joi, martie 28, 2024

O revizuire inutilă şi ratată

Săptămâni întregi de lucru  în cadrul Comisiei Parlamentare au culminat pe  17 iunie 2013 cu decizia de a se amâna votul pe marginea acestui text pentru luna septembrie.  Statutul însuşi al operei prezidate de Crin Antonescu şi girate de actuala majoritate este pus în chestiune. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât iniţiativa  Preşedintelui Republicii de a convoca un referendum pe tema  unicameralismului a readus în discuţie tema ignorată deliberat atât de Forumul Constituţional, cât şi de  parlamentari- se poate  imagina un text de revizuire cu nesocotirea voinţei naţionale, exprimate în cadrul referendumului din 2009? Oricât de sofisticate şi de cinice, argumentele aleşilor naţiunii şi ale avocaţilor lor mediatici nu pot face să dispară realitatea unui decizii ce condamnă la irelevanţă consultarea naţiunii în chestiunea  propriului  ei viitor.

În acest context de impas pe termen scurt, legea de revizuirea apare ca un document inutil, lipsit de consistenţă intelectuală şi plasat sub semnul amatorismului juridic. Singurul merit al  procesului de modificare al  legii fundamentale este de a fi indicat erorile pe care suntem chemaţi să le evităm în viitor, în  ipoteza unei revizuiri sau a  elaborării unei noi legi fundamentale. De la  configurarea unei agende publice, prin dezbateri autentice şi de lungă durată, până la  alcătuirea cadrului ce reuneşte aleşii politici şi experţii în materie , drumul unei constituţii moderne nu are nimic în comun cu improvizaţia ai cărei martori am fost. În absenţa atenţiei acordate transparenţei deliberărilor şi calităţii discuţiilor însele, amendarea constituţiei alunecă în ridicol şi în grotesc.

Şi poate că principala lecţie oferită de aceste luni din anul 2013 este legată de necesitatea reformării reprezentării politice în România- obez şi incapabil de reflecţie, actualul parlament  este modelat de efectele secundare perverse ale unei legi electorale viciate şi este recrutat prin intermediul unor partide politice fomdate pe clientelism şi rapacitate. Invocând cuvinte nobile, aleşii PP- DD migrează către majoritatea  din Camere, în vreme ce Opoziţia descoperă, din păcate prea târziu, necesitatea opoziţiei în raport de  legea de revizuire.  Monocameralismul poate fi condiţia necesară, dar nu suficientă, în cadrul acestui proces de reformă a statului. Ceea ce contează este eliminarea acestui sentiment de impunitate şi de aroganţă identificabil la nivelul elitei parlamentare. Iritarea provocată de orice evocare a naţiunii şi a cetăţenilor trădează această voinţă de a uzurpa, prin orice  mijloace, drepturile imprescriptibile ale alegătorilor. Modelul ce bântuie imaginarul parlamentar românesc este acela al oligarhiei şi subdezvoltării- o ţară de oameni  în  genunchi,peste care domneşte o masă de aleşi  eliberaţi de orice răspundere politică şi juridică. Extinderea imunităţilor la nivelul miniştrilor, în acord cu legea de revizuire, probează această tendinţă de omnipotenţă.

În locul unei amendări haotice şi aberante, este necesar, mai mult ca oricând, să reflectăm la poziţia pe care libertatea şi egalitatea în faţa legii le deţin în cadrul unei republici. Privilegiile şi discriminarea sunt valorile elementele ce subminează acest eşafodaj la care trebuie să aspirăm. Regăsirea instinctului civic  este ţinta ce se cere asumată,ca parte a unui proiect de durată.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Foarte bun articol.

    În Decizia nr. 682/2012 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 473 din 11.07.2012 scrie:

    „1.2. Curtea constată că, la data de 22 octombrie 2009, Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, a emis Decretul nr. 1.507/2009 pentru organizarea unui referendum naţional, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 22 octombrie 2009, prin care a chemat poporul român să îşi exprime voinţa cu privire la două probleme de interes naţional: trecerea la un Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane.

    1.4. Or, referendumul, indiferent de caracterul său decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului naţional din anul 2009, reprezintă o modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale.

    1.6. Întrucât pot exista situaţii în care problematica asupra căreia poporul este chemat să îşi exprime voinţa să afecteze interesele reprezentanţilor aleşi (cum este cazul reducerii numărului de parlamentari sau al reducerii indemnizaţiilor parlamentarilor), Comisia de la Veneţia, în documentul intitulat Linii directoare pentru organizarea referendumului, adoptat la cea de-a 68-a sesiune plenară (13-14 octombrie 2007), a reţinut că efectele referendumului trebuie să fie expres prevăzute în Constituţie sau prin lege, fie că referendumul este consultativ, fie că este decizional.

    1.7. Faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului.

    1.10. Din această perspectivă, ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinţei populare – această voinţă nu poate fi ignorată de aleşii poporului, întrucât este o expresie a suveranităţii naţionale -, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral.

    1.12. Pentru aceste considerente, Curtea constată că reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluţie legislativă care nu respectă voinţa exprimată de popor la referendumul consultativ menţionat este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 1, 2 şi 61.”

  2. Eu ma asteptam ca profesorul de drept constitutional Ioan Stanomir, in aceste articole, sa explice de ce este mai bine pentru Romania sa aiba un Parlament unicameral. Sa se refere la traditaia parlamentara romaneasca, sa faca unele comparatii cu ce au alte state si in final sa recomande forma care i se pare cea mai potrivita. Refereirea la rezultatul referendumului anterior ca singur argument al modificarii Constitutiei in conditiile in care nu s-a explicat cetateanului obisnuit ce inseamna diferenta dintre un Parlament unicameral si unul bicameral si mai ales pe fodul criticilor permanente a activitatii parlamentare de mai multi ani, mi se pare total nesatisfacatoare. Daca s-ar pune intrebarea „sunteti de acord cu desfiintarea Parlamentului care este un consumator inutil de bani si o sursa de privilegii” in mod cert se va vota in proportie de peste 80% cu DA.. Care este relevanta unui referendum efectuat in necunostinta de cauza ? In general populatia este nemultumita de clasa politica, de institutiile statului si de oricine consuma din bugetul statului fara ca cetateanul sa vada un efect, imediat, benefic pentru el.

    • nici eu nu sunt convins de avantajele parlamentul unicameral, dar cred ca domnul Stanomir spune altceva: nu poti sa invoci sus si tare suveranitatea poporului atunci cand iti convine (noua constitutie) si sa o ignori cand nu se potriveste cu interesele partidului (parlamentul unicameral). daca partidul poate sa aleaga cand sa respecte si cand sa nu respecte un referendum, suveranitatea e clar ca e in alta parte.

    • sunteti de acord sa dispara basescu pentru ca e chel, marinar, si noi zicem ca e rau ?
      un referendum care a scat de a fi validat la mustata.
      barem asta cu unicameral si 300 de tampiti are o oarecare logica.

        • „Daca s-ar pune intrebarea “sunteti de acord cu desfiintarea Parlamentului care este un consumator inutil de bani si o sursa de privilegii” in mod cert se va vota in proportie de peste 80% cu DA..” – ma refeream la acest pasaj. Este un argument parsiv.

          • Exact pe aceasta linie se merge cand se vrea minimizarea importantei unui referendum. Se ignora cu lejeritate faptul ca un referendum este propus de o entitate politica presupus responsabila si mai ales ca alesul este un reprezentant al interesului alegatorilor sai. Daca se pleaca de la ideea ca referendumul este votat de prosti atunci mai bine desfiintam posibilitatea convocarii de referendumuri si numim parlamentul (cu oricate camere) ca unica voce a poporului.

    • Nu stiu de ce spuneti ca inaintea referendumului din 2009 nu s-a explicat cetatenilor simpli diferenta intre un parlament bicameral si unul unicameral. Pentru mine, cetatean simplu, este suficient ca am vazut ca la noi cele doua camere cam bat apa in piua pe aceleasi chestiuni, ca cheltuim o groaza de bani pentru aproape 600 de parlamentari pe care i-am vazut de multe ori dormind. In ce priveste traditia, cand vezi ca lucrurile nu merg bine in sensul traditiei, trebuie sa existe curajul sa se schimbe sensul traditiei. In ce priveste alte tari, inteleg ca sunt destule cu parlament unicameral si merg destul de bine.

    • Asta este: daca 80% vor desfiintarea parlamentului, asa sa fie.Tot asa au votat in necunostinta de cauza niste personaje ca Felix, Jiji, Mazare, Oprescu si multi alti neaveniti din politica noastra. Li s-a explicat cumva cat de nocive sunt persoanele respective pentru tara nostra? Nu..

      Asa ca teoria dumneavoastra pica.

  3. Dle I.Stanomir,mie mi se pare ca nimic nu este inutil,nici macar lucrarile avortate ale actualei Comisii de revizuire a Constitutiei romane!
    Sunt convinsa ca azi,multi dintre cei ~7 milioane(?) de votanti pro-USL incep sa remarce ca valoarea reala si anvergura politica a alesilor lor nu prea este compatibila cu locul prestigios unde i-au inscaunat (insurubat?),cu patima,anul trecut!?
    Orice persoana cu bun simt si un minimum de discernamant intelege,fara sa fie doctor in drept constitutional,deviatiile tendentioase ale noii Constitutii made in USL,iar faptul ca lucrarile sunt momentan intrerupte,pentru mine este o veste buna!
    Multe se pot petrece pana-n toamna…
    Continui sa am incredere in poporul roman,care,indiferent de preferinte politice si alte sensibilitati discordante,a stiut deseori sa faca abstractie de diferentele care-i despart(?),si sa-si uneasca fortele,pentru demascarea si inlaturarea uzurpatorilor si a manipulatorilor…
    Iata un moment prielnic de facut bilantul unui an de omnipotenta USL:aceasta vara fierbinte,cand,probabil ca efectele secetei nu vor fi la fel de tragice ca anul trecut,facturile la electricitate nu se vor mari,dobanzile imprimuturilor nu vor exploda,etc.etc,si daca nu va fi cazul,DE CE?

  4. Eu cred ca pana in septembrie ar trebui mediatizata cat se poate de mult idea exprimata de dvs. in ultimul paragraf. Locuiesc intr-o tara in care cele doua idei simple („everyone must follow the law” si „checks and balances”) se predau in scoala generala. In plus, fiecare aspirant la statutul de cetatean este obligat sa le invete inainte de a deveni parte a acestei tari. Un sistem functional se bazeaza pe oameni informati, ori tocmai pe asta mizeaza cei care zilele acestea calca in picioare legea fundamentala din Romania – pe „prostia” electoratului.

  5. Nu va mai agitati, jocurile sunt facute in asa fel incat „vointa populara”, indiferent ca discutam despre reluarea referendumului privind reducerea numarului de parlamentari sau despre revizuirea Constitutiei, sa poata fi interpretata dupa cum „se doreste”. Vezi anteriorul referendum privind Constitutia (2003) cand umblau urnele volante mai ceva decat taxiurile.
    Sunt convins ca nimic spectaculos nu se va petrece pana in toamna. Romanul e mai preocupat de gratare decat de viitorul politic al Romaniei, cel putin cat timp s-a inradacinat ideea ca „la vremuri noi tot noi”, aliantele se fac si se desfac pe baza de interese financiare si nu doctrinare iar poporul si-a votat alesii „ca sa fie condus, nu ca sa ii conduca pe alesi” asa cum ne-a lamurit tovarasul Vosganian. Probabil ca referendumul privind numarul de alesi se va tine, poate ca va intruni si pragul de validare. Insa daca as avea finante disponibile as putea paria ca va ramane la nivel de palmares al lui Basescu si nu se va tine cont de el. Cat despre referendumul privind noua Constitutie as putea paria ca va fi validat in ciuda unor suspiciuni de frauda grosolana, indiferent de cum ar afecta vietile alegatorilor (prefer sa nu imi enunt parerile pe aceasta tema) sau de credibilitatea cu care se va mai putea lauda atunci actuala coalitie.
    Dar vom vedea la toamna daca am avut sau nu dreptate

  6. Domnule Stanomir,

    In primul rand, felicitari pentru acest articol excelent.

    In al doilea rand, imi permit o observatie: cred ca in ultimul paragraf ati dorit sa faceti referire la privilegii si discriminare ca fiind contra-valori si nu valori per se. E doar un detaliu, insa afecteaza coerenta textului la o lectura mai atenta. Parerea mea.

    Toate cele bune.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro