În ciuda opoziției inițiale a Poloniei și Greciei, abandonată abia în ultimul moment, liderii europeni au reușit să salveze caracterul festiv al reuniunii care marca aniversarea a 60 de ani de la crearea unei uniuni vamale, precursoarea Uniunii Europene de astăzi, punându-și semnătura pe un document comun de 800 de cuvinte, intitulat Declarația de la Roma. Reuniunea a avut loc în somptuoasa sală de marmură a Palatului Campidoglio din capitala Italiei, aceeași unde Belgia, Luxemburgul, Olanda, Franța, Germania și Italia parafaseră, pe 25 martie 1957, Tratatul de la Roma. Motivul tensiunilor care au precedat evenimentul era intenția de a stipula în documentul cu pricina ideea unei așa-numite „Europe cu două viteze“ care să separe membrii UE în două cercuri concentrice: un nucleu dur, format din membrii fondatori și din cei care s-au alăturat proiectului comunitar în faza imediat următoare, și o periferie.
Ceea ce s-a și întâmplat, chiar dacă formularea în cauză este cosmetizată pentru a proteja sensibilitățile și a da iluzia păstrării unității: „Vom acționa împreună, într-un ritm diferit și cu intensități diferite acolo unde este necesar, dar mișcându-ne în aceeași direcție“. Acest tip de limbaj edulcorat a permis unor țări care în mod clar nu au cum să prindă „nucleul dur“ să pedaleze în reacțiile lor oficiale pe mesajul liniștitor de unitate. Așa a făcut la București și Ana Birchall, ministrul delegat pentru Afaceri Europene, care într-un comunicat de presă vorbește despre „unitatea continentului european“ și despre „acțiunile comune“ la nivelul UE. În realitate, țările care vor fi foarte probabil afectate de acest nou curs al proiectului european, în principal cele din Est, nu au avut de ales. Decizia în această privință fusese deja luată. Cele cinci scenarii avansate de Jean-Claude Juncker și perspectiva unor dezbateri aprinse pe această temă nu au fost decât niște simple exerciții de relații publice. Se știa foarte clar de la început care va fi opțiunea aleasă. Și, ca să nu existe niciun dubiu, cu doar câteva zile înainte de reuniunea de la Roma, a avut loc o întâlnire separată, la Versailles, cu participarea primelor patru puteri de pe continent, Germania, Franța, Spania și Italia, care și-au declarat sprijinul pentru o Europă cu două viteze.
În fapt, ideea unei Uniuni cu două viteze este departe de a fi una nouă. A fost vehiculată în repetate rânduri în ultimii zeci de ani ca o formulă de a împăca două viziuni majore contradictorii în privința evoluției UE: o structură federală integrată, un fel de Statele Unite ale Europei, versus un spațiu european de cooperare pe diferite domenii, în principal economic, în esență o platformă interguvernamentală. Aceeași discuție a avut loc și în perioada în care se dezbătea cum se va raporta UE la țările din Estul continentului. O opțiune era adâncirea integrării celor 15 state existente. Cealaltă era extinderea cu încă 12 membri, inclusiv România. A avut câștig de cauză a doua soluție.
Destul de repede, partea occidentală din Uniune a regretat alegerea făcută. Menținerea MCV pentru România și Bulgaria, ca și excluderea unor state din Spațiul Schengen, nu a avut la bază doar considerente bazate pe valori și dragostea pentru „statul de drept“, ci și ideea de a crea o anumită diferențiere de statut în interiorul Uniunii. Cu două săptămâni în urmă, François Hollande, care nu mai are niciun fel de mize politice personale, a exprimat, într-un interviu pentru Le Monde, ceea ce alți vest-europeni se feresc să spună deschis din rațiuni diplomatice: „primirea țărilor din Europa de Est în rândurile UE a fost o mare greșeală“. În opinia sa, era suficient un fel de statut de asociere, ceea ce le conferea acestora anumite facilități, fără a le acorda și statutul de membru deplin cu drept de vot. Ei bine, suntem în situația în care se încearcă îndreptarea, cel puțin în parte, a acestei „greșeli“.
Însă falia Est-Vest nu este singura la nivelul Uniunii. Există una și între Nordul mai prosper și mai eficient și țările mai sărace din Sudul continentului. Pe 20 martie, Jeroen Dijsselbloem, ministrul olandez de Finanțe și președintele Eurogroup, spunea, într-un interviu pentru cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung, legat de sprijinul acordat celor din Sud: „Nu poți să-ți cheltuiești banii pe șnapsuri și femei și să vii după aceea să ceri sprijin financiar“. Declarația a provocat imediat valuri enorme, însă ea exprimă destul de plastic percepția dominantă existentă în zona prosperă a UE față de Sudul mai sărac.
Cum va fi afectată România de această schimbare semnificativă de direcție? Dacă până acum eram undeva la coada clasamentului, dar jucam totuși în prima divizie, vom fi în situația de a retrograda în liga a doua. Impactul nu va fi dramatic la început, dar se va simți pe parcurs, pe măsură ce vor fi tot mai vizibile diferențierile. De la maniera în care vor fi repartizate resursele (de exemplu, se poate merge pe ideea de a face alocarea acestora separat pentru cele două nuclee) până la accesul diferențiat la mecanismele de luare a deciziilor. Dar, în principal, va fi important impactul simbolic și tendințele care, între altele, la limită, prin decuplarea previzibilă a Europei de America, ne pot crea probleme serioase în sfera securității într-o regiune, Balcanii, în care influența Rusiei este în creștere semnificativă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Stand stramb si judecand drept, Romania n-are cum sa fie in randul tarilor cu indelungata practica democratica. Realitatea nu se schimba, chiar daca incercam sa-i indulcim colturile si muchiile, prin modul in care o prezentam. Oricat ne-am indigna noi ca suntem nedreptatiti, daca eram lasati de capul nostru, nici unde suntem azi n-am fi fost. Daca-si pastreaza directia pro-Vest, in Romania poate fi, peste 20-30 de ani, la fel cum este azi in Germania.Bineinteles, Germania nu va sta pe loc, iar peste 30 de ani inca vor exista decalaje. Orice om cu capul pe umeri ar trebui sa constientizeze impacabilitatea decalajelor.
Cu luni sau ani in urma, multa lume blama UE ca e prea blanda, ca nu stie sa se impuna… Iar astazi, cand UE incepe sa puna piciorul in prag, ne plangem…
Ca exista niste tari care sunt amplasate, d.p.d.v. geografic, in Estul Eruropei, e una. Dar ca exista tari care sunt „cu sufletul” la Est (sau si la Est si la Vest), e alta. Eu sper si imi doresc ca cele doua (sau mai multe) „viteze” ale Europei sa nu fie aplicate in functie de amplasarea geografica, ci in functie de dorinta (si „putilinta”) reala a statelor Europei de a face parte din UE, de a adera la principiile si valorile Uniunii. Si-mi mai doresc sa avem parte de oameni de stat, in fruntea tarii, nu de combinatori, de tradatori si de lichele.
de momenc ce stanga nu mai castiga alegerile si dreapta e nationalista, spusele respectivilor sunt fara importanta. Dreapta nu vrea Statele unite ale Europei si nici nu urmareste neparat diminuarea statutului esticilor care oricum vor ramane in urma din motive obiective si subiective, in momentul in care vrand-nevrand vor cadea de acord toti occidentalii ca e necesara adancirea integrarii economico-financiare pentru a-si asigura PROSPERITATEA in continuare, intr-o lume din ce in ce mai imprevizibila.
Nu e pierdut nimic pentru România 2017-2019. Textul tratatului actual UE din 2008 cu preambulul și articolul unu rămîne neschimbat, e valabil. Vocabularul vechi EWG/UE e politic și sugestiv dar foarte clar: țelul EWG/UE e o cooperare mai strînsă, direcția de acționare e o integrare mai mare în multe domenii, pas cu pas. Textul declarației de la Roma 2017 poate fi citit ca o continuare a vechiului țel UE „uniune în diversitate” (toate limbile UE în parlament, comisie, etc., nu sunt înlocuite cu o limbă unitară). Declarația de la Roma 2017 trebuie vazută și din privința conflictelor și problemelor interioare ale țărilor partenere în UE 27. Aici sunt problemele majore, în interiorul statelor partenere. Cele din România sunt bine cunsocute.
… „.. Vom acționa împreună, într-un ritm diferit și cu intensități di¬ferite acolo unde este necesar, dar miș¬cân¬du-ne în aceeași direcție“…. „…..
Afrontul de la Bratislava 2016 al „suveraniștilor- naționaliști”, amenințarea din Varșovia cu blocarea tuturor acțiunilor în UE a produs frustrarea la Paris /F. Hollande. Nu cred că e mai mult. Vom vedea ce va fi blocat de asociații Vișegrad /Bratislava 2016. Decisia cu dubla majoritate calificată a fost practicată la alegerea președintelui UE27 D. Tusk. Funcționează și e un mijloc în vigoare. Blocare nu mai funcționează la fiecare pas al UE27.
… „… În ciuda opoziției inițiale a Poloniei și Gre¬ciei, abandonată abia în ultimul moment, liderii europeni au reușit să salveze ca¬rac¬terul festiv al reuniunii care marca ani¬ver¬sarea a 60 de ani de la cre¬a¬rea unei uniuni vamale, precursoarea Uniunii Eu¬ropene de astăzi, punându-și semnătura pe un do¬cu¬ment comun de 800 de cu¬vinte, intitulat Declarația de la Roma…. „….
E mai mult decît un act festiv? Democrația se bazează pe acordul cetățenilor. Aici e mult de făcut! La Brussel/UE sunt deficite „democratice”, trebuie corectate. Care?
România participă la restructurarea UE27, independent de scenariul care va fi ales. Cred în „uniunea în diversitate” și mentinerea țelului inițial din 1957, indiferent de greutățile, indiferent unde apar problemele majore.
… „…François Hollande, care nu mai are niciun fel de mize politice personale, a exprimat, într-un interviu pentru Le Monde, ceea ce alți vest-europeni se feresc să spună des¬chis din rațiuni diplomatice: „primirea țărilor din Europa de Est în rândurile UE a fost o mare greșeală“. În opinia sa, era suficient un fel de statut de asociere, ceea ce le conferea acestora anumite facilități, fără a le acorda și statutul de membru de¬plin cu drept de vot…. „…..
Punctul de răscruce al UE și în UE e de mult timp la Paris & Roma. Macron 2017 va avea în interior obstacolele cele mai mari de depășit. Mai puțin în UE27. In Italia criza politică (stînga în scindare) și criza bancară pot produce surprize. Beppe Grillo /cinci stele vrea să părăsescă zona Euro. Aici UE27 va fi într-adevar scindată în mai multe tabere cum e bine prezentat de autor. Diferențele mari în competitivitatea economică, tradițiile foarte diferite cu mondeda moale (Franța, Italia, Grecia) și moneda forte (Olanda, Austria, Germania) etc. pot duce la asocieri regionale diferite.
Probleme de rezolvat sunt problemele interne la Paris & Roma: șomaj mare la tineri, datorii de stat mari (Italia 132% și Franța aproape de 100%), deficite budgetare peste 3 %, etc. Ce va rezolva un guvern Macron 2017-2019? Ce va rămîne nerezolvat. Tradiția franceză de confruntare (sindicate- guvernul, intreprinderile de stat) va bloca Franța și UE27 un timp?
Lumea nu stă pe loc. UE27 trebuie să-și rezolve restructurarea și căile de decizie interioare 2017-2019. Sunt mai optimist decît autorul.
Cum se va orienta Bucureștiul 2017- 2019? Sunt deja de remarcat semnale „identitare- naționaliste” în tară (.. „academicienii” 2017…. identitate.. pericol.. pedepse…)?
Proiectul de țară cel mai promitator e în mințile celor mulți de pe stradă 2017. Cetățenii români stiu bine ce vor 2017 și ce nur vor 2017-2021. Am încrede în tineri. Ei sunt viitorul țării. Nu vor ceda, nu toți doresc să emigreze. Viitorul e deschis în UE27 și în România. Moldova….
Draga Kurt, comentariu fara germana in text? Dar tot cu pasaje copiate si lung cat o zi de post si cu un final plin de intrebari si ca viitorul sunt tinerii. Macar.scriem doar in romana – o bagam la capitolul „improvement” :-)
E greu sa vorbesti (scrii) despre UE, ignorand Germania. E greu sa vorbesti despre Politica internationala, fara sa vorbesti si despre Germania, la ora actuala nefiind decat 2 mari depozitari de tehnologie : SUA si Germania. Dupa, vine UK. Nu te grabi sa scrii China, deoarece China este „folositorul” tehnologiei germane. CSI sta la panda cu rezervele inca virgine.Prin blocada instituita de catre CSI, pratic SUA si-a inchis pietele de desfacere . A pierdu Iranul ( in I-a saptamana din primavara anului 2016, GERMANIA A SI SEMNAT UN CONTRACT DE ~800 MIL EURO).Cum iti spuneam, este cumplit de greu sa vorbesti americana, sau chineza, fara sa te referi la nemti, … in general si in special .E clar ca multor romani nu le plac nemtii (cum nu le plac nici rusii, ori bulgarii, ori ungurii, ori americanii, ba chiar si englezii), dar asta tine … de romani.Altfel gigele? Tot cu dacii? Tot cu getii si cu costobocii, vajnici promotori ai civilizatiei universale? Cum e, au ajuns primii in Peru, Egipt ? Au inventat ei primii sapa, pligul si cu roata?
Ahh, era sa uit parca altfel rasnesti cafeua si o fierb la un aparat german, parca altfel mergi la serviciu si i concediu cu un VW, parca altfel arata galeriilor lor de alta, si chiar scrisul este altfel cu Pelikanul sau Mont Blancul . Offf, uitasem de ceasuri, dar bneinteles ca nu folosesti Pobeda, si nici nu folosesti Lada.
Este evident,ţările din Est erau o povară pentru „Vechea Europă” care vrea să fie considerată şi ea o putere globală cu drept de negociere a Noii Ordini Mondiale care se cloceşte azi.Şi pentru care se pregătesc,iată,China,Rusia,acum şi SUA+UK,chiar şi Turcia ş.a.Europa nu vrea să lipsească de la „marea împărţeală” a sferelor de influenţă globală,nutrind în secret să re-devină Metropola Lumii cum a mai fost(şi,adaug eu,nu o să mai fie…).
Pericolul pentru România nu vine dinspre „noua Europă” ci din Est.Dacă SUA+NATO părăsesc Europa de Est situaţia statelor est-europene devine critică fiind prinse,ca şi altădată,în menghina Germania-Rusia.
Vin vremuri periculoase pentru România.