marți, mai 17, 2022

O revizuire previzibilă sau despre cum promisiunile devin realitate

După cum par să indice surse din presă, în acord cu un calendar strâns evocat de însuşi  Prim-ministrul  României, revizuirea constituţiei devine un fapt cert, iar  profilul noii legi fundamentale prinde  contur. Este adevărat, nimic din scenariul  ingineriei constituţionale din România de astăzi nu are ceva în comun cu   “Forumul constituţional”, cu consultarea politică largă sau cu participarea cetăţenilor. Acum,  ca şi  în trecutul  recent, România va avea parte de o constituţie  edictată de elita politică ce înţelege să păstreze pentru ea monopolul deciziei, elaborând un cadru înşelător de nuanţă democratică şi europeană. Nu Camerele vor decide, nu parlamentarii vor delibera, nu cetăţenii vor reflecta- este suficient ca un număr de patru, cinci personalităţi din cadrul actualei majorităţi să convină asupra unor principii pentru ca aceastea să fie traduse în normele adoptate de adunările docile şi previzibile.  România politică din 2013 se întoarce la o  tradiţie  familiară, ce trimite la actul întemeietor semnat de Frontul Salvării Naţionale.

Punctele acceptate indică mai degrabă o prudenţă în domeniul revizuirii. Schimbările legate de statutul puterii executive marchează îndrumarea către parlamentarizarea regimului, de vreme ce  şeful de stat nu mai are  vreo marjă de manevră semnficativă în materia desemnării candidatului la funcţia de prim ministru. Acesta provine  din cadrul partidului care a obţinut cel mai mare număr de  mandate în parlament.  Un alt semn al parlamentarizării este şi retragerea dreptului şefului de stat de a refuza  numirea unui ministru în cazul remanierii. Extinderea atribuţiilor şefului de guvern este vizibilă şi în măsura în care acestuia i se conferă , constituţional,  privilegiul de a reprezenta România la  Consiliul European, cu excepţia a două situaţii precizate expres.

Tot de un tip parlamentar de organizare ţine şi ideea de moţiune de cenzură constructivă- este greu de văzut cum un asemenea instrument poate să fie adaptat unui model semiprezidenţial. După cum tot de această tendinţă de bricolaj constituţional aparţine şi sugestia apariţiei unei moţiuni simple, care să poată conduce la demiterea unui ministru. Dezideratul limitării exceselor puterii executive este satisfăcut,declarativ, prin obligaţia de a prezenta în termen de cinci zile  ordonanţele de urgenţă la Camere, ca şi prin limitarea numărului de asumări ale răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului.

În fapt, ceea ce pare  de netăgăduit este faptul că această  propunere de revizuire, în ipoteza adoptării ei, va marca un ascendent  al Premierului, constituţional  şi simbolic .  Viitorul Preşedinte, oricine ar fi acesta din urmă, nu va fi decât un demnitar cu puteri limitate. Este o opţiune care, pe termen lung, se poate dovedi decisivă în conturarea  echilibrului politic de la noi. Combinaţia dintre puterea personală şi administrarea maşinariei de partid din  Camere îi conferă şefului de  guvern poziţia cea mai influentă.  Parlamentarizarea regimului maschează întărirea, masivă, a prerogativelor Premierului.

Şi o remarcă finală. În 2009, cetăţenii României au votat în cadrul unui referendum validat, în favoarea unei reforme a  Camerelor.  Nimic din această exprimare a  voinţei naţionale nu a mai contat, în 2013. Lecţia revizuirii din  2013 poate fi rezumată fără dificultate- în România, stăpânii politici au identităţi diferite, în vreme ce ei, supuşii fără de glas, cetăţenii, sunt şi vor fi aceiaşi.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. NU votati constitutia neo-comunistilor

    In primul rind nu se face nici o consultare a cetatenilr acestei tari si mai mult rezultatul referendumului prin care s-a votat renuntarea la senat si un parlament de max 300 de parlamentari nu este luat in considerare. Aceasta constitutie nu este a plagiatorului si a repetentului si trebuie lasati oameni calificati sa intreprinda acest demers. Dupa simulacrul fsn-ist urmeaza aceasta mizerie usl-ista ambele formatiuni fiind in fapt urmase ale pcr.
    Nu votati romani aceasta piesa ieftina de teatru, poporul trebuie sa decida si nu acesti trecatori slujbasi care au impresia ca au drept de viata asupra noastra.

    Nu votati pina nu procesul de revizuire va implica tot poporul, NU este constitutie lui tonta si adormila ci a ROMANILOR.

  2. De ce este capabila actuala putere s-a vazut inca din vara trecuta, ce va fi de facut vom vedea, intrucat mai avem vreo sase luni pana la validare si multe se vor intampla.
    Doresc sa exprim o nedumerire: „daca candidatul la funcţia de prim ministru provine din cadrul partidului care a obţinut cel mai mare număr de mandate în parlament, iar acesta nu beneficiaza de sustinerea unei majoritati parlamentare (situatie cu grad ridicat de probabilitate)”, ne vom afla in imposibilitatea formarii unui guvern/guvern stabil in cazul incropirii unei majoritati conjuncturale.
    Asa ar fi, sau imi scapa ceva?

  3. Domnule profesor,

    Sunt un cetatean cinstit care am ramas in tara mea convins fiind ca se poate trai decent si civilizat si aici, dupa 1990, totul fiind doar o chestiune de timp. Din pacate, timpul a trecut si am luat – cum se spune in popor – teapa. Daca vreti sa va realizati rostul va rog eu scrieti aici tot ceea ce trebuie sa inteleaga oamenii despre intocmirea statului nostru, juridic si politic si cum credeti altminteri, pentru ca oamenii sa priceapa ce e normal si ce s-ar potrivi mai bine. Acest lucru cred ca este esential pentru ca jigodiile care vor sa faca iar treaba de mantuiala sa nu mai duca oamenii cu presul. Spuneti oamenilor cum trebuie sa renuntam la ordonantele de urgenta sau sa le folosim numai in caz de necesitate stricta, acesta fiind singurul mod de a revitaliza viata parlamentara. Spuneti-le cum trebuie sa ne decidem cum sa nu stricam echilibrul administratiei si care e adevarata miza a regionalizarii. Spuneti-le si despre cum trebuie transata problema „semi-prezidentialitatii” republicii noastre. Acum e foarte important ca dumneavoastra si colegii dumneavoastra sa deschida mintea oamenilor curiosi si care vor sa inteleaga. Multumesc.

Dă-i un răspuns lui george Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro