vineri, martie 29, 2024

O zicala norvegiana

Orice caz de neglijenta, de abuz fizic sau psihic sau de abuz sexual asupra copiilor este enorm de trist. Cazurile provoaca sechele majore pentru toti cei implicati: copii neglijati si/sau molestati; parintii care trebuie sa traiasca stiind ca nu sunt in stare sa faca ceea ce toata lumea in principiu stie sa faca (fara nici un fel de scolarizare) – anume sa isi creasca copiii; familia largita (bunici, unchi, matuse, verisori care pierd contactul cu cei dragi). Este vorba de tragedii umane cu multe aspecte, de cazuri complicate ce sunt decise de cei pe care i-am investit cu increderea noastra sa rezolve aceste cazuri. Orice om poate sa inteleaga devastatoarele urmari pentru toti cei implicati daca foloseste cateva minute de reflectie. Asta este premiza principala pentru ceea ce scriu aici.

Bunica, internetul si increderea in institutiile de stat

Hai sa facem un exercitiu de gandire: Marea majoritate dintre noi avem o bunica sau amintirea unei bunici. Bunica mea din partea mamei, Mamaia, a fost o femeie credincioasa, care a crescut 10 copii si a participat la cresterea si educatia a peste 30 de nepoti. Mamaia, femeie cu frica de Dumnezeu, ne-a crescut ca atare. Mamaia era tare mandra ca stia sa isi scrie numele, nu fusese la scoala insa era, ca mai toate bunicile, indiferent de gradul de educatie, plina de blandete si intelepciune. Deci hai sa zicem ca eu as fi vrut sa ii explic Mamaiei care sunt efectele benefice ale internetului. Insa cand sa fac asta descopar ca altcineva deja i-a aratat Mamaiei internetul, mai corect i-a aratat cateva pagini cu pornografie. Cateva secunde, ca Mamaia mea draga ar fi inchis ochii, s-ar fi inchinat cu evlavie si ar fi zis un “Tatal nostru” rapid. Deci, eu vreau sa ii spun ca internetul e bun ca ma ajuta sa pastrez legatura de aici din Norvegia cu familia mea cea mare si draga din Romania si din alte tari, ca majoritatea locurilor de munca ar fi de neconceput fara internet samd. Sarcina mea, aceea de a o convinge pe Mamaia ca internetul e bun, in ciuda a ceea ce a vazut ea si a multor alte monstruozitati ce se gasesc acolo, ar fi una sisifica. Pornografia ar fi afectat-o emotiv atat de tare pe Mamaia, in credinta si principiile ei de viata, incat nu ar mai fi fost in stare sa asculte argumentele si partile bune. Mamaia s-ar fi hotarat o data pentru totdeauna, internetul e mana diavolului. Si eu as fi inteles-o, intr-un fel.

Exercitiul asta de gandire si comparatia in sine ma fac sa inteleg de ce imi e imposibil sa conving pe cineva din Romania ce face de fapt Barnevernet in Norvegia! Pentru ca deja in Romania a fost introdusa o imagine a Barnevernet, prin pornografie sociala, de catre mass media care a uitat care ii sunt sarcinile si codul deontologic si care este preocupata de ratinguri si nu ca orice lucru publicat trebuie verificat. Definita pentru pornografie sociala este jurnalism care publica detalii intime din viata unor persoane. Si este pornografie sociala in special atunci cand cei afectati sunt persoane care nu au posibilitatea de a se apara sau de a intelege care pot fi in viitor consecintele unei astfel de expuneri in mass media, copii si alte grupuri de risc. Copiii, indiferent de cazul in care sunt implicati, sunt abuzati de proprii lor parintii atunci cand parintii le publica fotografiile pe internet, pentru a capata simpatia romanilor. Copiii nu si-au dat consimtamantul la publicare iar parintii nu inteleg ca ei contribuie la faptul ca proprii lor copii in viitor vor fi stampilati pentru eternitate. Care din copiii din cazurile prezentate de mass media o sa se bucure cand o sa se duca la scoala si colegii o sa ii intrebe: ”Da chiar te-au abuzat parintii tai?” Iar cand parlamentarii romani se implica in unele cazuri, dand dovada de populism ieftin in cel mai bun caz, sau de idiotie crunta in cel mai rau, cazurile capata un fel de spoiala de legitimitate. Paine si circ!

Romanii carora li s-au servit informatii aberante despre cum functioneaza Barnevernet cred in istoriile prezentate, ei reactioneaza emotiv si se simt afectati direct ca parinti. Empatici, se cred ei, parintii romani nu mai sunt in stare sa asculte argumentele celor ca mine – romani care traiesc de mult in Norvegia si cunosc ambele societati. Ei s-au decis, reactioneaza emotional si eu ii inteleg intr-un fel.

Eu nu stiu nimic concret despre cazurile prezentate in presa din Romania, nu ma refer la cazuri concrete absolut de loc. Pentru mine sunt niste tragedii umane ce vor fi rezolvate de cei in masura. De autoritatile norvegiene in care eu si ceilalti care locuiesc in Norvegia avem incredere. De catre Serviciul de protectie a copilului din Norvegia, de catre instantele de judecata norvegiene (3 la numar plus CEDO). A folosi termenul Barnevern in ziarele romanesti si la televizor, chir daca este corect in sine, este o forma de manipulare. E mult mai usor sa fii impotriva Barnevernet – ceva ce suna strain si despre care nu stii nimic, decat sa povestesti tuturor ca te alaturi la proteste importiva Serviciului de protectie a copilului. Ganditi-va putin la afirmatia asta!

Inapoi la incredere. Incredrea este cuvantul cheie care imi face absolut imposibila sarcina de a explica romanilor ce face Serviciul de protectie a copilului din Norvegia. INCREDREA si diferentele majore dintre Norvegia si Romania. A explica un sistem si modul de functionare al lui presupune ca cel ce asculta este dispus si vrea sa inteleaga iar cel care explica intelege care sunt diferentele si deci care sunt premizele ce trebuie puse la baza intelegerii. Cu alte cuvinte, ca ascultator, trebuie in primul rand sa intelegi ca nu intelegi si apoi de ce nu intelegi. A explica cere timp si e un contract intre ambele pårti.

Sondajul efectuat in 2014 in Norvegia arata ca 9 din 10 norvegieni au foarte multa sau multa incredere in politie (1). In 2012, Parlamentul norvegian – Stortinget, era Parlamentul european in care populatia avea cea mai mare incredere(2). 85% din populatie are foarte multa sau multa incredere in instantele judecatoresti din Norvegia(3).

Hai sa vedem cifrele pentru Romania: 88% dintre romani au putina incredere sau deloc in Legislativ, urmeaza Guvernul si partidele politice, potrivit unui sondaj Gallup Romania. Mai bine de jumatate din populatie percepe inca sistemul judiciar din Romania ca fiind corupt. Judecatorii, procurorii, avocatii si politistii sunt perceputi ca fiind cei mai corupti din sistemul judiciar(4). “Nici macar magistratii nu au incredere in Justitie” scriu ziarele romanesti. Potrivit studiului privind perceptia magistratilor asupra independentei sistemului judiciar pe anul 2007, a crescut procentul magistratilor care au intalnit situatii in care independenta a fost afectata de: promovarea in functii de conducere, evaluarea profesionala (5).

Lipsa de incredere la romani este explicabila, in Romania coruptia a fost la ordinea zilei mai mult de 50 de ani. Intre timp Norvegia este o societate bazata pe incredere, cel mai mare activ pe care il ai ca persoana fizica sau publica este credibilitatea ta in fata celorlalti.

Si cand ma refer la credibilitate ma gandesc la cea mai banala forma a sa, tu ca parinte trebuie sa fii credibil in fata copiilor tai. Majoritatea adultilor isi invata copiii sa nu arunce hartii pe strada tocmai prin faptul ca ei insisi nu arunca hartii pe strada. Adultii se apleaca si culeg gunoiul cu scopul de a isi educa copiii. Il culeg pentru ca nu e frumos, pentru ca nu e sanatos si pentru ca banii folositi de primarie pentru curatenia strazilor sunt luati din buzunarul nostru prin taxele mari pe care le platim. Practice what you preach! Intre timp in Romania, inca mai aud pe strada cum unii adulti isi educa copiii: “Vorbeste frumos ‘tu-ti gura ma-tii!”. Credibilitatea oricarei persoane se dovedeste prin ceea ce persoana respectiva face, nu prin ceea ce spune.

Un alt motiv pentru care norvegienii au incredere in institutiile statului este faptul ca acestea nu sunt ceva abstract, pus acolo sa ne insele sau sa ne persecute. Institutiile locale sau guvernamentale sunt foarte concrete: politistul e vecinul meu, un om saritor si care face multa munca voluntara pentru copiii din cartier, profesorul e barbatul meu care nu ar intelege nimic daca un student i-ar da 100 de euro sau o sticla de whiski, avocata este prietena mea care este ingrijorata de soarta clientilor ei samd. Statul suntem noi in mare masura, institutiile au reguli si legi care sunt respectate cu strictete, pentru ca fiecare intelege ca astfel suntem castigati cu totii. Orice persoana care are nevoie de ajutor de la stat sau de la autoritatile locale stie ca v-a primi acest ajutor neconditionat si fara sa trebuiasca sa apeleze la coruptie.

Serviciul de protectia copilului este un serviciu a carei sarcina primara este aceea de a ajuta. A ajuta de exemplu mame sau tati ce isi cresc copiii singuri: prin ajutor economic, prin a le gasi persoane ce sunt dispuse sa aiba copiii un week-end pe luna in timp ce parintele singur se odihneste/calatoreste/traieste. In 80% din cazuri, masurile initiate de Serviciul de protectia copilului sunt masuri initiate pentru ajutorarea familiei, la domiciliul familiei si cu consimtamantul acesteia. Serviciul de protectia copilului este autonom insa este supus la inspectii de catre autoritatile judetene, in fiecare an. Existenta unui sistem de control imi intareste incredrea ca cetatean ca Serviciul de protectia copilului respecta legea, la fel cum si eu si majoritatea celorlalti care au un loc de munca respectam legea. Iar pentru a ii sanctiona pe cei ce nu respecta legea avem politia, judecatoria, instantele de apel samd. Iar norvegienii au incredre ca institutiile astea isi fac treaba conform legii.

Legile sunt la fel si in Romania si in Norvegia

Romania este cutremurata de faptele prezentate de persoane care au avut de a face cu Serviciul de protectia copilului norvegian. Insa multi uita ca aceste cazuri sunt complexe si ca una dintre parti este obligata sa pastreze confidentialitatea si nu se poate pronunta. Prin a pastra obligatia la confidentialitate, angajatii in serviciile publice (eu, barbatul meu, vecinul meu, samd) ii protejeaza pe cei implicati intr-un caz (oricine dintre noi poate fi una dintre parti intr-o alta situatie). Astfel cazurile se rezolva de cei pusi sa le rezolve si nu in piata cu aruncari de laturi! Parintii care se pronunta in mass media stiu foarte bine ca ei pot sa spuna orice, adevarat sau nu, si ca angajatii publici nu pot sa comenteze cazul fara a fi condamnati la inchisoare. Da, incalcarea obligatiei la confidentialitate se pedepseste cu 6 luni de inchisoare in Norvegia, legea e lege!

Si in Norvegia apar in presa cazuri in care Serviciul de protectia copilului este implicat. Nici in cazurile alea serviciul nu da declaratii in presa. Nici un parinte norvegian care a trecut printr-un astfel de caz nu a venit in presa sa zica: “Da domnule, l-am mai pocnit insa cu dragoste de parinte”. PENTRU CA E ILEGAL SA IL POCNESTI! SI IN NORVEGIA SI IN ROMANIA!  Legislatia norvegiana se bazeaza pe interesul copilului. Conventia pentru Drepturile Copilului este cel mai raspandit tratat pentru drepturile omului ratificat din istorie si Norvegia a ratificat Conventia in 1991. Si Romania a ratificat aceasta conventie, deci legea e la fel in ambele tari. Insa numai in Norvegia se respecta legea. In noul Cod penal in Romania sta scris ca daca iti molestezi un membru de familie (nevasta, copiii) trebuie sa fii condamnat la inchisoare intre 6 luni si un an. Cate sentinte judecatoresti s-au dat in cazuri ce privesc molestarea copiilor de la intrarea in vigoare a legii si pana azi? Uite asta e o tema ce ar trebui investigata de parlamentarii romani! Nu sa investigheze ce fac autoritati din alte tari (pentru ca nu au competente sa faca asta) ci sa isi dea un sut in fundul propriu! Si sa contribuie la indreptarea nedreptatile reale din societate.

Unde sunt COPIII in valul emotiv iscat in Romania, val in care se tipa, plange, demonstreaza – unde este glasul lor? Adultii se identifica cu adultii (“las ca nu a murit dintr-o palma de la mama lui” zic oameni in toata firea), cine este insa purtatorul de cuvant al copilului? Cine s-a oprit sa ii intrebe pe copiii de azi daca chiar le place sa fie umiliti, batuti, abuzati verbal sau psihic? Exista in Romania oameni talentati, specialisti in pediatrie care au vazut lucruri ingrozitoare, de ce nu sunt ei azi avocatii copiilor? Noaptea trecuta, in timp ce eram suparata pe altii si pe absurditatile scrise de presa romana, mi-am dat seama ca nici eu nu am facut nimic ca sa contribui in vreun fel la schimbarea de atitudine in Romania. Si m-am hotarat asa in miezul noptii sa pun mana si sa scriu, singurul motiv pentru care scriu randurile astea este ca nu vreau sa am constiinta incarcata ca nu am ridicat glasul in numele copiilor ce sunt fara aparare.

Psihologi si medici romani, ca intelectuali, au o raspundere mare si ar trebui sa folosesca prilejul si sa participe la discutiile publice. Ei pot sa contribuie cu fapte, cifre, statistici si sa povestesca despre efectele lipsei de ingrijire si/sau abuzurilor asupra copiilor. Asa se dezvolta societatea nu prin jurnalism “cu mitraliera” unde a pune o mie de interbari pe minut, la viteza mitralierei, e considerat jurnalism de calitate! Ci prin jurnalism unde se analizeaza faptele la rece, se discuta aspecte importante pentru societate cu scopul de a ilumina si a duce la o evolutie mai buna a societatii.

Ambasada Norvegiei la Bucuresti a declarat urmatoarele: “Parintii au dreptul la un proces echitabil, inclusiv un avocat platit de guvern, dreptul de a fi audiati si de a contesta decizia Consiliului la Tribunalul Districtual. O data pe an parintii au dreptul sa depuna cerere pentru revocarea ordinului de plasament.” Principiul separarii puterilor in stat sta la baza dreptului in toate statele democratice de astăzi. Daca romanii doresc sa rezolve un caz in piata in loc sa lase justitia sa isi faca datoria, deci sa incalce principiul de baza, atunci trebuie sa renunte la pretentia de a avea democratie in Romania!

Speranta mea este ca tinerii din Romania sa se ridice si sa isi faca glasul auzit! Norvegienii au o zicala: “Aldri galt at det ikke er godt for noe” – Orice situatie proasta poate sa slujeasca la ceva bun pana la urma. Speranta mea e ca dezbaterea privind functionarea Serviciului de protectie a copilui din Norvegia, chiar in forma ei absurda si tendentioasa, sa genereze o dezbatere reala in Romania si care sa duca la schimbarea atitudinii in privinta violentei asupra copiilor in special si a violentei in societate in general.

Nicu Alifantis, om sensibil pentru care am o admiratie mare, scrie pe Facebook: “Și-atunci îmi fuge gândul la mine, la tine, la copilul din noi, la părinți, la bunici, la frații mai mari sau mai mici și nu-mi amintesc să fi judecat pe nimeni cum că o scatoalcă încasată ar fi fost vreo dramă. Acum au apărut niște unii, care susțin, că cică părinții și-ar abuza copiii și le-ar încălca drepturile. Vreți să știți ceva? Eu cred că am ajuns cu toții unde-am ajuns, datorită părinților, bunicilor și fraților noștri și le suntem recunoscători pentru asta și că, în general, m-am cam săturat de imbecilitățile astea, dar mai ales de cei ce ni le vâră pe gât”.

Ma apuca o tristete atat de mare cand citesc randurile lui! Un om intelept si plin de sesibilitate care generalizeaza si trage concluzii ce pot sa puna in pericol multi copii in Romania! Alifatntis si-a pierdut credibilitatea in ochii mei! Si nu numai ca om sensibil, ci ca om! Pentru ca nu face ceea ce zice! Lasand la o parte cercetari stiintifice ce dovedesc clar ca abuzurile fizice si psihice asupra copiilor au efecte devastatoare pentru unii din copii, eu va pun o intrebare: Unii din copii care au fost supusi la pedofilie se descurca bine ca adulti, asta nu inseamna ca pedofilia e ok? Cred ca societatea romana are nevoie de mai multa intelepciune, blandete, frumusete si tandrete nu de justificari si bagatelizarea actelor de violenta. Imi pierd speranta cand oameni publici de valoare nu inteleg ca unii parinti ii pot folosi ca aliati atunci cand isi umilesc copilul.

Si cine i-a intrebat pe cei care nu s-au descurcat bine in viata? Cine a stat de vorba cu cei care sunt marcati pe viata de lipsa de ingrijire din partea parintilor, de maltratare, de abuzuri fizice si psihice? Sau ei nu conteaza, ca ei oricum nu au cont pe facebook? E cazul sa ne amintim ca orice societate este judecata dupa modul in care ii trateaza pe cei mai slabi dintre membrii sai.

Eu imi iubesc parintii, ii respect si incerc sa ii bucur si sa le luminez zilele cat de mult pot eu in ciuda faptului ca sunt mii de kilometri intre noi. Parintii mei, la fel ca si mine si toti muritorii, nu sunt perfecti. Insa progres inseamna ca eu iau ce e bun de la ei, analizez ce nu mi-a placut din ce au facut ei si fac un pact cu mine insami ca eu nu o sa le fac copiilor mei ce nu mi-a placut mie. Asta fara ca iubirea si respectul fata de parintii mei sa paleasca in vreun fel. Pentru mine asta inseamna progres.

Iar celor care afirma ca ei au ajuns oamenii de nadejde datoria scatoalcelor: Cred ca mai corect e sa incepeti sa realizati ca ati ajuns oameni de incredere IN CIUDA BATAII, nu datorita ei!

Am invatat multe lucruri aici in Norvegia, printre altele ca nu trebuie sa te exprimi in numele altora. Respect mereu acest lucru insa nu am cum sa nu remarc ceva: vad din comentariile de pe platformele sociale ca discrepanta dintre atitudinea romanilor din Norvegia in dezbaterea asta si cea a romanilor din Romania este foarte mare. Pentru majoritatea romanilor din Norvegia, unele din “adevarurile” instaurate in Romania – “in Norvegia nu ai voie sa iti pupi copilul”, “copii sunt luati pentru a se invigora ADN-ul natiunii, “bussiness de miliarde”– sunt atat de absurde ca ii lasa siderati. Este ca si cand tu ca cititor te-ai afla in instanta la divortul tau si fostul partener de viata te acuza ca ai fost infidel cu un extraterestru. Cum ai reactiona daca toata lumea din instanta – judecatorii, avocatii, martorii – accepta fapta de care esti acuzat ca plauzibila si tu esti rugat sa aduci dovezi ca nu e asa?!

Norvegia nu este o societate perfecta, insa este tara care se afla de multi ani in fruntea clasamentului tarilor cu cel mai bun nivel de trai, pe baza datelor Human Development Index de la ONU. Pentru ca in Norvegia populatia are egalitate de sanse, acces la serviciile publice de sanatate, pentru ca exista democratie, libertatea presei si pentru conditiile bune de viata ale copiilor si femeilor. Oare ce ii face pe unii dintre jurnalistii din Romania sa creada ca, pentru ca au citit cateva pagini pe internet, pline de aberatii si teorii conspirative, stiu mai multe despre Norvegia decat cercetatorii ONU? Mamaia ar fi spus cu siguranta: ”Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac”.

Surse:

  1. https://www.politi.no/strategier_og_analyser/statistikker_og_analyser/innbyggerundersokelsen/Tema_1839.xml
  2. https://www.stortinget.no/no/Stortinget-og-demokratiet/Organene/Presidentskapet/013201/Demokratiets-utfordringer-i-var-tid/
  3. https://www.domstol.no/no/Aktuelt/Nyheter/Storre-tiltro-til-domstoler-enn-til-politiet/
  4. http://www.ziare.com/social/capitala/sondaj-88-la-suta-dintre-romani-nu-au-incredere-in-parlament-223492
  5. http://www.ziare.com/social/capitala/nici-macar-magistratii-nu-au-incredere-in-justitie-262718

Distribuie acest articol

80 COMENTARII

  1. „Cine s-a oprit sa ii intrebe pe copii de azi daca chiar le place sa fie umiliti, batuti, abuzati verbal sau psihic?”

    Un rromân verde ca bradul (din cel care dă cu sapa mai ceva ca buldozerul şi face muşchi la braţul drept ridicând paharul de vodcă) ar fi zis că unui copil îi place să fie umilit, bătut, abuzat verbal şi psihic; fiindcă, dacă nu i-ar place ar fi disciplinat şi supus, ca să nu se întâmple toate astea :D

    • Din pacate asta nu e atat de gluma cum pare; mai precis unul din parintii mei gandea EXACT asa. Va las sa ghiciti cate sechele am ajuns sa am ca adult, si cat de greu am trecut peste (unele din) ele.

    • Maniheismul imanent al acestui articol nu poate convinge decat pe niste oameni dezinformati. S-a spus aici ‘Lasand la o parte cercetari stiintifice ce dovedesc clar ca abuzurile fizice si psihice asupra copiilor au efecte devastatoare pentru unii din copii’.
      Da, abuzurile fizice si psihice sunt devastatoare asupra copiilor, dar sunteti asa sigura ca si acel spanking sau palma la fund usoara e asa de distructiva pentru ei? Exista oare dovezi stiintifice ‘indubitabile’ pentru aceasta lozinca, pe care opinia publica norvegiana si noii psihologi o propavaduiesc? Nu! De exemplu, cu privire la disciplinarea fizica usoara si efectul ei nociv pentru copil, intre psihologii americani exista o diversitate de opinii. Unii cred ca nu disciplinarea usoara face pe copil violent, ci mai degraba lipsa dragostei parintilor fata de copil (care, fara indoiala, insoteste deseori spankingul respectiv,, si mai ales, disciplinarea fizica abuziva). Si asta e cat se poate de plauzibil: am intalnit multi oameni extraordinari din toate punctele de vedere care au fost uneori chiar serios batuti cand erau mici, insa stiu la fel de bine ca au fost foarte iubiti de parintii lor. Mi se pare o explicatie plauzibila deci ca nu spankingul e cel ce deformeaza copiii ci mai degraba lispa dragostei si empatiei parintilor fata de copii. Si asta o spun psihologi seriosi de la Universitatea Berkeley. Dar chiar daca opiniile psihologilor americani sunt diverse (unii nu accepta teoria asta cu dragostea), dialogul dintre ei e civilizat, si nu asa polarizat ca in Norvegia sau Romania; si mai toti sunt de acord ca o impunere cu forta a unei legi anti-spanking in America nu e de dorit; toti sunt mai degraba de acord ca cea mai buna solutie privind descurajarea acestei practici e educatia si oferirea de alternative nonviolente viabile. In jurnalul Psychological Bulletin 128/4 din 2002, poate fi urmarita o interesanta dezbatere intre diversi psihologi in acest sens. Ceea ce se intampla in Norvegia, si autoarea articolului ar dori sa se intample si in Romania, este marxism stalinist, care in numele interesului superior al copilului trece cu buldozerul peste viata lui reala, si cea a familiei lui (in numele unei etici superioare abstracte si sadice). Ma bucur de faptul ca in Romania aceasta aplicare sadica a legii nu exista (inca). Si in ciuda retoricii ce acuza serviciile romanesti de protectia copilului de pasivitate si nepasare fata de violentele din familie, cred ca aceasta retorica este mai degraba pura propaganda politic corecta. Cunosc din surse foarte apropiate ca si in Romania sunt o multime de copii care, pentru ca au fost abuzati in familie au fost de aceea dati in plasament. Insa stiu la fel de bine ca aceste cazuri sunt abuzuri fizice dovedite, in care nu exista niciodata indoieli ca situatia copiilor e grava, si unde nu sunt criminalizati parinti decenti carora li se iau copiii pentru o simpla palma la fund. By, the way, tari civilizate precum Anglia, SUA, Canada, Australia, Franta, Italia, inca nu au criminalizat spankingul. Acolo oamenii de stiinta inca discuta: in Norvegia nu mai discuta, doar catusele si bata (psihica, of course) mai discuta.

      • Si cum de esti asa convins ca a fost voba doar de niste palme la fund si atat? Cu ce drept sa aplici acest tratament unui minor fara aparare? Doar pentru ca tu consideri ca e „proprietatea ta”? Cate palme la fund? Cu ce forta aplicate? Ce entitate poate estima cantitatea si calitatea de la care „bataia buna” devine „bataie rea”? Chiar nu sesizezi absurditatea? Chiar nu intelegi ca educatia nu se face cu parul?

  2. Stimată doamnă, cred că orice dialog cu dvs este închis atâta vreme cât ne spuneți că „imi e imposibil sa conving pe cineva din Romania ce face de fapt Barnevernet in Norvegia”, comparându-ne pe toți cu „mamaia” dvs față cu internetul. Dincolo de faptul că vă jigniți propria bunică, susținând că ea ar fi decis că „internetul este mâna diavolului” – dar asta este problema dvs. Nu toți care cârtim împotriva unui stat pe care-l percepem ca fiind excesiv de intruziv suntem niște habotnici care abia așteptăm să ajungem acasă ca să ne batem copiii pentru că nu și-au spus rugăciunea. Dar dacă dvs vreți să credeți asta, de acolo, din acea țară minunată, eu nu vă pot opri…

    • Am o singura intrebare pentru Barnevernet :

      Ca au despartit parintii de copii stim si vom vedea ce va decide justitia din Norvegia. Dar de ce au despartit si fratii intre ei? De ce? Realizeaza Barnevernet,aceasta organizatie privata,cat de greu ii este unui copil sa isi piarda si caminul si parintii dar si fratii?

      Pentru autoarea articolului nu am vreo intrebare…..ar fi inutila.

    • Hilar si penibil in acelasi timp, nu faceti decat sa confirmati temerea autoarei. Ati citit articolul si argumentele, dar refuzati din start sa acceptati ca ar putea avea dreptate. Singurele contra-„argumente” din comentariu sunt un atac indirect la autor (chipurile isi jigneste bunica) si o auto victimizare lamentabila..

      • Si daca ar fi ca dreptatea sa se aseze de partea Barnevernet , in privinta abuzurilor comise de parinti , tot ar ramane greu de explicat de ce au despartit fratii . Realizati cat de traumatizant este pentru un copil sa fie despartit si de frati ?

        Despartind fratii , institutia privata Barnevernet ,a dovedit ca este mai preocupata de respectarea unui regulament decat de traumele pe care o scapare legislativa le poate provoca.Si atunci, avem dreptul sa intrebam… un astfel de tratament de separare ,aplicat brusc unor minori ,de catre institutia privata din Norvegia ,nu cumva le poate afecta definitiv dezvoltarea psihica ?

        Norvegia nu este o tara mai presus de oricare suspiciune .Dimpotriva…
        Nici Romania ,ca tara,nu poate fi permanent suspectata.Dimpotriva…

        Pana cand nu se va raspunde la intrebarea de mai sus ,romanii au tot dreptul sa ceara explicatii autoritatilor din Romania dar si din Norvegia.

        • 5 copii credeti ca sunt asa usor de plasat? Se gasea imediat o familie dispusa sa renunte la locul de munca pentru a ingriji 5 copiii? Credeti ca ar fi trebuit sa ii tina intr-un orfelinat pana gaseau o familie dispusa sa ia 5 copii? I-au despartit, da, dar fetele au ramas impreuna, baietii au ramas impreuna. A fost o solutie de compromis.

          Sa nu uitam ca acestea sunt efectele unei decizii pe care familia Bodnariu a luat-o.. aceea de a-si bate copiii, stiind ca legea interzice acest lucru. Va intrebati daca separarea copiilor ii va afecta emotional? Dar motivele pentru care au fost luati?.. Oare oamenii aia care sunt platiti sa puna binele copiilor pe primul loc nu s-au intrebat fix acelasi lucru?.. „nu cumva le poate afecta definitiv dezvoltarea psihica?”.. daca-mi permiteti sa va citez.

    • Stimate domn, ma felicit din nou ca nu mai urmaresc ziarul, respectiv televiziunea aflata sub controlul Elenei Udrea, la care va faceti meseria. Dezamagire e putin spus.

  3. Un articol dezamagitor.
    Un gen de admiratie in genunchi.
    – „Eu nu stiu nimic concret despre cazurile prezentate in presa din Romania, nu ma refer la cazuri concrete absolut de loc.”
    Dar nu traiti in „concret”?

  4. va felicit Doamna ; articolul dvs face educatie
    dar ce sa i faci ? acolo in patria rominilor pleava e azi cea care spune ce i buna cuvinta !

    • Nu, articolul nu face educație. Articolul predică supunerea oarbă față de niște autorități care au o agendă proprie diferită de cea prezentată oficial. Oricine a mai văzut funcționari corupți știe să recunoască genul ăsta de manifestări din partea autorităților, gen polițiștii porniți să-și facă planul la amenzi (plan care există în realitate) și nu preocupați să vegheze la respectarea regulilor de circulație. Barnevernet are genul ăsta de agendă proprie.

      Cât privește buna cuviință, comentariile dvs.permanente la adresa românilor vă cam exclud dintr-o asemenea discuție.

      • intii ,specia romin asa cum a fost ea construita, imi produce deseori greata( acum incepeti cu injuraturili)
        ceea ce dvs intelegeti din articol , nu se potriveste deloc cu ce am inteles io
        de aia io nu sint romin

        • Aveti si ceva mai jos un comentariu legat de faptul ca nu ati auzit de cazuri de abuz asupra copiilor in Norvegia.

          Imi permit sa va dau un sfat: daca doriti sa exprimati ceva, in general este suficient o postare. Dumneavoastra faceti deja spam :). A inteles toata lumea ca nu sunteti roman si ca aplaudati cu ambele maini acest articol.

          Alt sfat: inainte de a deschide gura, inainte de a da in tastatura, este bine sa va informati. Una din cauzele pentru care Oficiul pentru Confiscarea Copiilor din Norvegia actioneaza atat de drastic, este tocmai istoricul interactiunii cu progeniturile lor.
          Chiar de curand au fost cateva cazuri de copilasi omorati in bataie sau abuzati sexual de parinti. Norvegieni sadea.

          In ceea ce priveste „legea este lege si trebuie respectata”: asa este, dar este nevoie si de bun simt. Daca legea prevede ca tractorul trebuie sa treaca la ora 10 pe strada ta, la 5 cm de bordura si la ora aia sunteti cazut cu piciorul in strada dar tractorul nu opreste, trece peste piciorul dvs, am speranta ca o parte dintre romani vor sari sa va sprijine si sa incerce sa schimbe legea. Un altfel de comportament nu este corect, nu este uman, este o tampenie robotica care nu are legatura cu o societate civilizata.
          Ori, daca dumneavoastra si autoarea militati pentru lipsa bunului simt… ma bucur ca unul traieste in Norvegia si altul nu este roman. Pentru ca un sociogrup sa evolueze, sa avanseze, este nevoie de o masa critica de oameni cu o anumita caracteristica. Sper ca oamenii cu bun simt, romani din Romania, sa formeze aceasta masa critica. Desigur, daca primim ajutor si de la altii, nu-l vom refuza, doar sa dea dovada de bun simt.

          • lu mătăluță ce as mai putrea sa i raspund ?
            bre, bag sama ca faci o confuzie „Aveti si ceva mai jos un comentariu legat de faptul ca nu ati auzit de cazuri de abuz asupra copiilor in Norvegia.” de comentatori; da nu i bai. is obishnuit cu romini patrioti

  5. hai sa mai fiu cinic incaodata [desi am citit cu atentie si RESPECT articolul]. Cand „o scatoalca” e prea mult? cine decide asta? dl X -din RO- situat la 2000 km distanta?
    Cand stim ca era doar o scatoalca dle Y, vehement urlator in piata sau pe net? Cine stabileste DE LA DISTANTA limita intre „o scatoalca” si ABUZ?
    Mai ales fara a cunoaste FAPTELE decat din POVESTIRILE altora?
    PS. O palma pe zi timp de un an poate nu ucide, dar 365 de palme in zece minute ucid sigur. Deci mai usor cu „ruperea din rai”

  6. O pledoarie în favoarea Protecției Copilului norvegiană nereușită argumentativ, un text slab, aruncând aleator ”argumente” lipsite de pertinență, asemenea preșurilor ieftine de la țară, din resturi de cârpe aleator acomodate împreună.

    Se invocă pe rând: traumele copiilor abuzați în familie, pilda bunicii și internetului, românii manipulați de propria lor presă pornografă social, încrederea în instituții, care este incomparabil mai mare în Norvegia decât în România, Barnevernet, care este bun și util, românii cărora nu le pasă de copii, ambasada norvegiană, care e bună, Norvegia, care e bună, românii, care au mentalități primitive (în privința educației, cel puțin), Norvegia, care e bună, dar nedreptățită.

    Nu există vreun fir logic, vreo încercare de demonstrație argumentativă, vreo preocupare pentru pertinență, sobrietate, luciditate. Textul este o înșiruire de reproșuri echivoce și acuzații sulfuroase, împrăștiate la adresa presei, instituțiilor, familiei românești, concomitent cu o encomiastică școlărească și timorată la dresa Norvegiei, norvegienilor, cu tot cu instituțiile și mentalitățile lor.

    Nici onestitatea intelectuală a textului nu atrage respect. Pe de-o parte în text se afirmă că: ”Eu nu stiu nimic concret despre cazurile prezentate in presa din Romania, nu ma refer la cazuri concrete absolut de loc.”, pe de altă parte întregul mustește de acuzații la adresa abuzurilor (românilor !) împotriva copiilor, abuzuri care, deși ”nu stiu nimic concret despre cazurile prezentate”, sunt prezumate a fi adevărate.

    Prin slaba calitate logică și argumentativă acest tex aduce un deservicu tocmai valorilor pe care pretinde că le apără Cu asemenea pledoarii, Norvegia, cu oamenii și instituțiile sale nu sunt servite.

  7. ////

    Ma voi rezuma la fapte.
    Branevernet a deschis o ancheta fara sa anunte pe nimeni. Baza anchetei: interviul luat copiilor care insa nu au fost asistati de familie sau o parte neutra.
    Branevernet a luat copii familiei fara o hotarare judecatoreasca – asa o fi legea dar este absolut anormal intr-o tara pretins civilizata.
    Branevernet a actionat in forta, cu politie. Teroarea copiilor care se vad smulsi cu forta de langa parintii amenintati o fi in interesul lor.
    Branevernet DESPARTE FRATII in 3 (trei!) familii diferite. Iarasi interesul copiilor este evident prima lor grija. Nu permite alaptare bebelusului de catre mama. Sigur, o buna masura in interesul copilului.
    Branevernet ameninta si santajeaza parintii pentru a nu face pubilc cazul. Ce au de ascuns?
    Si ar mai fi dar ajunge atat.

    A propos, ca tot sunteti mare norvegianca. Nu acolo a fost un individ, ceva personalitate publica – politician poate, care spunea ca „este gresita ideea ca copii sunt crescuti cel mai bine de familiile lor?” Civilizatilor!

    • Ba da ! Si tot in Norvegia cea” proteguitoare” de copii spre fericirea materiala si educatia lor a fost si este ( inchis) celebrul Breivik care a trecut prin 5 (cinci) familii adoptive unde probabil nu a existat nici un dram de dragoste. Macar din acel caz trebuia ca Baverne… sa fi invatat cate ceva.

      • Comentariul dvs imi aduce aminte de un banc: „E adevărat că lui Ivan Ivanovici i s-a dat drept premiu o Volgă?“, iar Radio Erevan îi raspunde: „Da, e adevărat! Cu două mici precizări: nu era o Volgă, ci o bicicletă, şi nu i s-a dat, ci i s-a luat!“

        Breivik a fost evaluat la 4 ani de serviciile sociale de protectie a copilului. S-a constatat ca traia intr-o familie dezbinata si fusese neglijat, batut si abuzat sexual de mama sa. Se intampla in urma cu ~30 de ani. La momentul respectiv sistemul nu era atat de aspru cu parintii si Breivik a ramas in grija mamei. Mai tarziu ea singura a cerut ajutorul serviciilor sociale (weekend relief..), dar nu a crescut efectiv in alte familii, ci doar a fost dat in grija unor familii adoptive la sfarsit de saptamana pentru ca mama suferea de o depresie cronica.
        Daca se aplica sistemul actual, serviciile sociale are fi intervenit mult mai devreme si copilul nu ajungea la 4-5 ani sa fie evaluat negativ de psihologi.

  8. Felicitari pentru articol! Aveti niste observatii pertinente, chiar daca vad ca suparati pe unii pe aici. De ce nu spunem „Protectia Copilului din Norvegia” ci spunem Barnevernet? Ca sa sune mai ciudat, mai ne-romaneste si ca sa para in ochii romanilor ceva amenintator. Manipulare de manual. Insa aspectul cel mai important pe care il evocati este diferenta intre cele 2 societati care subliniaza lipsa de coeziune sociala la romani. Asta e cea mai marea problema a poporului roman. Ati pus degetul pe rana!

    • PS. De studiat: Lege nr. 272/2004 din 21/06/2004 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23/06/2004. Preferabil inainte de a face comentarii!

      • In Cariere, Revista de leadership, am citit zitele trecute (stand in holul unui hotel) despre teza de doctorat a unui tanar ce a trait in centru de plasament, doctorat pe care il face acum la Fac. de Asistenta Sociala Bucuresti. El a mers prin tara sa completeze chestionare cu copii din centre de plasament si a aflat ca situatia de dezastruoasa (izolatorul e numit „camera de tortura” deoarece asta se face acolo), etc.

        Poate ca CONTRIBUTORS.RO il poate invita sa scrie o prezentare a situatie, sa vorbim un pic de ceea ce avem acum acasa, in Romania.

  9. Ceva ciudat se observa in atitudinea multor romani din diaspora. Plecand din Romania, unde interactiunea cu institutiile statului e indeobste proasta, si ajungand intr-o alta tara une situatia e de regula (mult) mai buna, concetatenii nostri se indragostesc orbeste de noua tara si nu suporta niciun fel de critica la adresa ei. Cu atat mai putin daca vine din Romania. Chiar daca e vorba de un derapaj, de o disfunctie sau o anormalitate la un nivel sau altul din noua lor tara.

    Asa incat ne trezim inclusiv pe aceasta platforma cu „explicatii pentru idioti” despre perfectiunea sistemului de protectie a copilului din Norvegia sau, in alte cazuri, despre calitatile nemaipomenite ale candidatului la prezidentiale Donald Trump. Nu mai lipsesc decat niste consideratiuni asupra starii excelente a economiei grecesti, spre exemplu, sau a celei franceze, ca tabloul sa fie complet.

    Stimati concetateni si colegi din diaspora: nimic pe lumea asta nu-i perfect. Un pic de distanta critica fata de societatea une traiti, si o doza sanatoasa de umor, v-ar prinde bine. Cel putin, v-ar impiedica sa va sculati un toiul noptii ca sa scrieti un articol suparat precum cel de mai sus…

    • vladut draga ; coleg cu mine ii fi doar in arhivele statului rominesc; asa cum sint si securisti destui p aci
      dragostea de tara ptr dumneata, in idea ca ai emigrat intr o societate superioara nu inferioara, ar trebui sa te indemne sa le spui concetatenilor dumitale cum stau lucrurili acolo ; vezi dumneata, poate reprezentanti rominilor nu stiu ce gafa fac mergind sa ceara informati in numele poporului romin

  10. Stimata Doamna,

    1-Am citit cu interes primele randuri, urmatoarele a trebuit sa le citesc din 2 in 2, din 3 un 3 s.a.m.d! Nu am retinut daca aveti sau nu copii, iar daca da faceti un exercitiu: puneti-va in locul acelor parinti carora li s-au luat copii pe baza, nu-i asa, unui interogatoriu de genul: „nu-i asa ca pisica are patru picioare?”, „nu-i asa ca tatal tau te-a batut?”. Ce va raspunde un copil in acest caz? evident, afirmativ! Pentru simplu fapt ca acelui copil i se induce un astfel de raspuns!
    Da,si in Romania sunt aceleasi legi. Dar nu am vazut un asa mare abuz decat, doar in cazul in care bataia ar fi avut si probe(urme) materiale. Si cred ca nici-un judecator roman (intreg la minte!) n-ar fi gandit altfel!
    2-Credeti oare, ca intelectual ce sunteti, ca o aplicare atat de radicala a unor norme, poate duce la indreptarea acelor oameni?. Oare aceste dezmembrari ale famiilor pentru o simpla palma, data poate chiar din joaca, pun aceste familii sub o stare de teroare? Oare nu putem incadra aceasta institutie de temut la terorism!
    3-Documentati-va de ce norvegia are acel nivel de trai si intrebati-i cum s-ar fi descurcat cu 50 de comunism abatuti asupra lor? Poate ca si-ar fi batut copiii mult mai rau decat o fac ai nostri. Si nu le-ar fi facut nimeni nimic!

    • Când pe ditamai punga cu petrol stau numa 4 milioane de oameni într-un sistem relativ democratic e greu să nu existe bunăstare socialistă.

        • Sunt de vina pentru bunastarea lor la fel cum sunt vinovati sauditii ca traiesc intr-un stat teocratic bogat. Comentariile de mai sus se refera la altceva, in special la tendinta romanilor -stim, stim, dvs nu sunteti- de a se inchina neconditionat la modul de functionare a statului din tarile nordice pe principiul: astia sunt bogati.

          Da, sunt bogati, insa nu sunt bogati pentru ca au un Oficiu de Confiscare ci pentru ca, asa cum spune si @liviuta, evolueaza in anumite conditii.

          • dumneata m ai ales pe mine vad ! sinteti cumva de la departamentul formari poporului romin ?
            i auzi aci „cum s-ar fi descurcat cu 50 de comunism abatuti asupra lor? Poate ca si-ar fi batut copiii mult mai rau decat o fac ai nostri ”
            cruzi al dracu norvegieni astia ! is ca unguri tovarasi !

  11. Multumesc pentru acest remarcabil articol, o abordare personala dar si empatica, o analiza subiectiva dar nu mai putin lucida, a doua lumi, pe cat de apropiate geografic, pe atat de diferite ca mentalitate…
    Indiferent de reactiile „epidermice” care, probabil ca, vor fi exprimate in comentarii, cred ca un mesaj subliminal, care sa invite la ceva inedit : reflectie in calm si cu mintea proprie!, va fi inregistrat de multi Gica-contra, deveniti peste noapte specialisti in pedo psihiatrie si doctori in cultura scandinava! Nici nu conteaza ce vor replica, esential este ca se vor gandi altfel decat pana acum!
    In orice caz, asta le doresc cat mai multor români : sa-si dea voie sa recunoasca ca se pot si insela, ca nu le pot sti chiar pe toate, ceea ce nu reprezinta nici slabiciune, nici defect, nici prostie, nicidecum! Dimpotriva, a admite (in sinea ta, desigur ;) )ca nu stii ceva, este insasi conditia evolutiei personale si a cunoasterii!
    Un proverb francez spune „numai idiotii nu se razgandesc”…iar românii sunt departe de a fi idioti!

  12. Doamna,
    cu tot respectul ca aveti si Dvs. o parere, dar: elementele esentiale ale cazului din Norvegia au tot fost amintite, deci o discutie serioasa despre caz/atitudinea Barnevernet in acel caz trebuie sa porneasca de la aceste trasaturi elementare (cine/ce a facut in detaliu, de ce Barnevernet asa si doar asa, unde e justitia, si deasupra tuturor – care e interesul superior al copiilor la acest moment – luati de acasa/rupti de familie si posibil sa fie dati in adoptie internationala, etc).
    Dvs. in schimb scrieti, plina de fior si incredintare, despre alte lucruri: Norvegia (in general, nu la cazul concret), Barnevernet/institutii (in general, nu la cazul concret), sentimente/stari/trairi personale (cu sau fara legatura cu cazul concret e tot aia, pentru ca aceasta categorie nu are a face cu o analiza a cazului concret), critica reactiilor altora (presa pornografa social etc), insasi superioritatea incredintarilor Dvs. si tot asa mai departe, chiar foarte departe …
    Probabil ca articolul Dvs. era o contributie mai buna la o revista de laudat-Norvegia-no-matter-what

  13. Excelent articol. Insa citind majoritatea comentariilor de mai sus (unele „cu valoare adaugata”) am fost tentat sa spun ca sintem o tara de cimpanzei dar mi-am dat seama ca as jigni cimpanzeii. Nu cred ca exista in regnul animal o specie mai violenta cu proprii pui decit Homo sapiens sapiens.

  14. A trai în Occident implică avantaje, dar şi dezavantaje. Un dezavantaj evident e expunerea prelungită la bombardamentul mediatic şi la alte forme de îndoctrinare, care au ca efect spălarea creierului. Şi aşa ajungi să justifici răpirea copiilor din familiile lor, pe motiv că au primit câteva palme la fund. Nu e evident că în cazul familiei Bodnariu separarea copiilor de părinţi (inclusiv a sugarului !) determină o traumă mult mai mare pentru ei?
    Uite ce zic unii care mai şi gândesc:

    Horaţiu Pepine, în Deutsche Welle:
    „Dar de la lege la răpirea copiilor cu sprijinul poliției e totuși o distanță… Literalismul îngust este singurul care poate explica de ce o palmă duce la decăderea cuiva din drepturile părintești, ca să nu mai vorbim de interpretarea absolută a termenului ”violență”.”
    http://www.dw.com/ro/radicalismul-norvegian/a-18971945

    Dan Tapalagă, pe Hotnews:
    „Toate aceste excese nici macar nu pot fi puse in totalitate in cârca unui stat care a ajuns cu corectitudinea politica la extrem. Acestea sunt cazuri robotizare totala, lipsa de empatie, dezumanizarea avansata a unor functionari pusi sa ridice copii din familii asa cum ridica municipalitatea masini de pe strada.”
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20725741-bernevernet-cazul-bodnariu-mic-studiu-pentru-intelege-ceva-plus.htm

  15. Bun.˝Nu ne referim la cazuri concrete absolut de loc.” apelam la date statistice.
    Atunci sa ne amintim rezultatele surprinzatoare ale unui studiu de anul trecut publicate de agentiile de stiri din toata lumea.Conform studiului stiintific facut nu de aborigenii romani ci de savantii britanici, copiii din Romania sunt cei mai fericiti copii din lume.Rezultate statistice.Nu discutam cazuri izolate sau situatii extreme.Pe locul 2, dupa Romania urmau copiii din Columbia.Si copiii din Turcia stateau bine la fericire.Pe ultimele locuri erau copiii din Coreea de Sud si Marea Britanie, care aveau si cel mai redus nivel de incredere in sine.Norvegia era undeva mai sus, dar oricum in urma Romaniei.Cautati stirea de anul trecut.
    Nu-i surprinzator ca fericirea, autoevaluata de copii, pare sa nu depinda de nivelul de trai?
    Nu-i surprinzator ca alaturi de statisticile care plaseaza Romania ca avand cei mai fericiti copii din lume sunt alte statistici care plaseaza copiii romani ca fiind cei mai saraci din Europa?
    Mai mult de unu din patru copii din Romania traieste sub pragul de saracie.Conform unor norme stricte de protectie a copilului, familiile acestor copii sint vinovate pentru ca nu reusesc sa asigure un trai decent copiiilor iar copiii acelor familii ar trebui institutionalizati si dati la familii surogat cu posibilitati materiale adecvate.Fericirea nu oglindeste intotdeauna nivelul de trai si am citit intr-o gazeta ca nici adevarul nu se confunda intotdeauna cu dreptatea.
    Nu-i surprinzator ca in tara in care statisticile savantilor britanici spun ca traiesc cei mai fericiti copii din lume, alte statistici spun ca traiesc cei mai nefericiti adulti din lume?
    Da, asa cum nici Norvegia nu-i o societate perfecta, nici Romania nu-i o societate perfecta.Asa cum unele aspecte din societatea romaneasca pot fi criticate, la fel pot fi criticate si alte aspecte din societatea norvegiana.
    Un lucru este foarte clar Daca e vorba despre statistici.Norvegienii au sa ne invete multe despre nivelul de trai.La schimb, pot sa invete de la aborigenii romani cum sa faca sa aiba copii mai fericiti.
    Cel putin asa spun savantii britanici, ca sa nu fim acuzati de partinire mioritica..Statistic.

  16. Dincolo de faptul că așa-zisele argumente nu sprijină deloc ideea cum că, în cazurile date publicității, s-a acționat în interesul celor implicați, ci sunt un fel de injurii aruncate către România (șpăgarilor, oamenilor cu nivel de trai scăzut etc.), partea delicioasă este că se face apologia obscurantismului protector.
    Statul nu are nicio problemă în a se implica până la aflarea celor mai mici detalii despre viața privată a unei familii, în a o monitoriza și deranja fără măcar vreo indicație judecătorească în care să fie informați și cei vizați, în schimb ceea ce se întâmplă între Stat și membrii săi, rămâne între Stat și membrii săi. Nu zic, sună drăguț, dar cam același gen de relație se practica și între Securitate și tovarăși.
    Acordându-le totuși faptul că poate intențiile sunt bune, tot nu mă pot abține să mă întreb: cu toate discreția practicată în rapoartele de prevenție și corecție a abuzurilor domestice, nu există posibilitatea ca instituția respectivă să fie abuzatorul și familia abuzatul?
    Cetățenii model norvegieni nu pot nici ei, săracii să spulbere fără drept de apel o asemenea nedumerire, fiindcă nici nu știu, nici nu-i interesează, ce s-a întâmplat de fapt. Doar e o problemă între cetățeni și Stat, iar Statul, așa de imperfect cum o fi el, are întotdeauna dreptate.
    Și tot mamaia e spălată pe creier.

    Dacă e atât de bine în Norvegia, bucurați-vă de ea, nu e nevoie să faceți lifting de imagine, în special în fața unor înapoiați care se complac în troaca asta de țară din care vă trageți, spre deosebire de luptătorii adevărați, care și-au băgat picioarele și s-au cărat :)

    • Am inceput sa pun suflet de povestea asta, dupa ce am citit cum decurg evaluarile – erau declaratiile unei doamne care a lucrat in sistemul norvegian de protectie a copilului si inteleg ca, ulterior, ii instruia pe evaluatori. Aia de la securitate nu cred ca erau asa de intruzivi.

      • Păi no, cel mai periculos e să fii sclavul bunăstării. Există și o figură ilustră din istoria îndepărtată care-și racola mercenarii pe același principiu: le dădea absolut tot ce exista mai bun, apoi, sub amenințarea că vor pierde privilegiile, respectivii erau în stare să lupte până la moarte pentru el. Și era civilizat, nivel de trai bun. Dar tot sclavi.

  17. Uimitoarele descoperiri despre copiii dintr-o tara de cimpanzei, cum spune cineva mai sus.
    Citez din gazete britanice:
    Where are the happiest children in the world? Not where you might think.
    Rather than the United States, UK or Western Europe dominating the top spots – Romania has taken the number one spot shortly followed by Colombia, Israel and Algeria.
    This surprising result was produced by a survey of 53,000 children between the ages of 10 to 12 across 15 countries by Goethe University in Germany.
    Where are the world’s happiest children? The question is more difficult than you might think. Is it a matter of possessions, wealth, safety or family? Are children in developing nations as happy, or possibly even happier, than those in industrialized nations?
    The Children’s Worlds survey attempts to shed light on this issue. More than 30,000 children aged 10 to 12, in 15 countries, were asked about how they spent their time and how they felt about their lives – that is, how they perceive the world, rather than relying on social or economic indicators of their surroundings.
    This is not to say there were no economic indicators: children in developing nations owned fewer possessions (here defined through a series of questions ranging from “Do you have your own mobile phone?” to “Do you have clothes in good condition to go to school in?”)
    To assess how happy they were, children were told: “Below is a list of words that describe different feelings and emotions. Tick a box to say how much you have felt this way during the last two weeks:
    Happy
    Satisfied
    Relaxed
    Active
    Calm
    Full of energy”
    Rezultate surprinzatoare, a reiesit ca cei mai fericiti copii sunt copiii unor cimpanzei, cum zice un nefericit intr-un comentariu anterior..
    1. Romania
    2. Colombia
    3. Israel
    4.Algeria
    5.Turkey
    6. Norway
    7.Estonia
    8.Spain
    9.Germany
    10. Ethiopia
    11.South Africa
    12.Nepal
    13.Poland
    14.United Kingdom
    15.South Korea

    • Probabil ca cercetatorii de la Goethe University nu au aflat ca exista si o a doua Romanie, aia cu buda’n fundul curtii, care se spala la lighean doar inainte de marile sarbatori religioase. Altfel nu-mi explic cum de copiii din studiu dau note sub 5 doar in proportie de 1.5% in Romania cand peste 3% sunt orfani institutionalizati..

  18. Acest articol ar fi avut sens dacă se era demonstrat că familia Bodnariu și-a abuzat copiii. Însă acest abuz nu a fost probat, aşa că e o pledoarie pentru nimic.
    Şi încă ceva, doamnă Tuftedal: dacă respectaţi limba norvegiană, atunci vă rugăm, respectaţi şi româna – aţi plasat diacriticele în norvegiană şi în română nu? apoi, o recitire a textului înainte de publicare putea corecta din greşeli (ex. „stie ca v-a primi”).

    • Tehnic vorbind, decizia (pe care o numiti „abuz”) a fost probata. Parintii au facut deja apel la comisia judeteana si au pierdut. Probele vor fi prezentate si in fata instantelor de judecata.
      Va referiti cumva la prezentarea probelor in presa, incalcand legislatia norvegiana si romaneasca?

      • Au trecut 10 luni de la acest articol, iar între timp justiția norvegiană s-a pronunțat, înapoind copiii ambelor familii, Nan și Bodnariu. Domnu’ progresist, aveți microfonul. Cum comentați deciziile?

  19. Oricat i-am blama pe norvegieni, nu putem sa nu recunoastem ca reteta lor e pare a fi mai buna: dovada stau dezvoltatea extraordinara a tarii…care e realizata de oameni demni, fara frustrari, increzatori in fortele proprii, care au ajuns astfel datorita educatiei parintilor…

    • Rețeta dezvoltării norvegiene e pură întâmplare: o cantitate uriașă de petrol și un preț uriaș al petrolului. Faptul că statul norvegian (prin compania Statoil) deține și distribuie respectiva bunăstare e motivul pentru care oamenii i-au tolerat până acum un asemenea nivel de imixtiune în viața personală. Exact ca în statele comuniste, unde deținerea tuturor mijloacelor de producție de către stat îi permitea acestuia un control nemaivăzut asupra vieții cetățeanului.

      Astăzi, epoca petrolului scump e practic încheiată și bunăstarea distribuită de statul norvegian se cam încheie și ea. Și exact ca în statele comuniste, vor urma revolte.

  20. chiar amu intr o fitzuica de romanica un articol cu trei copii care au ars in casa.casa fara electricitate si copii lasati singuri; dar astea sint cazuri aproape zilnice in patria rominilor
    in multe tari civilizate, sa ti lasi copii singuri nesupravegheati se penalizeaza ; poate duce la desfacerea contractului de munca la parinti ;nu cunosc in Norvegia

  21. Ce mi se pare elocvent (si trist, desigur) este atitudinea comentatorilor care ii dau dreptate fara rest autoarei: primul ii numeste pe romani „pleava”, un altul ii aseamana cu cimpanzeii (subliniind ca le face ultimilor un deserviciu). Prin urmare, ca sa citez dintr-un cantec, niste romani care ii „urasc cu toata dragostea” pe alti romani si care par ca se simt neputinciosi in fata inapoierii romanilor ramasi in tara…

    Cred ca orice roman moderat e constient ca nu poti avea un punct de vedere despre acest caz cata vreme nu stii decat pozitia uneia din parti (care, desigur, nu are interesul sa spuna tot adevarul).

    Cred de asemenea ca orice roman moderat stie ca o alegere intre perputarea unei stari de „abuz”/”violenta” pe de o parte si „ruptura de familie” pe de alta parte, e o alegere extrem de pacatoasa. Nu putem s-o iubim pe una, chiar daca o respingem pe cealalta.

    M-as astepta ca si norvegenii moderati sa gandeasca, mai mult sau mai putin, la fel.

    • acolo in patria rominilor pleava e azi cea care spune ce i buna cuvinta !
      vedeti de ce scoala romineasca e sub cea norvegiana !

  22. Tot ce-i doresc tarii aleia de unde candva am plecat, Romania, e sa aiba parte de oameni de bun simt; nu neaparat foarte logici, nu neaparat savanti, nu neaparat foarte pragmatici. Dar sa fie oameni de bun simt. De aceea ma simt foarte satisfacut cand vad ca persoane de genul autorului articolului au parasit tara definitiv. Citind parerile autorului ramai mut, lemn, paralizat, te intrebi din ce univers distorsionat a aparut, sau daca nu cumva a fost colega buna cu Alice.

  23. Povestea asta imi aduce aminte de o patanie similara in care am fost implicat. In urma cu vreo 10 ani -ca un adept fanatic al noii tehnologii ce eram- incercam sa’l conving de bunica’miu sa’si achizitioneze un laptop. Argumentul esential era ca astfel vom putea coresponda usor si ieftin de la distanta si ca, in plus, internetul poate un instrument util varstei a treia. Spre mirarea mea, bunicul -un individ circumspect din cale afara- mi’a acceptat pe loc argumentul ca valid, dar a refuzat sa se lase conectat la lumea virtuala. Mi’a explicat ca prefera sa ne intalnim, chiar daca mai rar, si sa discutam pe indelete, tete-a-tete, orice chestiune si ca, in felul asta, isi prelungeste durata de viata a ochilor. In ultimii ani, e drept, bunicul evita chiar si televizorul asa ca l’am inteles. Cert este ca astfel mi’am pastrat viu un imbold de a ma intoarce pe scena ‘crimelor’ familiale, si, in plus, am avut ocazia sa discut cu el chiar despre internet. Pe masura ce lumea virtuala se dezvolta ii descriam noile sale elemente si infatisari, cu site-uri, blog-uri, forumuri, cu trolleri si spameri, cu jocuri si magazine. Intr’o buna zi imi spune ca Internetul este Paradisul din mintile oamenilor -batranul era un om credincios, dar nicidecum habotnic- asa ca i’am luat in deradere comparatiile lui biblice. Cu calm isi continua totusi teoria si’mi tranteste ca si eu, la randul meu, ca ateu, priveam internetul tot ca pe un Paradis. Dar de ce? ‘Pentru ca de’abia astepti sa te asezi la birou si sa te dezbraci.’ Deja ma enervase. ‘Bre, doar nu crezi ca io’s vreun pustache care pierde vremea pe chat-uri erotice?’…’Ba, mai rau, ca ala isi leapada doar toalele!’…’Hai ca nu intelegi nimic, mai bine o incheiem aici!’..’Mai, cand intri pe forum sau pe blog, ce faci mai intai?’…’pai citesc cu atentie ultima replica a preopinentului ca sa stiu de unde’l apuc si cum sa i’o’ntorc mai dibaci’…’deci binete nu dai, ci iti tarai ca un salbatic ghioaga gata sa i’o repezi in cap oricarui dusman de se iveste pe ulita’…’pai si ce, nu e firesc sa iti aperi ideile si convingerile asa, mai contondent-verbal, de cate ori ai ocazia?’ …’e firesc pentru o maimuta!’ ..’eei, cum asa?’ …’pai primata nu are notiunile de rezerva, de distanta, de cuviinta, pe cand omul ar trebui sa le aiba, numai primata e amorala, necugetata, impulsiva, neavind niciun scrupul in a’si plimba tantos ideile fixe si putine prin jungla’…’bre, hai ca exagerezi!’…’dar de ce simti nevoia sa dai raspuns la fiecare replica ce ti se adreseaza? de ce simti nevoia de a comenta orisice eveniment public? de ce simti nevoia sa sari in apararea unui necunoscut, sau, mai rau, a vreunei institutii ori entitati despre care nu stii mai nimic?’ ..’cum sa nu stiu, ce, nu mai informez inainte?’..’nu temeinic, ci absorbind o spoiala de invatatura livrata de cele mai ieftine prostituate ale bordelurilor politice”…’???’…’nu te mai holba atata, mai bine puneti intrebari asupra motivatiilor celor care scriu atatea articole fara sa aiba vreo sursa de finantare vizibila”…”matale de impuls civic ai auzit?’…”haidade, fugi cu impulsul d’aci, daca asta’i civism io’s usa de biserica, astia, scribii tai dragi, is cei mai exhibitionisti oameni de pe pamant, si’au gasit Paradisul si acum isi plimba rusinea detextilata prin el, ca de data asta e plin, rezideaza milioane de cuconite Eva prin cotloanele lui. ‘ …’te inseli, is destule Eva care’si expun fara nicio sfiala goliciunea nu numai fizica, ci si intelectuala pe net’…’ca o secta de hipioti!’…’bine, bine, sa zicem ca avem un exces de etalare personala, dar unde’i prostitutia, cine platerste pe cine, unde’s banii?’ …’pai n’ai invatat la scoala ca plata unui serviciu nu consta neaparat intr’o suma de bani? is tarfe cu probleme grave de stima, incapabile sa se evalueze corect, care pentru un spritz se arunca la picioarele tale si incep sa se gudure’…’hai tataie ca incepi sa aiurezi, sa ma scuzi ca ti’o zic, dar nu stii despre ce vorbesti si se vede de la o posta ca nu te’ai informat temeinic asupra chestiunii’….’pai mai baiete, dar cine altcineva se dezbraca in public de la prima vorba dulce ce i se aduce? cine o fi atat de dispus sa desfaca foaie dupa foaie pana nu mai ramane nimic din el? cine se mai intoarce pe dos cu atata necuviinta, imprastiind gandurile cele mai intime in piata publica’…’forumul si blogul nu sunt piete publice! s’apoi, daca o fi asa cum pretinzi inseamna ca si eu sunt tarfa ieftina’…’pai poate esti! depinde cat de mult din tine transpare in discutiile alea.’

    Bunicul, asa cum v’ati dat seama, era o fire inchisa, o persoana foarte retrasa, care, dupa ani de puscarie comunista, ajunsese sa vada la orice colt persoane dubioase si perverse gata sa se vare in sanul familiei cu ochiul si timpanul. Cum auzea ca vreo tantita se intereseaza de una sau alta din gospodarie cum intra la banuieli. Astazi ar fi fost un infractor periculos in state precum Norvegia: si’a batut si copiii si nepotii, temeinic, numai in situatiile in care se impuneau masuri drastice, dupa o judecata dreapta, iara niciodata la nervi. De asemenea, cu formatia lui intelectuala interbelica, cu studiile sale juridice din acele vremuri, ar fi fost privit ca un infam reactionar conservator. Despre un articol precum cel comentat aici ar fi insistat ca ignorarea lui este un gest de decenta si ca, din moment ce nu se incadreaza in nicio specie -nu e nici publicistica, nici proza, nici eseu stiintific, sociologic sau juridic- nu merita nici efortul de a’l citi, darmite vreo replica. Totusi, nefiind eu atat de exigent precum bunicul meu, indraznesc sa remarc ca autoarea incrimineaza fara nicio jena un intreg grup etnic -rumanii- ca sa acopere lacunele sale pedagogice si lipsa de informatii riguroase despre dreptul norvegian si institutiile acestuia. Nu poti sa explici nimic unui popor pe care’l consideri din start incuiat in timp ce ilustrezi ignoranta totala in materie de stiinte juridice. A, ba da, ar putea fi explicata dorinta de a’ti lovi semenii si de a ridica concomitent in slavi o institutie ce se ocupa, printre altele, cu extragerea copiiilor din familii in absenta unei hotarari judecatoresti.

    • Acum 10 ani deja ajunsesem si eu la concluziile bunicului tau despre exhibitionismul de pe forumurile internetului. Dar asta abia dupa vreo 10 ani de ciomageala forumistica, incepind inca de pe vremea cind singurul loc in care puteai sa injuri comunismul in limba romana era soc.culture.romanian (Usenet).

      Zece ani am spus (scris) in gura mare pe internet tot ce n-am putut sa spun pe vremea comunistilor. Mergeam pe forumuri seara de seara sa ma defulez asa cum mergeau, pe vremuri, occidentalii la psihanalist. Era aproape ca o necesitate fiziologica.

      Acum ma mai bag in vorba doar cind ma enerveaza ceva foarte tare si cind nu mai pot sa ma abtin (de ex., am scris si eu „Va multumim ca existati!” – si a aparut comentariul!!! – cind am vazut, sub un articol al unui f. mare intelectual care mai publica (si) pe aici, o multime de comentarii cu exact acest text, sau care spuneau acelasi lucru in alte cuvinte), desi stiu ca nu are nici un rost, fiindca internetul e deja folosit extensiv de manipulatori si propagandisti profesionisti care domina copios anumite zone, cum foarte frumos, elegant si convingator explica Sharyl Attkisson:

      https://youtu.be/-bYAQ-ZZtEU

      P.S. La texte ca acesta de mai sus, venit din Norvegia, chiar nu merita sa comentezi. Exista „dusu” si exista „Ela” pentru asa ceva. Si mai exista cei despre care vorbeste Sharyl Attkisson.

      • user ule, sa stii ca io ma distrez ; n am nevoie cred de pshianalist si am scapat de acolo
        unde mai pui ca citind comentari ( mi se intimpla ca articolul nu l citesc, mai ales atunci cind cunosc calitatea autorului) iti intregesti cunoasterea despre romini

  24. De fapt si la urma urmei, daca rezumam cazul Bodnariu prin prisma opiniei publice din România, asistam la confruntarea între doua tabere: cei care sînt împotriva violentei fizice fata de copii versus cei care si-au batut copii si tin mortis sa continue sa-si bata copii, fara mustrari de constiinta.

    • Pey da, lumea are doua culori.Ori e laie ori balaie, ori la bal ori la spital.De ce sa ne mai batem capul cu nuante intermediare? Ca-n bancul ala, ca daca n-ai acvariu inseamna ca esti homosexual.

    • @Emma
      Ridicol rezumat. De fapt si la urma urmei, ca sa te citez, dai un exemplu de violenta de gandire cu totul intristator.

    • A fi împotriva violenței fizice față de copii nu înseamnă a accepta că orice decizie administrativă a unui funcționar al statului este corectă. Și cu-atât mai puțin a accepta normalitatea unei situații în care acel funcționar are împuternicirea legală de a lua asemenea decizii.

    • @Emma. De ce crezi asta? Eu nu mi-am batut copilul, acum scolar si nici mama pe mine. Chiar se mirau neincrezatori prietenii/amicii cand spuneam ca pe mine nu ma bat. Da, am fost un copil cuminte, dar poate ca eram asa si pentru ca parintii erau foarte calmi.
      Astea fiind spuse nu pot fi de acord cu imprastierea acestor copii in tot atatea familii, nu doar ca nu mai au contact cu PARINTII, nu mai au contact nici intre ei. Nici macar in Romania „primitiva” nu fac lucrul asta cu copiii dati spre adoptie. Rusinos pentru o tara civilizata.

      • Domnule Adi,

        Gasiti-mi si mie o familie in Norvegia, foarte responsabila, capabila sa aiba grija de cinci copii, dintre care unul e un sugar.

        Nu stiu cum sa va spun, insa standardele pentru un parinte de plasatie sunt deosebit de ridicate in Norvegia si chiar in SUA.

        Nu pot exista mai mult de doi sau trei copii in astfel de familii, depinzand de varsta copiilor si nevoile lor. Un sugar cere atentie 24/7, de aceea a fost plasat singur intr-o familie.

        De aceea norvegienii si in general vesticii responsabili nu se reped sa faca copii precum iepurii, si pe urma sa se bazeze pe altii sa ii creasca.

        • @ George Gafencu – parcă erați un mare apologet al legii și al respectării ei. Există vreo lege care să limiteze numărul copiilor la 2 sau 3? Cu o femeie care naște cvadrupleți ce faceți, o trimiteți direct la închisoare? Sau îi luați copiii încă de la naștere, fiindcă numai o iresponsabilă putea să nască atâția copii deodată?

          • Domnule Harald,

            Conceperea si cresterea unui copil trebuie sa fie o actiune foarte responsabila.

            Ganditi-va ca in SUA costurile cu gradinita si studiile universitare sunt prohibitive.

            Costul mentinerii unui copil la gradinita este in medie $800 de dolari pe luna platiti din buzunar. Asta ca parintii sa isi permita sa lucreze. Altfel, decat sa te angajezi pe salariul minim american, mai bine stai acasa si ai grija de copil.

            Daca ai deja mai multi copii, deja ai probleme financiare foarte mari, pentru ca nu iti mai permiti sa ii trimiti la gradinita sau chiar la universitate.

            Si atunci care e scopul de a face copii multi? Multi adulti responsabili se limiteaza la unul sau doi copii, atatia cat isi permit sa creasca.

            Pentru cine vrea sa faca copii multi, sa nu intinda mana la stat pentru ca statul nu i-a recomandat sa faca atati copii incat sa nu poata sa ii mai creasca din ce castiga. E treaba lor.

            Sunt studii economice in SUA care arata ca la un salariu mediu, la primul copil cheltuielile in casa cresc cu 30% si cresc proportional cu fiecare nou copil nascut. La un moment dat, cu cat mai multi copii si depinzand de veniturile parintilor, se ajunge la pragul de saracie. Pentru multi se apropie de saracie la primul copil aparut.

            Insa ce conteaza asta in fata unora care zic hai sa facem copii, ca asa scrie la Biblie, ca da Domnul?

    • Cred ca cei care sustin o „violenta moderata” sufera de sindromul Stockholm. Au fost batuti in copilarie si acum ca adulti nu pot recunoste ca au fost niste victime si se aliaza cu agresorii.

      • Încep prin a-mi cere scuze, am mîncat de doua ori cîte un i în textul meu de mai sus :-( . Sorry. Acum revin la cele spuse: nu mi-am exprimat nicio parere în legatura cu plasarea copiilor Bodnariu în familii de adoptie. Nu stiu ce prevede legislatia norvegiana în acest domeniu, deci nu comentez. Mi-am exprimat doar parerea în ceea ce priveste metoda de educare prin violenta atît de raspîndita si acceptata în România. Ma mira faptul ca un segment simnificativ al românilor sustine ca bataia „light” n-ar fi condamnabila. Conceptul de nonviolenta nu l-am inventat eu: nonviolenta în conflictele dintre state, nonviolenta între soti, nonviolenta catre animale si ma opresc aici. Eu am aderat la acesta valoare si condamn violenta. Ma mira faptul ca un adult sustine sus si tare ca bataia face parte din educatia copilului si ca ar fi inconturnabila. Violenta e un mod de a impune reguli fara a tine seama de celelalte posibilitati de rezolvare a unui conflict, iar cînd aceste posibilitati exista, si ele exista totdeauna, violenta poate fi greu acceptata.

  25. Imi pare rau dar esti dezinformata, draga autoare. Dumneata ne spui cum ar trebui sa fie Barnevernetul si ne servesti pe tava „scopul ei nobil”. Din pacate aceasta este contrazisa chiar din interior. Sunt unul dintre cei care am stat de vorba cu fosti angajati CPS, jurnalisti norvegieni si persoane care au avut de-a face cu ei. Jurnalistii norvegieni nu se sinchisesc niciodata sa faca o minima ancheta jurnalistica, ei creed orbeste in CPS. Ei bine, daca vrei sa te documentezi iti recomand acest site pe care BARNEVERNET nu are argumente sa-l contrazica:

    http://delightintruth.com/

    Locuiesc in Occident de peste 20 de ani si am vazut ce se intampla cu instititii care au putere discretionala. Dumneata din Romania inghiti orice galusca norvegiana, care te minte sub prelata unei legi care protejeaza afacerile cu copii din Norvegia. Da, afaceri cu copii. Cps nu are aceleasi salarii, beneficii si numar de personal indiferent de volumul de activitate. Apoi, despre ce se intampla in foster homes in Norvegia s-a scris in presa internationala iar Barnevernet a pierdut procese in serie la Curtea Europeana.

  26. Precizez de la inceput, sunt impotriva oricarui act de violenta fizica si psihologica impotriva copiilor din partea oricarui uman.

    Dar cred la fel, ca ar trebui sa iesim din stereotipul pro-contra si sa vedem obiectiv fenomenul protectiei copilului in general si sa vedem implicatiile la scara larga a unei politici mc-carthyste de a vedea parinti vinovati peste tot,

    In opinia mea o abordare ideologica aplicata de functionari selectionati dupa criterii stricte care sa convina filozofiei institutionale nu face decat sa creeze probleme mai mari, functionari unici in cuget si simtire , o atitudine care conduce treptat la abuzuri.

    Cultura Denuntului.

    .E ingrijorator ca avem de-a face cu o cultura unde Serviciile Sociale Pentru Copiii sunt cele care initiaza denuntarea-semnalarea , 6765+2426 vs sa spunem copil insasi, 279

    Sa luam anul 2014

    -Child welfare service 6765
    School 5560
    Police 4852
    Mother / father / guardian 3683
    Others 2800
    Kindergarten 2717
    Emergency child welfare service 2426
    Doctor / hospital / dentist 2407
    Children’s clinic / school health service 2231
    Others 2139
    NAV (local authorities and central government) 1329
    Other public bodies 1252
    Mental health care for adults 1131
    Mental health care for children and youths 1002
    Other family 962
    Asylum reception centres / UDI / immigration authorities 480
    Family counselling office 408
    Refuge centre 388
    The child 279
    Services and agencies responsible for following up people with substance abuse problems 231
    Educational and Psychological Counselling Service 208
    Outreach workers / youth centre 68
    Voluntary organisations / sports clubs 37
    Unknown 3

    Interesant de vazut si in ce sunt motivatiile celor de la Serviciile sociale pentru a justifica cazul.(doar child welfare)

    Parent’s lack of parenting skills 2435
    Domestic violence / the child is witness to domestic violence 1648
    Other aspects of the parents / family 1057
    High degree of conflict at home 1038
    Parents’ mental health problems 1014
    Parent’s substance abuse 955
    Other aspects of the child’s situation 751
    The child is subjected to physical abuse 531
    The child’s behaviour / criminality 267
    The child is subjected to mental abuse 174
    The child is subjected to neglect 170
    The child’s mental health problems 169
    Parents’ criminality 157
    Parents’ somatic illness 113
    The child is the victim of sexual abuse/incest 113
    The child’s relationship difficulties 108
    The child’s substance abuse 62
    The child has no one to care for him / her 54
    The child has disabilities 48
    Unknown 2

    Locul unul, surprinzator, lack of parenting skills. Competentele parintilor.
    Aici eu cred ca intram intr-un teren sensibil. Nu exista definitii ideale de a fi parinte. Sau sa-mi numeasca cineva un parinte caruia nu i s-a intamplat, ca sa uite sa spunem de exemplu intr-o zi un articol de imbracaminte….non-esential. Si sa fim sinceri daca am introducem criteriul timp acordat interelationarii, mda, nu vreau sa fiu cinic, dar mai toti copiii omului modern ar fi cazuri pentru Serviciile Sociale pt copii y compris, ministeriabilii plecati in delegatii , conferinte etc.

    Dar dincolo de de critica asupra subiectivitatii -*autosesizarea Barnvernet* o critica majora ar fi neglijarea flagranta a prezumtiei de nevinovatie, baza Sistemului de Drept insasi., in cazul parintilor. Parintii sunt din start vinovati, daca cineva denunta, se autsesizeaza etc..Cum un proces poate dura pana la ani de zile, ne putem da seama de sechelele in familia respectiva, chiar in cazul in care parintii isi dovedesc nevinovatia.

    Si daca tot vorbim de sechele unele sunt serioase. Human Rights Norway mentioneaza 50 cazuri de suicid in cazul copiilor separati de parinti pentru anul 2011. Ar fi mercantil sa se ajunga la o comparatie de vieti salvate-vieti pierdute.

    De ce in ultimii ani tendinta de a sesiza cazuri a fost in continua crestere? Este societatea norvegiana actuala mai rea decat ceea dinainte de 2010, sa spunem?
    Ipoteza. Oare nu tocmai finantarea masiva a sistemului institutional forteaza pe acesta sa-si justifice existenta…si sa caute cazuri acolo unde normal nu ar trebui sa fie. Ma refer la cele 1,3 miliarde injectate din 2010, de acolo a inceput vizibil tendinta de a trata mai multe cazuri. Sunt oameni care castiga salarii publice(educatori, plasatori, psihologi etc) a caror existenta profesionala poate fi justificata… doar in cazul unui fenomen social. Doar in 2014 11.8 bilioane NOK crestere de plus 5% fata de 2013. Sistemul se acopera in cifre si cazuri inventate pentru a-si asigura existenta??? La nivel de man-years(indicator care ia in considerare numarul de ore lucrate intr-o saptamana de catre un individ inmultit cu 52 de saptamani) avem de-a face cu o evolutie constanta in sus, plus procente de la un an la altul…

    O alta tendinta ingrijoratoare.

    Suprareprezentarea copiilor de imigranti in statisticile Barnvernet. Imigrantii ocupa aproape 14% procente din totalul norvegienilor si totusi sunt suprareprezentati undeva aproape de 30%din cazurile investigate. Ar fi de vazut solutiile adoptate in cazurile lor etc..daca difera fata de cele ale ‘nativilor’.

    Bref, intr-o jumatate de ora nu se poate formula o critica coerenta…dar observ ca EXISTA motive de interogare legitima asupra Sistemului Social pt Copiii in ansamblul lui. Nimic nu e perfect.

    Si nici increderea intr-un sistem nu inseamna mare lucru, germanii credeau in partidul nationalist socialist in mare proportie, romanii mai recent in USL etc. Chestiuni de perceptie.

  27. O ultima cifra. Numarul de cazuri investigate la mia de locuitori.

    O crestere de 162% a indicelui de cazuri tratate de CPS intre 2003 si 2011( de la 15.58 la 25.38/1000 locuitori).

    sursa ssb.no

  28. Stimata doamna, citeva lucruri la care nu v-ati gindit:

    „Barnevernet” e folosit in mod cit se poate de judicios, in acelasi fel in care oamenii vorbeau de STASI, de Securitate, de KGB etc. – nu doar de serviciile secrete din statul X.

    „Orice caz de neglijenta, de abuz fizic sau psihic sau de abuz sexual asupra copiilor este enorm de trist.”

    Nu, nu ORICE caz este ENORM de trist. A pune impreuna acele cazuri, care acopera un evantai de infractiuni extrem de vast – de la o exclamatie: „stai cuminte!”, intr-un ton autoritar, pina la viol – este un abuz in el insusi, o manipulare rusinoasa, abia ea enorm de trista.

    Traiesc de decenii intr-o tara occidentala si imi aduc aminte foarte bine problemele din Romania care m-au facut sa aleg aceasta cale. Este optiunea mea, dar tot iubesc Romania si incerc sa o vad obiectiv, cu bune si cu rele. Vad bine ce merge rau in Romania si ce merge bine in tara mea adoptiva.

    Aceasta NU inseamna ca, in orice problema, institutiile oricarui stat occidental au dreptate, exhiba superioritate imanenta si merita incredere absoluta. Birocratia romaneasca nu are monopol pe abuz si pe absurditate. Aceasta NU inseamna ca datorez supunere oarba statului in care traiesc acum, asa cum nu am datorat supunere oarba Romaniei comuniste. Oriunde am trai, nu trebuie sa ne suspendam simtul critic si al nuantei, sau liberul arbitru.

    Cind vine vorba de O FAMILIE REALA, CONCRETA, nu gindesc in termeni Romania vs. Occident ci in termeni de „este normal sa ucizi pacientul ca sa vindeci o [posibila!!] raceala”?

    Ideea – in special in conditiile in care informatiile existente indica tendinte abuzive si totalitare extrem de puternice – ca acest Barnevenet este deasupra oricarei suspiciuni si ca trebuie sa credem neconditionat in deciziile sale imi repugna.

    DACA se afla, cu dovezi, dovezi reale nu rumori, ca in familia Bodnariu se petreceau abuzuri reale, concretizate, dovedite, punind in pericol sanatatea fizica si/sau mentala a copiilor, nu am ce protesta. Dar ca sa imi investesc increderea neconditionata intr-un organism birocratic extrem de suspect, fie el si din Sfinta Norvegie (sau din tara in care traiesc), si sa blamez a priori familia, fara NICI UN FEL de dovada, nu pot sa o fac, imi pare rau.

    Prezumptia de nevinovatie merge in acest caz catre familie, catre parinti, nu catre hidra guvernamentala. Fapta de a smulge un sugar de la sinul mamei sale este extrem de grava, mult mai grava decit o vorba aspra, potential criminala in esenta, si as vrea sa stiu EXACT ce anume a facut acea mama acelui sugar ca sa se justifice aceasta actiune. Daca nu se justifica, reprezentantii Barnevernet ar trebui trimisi in puscarie ei insisi, in corpore, precum criminalii care sint.

    In aceasta chestiune imi dicteaza sentimentele UMANE nu optiunile politice, de tara, religioase (sint ateu) etc. Vorbim de PARINTI si COPII, nu de ce minunata e Norvegia si de ce oribila e Romania. Problemele (reale) ale copiilor din Romania pot fi discutate si ele dar nu in directa relatie cu acest caz care, deocamdata, pare un abuz oribil si complet nejustificat. A propos, este treaba Barnevernet sa se justifice, nu a parintilor.

    • Un aspect totuşi bine punctat de autoare, care dealtfel explică şi răspunsurile goale, generice, evazive din partea norvegienilor care au luat cuvântul, este clauza respectivă de confidenţialitate şi pedepsirea încălcării ei.
      Cu alte cuvinte, ar fi la fel de probabil ca oricine lucrează acolo şi ar fi aflat sau nu că sunt lacune şi inconsistenţe serioase sau vicii de procedură nu are Dreptul să facă public acest lucru fără a fi pasibil el însuşi de puşcărie. Indiferent că remarcă sau nu un abuz. Cu alte cuvinte, până la noi ordine, statul nu se poate înşela, tehnic vorbind, că doar nu-i vreunul dintre ei un creştin idiot şi nebăgător de seamă faţă de regulile Statului, să facă el pârnaie pentru alţii, ca să-şi vadă familia aia odraslele înapoi. În fond, fiecare cu treaba lui, nu?

      În cazul în care nu e destul de evident, problema este că o instituţie a statului are drept să taie-n carne vie fără a (putea măcar) da socoteală publicului larg, adică exact cetăţenilor pe care ar trebui să-i deservească. În fond, beneficiarii unei bune creşteri sunt nu doar crescuţii, ci toţi membrii societăţii respective.
      Ok, că o mare parte din fonduri sunt private, asta e şi mai şi. Adică, din taxele voastre noi vă monitorizăm ca pe nişte şobolani şi vă şi luăm copchiii dacă nu ne place ceva, mai ales dacă sunteţi familie mixtă (imigranţi plus nativi), şi mai şi dacă sunteţi ambii veniţi de aiurea şi mai deloc dacă sunteţi parte a celei mai înstărite pături de nativi norvegieni. Pe ăia îi consiliem psihologic, le tăiem caşcavalul, le instalăm jocuri pe PlayStation. Restul, păzea!

      Nu ştiu ce om întreg la cap nu remarcă, dincolo de chestiile specifice, premisa sinistră a instituţiei atât de titrate. Ce e atât de greu?

  29. Dragă doamnă,
    Ziariștii noștrii mioritici sunt dezaxați pentru că încearcă să găsească ceva ce să scadă încrederea ”nețărmurită” a dvs. în instituțiile norvegiene ?
    Argumentația dvs. e superficială și tendențioasă.
    Există copii traumatizați de părinți iresponsabili.
    Dar știința nu se face studiind cazurile patologice și apoi proiectând rezultatele asupra mari mase sănătoase a populației.
    Să îndrăznești să-i dai o palmă la fund copilului pe fondul unei preocupări iubitoare și constante nu mutilează și nu traumatizează.
    Să răpești copiii pentru că o familie iubitoare a călcat accidental imuabila lege norvegiană sau a cui o fi ea produce o traumă extraordinară și cu efecte pe toată viața.
    Sunt un specialist prin educație (asistență socială) și practică (am copii naturali și am adoptat copii) și lucreaz constant cu copii și părinți.
    Dați-mi voie să vă spun: habar nu aveți de devastarea pe care copiii iubiți o simt când oricine se interpune între ei și părinți pentru că au primit palme la fund.
    De aceea statul norvegian și oricare ar fi el: în aceste cazuri: e criminal, e demonic!
    Unde vă e bunul simț? Unde e dreptul simț al măsurii?
    Cazul Bodnariu este între cazurile în care instituția distruge și devastează și nu între cazurile de abuz. Iar aici dreapta judecată și măsura ar trebui să primeze.
    Prezumția de vinovăție produce efecte catastrofale în astfel de situații.
    De ce nu există o evaluare concretă înainte de a distruge un copil dpdv psihologic?
    Există atâtea măsuri intermediare care se pot lua și care se pot folosi.
    Răpirea fără o cercetare prealabilă e criminală, iar dumneavoastră o susțineți.

  30. Stimată doamnă Gabriela Alupoae Tuftedal, eleganța stilului epistolar m-a cucerit, precum si rafinamentul exprimării si utilizării limbii materne, avand in vedere că sunteti plecată de mult timp din Romania. Nu aceeași impresie mi-a lasat însă si fondul problemei aflate în dezbatere. Trecând însă peste acest moft al meu aș dori să vă pun cateva întrebări de bun simț:
    1. Care este numărul copiilor instituționalizați de catre BARNEVERNET, din randul familiilor de origine americană, canadiană sau germană?
    2. Ce argumente de bun simț ne puteți oferi pentru a nu crede ceea ce scriu acesti parinti disperați pe linkurile de mai jos? Spre a evita tentația argumentării prin sintagma «presa dezinformează», cel de-al doilea link este al unui grup public de pe Facebook chiar din Norvegia:
    http://vremuritulburi.com/…/norvegia-homosexualii-lesbiene…/
    https://www.facebook.com/groups/946004698753793/
    3. Câți dintre copii instituționalizați au fost testați (întrebați) după 1,2,3,6 luni, dacă ar vrea să se reîntoarcă la familiile naturale, la câți li s-a respectat dorința și s-au întors?
    4. Vă rog să urmăriți clipul video de mai jos și să-mi spuneți dacă acei copii sunt luati cu consimțământul lor sau al părinților și mai ales dacă asistăm sau nu la o traumă produsă de BARNEVERNET?
    5. https://www.facebook.com/lise.simonsen.77/videos/10206745577827647/
    Insist asupra obținerii răspunsurilor deoarece am observat că sunteți o persoană avizată în domeniul Serviciului de protectie a copilului din Norvegia, precum si extrem documentată pe cazuistica acesteia.

  31. V-am citit comentariile si unele sunt extrem de pertinente . As mai zice 1 imi iubesc copilul si il pregatesc cum stiu eu mai bine pentru viata .Plin de intentii bune pentru viata lui . 2 Vine o institutie si spune ca am gresit . Si apoi institutia nu mai da nici un fel de explicatii. Atata timp cat institutia nu defineste CLAR abuzul parintelui ea insasi este un ABUZ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriela Tuftedal
Gabriela Tuftedalhttp://contributors
Locuiesc in Norvegia din 1999. In Romania am lucrat ca redactor sef al primului post independent de radio din Craiova, am asigurat corespondente pentru sectia de limba romana a BBC World Service. Am absolvit Scoala de jurnalism BBC .

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro