Da, am făcut-o și pe asta. Am mai comis o prostie în viață și mi-am mai bătut o dată joc de propriu-mi buget de timp de parcă nu aș fi auzit în veci de zicerea englezilor cu timpul care înseamnă bani. Ba am pierdut și 29 de lei plătind biletul de intrare la subproducția cinematografică numită Țăndări cu care publicitarul despre care aud că ar fi unul de succes și care se cheamă Bogdan Naumovici vrea să se prezinte drept scenarist și regizor de film. Vrea și să ne convigă că ar fi asta. Nu izbutește să fie decât o jalnică precupeață ce-și justifică și lipsa de talent, și nepriceperea, și absența totală de inspirație cu zicerea că mai avem nevoie și de bancuri.
Da, avem nu zic nu, însă nu de cele de multă vreme ofilite pe care crede că ar putea să ni le prezinte drept trufandale mai sus numitul domn Naumovici.
Cu insprația evidentă sleită, scenaristul și regizorul peliculei numite Țândări recurge la vechea schemă a rivalității dntre două comune. Țăndărești și Movilița. La Movilița domnește un nou primar, rol în care joacă altminteri stimabilul actor Alin Florea, pe care l-am apreciat pe vremea în care făcea roluri excelente în spectacole Trupei fără Nume a lui Victor Ioan Frunză. La Țăndărești s-a refugiat și reciclat în antrenor de fotbal fostul primar interpretat de un alt foarte bun actor pe nume Constantin Florescu.
Legătura dintre comune și cei doi lideri, unul în exercițiu, celălalt silit să-și lingă rănile, este asigurată de un fel de secretară a Primăriei Movllița. Secretară jucată de etern prezenta Carmen Tănase care cred că și-a făurit mărețul plan de a juca în toate subproducțiile cinematografice din România. Nu i-a scăpat una. Până acum, reușita celei pe care nu o voi uita vreodată pentru extraordinarul rol din tinerețe din Cerere în căsătorie de la Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași ca și pentru câteva reușite roluri de la Teatrul Odeon este deplină. Cincinalul în patru ani și jumătate.
Mai apar pe genericul încropelii cumplit de anartistice a domnului Naumovici alte câteva nume de actori cel puțin stimabili (Nicodim Ungureanu, Andreea Samson, Gabriel Spahiu, Alexandru Conovaru) cărora pare-se că puțin le pasă de faptul că se află într-o vecinătate dezonorantă cu o mulțime de no-name-uri.Chiar dacă domnul Naumovici susține sus și tare că lucrurile ar sta altfel. Nu lipsesc Dan Badea, Sergiu Costache și Cristian Bota. Cu toții, indiferent de valoarea lor de astăzi ori de cea trecută, joacă fără să știe cu adevărat în ce joacă. Acoperiți fiind de muzica de mahala și absolut asurzitoare compusă de Damian Drăghici.
Cred că nici dl. Naumovici nu a știut când a început filmările cum le va continua. Cum se va încheia povestea nici atât. Banii să iasă. A știut doar că trebuie să fie și puțin sex, și drama femeii nemăritate, și lipsa fondurilor de la guvern, și nesimțirea politicienilor, și manipularea electoratului.
A ieșit ce a ieșit. Ceva fără o minimă valoare artistică. O rușine absolută.
AKA, HI-FI PRODUCTIONS
ȚĂNDĂRI
Scenariul și regia: Bogdan Naumovici
Muzica: Damian Drăghici
Producător: Laura Georgescu Baron
Cu: Alin Florea, Constantin Florescu, Cristian Bota, Nicodim Ungureanu, Cătălin Neamțu, Carmen Tănase, Andreea Samson, Dan Badea, Alexandru Conovaru, Sergiu Costache, Gabriel Spahiu
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Absolut de acord cu afirmațiile ref la Naumovici! Puteți chiar să mai adăugați, în aceeași notă!
Ehei, sunt ani buni de cand nu mai merg la cinematograf. Consider că sunt bani aruncați. Niciun film nu trebuie văzut, neapărat, atunci când este lansat, pot aștepta un an, până apare pe streaming (pay per view), dacă chiar consider că merită văzut. O să văd și „Țăndări” pe streaming, așa cum am văzut și „Teambuilding” (alt film românesc modern, ce a făcut valuri, la lansare).
Cu vreo 10 ani în urmă, Martin Scorsese spunea, într-un interviu, că nu mai sunt scenariști la Hollywood, că filmele vor fi din ce în ce mai proaste și că multe filme vor fi remake -uri sau bazate pe fapte reale. Astăzi, dacă mă uit la ce filme se fac în SUA, îi dau dreptate.
Cât despre România, e la fel ca oriunde în lume, dacă vrei să scoți bani dintr-un film, trebuie să-l faci cât mai aproape de ceea ce place publicului. Adică audiența dictează, prin propriul nivel de educație și de instruire, cam cum ar trebui să arate un film „de succes”. Cine mai are bani de cheltuit, astăzi, pe „filme de artă”?…
Chiar și în ceea ce privește filmele de acțiune, deși posibilitâțile tehnice sunt practic nelimitate, astăzi, când revăd unele filme vechi de 20 de ani, constat că sunt infinit mai consistente, mai închegate, mai bine făcute, decât cele noi. Urmărirea de mașini din „Ronin”, scenele debarcării în Normandia din „Saving Private Ryan” sau luptele corp la corp din „The Bourne Identity” mi se par neegalate, încă.
De fapt, n-ar trebui să ne mirăm, omul modern este din ce în ce mai superficial și mai grăbit să caute distracția ieftină, facilă. Vedem ce succes are tic-toc-ul. 😊
Daca a fost o obligatie profesionala va acceptam ratacirea temporara. Va rog se continuati ciclul criticilor. Vorba savantei de renume international. Mai e filme! Asteptam cu nerabdare completarea serialului fluviu cu Morometii 4.
Attention span-ul multora nascuti dupa 1990 e cam de o jumatate de ora, maxim. Sunt invatati cu comunicarea rapida si facila de pe tiktok, fb, insta, etc. Daca vad o tita goala, sau un fund de femeie sau o bataie, cred ca sunt aranjati, ca s-au „distrat”. Analfabetismul functional e in floare, piata de carte de la noi e prinre cele mai mici. Acest Naumovici mi-a displacut intotdeauna, un ins foarte plin de el, cu un umor gregar, mare „smecher” in publicitate… O baba spunea o data vai ce „creativi” si destepti sunt cei din publicitate, de fapt vai de capul lor de „creativi”… in afara de un clip de 30 secunde care sa incerce sa vanda ceva prost (altfel nevandabil), altceva nu pot crea.