marți, mai 17, 2022

O solidaritate criminală

Moțiunea de cenzură de săptămâna trecută a fost un simplu exercițiu de digitație politică. Un semn, fără doar și poate necesar, că Opoziția politică parlamentară încă există, că nu a fost deocamdată total anihilată de tăvălugul PSD-ALDE care își dorește să facă din Parlamentul României o nouă Mare Adunare Națională.
Poate că e singurul lucru bun ce se poate spune despre respectivul gest politic.Textul Moțiunii era prost conceput, semănă mai degrabă cu un pamflet, un editorial, părea o simplă compoziție literară școlărească ce nu izbutea nici pe departe să dea adevărata măsură a dezastrului politic, economic și în planul imaginii externe a României reprezentat de guvernarea PSD-ALDE.
Așa după cum am subliniat în alte câteva comentarii anterioare, încă și mai dezastruos a fost modul în care PNL și președintele acestuia, dl. Ludovic Orban, au managerizat moțiunea, au negociat cu cei care, la o adică, le puteau aduce voturi.
Respingerea categorică a moțiunii (ca să treacă acesteia i-au lipsit vreo 66-67 de voturi ceea ce e imens în situația dată) a însemnat o gură de oxigen pentru Putere. Îndeosebi pentru Comisia Iordache care și-a continuat, în cel mai stahanovist mod cu putință, acțiunea de măcelărire a legilor justiției. Nepăsătoare nu doar la protestele Opoziției, ale adevăratelor organisme și organizații ale magistraților, nu la aplauzele iresponsabile ale creației artificiale a unei inse pe nume Gârbovan Dana, altminteri suspect de mult promovată de organismele de presă fidele puterii PSD-ALDE, ale manifestanților #rezist.
Acestora li s-au adăugat săptămâna trecută îngrijorarea exprimată de președintele Comisiei de la Veneția, dar și luarea de poziție comună a nu mai puțin de 12 ambasade din Capitala României ale unor țări aliate. Textul respectivei declarații comune intitulate Importante țări partenere fac apel la România să ia în considerare posibilul impact negativ al amendamentelor la legile penale a fost postat pe site-ul Ambasadei SUA la București. Drept pentru care, drept pedeapsă, caraghioasa, iresponsabila troică de la București, Dragnea, Tăriceanu, Dăncilă, a vboicotat recepția de Ziua Națională a SUA. Iar dl. Tăriceanu a mai emis și năstrușnicul panseu că ambasadorii țărilor occidentale nu știu cu e să trăiești sub amenințarea arestării. Nu știu fiindcă nu au comis matrapazlăcurile cum a făcut ilustra persoană a președintelui Senatului României.
Dacă artizanul celebrei Ordonanțe 13 de odinioară, analfabetul funcțional Florin Iordache, s-a dat de ceasul morții să scoată pe gură două, maximum trei fraze cât de cât articulate, spuse într-un dialect relativ asemănător limbii române literare, dând asigurări că nu ar exista nici un motiv de îngrijorare (cum să nu existe când, cu numai o zi sau două în urmă, a fost pusă crucea mortuară peste recuperarea extinsă a prejudiciilor aduse de politicieni?, președintele Comisie juridice din Senatul României, dl. Șerban Nicolae, a mai făcut o demonstrație de anti-diplomație, dispreț, aroganță politică. De mitocănie politică în lege. Pelticul, și la propriu, și la figurat, jurist de frunte al PSD, corigent la disciplina „Bun simț politic” dar și la bun simț tout court, a minimalizat semnalul, a încercat să îl ia în derâdere, să îl trimită în derizoriu, arătând astfel că puțin îi pasă de apartenența României la valorile europene și euro-atlantice. Totul cu numai trei zile înainte ca România, prin prim-ministrul Viorica Dăncilă să devină parte în troica de conducere a UE și la șase luni distanță de la momentul în care țara noastră va prelua președinția Uniunii.
Atitudinea d-lui Șerban Nicolae, care imită întru totul pe aceea a funcționarilor de rang înalt din aparatul politic și diplomatic al regimului comunist, (nu își exprima același ins cu ceva vreme în urmă disprețul față de rezistența anti-comunistă?) nu este una izolată. Ea reflectă perfect, întocmai, linia și directivele partidului, recte ale lui Liviu Dragnea. Căruia puțin îi pasă de dezastrul pe toate planurile spre care se îndreaptă România.
Dragnea se vrea scăpat, salvat de perspectiva închisorii cu prețul sacrificării țării. Jalnic e că i se asociază un întreg partid. E vorba despre o solidaritate criminală.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Organizații profesionale precum UNJR sunt necesare, chiar dacă sunt nereprezentative, pentru legitimarea demersurilor actualei coaliții de guvernare de distrugere a statului de drept și siluire a justiției. Cozile de topor sunt întotdeauna eficiente.

    Apoi, ce ar fi putut fi negociat de inițiatorii moțiunii de cenzură cu tâlharii? Am mai citit astfel de critici la adresa lor, dar niciunul dintre autorii lor nu explică ce ar fi trebuit să li se propună membrilor PSD-ALDE-UDMR pentru susținerea moțiunii. Autonomie teritorială pentru maghiari, salvarea de condamnările penale care îi amenință pe parlamentarii cercetați? Pentru că doar astfel de promisiuni ar fi putut să le schimbe votul.

    Cleptocrația românească a adus țara noastră în condiția unui stat de tip mafiot. Aceasta este realitatea. Or, cu membrii sau reprezentanții oligarhiei nu se poate negocia ca ei să părăsească de bunăvoie puterea și să fie instaurată domnia legii. Este absurd!

      • Victor L a fost aparator indarjit al familiei Basescu. Ani de zile. Botoasa, Udrea, Mircea, el insusi la Mihaileanu si flita, the works. Poate n-o fi toata tara, dar unii sunt.

        • Trosc, Mariţo!
          Se pare ca si @ Zev este roman hoţ, altfel nu s-ar fi sesizat :P
          Tu cu cine tineai? cu Nastase, Geoana, Antonescu , Ponta? daca nu-l sufereai pe Basescu?

Dă-i un răspuns lui marcel Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro