Numirea directorului SRI nu este o chestiune de „încredere” – în Klaus Iohannis, în PNL sau în Eduard Hellvig. Trebuie să existe proceduri, trebuie să existe o anume transparenţă – da, chiar şi când este vorba de conducerea unui serviciu secret – iar candidatul trebuie să arate ce ştie, ce are de gând şi să lămurească aspectele controversate din trecutul său. Cu un mic efort, oricine poate să viziteze pagina de internet a comisiei senatoriale care supervizează activitatea serviciilor americane de informaţii şi să vadă cum s-a procedat în 2013 la numirea lui John Brennan înfruntea CIA. Acesta a răspuns iniţial unui chestionar (40 de întrebări), a fost audiat public ore întregi şi, la final, a mai răspuns în scris la un set de întrebări, răspunsurile fiind cuprinse într-un document – tot public – de 30 de pagini.
Din păcate, aşa cum mă aşteptam, audierea lui Eduard Hellvig în comisia SRI s-a transformat în obişnuita parodie pe care am văzut-o ultima oară la discuţiile cu directorul interimar al SRI, Florian Coldea. Hellvig a fost ascuns în spatele uşilor închise, iar la final s-a improvizat o declaraţie de presă pe un culoar sordid. Domnul Ghiţă a lipsit de la aceste proceduri – avea un proces cu DNA-ul – dar personalitatea domniei sale domină comisia…În orice caz, candidatul Hellvig nu a putut şterge impresia că este un amator speriat că are în faţă un examen mult prea dificil pentru cunoştiinţele sale. Membrii comisiei SRI au jucat rolul colegilor ceva mai bine informaţi, chemaţi să-i şoptească răspunsul, dacă ceva mergea prost la întâlnirea cu presa.
Ne facem singuri rău! Facem rău imaginii Parlamentului, care pare controlat de SRI, nu invers. Facem rău democraţiei româneşti, încurajând teorii conspiraţioniste şi credinţa că alegerile nu contează, rezultatul fiind decis de „servicii”. Facem rău parteneriatelor externe, aliaţii României neştiind câtă încredere pot avea în diletanţii puşi în fruntea structurilor de informaţii.
Sunt câteva chestiuni extrem de importante la care viitorul director al SRI trebuia să răspundă public:
– Trecutul său în Partidul Conservator, condus pe atunci de Dan Voiculescu, pe listele căruia a fost ales deputat în legislatura 2004-2008.
– Opinia sa despre referendumul de demitere a preşedintelui Traian Băsescu, în vara lui 2012.
– Motivele pentru care a scris, la începutul acestui an, că axa Bucureşti-Londra-Washington trebuie să devină axa Bucureşti-Berlin-Washington. De ce Berlinul în locul Londrei? La momentul la care a scris acest articol, ştia Eduard Hellvig că va fi propus director al SRI?
– Cum crede că trebuie modificată legea securităţii cibernetice, pentru a o pune în acord cu decizia Curţii Constituţionale. Aceeaşi întrebare şi pentru legislaţia privind retenţia datelor. Este necesar aviz de la judecător pentru fiecare colectare de date?
– Trebuie schimbată legislaţia SRI? Trebuie demilitarizat acest serviciu? Poate desfăşura SRI activităţi comerciale?
Aş putea continua cu încă o serie de întrebări, dar pierdem timpul. Domnul Hellvig şi amicii săi din comisia SRI au ratat o excelentă oportunitate să ne arate că au înţeles mesajul alegerilor din 16 noiembrie. Chiar dacă aparent publicul larg nu este atât de preocupat de detaliile audierii directorului SRI, chiar dacă cetăţenii români nu sunt familiarizaţi cu procedurile deschise din alte ţări şi îşi închipuie că, atunci când e vorba de serviciile speciale, totul trebuie să rămână secret, impresia mea este că mulţi alegători vor simţi că au asistat la o farsă. Că nu s-a schimbat nimic în sistemul „la vremuri noi, tot noi”. Că prieteniile sunt mai importante decât competenţa, iar politicul vrea să controleze serviciile în scopuri obscure, nu în interesul public.
Nu ştiu, poate că România va avea noroc, iar domnul Hellvig se va dovedi un excelent director al SRI. Îmi displace cuvântul „noroc”, nu ar trebui să ne jucăm cu o poziţie atât de importantă. Sistemul de numiri netransparent, bazat pe vechi şi obscure relaţii, poate pe teamă şi şantaj, trebuie schimbat. Îmi dau sema că îmi fac speranţe zadarnice aşteptând ca numirea viitorului director al SIE să fie altfel.
Dar dacă alegerea viitorului şef al DIICOT rămâne la acelaşi nivel – fără proceduri clare şi deschise, fără audieri exhaustive în CSM, fără un dosar public al candidatului, inclusiv o situaţie a tuturor dosarelor lucrate – voi fi foarte îngrijorat cu privire la viitorul Justiţiei din România. Numirile la SRI şi DIICOT vor influenţa substanţial soarta bătăliei cu corupţia pentru mulţi ani de acum încolo.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
pentru indrazneala de a se considera mai intelept decit ei, zeii l au pus sa mpinga (vesnic) bolovanul. un sfert de veac i au ridicat ode prostului gingav, a urmat alt sfert de secol (povestea inca nu s a terminat) cind prostul a fost multiplicat. acum, in loc de unul singur, urmind mistica democratiei, neispravitii se rotesc din patru n patru ani. iar lui manole (mesterul) tot de atitea ori i se darima casa.
Intrebare : De unde poate proveni un director SRI civil care sa fie competent si sa primeasca investitura parlamentului ?
Intrebare: Ce competenta are comisia de contro a SRI pentru a evalua competenta candidatului pentru functia de director SRI.?
Intrebare: Cum poate fi transparent un serviciu secret de informatii ?
Intrebare: Stie Presedintele care face nominalizarea ce culoare are mata din sacul SRI ?
Intrebare secundara: Cand si cum poate afla ce se afla in sac, urmand sa fie seful si primll beneficiar al activitatii serviciilor secrete, si persoana care numeste personalul superior militar al serviciilor?
Am avea de raspuns la o „multilema” in pozitia de decident . Asadar presedintele a nominalizat un apropiat, aproximativ compatibil prin formatia academica de problematica informatiei intr-un sistem politic, persoana care urmeaza sa fie asumata de un serviciu militar, va asigur o chestiune problematica, care ca interfata a presedintelui sa poata gestiona un serviciu secret important, si raportul acestuia cu serviciile aliatilor, fiind si foarte slab remunerat (Helvig acceptand nominalizarea a renuntat la o pozitie importanta, bine remunerata si s-a terminat in fapt cariera politica, si alta cariera, universitara spre exemplu, fiind un om tanar.)
România nu are resursă pentru directori de prăvălii secrete. N-a avut niciodată, vezi faimosul Moruzov de la SSI, emblematic. D’aia eu găsesc superbă imaginea „parodiei cu amatori”, din titlul materialului. Altfel, mai bine un amator decât un ageamiu. Totuşi, in cazul Hellvig, tulburător este, din punctul meu de vedere că deşi s-a amintit de discuţia din familie privind banii (pe lângă care aia cu Berlinul e o glumiţă nevinovată fiindcă vorbim de o servitute majoră) nu s-a renunţat imediat la nominalizare.
Bibliografie: am fost prieten apropiat cu Alexandru Radu Timofte, Dumnezeu să-l odihnească.
unele din părerile d-voastră vădesc un anume sectarism şi extrem de multe prejudecăţi fără legătură cu realitatea.
Păi cum sunt aleşi şefii serviciilor secrete în ţara în care locuiţi?
Este vreo şcoală de şefi de servicii secrete?
Pentru cei care sunt în sistemul american sunt doar pentru angajaţi, nu pentru şefi.
FBI este civil, dar CIA este militar şi aici ar putea fi discuţii şi la noi precum şi audierile făcute în Parlament!
@ joenegut ,
daca nu te repezeai sa confirmi ca tu esti Gica-contra, puteai sa citesti articolul si aflai raspunsuri la intrebarile tale.
Un articol bun,intrebari legitime pentru multe minti neparazitate de obscure interese..Caut in zadar un lucru important in ultimele luni -bine facut si gasesc doar ciudate,dubioase sau chiar cu totul rele dar transformate de sondajele lui Pieleanu in motive de sarbatoare pentru noii alesi-in ciuda dezamagirii on-line sau dezinteresului total.Doar miscari de analisti media in cautare de stapani de orice fel-culoare-orientare etc.Cum se poate caracteriza parerea aproape unanima in condamnarea atacului la statul de drept in 2012 ai atator comentatori plus occidentul cu cea actuala venita peste noapte [16-17 dec] transformata intr-un minuscul „deranj„- ceva desuet plictisitor si neavenit in vreo discutie..Asa ca finalul articolului imbibat in dezamagire e pe cat de trist pe atat de adevarat si fara de speranta !