luni, mai 16, 2022

… o poveste (adevarata) de Craciun

… desi nu mai aveam de gand sa scriu nimic pana dupa Craciun, unele patanii sunt prea interesante pentru a nu fi povestite.

Povestea asta, insa, ca orice alta poveste, are nevoie de un context. Sau de mai multe. Concentrice.

Contextul Nr. 1: De vreo saptamana, de cand copiii ni s-au intors de pe la scolile imprastiate pe-un intreg continent, casa ni s-a umplut la loc. Si mai mult decat atat. Lasand detaliile domestice la o parte, suntem de-atunci sase adulti si cinci caini. Doua femei si patru barbati – la oameni. Un barbat si patru femei – la caini. Folositi-va imaginatia. Imi amintesc de-o vorba de-a lui Tanti Ibi: „Domnu’ Alin, mai bine dormeati …” Glumea si ea, glumesc si eu.

Contextul Nr. 2: Pentru necunoscatori, americanii incep sa-si cumpere (si impodobeasca) pomul de Craciun inca de la Thanksgiving. Tot de atunci incep si nesfarsitele colinde, mai mult sau mai putin „teologice”, astfel incat in seara de Ajun esti deja satisit de „spiritul Craciunului”. Principiul „ce-i prea mult, nu-i sanatos” se aplica inclusiv la cele religioase. „A se folosi in moderatie.” Est modus in rebus. Cunoscand situatia, am plecat la cumparat brad inca de la sfarsitul saptamanii trecute. „Inca” s-a dovedit, in fapt, „prea tarziu„. Toti brazii mai Doamne-ajuta fusesera deja cumparati, refrenul peste tot a fost „ati venit prea tarziu”. In cele din urma, insa, dupa multe peripetii, am gasit unul decent, asa ca toata lumea a fost fericita. Oamenii, cel putin. Despre caini mi-e mai greu sa ma pronunt.

Contextul Nr. 3 – e universal: Cand iti vin copiii acasa, nu mai conteaza cati ani au – sunt tot copii. Fac ce vor. Sunt rasfatati. Si dac-ai vrea sa pui picioru-n prag, n-ai avea acum, ca esti in minoritate. Asa ca-i lasi sa-si faca de cap, chiar atunci cand te calca usurel pe nervi. Toate au, insa, o limita. Est modus in rebus. Ii lasi cat ii lasi.

Si-acum peripetia: Asta seara, eu ascultam colinduri si compuneam in gand lista celor pe care sa le cantam maine. Ana era in camera ei, lucrand la ceva pentru scoala. Ancuta era in bucatarie (pentru a preveni eventuale comentarii, e placerea ei! Cititi Citadela lui St Exupery pentru a intelege de ce). Baietii erau in camera de langa, urmarind ceva filme documentare despre criminali in serie, „the real chainsaw massacre„, si altele asemenea. Cum spuneam, are si rabdarea limitele ei. In plus, e o chestiune de gust. Colindurile cu marturisirile ucigasilor in serie nu se amesteca foarte bine.

Asa ca le-am zis, mai in gluma, mai in serios, sa schimbe programul, ca nu se potriveste cu „spiritul Craciunului”.

Baietii au ras. Cand esti intre 19 si 29 faci ce vrei.

Dupa care bradul le-a cazut, la propriu, in cap.

Merita sa le vedeti fetele.

Sa ne-ntelegem: Bradul asta, impodobit, statea acolo de o saptamana. Cand a cazut, nu trecuse nimeni pe langa el, nici macar un caine (dormeau toti pe canapele), masini grele pe strada noastra (e un fund de sac cu sapte case) nu trecusera sa vibreze podeaua sau ceva. Nimic nelalocul sau nu se intamplase. Atata doar ca pomul de Craciun se „hotarase” sa le pice-n cap.

N-a fost o tragedie. S-au spart cateva globuri si-a cazut una dintre instalatiile de iluminat. Strangand, insa, cioburile, toata lumea – y compris „baietii” – au incercat sa gaseasca o explicatie rationala.

N-au putut, asa ca le-am oferit eu una.

Le-am reamintit conversatia dinainte de-a se prabusi bradul.

Merita sa le vedeti fetele.

Asta mi-a adus aminte de o patanie de-a lui Denis de Rougemont (pentru necunoscatori, un elvetian destept, printre primii care a sustinut ideea unei Europe Unite pe baze crestine). In Partea Diavolului (in traducerea excelenta a regretatului Mircea Ivanescu), de Rougemont povesteste o patanie intrucatva asemanatoare, petrecuta in 29 iunie, 1954. Aflat la o serata cu prietenii, au inceput un joc de societate. Trei participanti trebuiau sa scrie trei intrebari, iar ceilalti trei trebuiau sa scrie raspunsurile in acelasi timp, fara ca nimeni sa aiba vreo idee care sunt intrebarile sau raspunsurile. Oamenii astia erau destepti. In ziua de azi, asemenea intrebari si raspunsuri ar fi greu de imaginat. O intrebare a fost „Ce este mistica?” Raspunsul „aleatoriu” a fost „Este o mica gradina inchisa care se va deschide de Pasti.” Al treilea schimb de intrebari si raspunsuri, insa, a fost cel pe care l-am povestit si baietilor.

Intrebare: „Ce s-ar intampla daca diavolul ar intra in aceasta camera?” Citez din de Rougemont: „Partenerul si-a citit raspunsul: ‘Toate luminile se vor stinge.’ Si toate luminile s-au stins.”

Denis de Rougemont nu comenteaza patania in niciun fel.

Nu era s-o comentez eu.

Dar baietii astia, intre 19 si 29 de ani, dupa ce-au ras manzeste, au schimbat programul. Acum, si fetele si baietii si cainii se uita pentru a vreo cincea oara la un film „de Craciun”  – The Holiday.

Ziceau oamenii alde Alfarabi (un arab) si Maimonides (un evreu) ceva: Marea majoritate a oamneilor n-are nevoie de filosofie. Are nevoie de miracole.

Asa ca dis-de-dimineata mergem la biserica.

Laudati si cantati si va bucurati!

P.S. Denis de Rougemont: „Un cuvant inca. S-ar intelege gresit intentia urmarita prin acest mic tratat, daca el ar fi interpretat ca fiind un efort pentru a ‘demonstra’ existenta diavolului. Nu e vorba decat de o incercare de a talmaci anumite neajunsuri ale vremii noastre, raportandu-le la actiunea singurei fiinte care se bucura de faptul ca ele nu exista.”

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. A putut fi lovit de o muscă, de o molie…

    Ce fixare a bradului ați facut, a fost gândită să reziste in deplină siguranță in astfel de cazuri, care, uite, se pot intampla ?
    N-o fi fost cumva banda adeziva expirată sau micuțul holzșurub cu care ați fixat in rigips prea scurt?

  2. „Minuni în vremea noastra nu vaz a se mai face,
    Dar ca vorbea odata lemne si dobitoace
    Nu ramâne-ndoiala; pentru ca de n-ar fi,
    Nici nu s-ar povesti.”

  3. Niste crestini din Portland au organizat, ieri, simbata, un ‘March for Jesus’. Bineinteles ca un grup de „Pro-Communist Antifa protesters” a aparut la fata locului sa faca scandal. Uitati-va ce a patit bolsevikul cu gura cea mai mare. Incredibil…

    https://youtu.be/rcaDO7SY4-4

  4. Multumesc , Dle Fumurescu pentru acest articol !
    V-am comentat uneori defavorabil pe acest site, dar v-am apreciat intotdeauna .
    Mi-ar fi placut si sa spuneti ceva despre traditia crestina a sarbatoririi Craciunului
    Va doresc , Dvs. si familiei, asa cum se spune potrivit traditiei crestine , ” Sa petreceti Sf. Sarbatoare a Craciunului in pace si liniste !”
    ” Sarbatori fericite ! ”
    ” Pe pamint pace si intre oameni buna invoire ! „

  5. Ofer si eu maai intai un context raspunsului meu, de maniera concentrica. Stie toata lumea colinda cu Cana Galileii. Acolo, Isus le porunceste servitorilor sa umple vedrele cu apa si doar apoi transforma apa in vin. Ce nevoie avea cel care a zis lumii sa fie, si a fost, de vedre cu apa? Pentru ca asa cum ziceau scolasticii, Dumnezeu interactioneaza cu lumea prin cauze secundare.
    Asadar, de ce a cazut bradul? O explicatie fizica ar fi ca, pe masura ce crengile i se vestejeau si i se chirceau la caldura din apartament,, centrul de masa i s-a deplasat. De ce s-a deplasta asa incat sa se rastoarne in capul unui sceptic, tocmai dupa conversatia despre spiritul Craciunului, asta o tine de numen.

  6. De ce , cand nu avem o explicatie rationala , pentru o intamplare
    trebuie sa introducem miraculosul , diavolul sau pe Dumnezeu… ?
    Pur si simplu ar trebui sa constatam , ca inca nu stim ,
    ca trebuie sa mai cautam?
    Poate ca vericala centrului de greutate a bradului impodobit
    era la limita suprafetei de sprijin a bradului si ceva ,
    o miscare a parchetului , a podelei a scos-o in afara suprafetei de sprijin ?
    Nevoia de miracole este dorinta noastra ca lucrurile sa se indeplineasca de la sine ,
    sa se intample usor …fara efort .

  7. E normal, zic eu, băieţii vroiau adrenalină şi bradul, ascultător, i-a servit prompt! O, dar azi e plină lumea de „capete doxa”. Câţi mai au aplecarea să asculte poveştile brazilor de Crăciun?
    Sărbători cu bucurii la toţi cei ce-şi pun o parte din suflet pe contributors.ro!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro