O ţară nemulţumită şi din ce în ce mai interesată de politică

IRES a făcut un experiment interesant, repetând într-un sondaj efectuat în septembrie 2012 multe din întrebările formulate într-un alt sondaj, cu zece luni mai devreme.

Pe scurt: Nemulţumirea şi neîncrederea în viitor sunt (din nou) reginele agendei publice.
Atenţia acordată politicii şi mediului politic creşte la nivel declarativ, ceea ce ar putea semnala o prezenţă mare la parlamentare.
Dacă vorbim despre politicianul favorit al românilor, Victor Ponta este marele câştigător al ultimelor zece luni.

Detalii:

1. O ţară nemulţumită, dar motivele sunt diverse.

Similitudini:
Români care credeau acum zece luni că România merge într-o direcţie bună: 16%.
Români care cred acum că România merge într-o direcţie bună: 16%.

Români care credeau acum zece luni că România merge într-o direcţie greşită: 80%.
Români care cred acum că România merge într-o direcţie bună: 80%.

Să analizăm mai în detaliu datele din septembrie, şi propun să le corelăm cu altele:
75% consideră că în această toamnă „vor continua scandalurile” între preşedinte şi primul ministru.
74% consideră că românii vor trăi mai rău în partea a doua a anului decât în prima jumătate.

Cifrele din septembrie trebuie înţelese în contextul coabitării:
– Susţinătorii „hardcore” ai preşedintelui au motive să fie nemulţumiţi şi sceptici: PDL/dreapta nu guvernează iar USL nu a reuşit să îi convingă;
– Oponenţii preşedintelui consideră că prezenţa acestuia la Cotroceni pune beţe-n roate guvernării Ponta şi că este în sine un lucru negativ pentru ţară;
– Nehotărâţii şi votanţii PPDD nu văd o schimbare dramatică a situaţiei lor economice după venirea la putere a USL.
În alte cuvinte, oameni cu convingeri politice radical diferite răspund la fel: „lucrurile merg rău / o să meargă şi mai rău”, chit că motivaţia răspunsului este cu totul alta de la grup la grup. Procentele sunt identice în decembrie 2011 şi septembrie 2012 („16%”, „80%”) dar este vorba de alţi oameni care compun acel „16%”…

2. Interesul declarat faţă de politică şi sentimentul de implicare în politică – în creştere.

Procentul celor care declară că sunt foarte interesaţi de ce se întâmplă în politică creşte de la 56% (decembrie) la 64% (acum).

Procentul celor care au un partid politic preferat creşte cu un sfert (!) de la 28% la 36%.

Procentul celor care au un om politic preferat creşte în termeni relativi cu 50%(!): de la 25% la 37%.
Cum evoluează principalii lideri politici din acest punct de vedere în ultimele zece luni? Cifrele de mai jos sunt date prin referinţă la totalul populaţiei aflate în ţară.

Crin Antonescu: de la 6% la 6,3%. Practic o creştere non-existentă, datorită marjei de eroare. „Scăderea dramatică” menţionată de ziare.com este efectul faptului că mulţi români s-au decis asupra unui politician favorit abia în ultimele luni, scăzând în mod relativ scorul preşedintelui PNL.

Traian Băsescu: de la 3,3% la 6,3%. O dublare.

Dan Diaconescu: de la 2,5% la 4%. O creştere aparent consistentă, dar în marja de eroare.

Mihai Răzvan Ungureanu, în principal datorită suprapunerii cu imaginea lui Traian Băsescu, intră în discuţie cu un relativ timid 2%.

…şi…
… marele performer…
Victor Ponta: de la 2% la 8,8% (!!).

Care este mecanismul pe baza căruia s-a realizat această creştere? Să fie vorba de creşterea vizibilităţii lui Victor Ponta în rândul electoratului USL sau de atragerea unor persoane care nu simpatizau Uniunea?

În decembrie, 46% dintre cei 25% dintre români care aveau un politician favorit erau ataşaţi de un politician USL. Vorbim despre 11,5% din populaţie.

În septembrie, 51% dintre cei 37% dintre români care aveau un politician favorit erau ataşaţi de un politician USL. Vorbim despre 18,5% din populaţie.

O creştere de 7 procente pentru politicienii USL – o creştere de 6,8% pentru Victor Ponta care este responsabil pentru aceasta aproape în totalitate.

Ce impact are asta asupra USL? Dacă ne uităm la totalul populaţiei aflate în ţară, cu cât ar veni mai mulţi oameni la vot cu atât scorul USL în procente ar fi mai mare. O mare parte din electoratul USL este compus din oameni care nu sunt siguri că ar veni la vot la parlamentare. Creşterea interesului faţă de politică şi focusarea simpatiei pe lideri politici sunt semnale pozitive pentru USL, sugerând o prezenţă mai mare decât dacă alegerile s-ar fi ţinut în primăvara acestui an.

Respondenţii au fost întrebaţi şi cine va câştiga alegerile parlamentare:
Decembrie: „O coaliţie în jurul PDL” 40%, USL 34%.
Septembrie: „O coaliţie în jurul PDL” 26%, USL 62%.

Acest lucru poate teoretic funcţiona ca o demobilizare a susţinătorilor USL („câştigă oricum alegerile, n-o să depindă de votul meu”). Neîncrederea în capacitatea PDL/ARD de a câştiga alegerile este semnificativă; doi români din trei cred că USL va câştiga în toamnă, deşi jumătate dintre cei care susţin acest lucru nu sunt persoane care susţineau USL înainte de locale.

3. „Cine e preşedintele PDL??” şi pofta de partide noi

Doar o treime dintre români identifică în mod corect actualul preşedinte al PDL. Nici liderii USL nu stau excepţional din acest punct de vedere, dar măcar depăşesc 50%.

Procentul celor care ar vota un partid nou-înfiinţat a crescut de la 25% din populaţie la 30%. În mare parte aici vorbim de o „fata morgana”, orice forţă politică nouă ratând unul sau mai multe din criteriile pe care aceşti români le au în minte. În fapt, dacă analizăm aspiraţiile sociale şi situaţia demografică, România are un deficit major de organizaţii politice de stânga, lucru despre voi mai scrie poate altă dată.

Articol aparut pe blogul Sociollogica