”Nu vă încredeți în boieri, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire. Ieși-va duhul lor și se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.”
Psalmul[1] 145/146: 3 și 4
Ora 22 și 32 de minute la Clubul Colectiv din București, în seara zilei de 30 octombrie 2015. Concertul trupei rock Goodbye to Gravity este în plină desfășurare și vine momentul efectelor pirotehnice. Artificiile ard spectaculos pentru 10 – 15 secunde. La 7 secunde după ce focul de artificii se consumase, Andrei Găluț, solistul trupei, observă flăcări pe unul din stâlpii scenei și cere un extinctor cu care să fie stinse flăcările.
Un extinctor a fost adus din camera unde acestea erau depozitate, dar a fost prea târziu, pentru că în alte 4 secunde flăcările ajunseseră la tavan. În 153 de secunde avea să se încheie totul și 64 de tineri[2], care și-au dorit o seară agreabilă alături de muzicienii pe care îi preferau și-au găsit sfârșitul în infernul din club.
Raportul întocmit de Institutul specializat din Petroșani, INSEMEX, avansează în concluziile sale ipoteza că scânteile rezultate în cele 10 – 15 secunde de foc de artificii au reușit să aprindă materialul din care erau confecționați bureții de antifonare ai stâlpilor scenei, de la care incendiul s-a extins către tavanul încăperii, transformată în sală de concerte, fără a avea însă toate avizele de la autorități, tocmai din cauză că nu prezenta siguranță la incendii.
La tavan flăcările s-au propagat cu 2,3 metri pe secundă, pentru că acesta era căptușit cu poliuretan și decorat cu lemn. Poliuretanul se autoaprinde la 300 oC. În momentul în care incendiul cuprinsese tavanul în cvasi-totalitatea sa, temperatura ajunsese deja la 1000 oC, iar de la 1 metru în sus temperatura în incintă ajunsese la 600 oC. Participanții la concert încep lupta pentru supraviețuire, pentru că răstimpul scurt în care tavanul a luat foc și flăcările au început să curgă peste participanți i-au luat pe toți prin surprindere.
Tinerii se bulucesc la ieșire, este forțată și o a doua ușă care, odată deschisă, amplifică tirajul de aer. Anterior, concentrația de monoxid de carbon (CO) crescuse de 2000 de ori și focul se temperase, din lipsă de oxigen (O2). Dar temperatura era încă ridicată. Când tirajul de aer a adus aport de oxigen incendiul s-a amplificat și a consumat ce mai era combustibil în tavan, pe pereți, de la 1 metru în sus. Apoi s-a stins de la sine. Totul, repet, a durat, după cum ne explică specialiștii INSEMEX, 153 de secunde.
În acel moment oamenii au început să apeleze la autoritățile statului, cerând ajutor pentru cei care puteau și ar fi trebuit să fie salvați. Ministrul sănătății, Nicolae Bănicioiu – acum membru fondator al partidului Pro România, alături de fostul premier Victor Ponta -, secretarul de stat Raed Arafat, în continuare pe aceeași poziție și în actualul guvern Dăncilă, dar și medicul Ioan Lascăr – acum trimis în judecată pentru corupție, în legătură cu achizițiile destinate Secției de tratare a arșilor de la Spitalul Floreasca – au asigurat opinia publică românească de faptul că se acționează competent pentru salvarea vieților celor grav răniți într-un club care a funcționat pentru că autoritățile corupte ale statului român – primăria sectorului 4 a Bucureștiului, personal fostul primar Cristian Popescu-Piedone și Inspectoratul pentru Situații de Urgență – au permis acest lucru.
Un raport ulterior al Corpului de Control al Guvernului a pus în evidență faptul că intervenția de urgență în urma incendiului de la clubul Colectiv din București din seara de 30 octombrie 2015 a fost în mare parte o acțiune necoordonată, cu elemente de improvizație a autorităților[3]. Secretarul de stat Raed Arafat a contestat – se vede cu succes – concluziile raportului Corpului de Control al Guvernului[4].
Nu doar politicienii au căzut examenul legat de tragedia din Clubul Colectiv, ci și Biserica Ortodoxă Română. Mai întâi au încercat să se delimiteze de necesitatea unei misiuni care să vizeze tragedia, pentru că în cauză era un club de muzică rock, unde un bun creștin n-ar avea ce să caute, iar apoi, constatând dezastrul de PR pe care l-a provocat prima reacție s-au bulucit să organizeze slujbe de pomenire și să participe la înmormântarea unora dintre victime. Din nefericire, atitudinea s-a dovedit plină de ipocrizie, patriarhul Daniel reușind să dovedească cu prisosință, prin atitudine, acest lucru[5].
Trei ani mai târziu, tragem linie și vedem că:
(i) Singurul care a plătit un preț politic pentru Colectiv a fost Victor Ponta, fostul premier. Constatăm însă, din mărturisirile sale recente, că de fapt demisia sa a fost un calcul politic ipocrit și o păcăleală pe care i-a administrat-o Liviu Dragnea, care s-a folosit de moment pentru a se cățăra în funcția de președinte al PSD, călcând inclusiv peste credincioasa sa colaboratoare actuală Rovana Plumb;
(ii) Nici Victor Ponta, nici Liviu Dragnea, nici Raed Arafat, nici Nicolae Bănicioiu, nici Patriarhul Daniel, nici Ioan Lascăr… și lista poate continua nu consideră tragedia de la clubul Colectiv altceva decât un moment stânjenitor și neglijabil. Prin urmare nu au luat în calcul (PSD și guvernul Dăncilă cu certitudine nu au făcut-o, iar premierul a dovedit acest lucru când presa i-a solicitat o declarație despre subiect) să piardă nici măcar o jumătate de oră pentru a depune o coroană de flori la locul ce se dovedește a fi tragicul monument al corupției generalizate din țara noastră;
(iii) Nu s-a schimbat nimic în gestiunea situațiilor de urgență. Dacă domnul secretar de stat Raed Arafat crede că lucrurile stau altfel, îi voi oferi câteva argumente contrare în ceea ce urmează. În schimb, doamna ministru al sănătății, Sorina Pintea, preferă să adopte o poziție cinstită – în mod remarcabil, și subliniez acest lucru – și recunoaște că: ”În acest moment, avem fiabile 11 paturi. Nicio țară din Europa nu poate să trateze un număr atât de mare de victime cum a fost la Colectiv – și sper să nu se întâmple niciodată, atunci cu siguranță trebuie să apelăm la ajutor extern.”
Să revenim puțin la domnul Raed Arafat. Autoritățile au organizat recent cel mai mare exercițiu de salvare din Uniunea Europeană, numit SEISM2018, menit să contureze reacția autorităților în caz de dezastru major. Concluziile exercițiului au fost trase de secretarul de stat Raed Arafat, principalul coordonator al celor cinci zile de exercițiu, care a menționat, printre altele:
”Chiar dacă nu a fost perfect, a fost extraordinar de bine, am identificat unele lucruri de îmbunătățit împreună cu primăria, pe anumite fluxuri, dar ce s-a făcut a fost fără precedent și într-adevăr, ne-a permis chiar să fim mulțumiți și să spunem că, uite, tot am auzit că putem să îl facem acolo – l-am făcut și există. Toate aceste lucruri, dacă ne-au arătat un aspect, este cum putem să lucrăm împreună și cum trebuie să o facem normal. Și aici iar vreau să comentez un lucru pe care l-am citit astăzi și l-am auzit, că noi am găsit un singur lucru care nu e bine, că e birocrație. Nu e adevărat. Eu am menționat un punct, dar vă garantez că vor fi cel puțin încă o sută de puncte de îmbunătățit. Dar poate că sunt încă 50 de puncte de lecții învățate pozitive, pe care o să le însușim și mai bine și o să le fixăm și o să facem să fie întotdeauna statuate, că așa trebuie să fie.”
Pe de altă parte, Institutul Național pentru Fizica Pământului comunica public în legătură cu exercițiul SEISM2018, la care a participat nemijlocit și având un rol important în gestiunea intervențiilor la cutremurul principal și replicile următoare, conform scenariului, următoarele aspecte legate de scopul exercițiului:
”Folosim prilejul exercițiului SEISM2018, ce se desfășoară la nivel național în perioada 13-17 octombrie, pentru a sublinia rolul pe care INFP îl are în cazul producerii unui eveniment seismic major in România. Începem prin a menționa una dintre cele mai importante misiuni ale institutului definită și prin Programului Național de Management al Riscului Seismic ′…culegerea și transmiterea datelor în timp real pentru informarea operativă a factorilor de decizie în cazul producerii unui cutremur puternic…′ Acest lucru ne poziționează, pe desfășurătorul operațiunilor declanșate odată cu producerea unui cutremur puternic, la timpul 0. Urmează o derulare a acțiunilor interne, prin care se generează în mod automat, semi-automat și manual parametrii de bază și produse avansate, după un grafic de timp.”
Și a venit o altă zi de octombrie, la 3 ani după tragedia din Colectiv, când în Zona vulcanică Vrancea s-a produs un cutremur de 5,8 grade pe scara Richter și intensitate de 6 grade pe scara Mercalli. Am aflat de la specialiștii Institutului Național pentru Fizica Pământului că acest seism s-a produs la ora 03:38:11 în județul Buzău, localizat manual pe coordonatele lat. 45.6049; long. 26.3986, la adâncimea de 151km.
Între unda principală a seismului (P) și cea secundară (S), dar care poartă 75% din energia mișcării telurice, s-au scurs între 20 și 22 de secunde. Institutul a transmis informația de avertizare către toată lumea, dar sistemul RO-ALERT nu a difuzat-o mai departe nici în răstimpul dintre undele P și S și nici după încheierea cutremurului. Nu a difuzat nici date despre replicile cutremurului, care au fost două: una la ora 05:48: 57 și a doua la ora 17:46:35.
Cu o energie demnă de un scop mult mai nobil, secretarul de stat Raed Arafat a ținut să ne explice la toate televiziunile la care a putut să ajungă duminică (adică în 28 octombrie ac.) de ce RO-ALERT nu trebuia să transmită o alertă sau informații despre cutremur. Să ne convingă de faptul că rostul sistemului nu este acela de a ne avertiza despre producerea unui cutremur. Printre altele și pentru că cetățeanul român este needucat într-ale comportamentului în caz de cutremur.
Gheorghe Mărmureanu, cel care și-a petrecut o viață de profesionist în apropierea fenomenului, a pus însă la îndoială motivațiile lui Raed Arafat. În opinia sa sistemul putea transmite informații folositoare românilor, pentru că, de fapt, acesta ar trebui să fie scopul RO-ALERT și așa începe educarea publicului pentru ca acesta să înțeleagă cum să se descurce în astfel de situații și cât de mult să se bazeze pe autorități.
Altfel spus, Gheorghe Mărmureanu a formulat o opinie la care cred că ne-am gândit cu toții: ne putem baza pe autorități și pe o reacție rapidă din partea lor, sau nu? Fie ea și un calup de mesaje post-factum pe RO-ALERT, de tipul: ”S-a produs un seism de intensitatea cutare… Verificați dacă… În această situație trebuie să… Sunați la dacă aveți probleme la…” etc.
În schimb, Raed Arafat s-a precipitat să îl contrazică pe Gheorghe Mărmureanu. Și cred că mai toată lumea a înțeles de ce face parte din guvernul Dăncilă, deși i-a mers vestea că este un profesionist. Cred că această etichetă lipită de CV-ul lui Raed Arafat este pe cale să se estompeze sub excesul de politicianism și recursul tot mai des la ipocrizie. Sper să nu am dreptate, dar ce șanse sunt?
În final, mărturisesc că am scris acest articol și în memoria lui Radu Sienerth, un tânăr din Petroșani din generația copiilor mei, ce avea viitorul în față, dar a pierit în spital. Tatăl său, Valeriu Sienerth, pe care am avut ocazia să-l cunosc personal, iar acum îi transmit nesfârșita și amara mea părere de rău pentru nedreapta pierdere pe care familia sa a suferit-o, dezvăluia presei o incredibilă poveste despre adevăr și minciună, despre corupția care ucide:
”Doctorul Lascăr ne-a zis că dacă l-am duce în Unitatea de Arși nu am mai avea acces la el. De fapt, nu era deschisă! Știam și m-a supărat că mă ia de prost. Lui Radu i-au montat la Toxicologie un pat dedicat pentru noua secție de arși. Atunci am tras aer amar în piept. Ne-a fost clar că secția nu e deschisă și că Radu va rămâne la toxicologie. Un mare ars stătea alături de pacienți vegheați de poliție. (…) Oamenii drogați se trăgeau de legături în aceeași sală cu el. Radu îi vedea, dar nu putea mișca decât ochii. Clipea mai des, era speriat, îi citeam asta din priviri. Ceea ce am suferit în acel spital nu voi uita niciodată. Nu mă refer la medici, deși și asta e de discutat, ci la șefi și la organizare. Și arăt cu degetul, nu mi-e rușine s-o spun, lipsa aproape generală de umanitate. Unii din personal sunt pur și simplu abrutizați. (…) La ATI Toxicologie, într-o seară, Radu răcește. ′Viroză respiratorie′. Starea i se agravează. Părinții susțin că erau geamurile deschise mereu în salonul de ATI, unul nespecializat pentru îngrijirea arșilor. Am zis că sparg zidurile cu capul!”
În ziua de 26 martie 2015 Radu Sienerth ne-a părăsit pentru totdeauna. Dumnezeu să-l ierte! Și să ne ierte și pe noi că, iată, la trei ani după tragedia din Colectiv, în România guvernată de coaliția PSD – ALDE lucrurile stau și mai rău.
[1] Al lui Agheu și al lui Zaharia
[2] https://www.mediafax.ro/social/tragedia-din-colectiv-cine-sunt-cele-64-de-victime-care-au-murit-in-urma-incendiului-artisti-fotografi-jurnalisti-olimpici-si-studenti-straini-printre-cei-disparuti-galerie-foto-14878395
[3] https://evz.ro/raport-al-corpului-de-control-in-cazul-colectiv-autoritatile-nu-s-au-coordonat-planul-rosu-de-interventie-nu-a-fost-declansat-imediat-din-cauza-birocratiei-au-fost-prea-putine-cadre-medicale-din-cauza-salariilor-mici.html
[4] https://www.mediafax.ro/social/raspunsul-lui-arafat-la-raportul-corpului-de-control-in-cazul-colectiv-procedura-de-declansare-a-planului-rosu-a-fost-respectata-15161184
[5] https://www.dcnews.ro/patriarhul-daniel-reac-ie-nea-teptata-in-cazul-colectiv-video_488392.html
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Citeam alaltaieri intr-un articol de Mirel Curea ca, citez, „În urmă cu câteva zile, Colectiv GTG 3010, asociația celor care au avut de suferit în mod direct în urma tragediei, victime ale incendiului, rude ale morților și răniților, anunță că va organiza un „Marș al chitarelor”: „La sfârșit de octombrie să cântăm împreună!”.”
Stie cineva cind si unde va avea loc acest marș al chitarelor?
Domnul Felea?
@M Răchită
A avut loc ieri, pe traseul Piața Unirii – Clubul Colectiv, începând cu ora 19.30.
Păcat ca acest Raed Arafat s-a manjit cu rahatul neo comunist. Este incredibil …la inceput a facut un lucru bun prin înființarea SMURD insa astazi este in gratiile acestui guvern. Un mincinos care ar trebui sa raspunda pentru tragedia de acum 3 ani.
Sincer va spun, cred ca trebuie sa facem ceva…trebuie sa luptam cu alte arme impotriva acestor penali…
S-a vorbit mult despre incapacitatea autoritatilor de a face fata unei astfel de situatii.
Mi-e greu sa gasesc ceva ce nu s-a spus.
As vrea doar sa spun ca ar fi bine sa ne iubim copiii. Acum, romanii nu si-i iubesc. Deloc. De fapt, sentimentele fata de copiii ar trebui sa se traduca in fapte, nu sa fie doar afirmate.
Fiecare dintre cei responsabili de tragedie ar trebui sa se puna macar 5 minute in locul parintilor celor ce au suferit la Colectiv. Sa incerce sa vada prin ochii lor, sa simta prin sufletul lor. E hazardat, dar ar putea macar sa incerce.
Nu mostenim Pamantul. Nu halba de bere, halca de friptana si televizorul cu ecran mare reprezinta natura noastra umana.
Astfel de sentimente fata de copiii noi nu avem. Nu ne pasa de ei. Deloc. Ne pasa de noi, de conformtul si de salariul nostru, de masina noastra, de perdelele si smartphonul nostru. Ne pasa de „ale noastre”, nu de ale lor. Adica nu de ale copiilor.
Si copiii astia de care noua nu ne pasa ajung tineri. Si atunci noi ii ardem de vii, ii batem cu ciomege, ii gonim cu gaze din tara.
Ii tampim in scoli de tampire pentru un k… de salariu si pentru un k… de „prestigiu” intr-o functie publica. Asia suntem noi, nu e vorba despre nimic altceva decat despre un cumplit egoism.
Daca ne-ar pasa de ei, ar fi simplu. E asa de simplu de fapt, incat nici nu ne mai dam seama ca ne ia de 10 ori mai mult timp sa discutam despre de ce nu putem face, decat ne-ar lua chiar sa facem ceva.
Dar ca sa facem, trebuie sa lasam halba din mana, sa luam ochii de pe smartphone si sa ne uitam in jurul nostru si spre viitor.
Dar asta nu se va intampla. Ni se pare suficient sa criticam conducerea si sa compatimim parintii. Desi, cred ca e clar pentru oricine ca nimeni nu isi poate imagina cu adevarat ce simt parintii tinerilor de la Colectiv.
====
Nu vreau sa scriu despre nimic administrativ sau politic.
Vreau doar sa spun ca toate trec, dar relatia dintre parinti si copiii ramane. Chiar atunci cand, din pacate, copiii nu mai sunt decat in vise. Ne dam seama de importanta acestor sentimente doar atunci cand nu mai avem cu cine le impartasi si cateodata din pacate nici atunci.
@Dedalus ai atins un punct sensibil aici. In opinia mea, cred ca multi părinți doresc sa-si „modeleze” copiii dupa conceptiile lor despre viata, fortandu-i astfel pe copii sa împlinească visele adulților, precum si tot ceea ce ei n-au fost in stare sa faca. Părinții uita ca acesti copii ai lor nu au venit pe lume pentru a le satisface lor anumite doleante si pentru a le vindeca frustrările lor. Acesti tineri gandesc simplu si realizeaza ce este bine pentru viata lor. Nu au creierul indoctrinat de 45 de ani de comunism si nu au teama sa ceara normalitate si o tara decentă. Asta doresc ei insa se izbesc de mentalități incompatibile cu lumea occidentala, care pot sa-i ucidă, asa cum au fost ucisi si cei din Colectiv. Sansa noastra la fericire s-a dus demult, din anii 90. Acesti parinti de care vorbesti trebuiau sa construiască viitorul inca de a doua zi dupa Revolutie. Au avut la dispozitie 30 de ani.
Ma intorc la crunta realitate (desi mi-as dori sa mai stau pe meleaguri emotionale).
Situatia Romaniei de astazi este similara cu cea a Romaniei din ’87 – ’89. Doar ca astazi amenintarile nu mai sunt concentrate cum au fost in comunism.
Este hazardat sa crezi ca in trei ani in care a fost schimbata legislati (89-91) s-au schimbat si reglajele sociale. Ele doar s-au adaptat, pana astazi. E in firea lucrurilor sa incerci mai intai adaptarea si apoi schimbarea.
Astazi, adaptarea si-a epuizat potentialul. Solutiile individuale au devenit imposibile. Prin urmare soccietatea va face un pas in directia schimbarii. Stiu ca schimbarea asta e un cliseu, dar nu putem sa evitam procesele sociale doar pentru ca indelungata utilizare improprie a unui termen l-a facut necredibil.
Anul 1989 a insemnat Revolutia de la Comunism la Socialism, trecand printr-o scurta etapa nestructurata (usor de confundat cu capialismul). Acest socialism s-a epuizat. Nu mancam caini si pisici cum vace venezuelenii, dar asta numai pentru ca UE nu are chef de gestionat 15 milioane de infometati.
Urmeaza, cu necesitate, trecerea de la Socialism la Capitalism. Generatia care a sustinut socialismul post 89 este spre sfarsit , in maxim 10-15 ani va disparea cu totul.
Societatea a avansat in Romania, este capitalista prin faptul ca este posibil sa fie asa. Insa calea mai usoara a plecarii in alte state epuizeaza constant rezerva de antreprenori a Romaniei ca si multe alte zone esentiale pentru economia de piata.
Dar si acest fenomen migrator se apropie de saturare. Nu mai sunt nici posibilitati in alte state (in principal pentru ca romanii sunt din ce in ce mai incompetenti, produs al educatiei catastrofdale) si din multiple alte motive.
Prin urmare, as spune ca a inceput acumularea tensiunii sociale in Romania. Statul nu mai corespunde societatii si asta nu poate continua intr-un regim care nu e autoritar.
Adica, as spune ca 89 a fost o etapa, acum depasita. Urmeaza trecerea statului socialist in stat liberal. Cine si cand va face asta, nu stiu, dar sper ca se va intampla repede. Daca nu, alternativa este comunismul (adaptat – paote fi numit si populaism sau socialism democratic). Din simplul motiv ca ori raspunzi tensiunii ori i te opui cu o alta presiune.
Nu as lasa insa acest proces doar in voia sortii si a revoltei tinerilor. Presiunea sociala se cere canalizata. Masele zdrobesc, dar nu schimba.
In 89 în Romania a avut loc o „revolutie” anticomunista rezultata din perestroika rusa, deci produsa din interiorul sistemului si nu facuta de catre popor, asa cum a putut sa se intample in tarile fost comuniste din centru Europei. Romanii, ei insisi, mai au de facut revolutia antirusa pentru a se putea dezbara cu totul de sub dominatia imperiala rusa si a-si construi un destin propriu. La aceasta munca se pare ca se inhama astazi si Ucraina. Nu este usor sa fii independent, sa fii liber, sa-ti iei soarta in maini si sa o domini. Romania trebuie sa inteleaga ca este europeana, complet europeana si ca trebuie sa-si intoarca fara regret privirea dinspre est. Totalmente. Este posibil, cu inteligenta, cu inventivitate, cu tehnologie noua, chiar si tehnologie militara, cu politica mereu treaza si desteapta, etc. Este posibil. Rusia trebuie tinuta de o parte atata timp cat nu-si schimba atitudinea fata de tarile din jur, Rusia nu cunoaste decat forta (le taiem gazul), Rusia nu este o civilizatie. Asta trebuie sa inteleaga Romania si in sfarsit sa faca politica necesara in acest sens. Pentru ca altfel la ce ajungem? Pai ajungem la ce descrieti in comentarii, adica la societatea ruseasca actuala. Fara justitie, fara presa libera, cu dictatori gen Dragnea, pe deasupra si penali, in fruntea Parlamentului, cu inculti gen Teodorovici la ministerul finantelor, cu prim ministru marioneta (Medvedev) in mana sefului de partid majoritar. Imagine de societate trasa la indigo pe imaginea societatii rusesti. Asta este realitatea societatii romanesti de astazi la 30 de ani de la caderea comunismului estic.
De acord cu paralela. Doar ca inlatuararea „penalilor” pe calea justitiei si a inclutilor pe cale votului nu va conduce automat la trecerea Romaniei la capitalism.
Fara o clara asumare a acestei treceri de la socialism la capitalism, vom inlocui socialismul „pitecantropic” cu un neomarxism ceva mai luminat (unii l-ar numi progresivism, dupa terminologia SUA, dar cuvantul are in romana conotatii pozitive asa ca ma feresc de el).
Eu insist asupra acestei nevoi de reforma structurala spre un stat liberal pentru ca numai ea poate sa asigure dezvoltarea. Din pacate, pentru o majoraitate a electoratului ce se exprima, solutia apare in mod eronat ca fiind cosmetizarea socialismului actual. Adica, un fel de „comunism luminat”, o utopie a unei oranduiri in care exista numai bogati, toata lumea e cinstita samd.
Exista, dupa mine, o imensa inghetare in constatare. Iar actiunea se rezuma la a avea o justitie curata. Din pacate, o justitie curata in socialism este o mare naivitate. Inevitabil, socialismul va confisca justitia. Pot fi episoade de „curatenie” dar rapid incheiate. Cand a inceput miscarea anticoruptie am spus ca ea va dura daor o perioada si ca perioada respectiva trebuie folosita pentru a inlatura cauzele coruptiei. Nu s-a intamplat asa.
Acem nevoie de un alt stat si din nefericire altfel nu se poate. Nu pentru ca as spune eu cine stie ce minunatii, ci pentru ca asa se intampla in toata lumea.
Cand am fost primiti in UE, nu indeplineam criterii de membru. Dar s-a mers pe ideea „acceptarii politice” in speranta ca lucrurile se vor imbunatati cu ROmania in UE mai bine si mai repede decat cu ROmania in afara UE. Nu stiu daca a fost asa, dar noi incanu avem un stat de drept rezilient, nu avem o economie care sa reziste competitiei.
Cred ca ar trebui sa ne comportam ca si cum ar trebui sa fim primiti membri ai UE din nou .
Domnilor, lucrez in sistemul de urgente. Mai exact, intr-o UPU. Din pacate stiu ce spun…
Fara cuvinte mari sau cu deviatii alarmiste: in caz de catastrofa majora in Romania, vom fi incapabili logistic si uman sa facem ceva. Va functiona un singur principiu: cine are zile…