“V-am văzut născându-vă din dragostea părinţilor voştri, îngrijiţi ca să vă fie bine, iar vouă vă e rău. De ziua mea vă certaţi, nu îmi împodobiţi casa, apoi vă e ruşine de mine când oaspeţi din alte popoare vin la noi.
Aţi primit tot ce puteam să vă dau, hrană, limba pe care o vorbiţi, lumea pe care o vedeţi acasă. Aveţi o ţară, un stat, sunteţi în rândul lumii şi vă purtaţi unii cu alţii ca să nu mai fiţi.
Mi-ar plăcea să fiu iubită şi respectată în lume pentru tot ce faceţi voi. Nu e cu neputinţă aşa cum începeţi să credeţi, ştiu că aveţi tăria să schimbaţi mersul lucrurilor. Secretul este efortul în libertate. Nu vă vindeţi şi străduiţi-vă, cereţi ajutor şi puneţi umărul.
Nu oamenii sunt pentru reguli, ci regulile sunt pentru oameni. Când apăraţi valorile, idealurile, gândiţi-vă mereu al cui bine îl vreţi. Cu nume şi prenume. Dacă nu există nici un om la care vă gândiţi, mai bine tăceţi. Nu vă vindeţi unor idei abstracte. Nici performanţei, nici meritocraţiei, nici egalităţii, nici dreptăţii, nici măcar libertăţii, nici unei Românii care nu e în sufletul fiecăruia, şi cu atât mai puţin bogăţiei.
Eu am o casă şi voi mă aveţi pe mine. Ideile noastre sunt lucruri din casa mea, dar casa e pentru voi, nu pentru lucrurile din ea. O casă onorabilă are nevoie de oameni frecventabili, o casă în care se poate avea o viaţă bună are nevoie de politeţe şi prietenie.
Fiecare dintre voi e altfel, e unic, vreau să văd că acceptaţi acest adevăr şi luaţi ce e mai bun de la fiecare fără să arătaţi cu vehemenţă numai ce e rău. Vreau să văd că nu luaţi nimic din ce nu e al vostru, că refuzaţi ce nu meritaţi, că respectaţi cuvântul dat, nu minţiţi şi nu trădaţi.
Vreau să văd că atunci când reuşiţi în viaţă nu dispreţuiţi pe cei care nu reuşesc, nu vă faceţi că nu-i vedeţi, ci le întindeţi o mână, ca unui om, fiecăruia. Vreau să-i văd pe aceştia că îşi ştiu locul lor şi lasă pe cei mai dăruiţi şi mai muncitori ca ei să conducă treburile la care se pricep mai bine.
Vreau să văd că nu vă interesează doar oraşele mari, ci vă aplecaţi la nevoile oamenilor din satele sărace. Vreau să văd că dezvoltaţi toate colţurile ţării, pentru că nimeni nu poate să meargî bine cu un picior scurt şi unul lung.
Vreau să văd că nu vă minţiţi pe voi înşivă cu o istorie care nu există, ci priviţi adevărul faptelor în faţă cu gândul să îndreptaţi ce e de îndreptat şi să respectaţi ce e de respectat. Dacă voi respectaţi adevărul şi eu voi fi respectată. Adevărul vă va da libertate.
Cultivaţi-vă, antrenaţi-vă trupul şi mintea şi sufletul, fiţi oameni întregi. Trimiteţi să vorbească altor popoare pe cei mai întregi dintre voi.
Aţi primit tot ce puteam să vă dau, hrana, limba pe care o vorbiţi, lumea pe care o vedeţi acasă. Aveţi o ţară, un stat, sunteţi în rândul lumii, purtaţi-vă unii cu alţii ca să fiu cunoscută, admirată şi iubită. Pentru voi sunt toate acestea, pentru voi sunt eu însămi.
Nu vă mai certaţi de ziua mea, împodobiţi-mi casa cu înţelepciune, fără risipă. Bogaţi nu suntem, dar putem fi curaţi, putem fi demni, cu spatele drept, respectându-ne pe noi înşine.
Faceţi toate astea pentru părinţii voştri, pentru voi, pentru cei tineri care aşteaptă de la voi ce aveţi datoria să faceţi.
Efort în libertate.”
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mda, se pare ca fiecare cu Romania lui. Iar unii ar vrea ca numai ei sa vorbeasca in numele Romaniei :P
Romania ta e Basescu, nu?
Jap! Pamantul e rotund. Repent, sinner :)
Din moment ce a ta era Geoana si Antonescu :P
‘ a ta era Geoana si Antonescu’
a mea ce? Geoana si Antonescu, in postarile mele, de unde? Esti dement?
Daca vorbesti de dementa, vezi cui m-am adresat :P
Si poate ca dementa e a celui neatent!
Ce ironie gratuită…
Draga Românie,
Ai scris frumos și sensibil, chiar dacă e un pic patetic. În ceea ce ma privește pe mine nu știu dacă ești mama sau tata, îți sunt recunoscător pt multe dar mai sunt și altele care parcă nu prea s-au potrivit. Dar de fapt nu contează, ceea ce contează e ca, draga Românie, tare te iubesc, și, draga Românie, ăsta e cel mai important.
oh, frumoasa epistola (mi au dat lacrimile !). cu tot respectul, ceea ce spuneti atinge abia o bruma (oamenii cu frica de Dumnezeu si coloana vertebrala). grosul abia asteapta sa ti manince coliva si sa ti poarte pantofii ! in orice caz, trebuie sa existe un set de reguli / legi valabile pentru toata lumea. cu „elitele” politice pe post de distribuitori si „specialii” breslelor profitoare deasupra tuturor, nu cred s ajungem prea departe
ce trist…
… „V-am dat eroi adevarati, credibili, dintre voi. Nu vreti sa ii cunoasteti. Nu va e mila de jertfa lor. Nu stiti sa ii onorati. Nu sunteti capabili de recunostinta. Va place mai mult sa va plangeti voua de mila.”
Eh, Romania mea nu mai e decat in amintirile mele. Mi-au furat-o niste unii. Si ii vad si acuma, si aici pe site. De Romania de acuma, schimonosita, distrusa, mucegaita, Romania mertanelor si imbecilitatilor debitate cu aplomb, Romania in uniforma de gradat purtata pe sub palton, Romania eternelor pile si a eternelor familii, Romania cu jde mii de nivele, unul mai adanc ca altul, de aranjamente si interese, Romania in care trantesti un bloc de birouri in mijlocul cartierului de casute unde am crescut, Romania melteanului, Romania NGOistului cu prezenta FB si creier zero. Nu am mai venit in Ro de decenii fiindca e prea dureros. Am pierdut, asta e. Raman cu Romania din amintiri, si pe-aia nu mi-o ia nimeni, si ne-venind imi pastrez imaginea aia.