miercuri, octombrie 27, 2021

O relaţie bună cu China comunistă nu exclude deschiderea economică spre Taiwan

Nu vreau să-i tulbur domnului premier Victor Ponta vizita în Republica Populară Chineză. Sunt convins că va fi un succes. Mediatic. Totuşi, în aceste momente diplomatice sensibile, nu mă pot abţine să nu mă întreb de ce România este una din puţinele ţări europene care nu permite deschiderea unei reprezentanţe economice şi culturale a Taipei-ului şi, la rândul ei, nu deschide un oficiu economic în această „entitate economică şi comercială” („economic and commercial entity” – termenul oficial folosit de către Serviciul de Acţiune Externă al Uniunii Europene pentru regimul de la Taipei).

Fapte: dintre fostele state comuniste din Europa de Est, Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia şi Letonia au acest tip de relaţii diplomatico-economice cu Taiwanul. Aceste aşa-numite „Oficii economice şi culturale” (de exemplu: „Taipei Economic and Cultural Office, Prague, Czech Republic” sau “Taipei Mission in the Republic of Latvia”) sunt nişte ambasade neoficiale, întrucât se bucură de privilegii diplomatice, angajaţii lor au imunitate, iar clădirea oficiului are statut de extra-teritorialitate. Am fost surprins să văd că nu doar Uniunea Europeană are acest tip de relaţii cu Taiwanul, dar chiar şi Rusia – da, Rusia! – are la Taipei un aşa-numit “Representative Office in Taipei for the Moscow-Taipei Coordination Commission on Economic and Cultural Cooperation”.

Sigur, se poate discuta politic despre legăturile dintre PSD şi Victor Ponta  personal cu China comunistă. Este însă un teritoriu deja explorat şi vreau să am o altă abordare, economică, cu menţiunea că statisticile sunt relativ puţine. Pe scurt, sunt tentat să afirm că decizia politică de a ignora Taiwanul, din teama că vom supăra Beijingul, ne face să pierdem din punct de vedere economic. În 2012, din totalul exporturilor UE-27 către Taiwan, România şi Bulgaria împărţeau, împreună!, nişte firimituri: 0,42% (undeva sub 100 de milioane de euro). Mai mult, datele Biroului de Comerţ al Taiwanului arată că, din 2004 în 2012, aceste exporturi au scăzut. În schimb, ţările este-europene care au deschis legăturile diplomatice semi-oficiale cu Taiwanul au cunoscut o creştere explozivă a comerţului: 299% cu Letonia (2012 faţă de 2004), 210% cu Slovacia şi 180% cu Cehia!

Aş avea o singură menţiune: da, recunosc, China este un colos în ascensiune şi trebuie privit ca atare, dioncolo de opţiunile politice. Însă România trebuie să aibă relaţii economice “reciproc avantajoase”, nu să favorizeze companiile din această ţară, fără să respecte regulile din UE. Am văzut cu oarecare îngrijorare – şi este păcat că presa a ignorat informaţia – opinia preşedintelui Consiliului Concurenţei despre posibilul ajutor de stat către viitorii investitori de la reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă şi de la hidrocentrala de la Tarniţa. Din câte înţeleg, aceşti investitori ar putea fi din R.P.Chineză şi repet: regulile europene în materie de transparenţă, licitaţii şi ajutor de stat sunt bune şi nu trebuie încălcate de dragul unei legături politice privilegiate cu Beijingul!

Nu vreau să mai insist, ştim cu toţii forţa economiei taiwaneze: telefoanele HTC, computerele Asus şi Acer, routere wi-fi D-Link, iar toţi cei care aveţi un Kindle, un iPad sau un iPhone trebuie să ştiţi că probabil a fost fabricat de Foxconn, o companie cu sediul în New Taipei. România trebuie să depăşească barierele ideologice şi prejudecăţile apărute în regimul comunist, să gestioneze relaţia cu R.P.Chineză profesionist şi fără teamă şi să ofere oamenilor de afaceri din ţara noastră toate oportunităţile, prin promovarea undei deschideri către Taiwan, exact la nivelul Uniunii Europene, nimic în plus, nimic în minus.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Cred ca intrebarea este retorica:
    ” Totuşi, în aceste momente diplomatice sensibile, nu mă pot abţine să nu mă întreb de ce România este una din puţinele ţări europene care nu permite deschiderea unei reprezentanţe economice şi culturale a Taipei-ului „.
    Intrebarea este indreptatita, dar doar pentru cine nu stie/vede ce pretini sintem cu popolul frate chinez :P Obiceiurile „stramosesti” (de la cizmar incoace), nu s-au perimat.
    Dovada ca daca nu il avem pe Ernesto Che Guevara, il avem pe Victor Fa Ponta.

  2. Felicitari pentru articol dl. Mioc. Se simte o alta anvergura a informatiei si a abordarii. Daca asa cum spuneti aveam asteptari marturisec ca acum asteptarile sint pe masa. Sa vedem cine le ridica.

  3. Pentru simplul fapt că Ponta nu este Mioc.M_aş bucura nespus dacă nu v-aţi face că nu ştiţi că Germania,Franţa şi alte democraţii occidentale derulează proiecte de milioane cu China.La critică se pricepe toată lumea.Nu ştiu de ce România are interzis la miliardele Chinei.Văspun eu;chinezii sunt foarte cinstiţi şi nu pun botul la hoţii:Asta doare1

    • Impresia mea este că proiectele derulate (de Germania, cel puțin) sunt exact invers: nemții construiesc, iar chinezii plătesc. N-am auzit să construiască chinezii nici autostrăzi și nici căi ferate de mare viteză în Germania.

      Baloanele colorate pe care le tot înalță Ponta nu prea par din aceeași categorie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.