duminică, noiembrie 29, 2020

O situație excepțională care, pesemne, va deveni normalitate

Zilele de weekend au confirmat nu doar pronosticurile medicilor, ci și pe cele ale autorităților Statului. A crescut semnificativ numărul celor ce s-au îmbolnăvit din cauza noului coronavirus. Pare-se că a sporit și numărul celor ce au pierdut lupta cu boala.
Se decontează și în acest mod, sau aproape exclusiv astfel, efectele indisciplinei și ale relaxării premature, intervenite imediat după buclucașa apariție în spațiul public a bizarului text scornit de mintea profesorului Adrian Streinu-Cercel. Atunci când mulți au interpretat fals mesajul președintelui Klaus Iohannis.
Pe de altă parte, nu se poate să nu observi și o schimbare sensibilă de discurs. Al autorităților, dar și al presei apropiate de acestea. Și anume că ceva, totuși, urmează să se întâmple după 15 mai. Fapt confirmat ieri de președintele Iohannis. Acel ceva, pe care nu știu cum să îl numesc de vreme ce conceptul de starea de alertă nu e o sintagmă ce apare în Constituție, se va întâmpla chiar dacă s-ar dovedi că are dreptate fostul președinte al României, dl. Traian Băsescu, atunci când a spus că nici un paragraf al Constituției nu prevede posibilitatea înlocuirii stării de urgență cu o așa-numită stare de alertă. Acel ceva va însemna, pesemne, o tentativă de repornire măcar a unei părți a activității economico-sociale. Cel puțin anumite segmente ale populației vor reveni la muncă, se vor face primii pași spre normalitate. Atâta doar că ni se va cere să ne adaptăm unui alt fel de normalitate, sensibil diferite de dinaintea celei anterioare. Nu vom mai fi siliți să completăm declarații pe proprie răspundere, va trebui, în schimb, să sporim măsurile de protecție personală. Purtatul măștilor în spațiile publice închise, în magazine și mijloace de transport în comun, va deveni obligatoriu. În pofida unui anume grad de disconfort. Ne vom asuma fiecare dintre noio serie întreagă de riscuri, altele decât cele asumate până acum. Vor interveni în viața noastră zilnică alte coduri care se vor adăuga celor deja existente. Vom învăța să conviețuim cu riscul de îmbolnăvire, ne vom proteja pe cât posibil fiindcă altminteri suntem condamnați la pieire. Pieirea economică.
Am mai spus-o și am scris-o. Nu e pentru prima oară în ultimii zeci de ani când se impune să facem față schimbărilor. Unele chiar brutale. Fie ele de regim politic, așa cum a fost cazul îndată după 1947, dar și după decembrie 1989, de relație antagonistă cu ceea ce se cheamă terorismul internațional, cel care s-a făcut simțit încă de la finele secolului trecut și încă mai vârtos după 11 septembrie 2001 ori, pur și simplu, de mediu și de climă.
Firește, dacă decizia ar depinde exclusiv de medici, s-ar prelungi toate acele măsuri care ne limitează liberul acces în spațiul public. Doctorii se tem de o pierdere de sub control a situației medicale. Ei cunosc foarte bine care sunt actualele posibilități în domeniu ale României și știu că, în doar câteva luni, nici nu s-au putut, nici nu se vor putea face minuni. Pe de altă parte, aceste minuni nici măcar nu pot fi visate în condițiile scăderii accentuate a PIB, a diminuării drastice, primejdioase a încasărilor la buget.
Nu se poate amâna la infinit revenirea oamenilor la muncă. În context, mi se pare extrem de imprudent anunțul făcut, fie și numai cu jumătate de gură, de ministrul Educației, doamna Monica Anisie, care ia în calcul și posibilitatea ca nici măcar în luna septembrie să nu se redeschidă școlile. Doamna Anisie pare să viseze cu ochii deschiși atunci când spune că în doar câteva luni toți profesorii și elevii vor avea laptopuri și tablete, vor deveni experți în IT, că nimic nu se va mai putea opune desfășurării în bune condițiuni a învățământului online.
Să fim serioși, să rămânem cu capul pe umeri! Chiar și în cele mai fericite cazuri, chiar și în școlile, liceele și universitățile în care s-a dispus de toată baza materială și logistică necesară, pierderile sunt enorme. Irecuperabile. Că formele de verificare impus sau justificat simplificate le vor face pentru moment ceva mai insesizabile e una, realitatea obiectivă e cu totul alta. Au fost cerute de situația excepțională. Nu se va putea continua la nesfârșit astfel.
Ce va fi? Simplu! Excepționalul va deveni normalitate. Acestei deveniri va trebui să îi găsim modalitățile de diminuare a costurilor.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

    • Cum bine ati observat Dvs. cand a sarit numarul de testari de la 11.000 per zi la 17.000 per zi atunci a crescut si numarul persoanelor depistate ca fiind infectate pana la peste 450 de noi cazuri Si daca analizam procentual la numarul de teste aplicate in raport cu numarul de bolnavi identificati se poate observa clar ca ne indreptam spre o domolire a virusului.

      In ceea ce priveste cresterea numarului de morti mentionata in articol – saracii, unii se luptau de mult timp cu moartea si organismul lor s-a subrezit si practic au fost iertati…Durata medie de spitalizare trecea de 19-20 de zile, in medie, dupa calculele mele.

      Dar ceea ce nu se mentioneaza articolul cu toate ca se vede limpede este cresterea rapida a persoanelor recuperate. Asta face ca timpul petrecut in spital sa scada semnificativ si deci este normal in raport cu toate conditiile mentionate mai sus sa ne indreptam spre eliberarea din puscarie.

  1. Am dubii serioase ca asta va deveni noua normalitate… resentimentele ar fi prea mari pentru a mai asigura coeziune sociala si s-ar ajunge pe orice cai la un echilibru suportabil. Ca sa ma exprim altfel, ar castiga „the ones that want to see the world burn”, cu resetul de rigoare. Nu. Ce se va intampla: vom declara la un moment dat victoria impotriva virusului si vom mai bifa o criza (reteta e la 10 ani o criza standard si la 20 una foarte serioasa). E doar business as usual, bancile vor castiga din nou, clasa de mijloc va fi din nou sabotata.

  2. (2) Pe timpul stării de alerta se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forţă majoră.(6) În funcţie de evoluţia situaţiei de urgenţă care a determinat declararea stării de alertă, durata sau aria acesteia se poate prelungi ori extinde sau restrânge, după caz.Starea de alerta este decisa de Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă. Guvernul nu trebuie in aceasta situatie decit sa produca- ordonante de urgenta- . Parlamentul nu are de a face cu aceasta Situatie deAlerta .Trebuie facuta o distinctie clara intre cele doua stari – cea de urgenta si cea de alerta – .Acesta noua situatie pandemica impune protectia sanitara a cetateanului . Chiar daca miine , politic ,se decide reluarea cursurilor in toate formele de invatamint cunoscute , acest deziderat nu poate fi realizat in totalitate . Va exista automat o impotrivire ce mai degraba este parte a unei – FRICI – comune cauzata de necunoasterea si imposibilitatea tratarii medicamentoase a tinerilor (nu avem inca solutii clare de tratament ). O buna bucata de vreme este absolut necesara convituirea celor doua modalitati de invataminit ,cea ONLINE si cea din Sala de Curs si permisa aceasta alegere tuturor elevilor . Dupa ce cei in cauza isi vor fi facut propria alegere se va observa cu usurinta tendinta generala de urmat . Fie majoritatea va dori invatamint ONLINE fie nu . Abia atunci se poate lua o decizie . Nu este de preferat o decizie politico- administrativa de forta .

    • „Dreptul la educatie” este UNIVERSAL (adica pentru TOTI cetatenii Romaniei)! Degeaba majoritatea ar vrea „invatamant online”, daca o „minoritate” (care, de fapt, e destul de maricica) n-are acces la asa ceva!

      • „pentru TOTI cetatenii Romaniei…”

        … Adică, nimeni nu îngrădește accesul la educație. Statul obligă cadrele didactice să susțină cursuri online, de la care nu pot exclude niciun elev. Ba. mai mult, se face prezența, cursanții sunt evaluați etc.

        Dacă din pricina lipsurilor materiale unii copii se îndepărtează de școală, acest lucru se petrece și la cursurile desfășurate fizic, în școli. România are o rată ridicată a abandonului școlar, inclusiv din pricina sărăciei.

        Apoi, cum administrează părinții puținele resurse pe care le dețin depinde, desigur, în bună măsură de familiile respective, iar discuții despre scopurile în care sunt utilizate alocațiile copiilor au mai fost în spațiul acestei platforme.

        În fine… Cunosc situația unor localități izolate din Franța unde accesul la Internet este cu adevărat dificil. Din acest motiv și pentru că nu au toți copiii posibilitatea să-și procure echipamentul necesar (un telefon mobil, adică), un părinte, sau elevul, merge zilnic ori la câteva zile, la primăria din localitate, de unde primește cursurile.

  3. Hai sa o zicem pe sleau; starea de urgenta permite anumite lucruri sa se intample la nivel central.

    Starea de urgenta nu se justifica in unele zone care sunt lipsite de pricol si pururi vor fi lipsite de pericol dar daca se scapa pasarica asta din mana oare unde va zbura ea??? asta este problema incomplet rezolvata pana la aceasta ora dar partea buna este ca se lucreaza la ea si pana pe dat X ora Y o sa iasa la lumina…

    Nu cred ca a existat nebunie mai mare expusa pe scara mondiala decat acest LOCKDOWN de tip chinezesc. Sigur ca este greu de controlat virusul dar sa transformi totul intr=o isterie de masa mi se pare o adevarata nebunie. Nu pot sa nu remarc ca au fost si mai sunt zone supuse atacului dar nene mai lasa-ne si pe noi sa traim aici, pe un picior de plai, pe o gura de rai ca nu s-a prabusit inca cerul peste noi… Sigur – vai de mama lor a celor din Suceava, dar unde nu e cap vai de madularele lor! Cu popa sau fata popa – finalul este scris la fel!

    Ciudat este ca situatia in sine in loc sa duca la re- normalizare prin simplificare ea ne duce la o exceptionalizare continua a absurdului cotidian din ultimele saptamani…

    Nu este loc de intors, poate de mers tot inainte, direct spre balamuc!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

… drumul spre iad al Papei Francis

... si-atunci aveti a ma ierta daca nu voi discuta acum nici alegerile din Romania sau din Statele Unite, nici Ziua Recunostintei,...

Țara noastră în termeni de destin*

In interviurile pe care le-am făcut în marginea recentului dialog epistolar cu Andrei Pleșu intitulat Despre destin, am fost întrebat în câteva...

Despre utopia energiei eoliene offshore a României

Actualul articol este generat de faptul că în proiectul de Strategie Energetică generat de MEEMA (aflat încă în discuție), precum și în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.