marți, mai 17, 2022

O suta de ani de comunism…

Proiectul totalitar leninist s-a constituit pe mai multe dimensiuni: politică, economică, morală, naţională, culturală şi antropologică. Esenţială în această obsesivă inginerie socială era replăsmuirea condiţiei umane, construirea unei noi specii. Exaltarea Omului Nou o întâlnim deopotrivă la Lenin, Stalin, Troţki şi Buharin. Politic, pentru Lenin şi acoliţii sai, era necesară distrugerea pluralismului şi a statului de drept. La fel, piaţa liberă şi proprietatea privată erau demonizate şi trebuiau distruse. Individul dispărea ca persoană morală şi juridică, devenea parte a unei colectivităţi amorfe şi totalizante.


Bolşevismul adaugă ceva cu totul nou mitologiilor revoluţionare ale secolului al XIX-lea: incluziunea puterii într-un tip de reprezentare care defineşte partidul ca entitate magică. Slăvirea statutului predestinat al partidului împreună cu insistenţa maniacală asupra formelor conspirative de organizare („celulele” revoluţionare) şi cu un cult al înregimentării fanatice au generat o nouă formă de radicalism politic, ireconciliabil cu tradiţia liberală individualistă occidentală sau, cel puţin în această privinţă, cu socialismul democratic (liberal) anti-autoritarist. Iuri Piatakov, unul dintre favoriţii lui Lenin din generaţia mai tânără a vechii gărzi bolşevice, a exprimat această identificare cu partidul în cei mai dramatici termeni: „Da, voi considera negru un lucru pe care l-am simţit şi l-am considerat alb, de vreme ce în afara partidului, în afara acordului cu partidul nu există viaţă pentru mine.” Este executat în 1937 în urma celui de-al doilea proces-spectacol (show trial) de la Moscova…

Absolutismul ideologic, sacralizarea scopului suprem, suspendarea facultăţilor critice şi cultul liniei de partid ca expresie perfectă a voinţei generale au fost încorporate în proiectul bolşevic original. Subordonarea tuturor criteriilor morale convenţionale faţă de scopul suprem al obţinerii unei societăţi fără clase a constituit principala problemă a leninismului. Faza stalinista a exacerbat ceea era de-acum acolo, în angrenajul instituţional şi amoral al leninismului.

Ce rămâne din aceasta utopie genocidară şi liberticidă după un veac? Economic, sovietismul a capotat lamentabil. Nu s-a născut o societate fără clase, ci o profitocraţie abuzivă, rapace, ineptă şi parazitară. Politic, individul a fost infantilizat, partidul bolşevic a fost motorul unui sistem dictatorial întemeiat pe minciună, cinism şi duplicitate. Problema naţională nu a fost rezolvată, imperialismul rus a continuat să fie hegemonic. Moral, cum scria Leszek Kolakowski, este vorba de un teritoriu al ruinelor mişcătoare, de un cimitir de iluzii trădate şi abandonate.

În locul emancipării promise în octombrie 1917, a prins fiinţa un sistem terorist a cărui esenţă este concentrată în acronimul GULAG. Iniţial acceptată (în chip condiţionat), avangarda artistică a fost asfixiată şi distrusă. În numele „ateismului ştiinţific”, s-a purtat un permanent război împotriva religiilor tradiţionale. În momentul în care au proclamat superioritatea asa-zisei dictaturi a proletariatului în raport cu detestata democraţie burgheză, Lenin şi Trotki, liderii revoluţiei, au deschis porţile spre cele mai teribile forme de samavolnicie. Întregi categorii sociale şi etnice au fost anihilate. Statul sovietic a fost, pe întreg parcursul existenţei sale, unul lipsit de legitimitate. Aşa s-a născut, aşa s-a stins din viată.

Putinismul nu face decât să încerce să prelungească aceste macabre moşteniri nu atât instituţional, cât mai ales prin metodele criminale inventate şi practicate de bolşevici…

(Articol transmis la postul de radio Europa Libera)

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

    • Am publicat masiv pe acest subiect, inclusiv cartea mea „The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century” (University of California Press, 2013). Scriu mereu in engleza pe pagina mea FB. Iata o postare de acum cateva zile: „Lethal ideas: Exalting „the Leninist hypothesis” and the Bolshevik revolution as reference points for a rejuvenated Left is both cynical and absurd. It is morally despicable. How many times do we need to repeat what Bolshevism meant for Russia and to the other „Soviet Republics” (as Boris Souvarine noticed, they were neither Soviet, nor Republics)? Borrowing the title of a famous book by the great historian Norman Cohn about the poisonous „Protocols of the Elders of Zion,” the Leninist hypothesis was a warrant for genocide…” Textul de mai sus este inclus in prezentarea pe care o voi face la o conferinta pe care o organizez luna aceasta la University of Maryland.

      • Sunt atatia care habar nu au sau mai rau stiu altceva despre comunism ca te apuca groaza. Ar trebui sa ajunga aceste cunostinte la cat mai multi, incluziv in engleza. Am intalnit, in universitate americana (minora, DeSales), citat din Marx prezentat la curs de etica si trebuie sa accentuez necesitatea de raspandiri cunostintelor despre comunism.

      • Va multumesc frumos pentru raspuns domnule profesor Tismaneanu, voi indica cartea Dumneavoastra ca lectura obligatorie pentru cativa dintre prietenii mei din vest, care inca mai au o imagine naiva asupra comunismului. Nu atat de naiva ca in anii 60, insa inca departe de adevar.

  1. Comunismul mi-a fost „alaturi” de cum am deschis ochii, si am inceput a merge copacel, maiculita Doamne, pina in decembrie `89 cind mi-a trimis citeva gloante pe la urechi (am avut noroc, un tinerel de linga mine, NU. O strada din oras ii poarta numele celei ce-a fost „7 Noiembrie”).
    De atunci am inceput sa nu mai judec/sa nu mai vad lumea doar in alb si negru.
    Era prea urita.
    Dar nu prea se poate; ori esti cu noi, ori esti impotriva noastra inca traieste.
    Chiar aici pe Contributors exista ori un cerber admin ori autori care iti cenzureaza opinii nevinovate. Nu corespund cu ale lor, detinatorii adevarului absolut.
    Si e atit de descurajant sa nu-ti poti exprima opiniile nici azi.

    „Revigorant”, daca e adevarat :P
    „– „Potrivit studiului, efectuat de Institutul de sondare a opiniilor YouGov şi de Fundaţia memorială a victimelor comunismului, cu sediul în Washington, D.C., 44% dintre tinerii americani cu vârste de până în 35 de ani ar prefera un sistem socialist, 42% unul capitalist, 7% ar vrea un sistem comunist, iar alţi 7% unul fascist.””

    • Comunismul a esuat si practic si teoretic fiind ca si un perpetuum mobile imposibil de aplicat fiintei umane si incorect economic. Capitalismul cel mai rau sistem dar altul mai bun nu cunostea(cred ca Churchil) evolueaza lent sau inexorabi spre ala ma bun care exista si care este Calea a treia(vezi miscarile referitoare la UBI(venitul de baza neconditionat ) care insa din pacate nu este inteles de cei care-l propaga in esenta sa teoretica decurgand cu necesitate din principiile caii a treia.

  2. Iar domnul V. Putin nu face decat sa prelungeasca aceasta agonie si, in marea sa dorinta de hegemonie sa controleze lumea democratica si libera si s-o destabilizeze constant, intr-un mod „hibrid”, eficient si „modern”, prin colaboratorii sai de nadejde infiltrati in toate institutiile statelor.
    Comunismul nu a adus nimic bun umanitatii decat teroare, teama, saracie si imoralitate. Un imens desert din care scapa cine poate.

  3. @Prof. Tismaneanu Ca de obicei ma bucur sa va citesc textele. Stiu ca subiectul este prea complex pentru acest tip de articol dar nu sunt intru totul de acord cand vorbim de o continuitate URSS – Putin.

    Aron ii numeste in mai multe reprize pe bolsevici „iacobinii care au reusit”, doar ca noi stim astazi ca proiectul bolsevic a esuat. Putin nu e un continuator al URSS-ului, in primul rand pentru ca tocmai ceea ce identificati in articol drept coloana vertebrala a bolsevismului ii lipseste lui Putin -partidul si mistica sa. Putin este mult mai aproape de un restaurator al tarismului decat de un urmas al lui Lenin. Dughin nu are nimic din Lenin sau din Buharin, coordonatele politice sunt cu totul altele : autocratie, suveraneitate, ortodoxie. Retorica regimului Putinist este mai aproape de Gentile decat de Marx. Granita intre valoare si non-valoare nu mai e partidul ci statul iar statul e Putin.

    Alta diferenta : politica externa nu mai vizeaza internationalizarea revolutiei si de altfel nici nu mai dispune de reteaua partidelor infratite si a tovarasilor de drum. Reteta e una mult mai clasica – imperiala, tarista, bizantina pana la urma. Pan ortodoxie si anti-occidentalism. In nici un caz nu se duce razboi religiei traditionale ci, exact cum prevedea Huntington, religia pravoslavnica redevine un instrument al puterii imperiale.

  4. nu sunt de acord cu Victor L…comunismului nu mai trrebuie sa-i dai nici o sansa…VictorL , de fapt a vrut sa spuna ca ceva bun gasesti in comunism, dar i-a fost jena sa afirme acest lucru si-a ocolit-o prin niste sondaje.

  5. Comunismul nu a disparut, el se reincarneaza sub ochii nostri in ideologia corectitudinii politice. Mediile universitare americane sunt deja infestate. Marx e razbunat!

Dă-i un răspuns lui Maria Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro