sâmbătă, mai 8, 2021

O relaţie bună cu China comunistă nu exclude deschiderea economică spre Taiwan

Nu vreau să-i tulbur domnului premier Victor Ponta vizita în Republica Populară Chineză. Sunt convins că va fi un succes. Mediatic. Totuşi, în aceste momente diplomatice sensibile, nu mă pot abţine să nu mă întreb de ce România este una din puţinele ţări europene care nu permite deschiderea unei reprezentanţe economice şi culturale a Taipei-ului şi, la rândul ei, nu deschide un oficiu economic în această „entitate economică şi comercială” („economic and commercial entity” – termenul oficial folosit de către Serviciul de Acţiune Externă al Uniunii Europene pentru regimul de la Taipei).

Fapte: dintre fostele state comuniste din Europa de Est, Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia şi Letonia au acest tip de relaţii diplomatico-economice cu Taiwanul. Aceste aşa-numite „Oficii economice şi culturale” (de exemplu: „Taipei Economic and Cultural Office, Prague, Czech Republic” sau “Taipei Mission in the Republic of Latvia”) sunt nişte ambasade neoficiale, întrucât se bucură de privilegii diplomatice, angajaţii lor au imunitate, iar clădirea oficiului are statut de extra-teritorialitate. Am fost surprins să văd că nu doar Uniunea Europeană are acest tip de relaţii cu Taiwanul, dar chiar şi Rusia – da, Rusia! – are la Taipei un aşa-numit “Representative Office in Taipei for the Moscow-Taipei Coordination Commission on Economic and Cultural Cooperation”.

Sigur, se poate discuta politic despre legăturile dintre PSD şi Victor Ponta  personal cu China comunistă. Este însă un teritoriu deja explorat şi vreau să am o altă abordare, economică, cu menţiunea că statisticile sunt relativ puţine. Pe scurt, sunt tentat să afirm că decizia politică de a ignora Taiwanul, din teama că vom supăra Beijingul, ne face să pierdem din punct de vedere economic. În 2012, din totalul exporturilor UE-27 către Taiwan, România şi Bulgaria împărţeau, împreună!, nişte firimituri: 0,42% (undeva sub 100 de milioane de euro). Mai mult, datele Biroului de Comerţ al Taiwanului arată că, din 2004 în 2012, aceste exporturi au scăzut. În schimb, ţările este-europene care au deschis legăturile diplomatice semi-oficiale cu Taiwanul au cunoscut o creştere explozivă a comerţului: 299% cu Letonia (2012 faţă de 2004), 210% cu Slovacia şi 180% cu Cehia!

Aş avea o singură menţiune: da, recunosc, China este un colos în ascensiune şi trebuie privit ca atare, dioncolo de opţiunile politice. Însă România trebuie să aibă relaţii economice “reciproc avantajoase”, nu să favorizeze companiile din această ţară, fără să respecte regulile din UE. Am văzut cu oarecare îngrijorare – şi este păcat că presa a ignorat informaţia – opinia preşedintelui Consiliului Concurenţei despre posibilul ajutor de stat către viitorii investitori de la reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă şi de la hidrocentrala de la Tarniţa. Din câte înţeleg, aceşti investitori ar putea fi din R.P.Chineză şi repet: regulile europene în materie de transparenţă, licitaţii şi ajutor de stat sunt bune şi nu trebuie încălcate de dragul unei legături politice privilegiate cu Beijingul!

Nu vreau să mai insist, ştim cu toţii forţa economiei taiwaneze: telefoanele HTC, computerele Asus şi Acer, routere wi-fi D-Link, iar toţi cei care aveţi un Kindle, un iPad sau un iPhone trebuie să ştiţi că probabil a fost fabricat de Foxconn, o companie cu sediul în New Taipei. România trebuie să depăşească barierele ideologice şi prejudecăţile apărute în regimul comunist, să gestioneze relaţia cu R.P.Chineză profesionist şi fără teamă şi să ofere oamenilor de afaceri din ţara noastră toate oportunităţile, prin promovarea undei deschideri către Taiwan, exact la nivelul Uniunii Europene, nimic în plus, nimic în minus.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Cred ca intrebarea este retorica:
    ” Totuşi, în aceste momente diplomatice sensibile, nu mă pot abţine să nu mă întreb de ce România este una din puţinele ţări europene care nu permite deschiderea unei reprezentanţe economice şi culturale a Taipei-ului „.
    Intrebarea este indreptatita, dar doar pentru cine nu stie/vede ce pretini sintem cu popolul frate chinez :P Obiceiurile „stramosesti” (de la cizmar incoace), nu s-au perimat.
    Dovada ca daca nu il avem pe Ernesto Che Guevara, il avem pe Victor Fa Ponta.

  2. Felicitari pentru articol dl. Mioc. Se simte o alta anvergura a informatiei si a abordarii. Daca asa cum spuneti aveam asteptari marturisec ca acum asteptarile sint pe masa. Sa vedem cine le ridica.

  3. Pentru simplul fapt că Ponta nu este Mioc.M_aş bucura nespus dacă nu v-aţi face că nu ştiţi că Germania,Franţa şi alte democraţii occidentale derulează proiecte de milioane cu China.La critică se pricepe toată lumea.Nu ştiu de ce România are interzis la miliardele Chinei.Văspun eu;chinezii sunt foarte cinstiţi şi nu pun botul la hoţii:Asta doare1

    • Impresia mea este că proiectele derulate (de Germania, cel puțin) sunt exact invers: nemții construiesc, iar chinezii plătesc. N-am auzit să construiască chinezii nici autostrăzi și nici căi ferate de mare viteză în Germania.

      Baloanele colorate pe care le tot înalță Ponta nu prea par din aceeași categorie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro