duminică, mai 9, 2021

Oamenii importanți nu au timp să aștepte

În România, oamenii importanți nu au timp să aștepte. Doar că sunt două categorii de importanță. Cea dintâi, minoritară dar actuală, este reprezentată de oamenii „importanți”. Categoria secundă, majoritară și retrasă, este cea a oamenilor IMPORTANȚI.

Oamenii „importanți” nu au timp să aștepte.

Îi vedem în rândurile formate la câte o casierie oarecare, cum încearcă nerăbdători să ne depășească mai întâi cu un umăr, apoi cu un picior, pentru ca în cele din urmă să se proțăpească cu nonșalanță în fața noastră. Ei nu au timp să stea în rând.

Îi vedem în goana bezmetică ce însoțește cumpărăturile de sărbători, învârtind în zig-zag căruciorul către zări doar de ei știute, fără a se sinchisi de faptul că lovesc rafturi, adulți sau copii. Ei nu au timp pentru organizare.

Îi vedem între pietonii care ne îmbrâncesc într-o intersecție aglomerată sau între călătorii ce împart coate în mijloacele de transport în comun, fără ca măcar să-și întoarcă fața pentru a ne privi în ochi. Ei nu au timp pentru scuze.

Îi vedem la volanul unui vehicul, depășind coloane de mașini staționate la semafor și transformând în carosabil trotuare, parcări sau linii de tramvai. Ei nu au timp pentru trafic.

Îi vedem în mașini negre ce rulează în spatele unui antemergător motorizat, savurând vânzoleala pe care o crează. Ei nu au timp pentru a se pierde în mulțime.

Îi vedem în fața unui microfon, disculpându-se prin cuvinte golite de sens și făcând trimitere la virtuți subînțelese. Ei nu au timp pentru explicații.

În fine, îi vedem aruncând ocheade de după perdelele prăfuite ale clădirilor oficiale, îngrijorați de amploarea manifestațiilor de stradă, fără însă a îndrăzni să adopte o poziție oficială. Ei nu au timp pentru dialog.

De cealaltă parte, pe oamenii IMPORTANȚI nu îi vedem decât atunci când este prea târziu. Ei stau în rând, înțeleg importanța organizării, își cer scuze, se amestecă în mulțime, dau explicații și sunt deschiși către dialog. Dar nici ei nu au timp să aștepte ca noi să îi vedem.

Îi vedem doar atunci când au părăsit această lume, minunându-ne de existența lor.

Îi vedem în fotografiile de pe cruci făcute dintr-un lemn ce adesea îi depășește ca vârstă, plângându-le tinerețea pierdută.

Îi vedem în gropile săpate de nepăsarea noastră, striviți de remușcări.

Îi vedem în comemorări anuale, smeriți de grandoarea lor zilnică.

Îi vedem între fiarele contorsionate în urma accidentelor rutiere, amintindu-ne de cumințenia lor.

Îi vedem mistuiți de flăcări, apreciind înflăcărarea lor juvenilă.

În fine, îi vedem în stradă, cu miile, implorând schimbarea și normalitatea, sperând ca glasul lor să fie auzit. De cine să fie auzit ? Bineînțeles, de cei „importanți”, care nu au timp să îi aștepte.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Da…imaginile sugerate sunt elocvente si reflecta fidel comportamentul unora si al celorlalti…Numai ca, printr-o minune macabra (probabil ca orice minune se cere achitata cash inainte de implinire…?), cele doua linii paralele(!) in care se incolonasera românii, unii vrând, altii nevrând dar impinsi, s-au intâlnit ieri in Piata Universitatii! Pentru ca eram cu totii acolo, si noi si ei!!! Am marsaluit cu totii impreuna, unii prezenti fizic, ceilaltialtii „doar” invocati, dar nu mai putin prezenti! Atat de concreti, atat de performanti incat, mult mai eficienti decat din spatele tribunelor sau colonelor oficiale, Ponta, Oprea si Piedone (restul sa nu ne simta ofensati, urmeaza!) au galvanizat multimea, obtinand unanimitatea mult visata!
    Acolo unde nu suntem de acord, Mihail, este ca mentalitatea zecilor de mii de protestatari a evoluat, oamenii acestia „joaca” deja intr-o alta categorie!
    Ei nu „implora” si nici nu „spera”, ci impun exigente (!), ca orice european civilizat care se respecta, si respecta viata, valorile ei fundamentale si non-negociabile (!), in care cred!

  2. Va propun dvs si cititorilor un mic experiment. In aeroportul Otopeni la pecari, inainte de controlul de securitate, se formeaza o coada (sunt doua puncte de intrare cu doua cozi diferite – alegeti oricare dintre ele). Uitati-va cu atentie cum se formeaza acea coada, cum oamenii vin din mai multe parti sa se aseze. Orice strain isi poate da repede seama ca Romania este intr-adevar plina de oameni importanti, cum spuneti in articol. Uitati-va la fetele lor cand incearca sa se bage macar cu cateva locuri mai in fata de capatul cozii. Se stiu cu musca pe caciula, evita privirile celor din jur, se fac ca au ceva de facut in momentul ala – ceva “important”, bineinteles. Dupa doua minute jena dispare, devin cetateni “legitimi” cu drepturi depline.

    Si mai interesant e cand vin in grupuri mici si se lipesc la unison undeva de mijlocul cozii fara sa fie nevoie de o discutie in grup de genul “ce facem, stam la coada sau ne bagam in fata?”. Nu e nevoie de discutie pentru ca raspunsul e clar dinainte sa se puna intrebarea, s-au inteles din priviri. Iar cum s-au asezat in fata, intorc spatele celorlalti, poate pentru a crea impresia ca “n-au fost atenti” in caz de ceva, si incep imediat o discutie intre ei –ati ghicit – o discutie foarte importanta.

    Respectivii oameni importanti economisesc ceva gen 1 minut sarind peste rand cu 10-20 de locuri. E evident ca nu e vorba de vreun calcul utilitar aici, ci de un gest reflex. Sunt oameni care pur si simplu nu pot sa stea corect la rand pentru ca nu-i lasa “religia”. Asa au crescut.

    Si cu asta si un punct de vedere mai general. E momentul pentru un reality check. Nu e o intamplare ca suntem singura tara din europa unde primul ministru e un procuror care si-a obtinut doctoratul in drept penal prin furt, iar vicepremierul este un alt impostor, doctor izmenar cu girofar. Ei sunt campionii unui sport practicat de multa lume in Romania. (Vad ca a demisionat acum. Cu cativa ani prea tarziu)

  3. excelent articol. felicitari !
    nu oricine poate fi un matematician de geniu, sau muzician (sau oricare alta ocupatie)
    unuia ii plac cifrele si ca atare si a facut din ele o profesie, altuia ii place sa conduca camioane si un altul si a descoperit talentul, usurinta de a cinta la vioara .
    intr o societate decenta (bazata pe merite si aptitudini) munca fiecarui individ este importanta si apreciata. ce se intimpla intr o societate a carei scara de valori este rasturnata ? vor reusi puzderia generalilor facuti la apelul bocancilor, sau a doctorilor / academicienilor iesiti dintr o fabrica de diplome, sa o schimbe ? cred ca Dumnezeu a fost generos si a raspindit uniform atit canaliile cit si oamenii cu caracter. este la fel de adevarat ca i mai usor sa imprastii raul decit binele (buruiana nu i la fel de sensibila si delicata precum orhideea). in sfirsit, nici o societate nu poate functiona normal fara o croiala buna.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihail Dinu
Mihail Dinu
Mihail Dinu este avocat specializat în soluționarea litigiilor purtate în cele mai variate domenii ale dreptului. Licențiat în drept și teologie Master în Medierea conflictelor în Drept Master Drept European și Internațional al Afacerilor, Universitatea Paris I Pantheon – Sorbonne Autor a numeroase articole și studii de specialitate în domeniul procedurii civile

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro