joi, mai 2, 2024

O problemă de demnitate și de bun simț

Nu m-am așteptat nici o clipă ca, după verdictul dat în urmă cu aproape zece zile de Curtea de Apel București referitor la colaborarea dovedită de CNSAS a d-lui Traian Băsescu cu Securitatea acesta să își facă mea culpa.
Cu atât mai puțin să își dea demisia din Parlamentul European ori să își anunțe retragerea din viața politică că doar oricum are nu una, ci chiar un set de pensii bunicele.
Nu, dl. Băsescu ne-a anunțat, slujindu-se de o sfidătoare postare pe facebook, că va contesta sentința și că va face recurs. Că tot ceea ce a făcut în tinerețe trebuie privit în spiritul și prin lentila vremurilor de atunci. Când forța politică conducătoare era Partidul Comunist Român, iar brațul lui înarmat era Departamentul Securității Statului. Când nu puteai accede în anumite școli, cu atât mai mult în anumite funcții dacă nu băteai palma și cu unii, și cu alții.
Din multe puncte de vedere, dl. Băsescu are dreptate. Orice mărunt conducător de instituție, fie el chiar și un amărât de director de școală generală, avea, prin fișa postului, obligația de a se întâlni periodic cu ofițerul în sarcina căruia se afla ținerea sub observație a sus-numitei instituții. De la un moment dat încolo, întâlnirile în cauză nu mai aveau nimic secret, ele se desfășurându-se ziua în amiaza mare. Omul Securității venea cu intenția clară de a fi văzut astfel încât toți salariații de rând să aibă sentimentul clar al supravegherii. Mărturisesc că nu știu care era protocolul întrevederii respective, nu știu dacă în cursul ei se dădeau sau ba note scrise, habar nu am dacă în cazul în care aceste note existau ele erau semnate cu numele adevărat sau doar cu pseudonim. Știu numai că respectivele întrevederi erau aievea și mai admit că ele ni se păreau cumva firești. Adică, vorba d-lui Băsescu, în spiritul vremurilor. Ne era tuturor clar că dacă directorul cutare le-ar fi refuzat, ar fi fost schimbat din funcție în cel mult 24 de ore și ne era la fel de clar că funcția de director presupunea anumite privilegii.
În schimbul unor privilegii ori numai ca să nu își complice viața a acceptat dl. Băsescu, pe când avea 21 de ani și era student la Institutul de Marină din Constanța, să discute cu CI-istul, să îi dea note și să fie legendat Petrov. Au urmat apoi alte și alte privilegii, avize de navigare și de plecare în curse externe, avansări, postul de la Navrom Anvers. Dl. Băsescu a admis în repetate rânduri că Revoluția din Decembrie 1989 l-a prins mult mai bogat ca alții, cu conturi grase la CEC, nicidecum alimentate numai din salarii. Mai mult ca sigur dacă regimul nu îl considera un om de nădejde, un om de-al său l-ar fi hăituit și supus rigorilor derivate din legea controlului averilor suspicionate a fi ilicite.
Nu știu dacă și după Decembrie 1989, dl. Băsescu a avut contacte cu serviciile secrete. Atâta vreme cât a fost secretar de Stat, ministru, primar general al Capitalei, șef de partid. Indiscutabil a avut în cei 10 ani cât a fost președintele României. Lucrul acesta era în firescul funcției. Nu știu dacă din 1990 încoace Serviciile l-au șantajat cu dezvăluiri pe dl. Traian Băsescu.
Nu sunt sigur decât de faptul că privilegiile de care s-au bucurat el, fiicele lui, apropiații săi au continuat. Și că ele nu ar fi fost posibile dacă dl. Băsescu nu ar fi avut funcții. Pe care le-a obținut și fiindcă a declarat pe răspundere proprie că nu a colaborat cu Securitatea. Și pentru că același CNSAS care acum i-a făcut bucata, i-a dat de cel puțin patru ori certificate de bună purtare.
Nu știu dacă e adevărat că în 2006 el, Traian Băsescu, a dat ordinul să fie deconspirată colaborarea cu Securitatea a d-nei Mona Muscă. Știu numai că d-na Muscă a fost dată urgent afară din PNL, că și-a dat demisia din Parlament și că s-a retras din viața publică. Dl. Traian Băsescu nu are nici demnitatea, nici bunul simț să facă asta.
Comentariu apărut concomitent pe blogurile adevărul.ro și pe site-ul contributors.ro

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. 1. Un sef de compartiment care dadea declaratia oficiala la ofiterul secu arondat, trebuia sa aiba mare grija ca declaratia lui, semnata cu nume si prenume sa nu fie contrazisa de declaratia/declaratiile luate unora care semnau doar cu preudo-nume. Desi pentru „colaborarea” ulterioara cu organele se face mai mare caz, asta poate fi partea cea mai inocenta, atata timp cat nu sunt dovezi ca a fost incadrat oficial ca angajat al serviciilor cum ar fi fost colonel sau general de secu, sau ca si-ar fi subordonat structurile securitatii din pozitia de prim secretar al pcr, de exemplu …
    2. Doamna Mona Musca a fost impinsa, mai degraba de colegii ei masculi sa-si dea demisia, deact de propria-i constiinta care ii spunea ca facuse un act patriotic si nicidecum politie politica … cand a incercat niste explicatii.
    Daca pentru a proteja imaginea partidului sau pentru a elimina mai usor un concurent cu sanse reale la pozitia de lider in partid… nu vom sti, probabil vreodata. PNL a avut si alti membri marcanti dovediti cu colaborari mai grave cu politia politica propriuzis, de care nu s-au dezis, dar i-au pastrat in pozitii de onoare.
    Poate ca Basescu a reusit mai mult decat altii sa compenseze pacatele tineretilor, dar inversunarea cu care este combatut arata ca nici partidul, nici bratul lui inarmat, securitatea nu iarta.

  2. Eu l-am votat in 2004 pentru presedinție si am trait intr-o adevarata EUFORIE pro-basista pana pe la jumatatea lui 2005. Pe la inceputul lui 2006 procesul de DUMIRIRE se cam incheiase in ceea ce ma priveste.
    Cuvintele limbii romane sunt insuficiente pentru a descrie fidel cat de odios
    poate fi respectivul personaj – dar nu chiar pentru toata lumea.
    Adevarul este ca o majoritate a populatiei educate care se situeaza de partea actualei opozitii se raporteaza la Basescu ca la un ”ȘTRENGAR” pus mereu pe șotii …care ….e adevarat ….a mai furat cate ceva pe ici pe colo….si-a mai aranjat familia pana la a șaptea spita …dar ce-i al lui ….e al lui …a scos Romania din ghiarele hoților lui Iliescu.
    In acest context LUCRATURA CU COLABORAREA / PETROV se vede cat de colo ca este
    o modalitate de scoatere a lui din joc fara a se repune in discutie DEZASTRUL MORAL in acre a impins Romania in cei 10 ani de maxima batjocura.
    Sper ca in recurs sa i se stearga colaborarea , care este doar o raceala banală scoasa in față ca sa se ascunda cancerul.

  3. Dl. Morariu vrea de urgenta demisia lui Basescu din toate ipostazele sale publice pentru ca a colaborat candva cu odioasa securitate, cu care. o recunoasta dl.Morariu, a colaborat ” orice mărunt conducător de instituție, fie el chiar și un amărât de director de școală generală”. Trist este ca aceasta colaborare nu s-a limitat doar la conducatori, fie ei si mici ci a mers pina in extremele societatii. Rezulta ca intrega clasa politica (care dupa 1989 a fost formata tocmai din acesti mai marunti conducatori !) a colaborat cu securitatea individual si in grup. Care este atunci urgenta in cazul lui Basescu ? Dl. Morariu da o sugestie de raspuns – ca razbunare pentru deconspirarea Monei Musca, la care dl. Basescu este banuit a avea o implicare. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Dl. Basescu trebuie emigrat in Canada !

  4. Da, comparația e inevitabilă zilele astea. Mona Muscă a ieșit din viața politică pentru niște informări date ca asistent universitar, parcă, despre studenți străini. Unde o fi scris niște banalități. Exista în societate impresia că Băsescu i-a făcut-o, la timp, deranjat de popularitatea ei în creștere. Nu-i nimic. Era corect, în fond.

    Atunci, domnul Liiceanu a fost aclamat pentru o scrisoare exemplară de înfierare – n-am citit-o nici până în ziua de azi. S-a dat rănit cu mult patos. Azi nu mai e rănit. Liniște. Liniște din partea multora.

    Oricum, nu dublul nostru standard contează acum, nici cât de jalnic de sensibili suntem la magia trișorului național. Contează ca mecanismul instituțional declanșat să funcționeze până la capăt, cu toate consecințele normale și legale.

  5. Mi se pare ca aveti o obsesie cu Basescu. Prea multa incrancenare impotriva cuiva a carui cariera s-a sfarsit oricum. Ne-a parut rau de Mona Musca, dar nu Basescu a fost beneficiarul retragerii sale, ci adversarii ei din PNL, care au si exclus-o din partid. Si nu sunt sigur ca Mona s-ar fi retras din politica daca ar fi avut de ales. Dar ea nu se afla in situatia de azi a lui Basescu, care nu mai are mare lucru de pierdut, fie ca se retrage sau nu. O condamnare penala pentru declaratii false e putin probabila in cazul sau, in timp ce in cazul Monei Musca era un pericol real. Angajamentul semnat si multimea de note nu ii permiteau sa nuanteze prea mult lucrurile. Oricum demnitatea unui politician nu se judeca neaparat dupa cat de repede isi da demisia, asta e mai degraba un mit. Daca se lasa sau nu calcat in picioare atunci cand e la ananghie e mai relevant. Ori daca acest lucru poate presupune sau nu o demisie, depinde mult de context. Cat despre bun simt, pe asta il invocam cu totii cu mare placere atunci cand e vorba de adversarii nostrii, dar daca e insa vorba de noi parca nu mai e atat de bun.

  6. D-le Morariu,
    Vad din ceea ce ati scris ca nu stiti prea multe despre Basescu si, probabil, din cauza asta va framanta comprtamentul fostului presedinte vizavi de acuzatia ce i se aduce.
    Ca orice om are si el dreptul sa se apere daca asa considera necesar. Ati scris singur, desigur la modul peiorativ , cum ca habar n-aveti despre modalitatea in care aveau loc pretinsele intalniri cu securistul ce l-a racolat.
    Si mai e o problema: vad ca Basescu va sta in cale, nu puteti inainta din cauza lui si vreti, pentru ca sa va simtiti bine, sa-si puna cenusa in cap(chiar daca modul acesta de recunoastere a vinii proprii s-a petrecut doar o data(???) undeva la Canossa, fiindca restul intamplarilor de acest gen au fost comise de niste epigoni fara vreo relevanta in istorie)
    Din cate am citit, acuzarea a avut doar doua note ca probe a turnatoriei, dar si acelea de pe vremea cand Basescu era student. De ce nu vreti sa admiteti ca in acele imprejurari acceptul de a da note era o forma de a castiga bunavointa cuiva ca in caz ca face vreo boacana sa nu fie exmatriculat, data fiind seriozitatea disciplinei militare, versus firea studentilor pusi pe shotii, mai mult sau mai putin grave???
    Mie mi se par efectiv insuficiente cele doua note ca probe concludente pentru a fi data sentinta de colaborator.
    Sigur, veti spune ca restul activiatii desfasurate de capitanul de vas Basescu sau seful agentiei de la Anvers, tot asta presupune.
    Dar de ce nu ati facut nici o referire la legea 23/1971 privind legaturile/relatiile cu strainii? Stiu ca era si un HG (nu-i mai retin exact numarul) care completa prevederile legii 23/1971. In acea lege, deci lege, prin care orice cetatean care intra in legatura cu cetateni straini, datorita activitatii, trebuia sa raporteze conducerii aceste conversatii. Intalnirea era legiferata deci nu se limita doar la rapoartele bazate pe „o intelegere” intre ofiter Secu’ si „pestisorul” prins in undiita, in care se desfasurau relatii de comunicare, multe fiind bazate pe santaj, mai ales daca erai o fiinta mai neastamparata si erai predispus sa calci in strachini…
    Securistii care raspundeau de diverse obiective din industrie si de unitatile de cercetare stiintifica erau foarte activi pe linia popularizarii legii 23/1971 sia HG-ului amintit si nu a ramas nici un salariat din aceste obietive neinformat despre prevederile legii, mai ales daca prin prisma activitatii putea ajunge in relatii cu strainii.
    Deja, din luna mai de cand CNSAS a facut cunoscut faptul, ma asteptam sa apara presuppuse victime ale „turnatoriei” lui Basescu, dar iata ca n-au aparut, ceea ce inseamna ca relatiile lui Basescu ci CI-istul, nu aveau scopuri de turnatorii colegi sau subalterni pe vremea cand era capitan de vas sau seful agentiei, ca sa va completez….
    Basescu a recunoscut ca singurele rapoarte pe care le-a dat au fost pentru conducerea unitatii si se refereau la modul de desfasurare a activitatii, din momentul plecarii din rada portului Constanta pana la intoarcere.
    Ori aceasta obligatie era prevazuta si in legea 23/1971, deci daca secristul care raspundea de unitatea unde lucra Basescu vroia sa citeasca raportul lui Basescu, credeti ca directorul unitatii il refuza?
    In fine, eu consider ca Basescu a fost un ofiter- capitan de nava – valoros si ca din acest punct de vedere a fost si ales pentru postul din Anvers. NU uitati, d-le Morariu ca tatal lui Traian Basescu era militar de cariera si ca si-a crescut baietii in spiritul dragostei de tara, adica patrioti, assa ca au plecat in viata de pe alte coordonate decat alti baieti ….
    Eu apreciez spiritul de luptator al lui Traian Basescu si l-am votat tocmai fiindca a pus capat ascensiunii coruptiei guvernului Nastase, l-a invins nu doar pe Nastase in alegeri ci si pe Geoana(de doua ori), sau Sorin, marele chirurg ce vroia sa lase bisturiul si sa se joace cu creionul semnand ca primarul…..

    P.S. Sper,d-le Morariu, ca nu-mi veti cenzura mesajul din motive de parreri diferite…..,

  7. Se vede treaba ca Mona Musca a fost mai „bărbată” decat fostul ministru, fostul primar general, fostul presedinte al Romaniei, fostul parlamentar si actualmente europarlamentar.
    Mona Musca, in aceea perioada, devenise un pericol mult prea mare in lupta pentru alegerile prezidentiale din 2009, asa ca se poate specula ca cineva a avut un interes major pentru a o elimina.
    Mi-as permite, cu acordul d-voastra, sa citez dintr-un articol al lui Doru Buscu din Catavencii:
    „Monstruoasa farsă în care a jucat Băsescu a beneficiat, pînă acum, de îndoiala creștină. Deși erau documente care îi dezvăluiau turnătoria, minciuna și duplicitatea, încă nu se arătase Dumnezeu din cer să le confirme. Acum, însă, dumnezeul căruia Băsescu i-a cioplit o bisericuță pe pămînt – Justiția lui, a lui Macovei și a generalilor SRI – a confirmat. Bună sau rea, judecata e o ștampilă în care mulțimile cred. Și nu mai e nimic de făcut, căci una e să fii securist în dezbatere și alta cu hîrtie de la judecător. Firește, mai e Înalta Curte cu judecătorii ei de intelligence, dar consemnul de protecție a lui Petrov, se vede treaba, a expirat.

    Băsescu a fost deconspirat cînd valoarea lui de întrebuințare s-a dus pe copcă. Ceea ce arată că, atîta vreme cît a fost președinte, dosarul a fost mînuit cu folos. Asta e concluzia care înspăimîntă: pe durata celor zece ani cît a fost președinte Băsescu, România n-a fost condusă prin rezultatul votului democratic, ci prin deținerea unui dosar. Cei care i-au ținut dosarul au condus, de fapt, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, politica externă, activitatea Guvernului Boc, politica judiciară (arestările, dosarele și condamnările), politica de înzestrare a armatei, strategia pentru infrastructură, cedarea resurselor și a rețelelor informative externe, contractele asfaltatorilor români (Cășuneanu) și străini, protecția investitorilor ruși de la ALRO și Lukoil, descinderile ANAF, distrugerea presei independente și celelalte. Practic, acest portofoliu de putere, ajuns la mîna celor care aveau hățurile președintelui turnător, putea genera, în cei zece ani, profituri de zeci, ba chiar sute de miliarde”.

  8. Demnitatea, bunul simt, judecata morala , principiul lustratiei si dubla masura

    Problema de ” demnitate si bun simt ” nu exista numai in cazul informatorilor ci si in cazul ofiterilor de Securitate :

    ” …exista o problema de principiu evitata cu obstinatie de catre formatorii de opine si anume distinctia esentiala intre informatorii Securitatii si ofiterii respectiv angajatii ei ” cu carte de munca” .
    Exceptand un mic procent al fanaticilor regimului care deveneau informatori din convingere si /sau la cerere, ceilalti erau obligati sa devina informatori prin santaj, presiuni si amenintari inclusiv in randul copiilor (!) (https://evz.ro/copii-informatori-securitate.html ) si exact asta ii diferentiaza pe acesti nefericiti de angajatii Securitatii prin “ fisa postului”.
    Acestia din urma , spre deosebire de victimele lor , au beneficiat in mod permanent de imunitate penala si omnipotenta financiara .
    In cazul de fata , ceea ce trec cu vederea formatorii de opinie este ca Securitatea a fost definita in mod oficial si intr-un document al statului roman , de la inceput si pana la sfarsit , drept “ o institutie criminala” ( implicit si angajatii ei prin ” fisa postului” ) -(https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/RAPORT%20FINAL_%20CADCR.pdf) .

    In esenta , judecata morala si principul lustratiei ar fi trebui aplicate nu numai informatorilor , ci si ofiterilor Securitatii pentru ca este imoral si inseamna aplicarea unei duble masuri respectiv sa fie vanati de trei decenii numai informatorii , iar un fost ofiter de Securitate sa ajunga ( sa zicem ) , parlamentar , parlamentar european, ministru de externe sau guvernator al BNR.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro