofobiei și atitudini pro-Putin. În mai 2012, revista „Nature” a făcut public plagiatul lui Ponta din teza lui de doctorat. Asemenea acuzații au dus la demisii în alte țări ale Uniunii Europene, inclusiv în Germania și Ungaria. Nu însă și în România, acolo unde Ponta a înlocuit comisiile academice care trebuiau să verifice aceste acuzații.

Instituțiile pe care Victor Ponta le detestă în mod visceral sunt Direcția Națională Anticorupție și Agenția Națională de Integritate. În lunile din urmă, cu sprijinul Serviciului Român de Informații, aceste agenții au intensificat ofensiva anticorupție. Mulți din cei mai notorii oligarhi sunt acum după gratii. Mari comploturi au fost denunțate public. Se poate vorbi de o revoluție a procurorilor care a risipit un întreg păienjeniș de aranjamente murdare. Dacă Ponta este ales președinte, această revoluție juridică este sortită eșecului. Spre deosebire de Ponta, Iohannis a anunțat că va continua războiul împotriva corupției.

Din punct de vedere politic și ideologic, Ponta este proteic, volatil și versatil. Nu manifestă nicio ezitare în a se contrazice. În fapt, aparține unei cohorte de politicieni cinici (nu doar din România) pentru care ideile și valorile nu contează și al căror singur țel este auto-promovarea. Democrația liberală nu este pe placul său. Deși se descrie ca un om al stângii, are multe lucruri în comun cu tizul său după prenume, premierul conservator populist al Ungariei, Viktor Orban. Dacă Ponta este ales președinte, ne putem aștepta la derapajul României înspre un autoritarism cleptocratic, adică „orbanizarea” țării.

Aceasta este miza votului care urmează: îi vor permite românii lui Ponta să acumuleze și mai multă putere și să distrugă domnia legii, sau îl vor susține pe Iohannis și Alianța sa creștin-liberală? Pentru a-și extinde baza electorală, Ponta a acceptat sprijinul stridentului demagog Corneliu Vadim Tudor, liderul partidului înverșunat naționalist „România Mare”. Ar fi ironia supremă ca un astfel de deznodământ să aibă loc în singura țară est-europeană în care prăbușirea comunismului a fost rezultatul unei revoluții violente și sângeroase. În primul tur, Ponta s-a aflat în fața lui Iohannis cu 10 procente. Votul diasporei românești, covârșitor pro-Iohannis, poate înclina decisiv balanța în favoarea acestuia. Dar în primul tur, mii de români din principalele orașe vest-europene nu au putut vota din cauza logisticii precare (au existat cozi imense în fața fiecărei secții de votare din străinătate). Pentru mulți, această situație scandaloasă a constituit o strategie deliberată a lui Victor Ponta. Acest fapt a dus la demisia ministrului de Externe al țării.

Este greu să nu observăm diferențele majore dintre Iohannis și Ponta. În primul și în primul rând, promovarea de către cel dintâi a transparenței și răspunderii. Iohannis a promis să elimine, în caz că va fi ales, imunitatea juridică pentru personajele politice, inclusiv pe cea a președintelui țării. S-a angajat, de asemenea, că nu îi va grația pe cei trimiși în închisoare pe motive de corupție, inclusiv pe fostul colaborator al Securității și mogulul media, Dan Voiculescu, și pe care mass media pro-Ponta i-au descris ca pe niște „martiri al libertății”. Opțiunea în România nu este între Rău și mai puțin Rău, ci între un candidat care disprețuiește domnia legii și unul care o cultivă.

Spre deosebire de Ponta, Iohannis nu este un inamic al instituțiilor care conduc lupta anticorupție. Spre deosebire de Ponta, acesta manifestă convingeri, puternice și demonstrate, pro-occidentale. Spre deosebire de Ponta, acesta nu deformează adevărul în feluri menite să-i asigure o putere mereu crescândă. Pentru toate aceste motive, alegerea între cei doi este una între democrație și opusul acesteia.

Comentariul de mai sus a apărut pe site-ul postului de radio Europa Libera:

http://www.europalibera.org/content/article/26686032.html

Versiunea in limba engleză a apărut in revista online „FrontPage”:

http://www.frontpagemag.com/2014/vladimir-tismaneanu-and-marius-stan/showdown-in-romania/

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. De fiecare data cand aud de „orbanizarea” Romaniei au un sentiment de bagatelizare a pericolului in care se afla Romania. Mie imi pare ca demult am trecut de acest punct si acum putem vorbi de „ceausizare”. Ne indreptam cu pasi repezi catre o noua epoca de aur.

    Pe de alta parte as vrea sa stiu mai multe cazuri concrete despre ce i se imputa lui Victor Orban. Cunosc declaratiile lui nationaliste, discursul de la Tusnad impotriva democratiei liberale, scandalul actual de coruptie si schimbarea constitutiei de doua ori in doi ani. Aceste lucruri sunt desigur grave, dar de aici pana la eticheta de autoritarism cleptocratic parca lipseste inca un pas. In Ungaria este MSZP-ul (social-democratii, un fel de PSD) si nu FIDESZ partidul care este asociat in mentalul public cu coruptia si minciuna. Indexul de perceptie al coruptiei in Ungaria e mai bun decat in Romania (http://www.transparency.org/cpi2013/results), Ungaria fiind intr-o grupa ca Spania, Polonia, Lituania, Letonia; pe cand noi mai degraba cu Serbia, Bulgaria, Turcia, Grecia, deci o categorie mai jos.

    Victor Orban a organizat trei alegeri libere anul acesta: parlamentare, europarlamentare si locale, pe care le-a castigat. Nu se poate spune asadar ca ungurii nu au avut ocazia sa-l taxeze la vot. Nici nu li s-a furat dreptul de vot, cum se intampla la noi acum.

  2. Salut interventia salutara a profesorului Tismaneanu !
    Se spune ca popoarele au conducatorii pe care-i merita !
    Vor vota romanii un candidat onest, democrat si competent, dar neamt si luteran sau vor reactiona tribal alegind un plagiator dovedit, mincinos dovedit, incompetent dovedit doar pentru ca e roman „de singe” si ortodox ? Alegerile sint importante nu numai pentru cine va fi vitorul locatar la Cotroceni, ci si pentru a indica daca Romania a atins nivelul de maturitate
    pentru a fi in Comunitatea europeana.

  3. Total de acord. Trebuie remarcat spiritul dialectic-pervers al neocomunistilor. Iohannis nu vrea sa para ce nu e. Cere stat de drept si masuri de dreapta clare si moderate. Ponta in schimb il apara si pe Nastase, dar este si admirator al lui Ion Ratiu. Vrea justitie, dar fara DNA. El este socialist, dar pune ministru „liberal”. Creste pensiile, dar spune ca scade si taxele. Introduce 35 de taxe, dar scade CAS. Este socialist, dar are discurs nationalist. Este nationalist dar fara romanii din diaspora. Este atlantist, dar nu fara Rusia si China. Este socialist, dar este si ortodox. Cumpara preotii cu banii publici, dar are Biblia in mana. Face pomeni electorale, dar are excedent. Ii fura partidul lui Diaconescu, acesta il voteaza. Este centralist si nationalist – dar se bazeaza pe voturile maghiarilor. Acuza protestatarii ca sunt „teroristi”, dar ei sunt singurul partid care a adus minerii in strada sa bata studentii…
    Este exact lucrul pe care PCR l-a facut in 1946.

    Vorbim aici de un partid care este totul si nimic, adica este un mutant gigantic „care „uneste”, care totalizeaza, care este dincolo de adevar si fals, bine si de rau. Ponta este el insusi, dar si celalalt. El este totalitatea care s-a intrupat in toate partile societatii si oriunde privesti il gasesti doar pe el pentru ca el este simultan puterea si opozitia. Aceasta hidra care produce, controleaza si unifica antinomiile societatii este imaginea viitoarei guvernari care vrea sa imbratiseze definitiv intreaga tara, sa stinga vrajba dintre clase si sa ne pacifice o data pentru totdeauna prin colonizarea societatii civile de catre societatea politica.

  4. Doua lucruri, unul mai departe de subiect, al doilea mai aproape:

    1. Ceva ce nu (cred ca) se poate gasi in manualele de istorie despre Stalin, dar care ar putea sa explice multe:
    „Medical historians conclude that Stalin was in more or less acute muscular, neurological and dental pain all his adult life. His pain threshold was high – as is testified by his endurance of extensive root canal treatment from the bravest man in his circle, the dentist Yakov Shapiro. But Stalin’s brutality towards the medical profession, hitherto sacred to all Russian authorities, hints at the frustrations of a man in unremitting pain.”

    (Donald Rayfield, „A Georgian Caliban”, in literaryreview.co.uk despre „Stalin: Volume I: Paradoxes of Power, 1878-1928” by Stephen Kotkin)

    2. Un articol din ADEVARUL, „Ce gândeşte Orbán, idee cu idee, despre sistemul pe care îl impune în Ungaria”, de Petre Munteanu.

    tinyurl.com/l57aecl

  5. romania merita unul ca ponta punct. ptr ca majoritatea sint ca el, sau cel putin majoritatea celor care voteaza. romania nu poate fi condusa decit prin dictatura. hai sa ne intoarcem in timp sa analizam trecutul ca sa intelegem ce se intimpla. ioha nu o sa fie decit partas, prins in aceleasi minarii mioritice ptr ca functia de presedinte e o caciula prea mare ptr el. ponta e acel boschetar parisian care se crede prim ministru si presedinte in acelasi timp. romania nu poate fi unita in jurul acelor proiecte de care vobea basescu, ptr ca ele reprezinta doar spalari de bani la nivel inalt. romania nu poate fi unita decit spiritual in speranta. niciunul dintre candidati nu inspira incredere si au cazut testul. again, revolutiile doar transfera puterea, noi avem nevoie de o reasezare. doua solutii: oameni noi care au dovedit consistenta si buna credinta, multi tineri de care sa nu ne batem joc si sa-i angrenam in jocurile unora sau dictatura militara.unde esti tu..?
    (ati vazut cum isi bate joc nastase, baga legea ca o introducem mai incolo „imbunatatita”).

  6. Regret. Dl. Prof. Univ. Vladimir Tismaneanu, in ultimele zile, se afla intr-o „profunda” eroare. O explicatie poate fi pusa si pe dezamagirea (nerecunoscuta public) pe care a oferit-o candidatul Iohanis. Nu cred ca gresesc daca spun „politrucul” Iohanis, asa cum a afirmat chiar dansul cu cateva luni in urma. Multumesc anticipat pentru faptul ca nu-mi veti respinge postul.

    • Ba da, gresiti. Politruc gen secretar UTC pe liceu, pe intreprindere etc, gafaind smechereste, oricand dispus sa execute ordinele venite de la „centru”, arogant in jos, slugarnic in sus, este mega-plagiatorul. Fac parte dintre cei care privesc cu pretuire modul in care se comporta Klaus Iohannis in aceste momente: demn, calm, echilibrat, nelasandu-se provocat de emotiile (puseurile) isteroide de tip Ponta. Am urmarit cu mare atentie dezbaterea de la B1TV: distanta dintre cei doi era aceea dintre civilizatie si pestera.

  7. Am vrea noi ! Viktor asta chiar s-a luptat cu criza si a luat cele mai radicale masuri in sectoarele care au generat si alimenteaza in continuare criza economica globala.

  8. L-ati cocotat pe Johannis cam sus. Dar nu-i momentul poytrivit pentru critici. Mai e putin pina la alegeri.

    Il votez pe KJ pentru ca plagiatorul este extrem de periculos fata de orientarea euroatlantica a tarii. Il votez pe Johannis pentru ca Ponta e raul suprem. Impreuna cu USL-ul, bineinteles. Cind ma gindesc la raul care a pus stapinire pe Romania, am efectiv o stare fizica proasta, oribila. O senzatie de greata, arsuri in stomac si nevralgie. Abia astept sa se termine totul. Votez Johannis si inca mai sper.

  9. Primele doua randuri ale articolului, „România este un stat important. Este punctul de referință demografic și geopolitic al Europei de Sud-est, așa cum Polonia este al Europei de Nord-est.”, m-au facut sa-mi pun o intrebare: chiar suntem un stat important pentru Europa? Urmaresc stirile BBC si, intr-adevar, pe 11 noiembrie am vazut imagini de la zgomotoasa zi nationala a Poloniei. Despre alegerile prezidentiale din Romania nu am vazut nicio stire.
    Este resemnat vestul relativ la noi? Dupa lectura unui articol ca acesta http://www.economist.com/blogs/easternapproaches/2014/11/romanias-elections nici ca roman nu prea mai ai absolut nimic de adaugat. De ce nu am vazut mai multe reactii din partea Europei relativ la ce se intampla la noi in aceste saptamani? Raspunsul la aceasta intrebare cred ca l-am gasit tot eu. Daca stiri despre alegeri si candidati nu am gasit comentarii despre demonstratiile de solidaritate cu diaspora au existat in presa straina.
    Pentru presa din vest alegerile prezidentiale nu se reduc la promisiunile de campanie sau profilul a doi candidati, potentialul pe care-l arata fiecare roman este mult mai relevant. Reactia celor ce au iesit in strada a fost mult mai importanta pentru presa straina pentru ca a vorbit mult mai mult despre potentialul din noi. Nu este numai mandatul unui presedinte ci, in aceeasi masura, este un mandat al tuturor. Cata indecizie din istoria noastra ar putea fi trecuta cu vederea daca in turul doi am avea o prezenta la vot de peste 70%? Cred ca ar ajunge breaking news la BBC.

  10. Si Associated Press l-a numit pe Iohannis “civilizat”, probabil v-a influentat, nu am nicio indoiala ca in bine. In ceea ce-l priveste pe Ponta, a fost mai indulgent, l-a categorisit ca “bataios” (destul de subtil, daca ne gandim ca antonimul civilizatului este primitivul). Ceea ce a surprins insa la AP a fost o concesie de-a dreptul onoranta pentru un individ de “pestera”, recunoasterea ca “De la începerea mandatului lui Ponta, România are creştere economică şi stabilitate politică.” In ceea ce priveste orbanizarea Ungariei, mi-e teama sa nu fie un act de dizidenta, ca cel din 1956, de care sa se contagieze si Romania, chiar si intr-un tarziu, ca in 1968. Nu este inca foarte clar daca orbanizarea Romaniei ar putea veni chiar de la Iohannis (relatia de familie politica si de prietenie personala Basescu-Orban este de notorietate). Sa vedem ce-o sa fie duminica, nu stiu care urare ar fi mai indicata, “Sa castige cel mai bun!” sau “Sa castige cel mai mpotrivit!”?…

Dă-i un răspuns lui George Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro