duminică, ianuarie 26, 2025

Oare nu e și “Bulandra” un pic altfel?

Zilele trecute în Hyde Park-ul reprezentat de diabolica invenție a d-lui Mark Zuckenberg cineva, un actor mai mult decât respectabil, făcea observația că ceva deloc bine se petrece în vremea din urmă cu publicul odinioară puțin altfel al “Bulandrei”.
Cel care între anii 1964-1990 și încă multă vreme după aceea era socotit “marele teatru de artă al țării” avea un anume public. Mai de calitate decât celelalte instituții de spectacole bucureștene. Nici un spectator nu întârzia la reprezentație nedorind să își pericliteze locul obținut după îndelungi eforturi (vă mai amintiți cozile ce se formau vinerea dimineața, atunci când se punea în vânzare biletele pentru spectacolele programate săptămâna următoare?), lumea era ceva mai elegantă, mai “spilculită”, erau anumite ritmuri și rituri sociale ce se respectau cu sfințenie. Nu se șușotea și nici nu se schimbau impresii în timpul reprezentației, nu se ronțăiau bomboane, toată lumea își lăsa paltoanele la garderobă, nimeni nu se chinuia preț de trei ore ținându-le în brațe. E drept, în anii 80, odată cu criza energetică și cu economiile draconice ordonate de Ceaușescu, spectatorii erau încotoșmănați cu căciuli și mantouri în vreme ce pe scenă actrițele își jucau exemplar rolurile. În rochiile lor vaporoase, câteodată ieșindu-le aburi din gură.
Astăzi se întârzie sistematic la spectacole argumentându-se cu problemele din trafic (întârzie ei politicienii la talk-show-ri din aceleași motive puerile!), se uită telefoanele mobile în funcțiune, chiar se răspunde la apeluri, se poartă discuții pe teme dintre cele mai diverse, se caută febril în genți și în sacoșe.
Postarea de la care au pornit însemnările mele de astăzi a stârnit nenumărate comentarii. S-a vorbit despre spațiile speciale destinate întârziaților care pot urmări astfel până la pauză, pe plasme, ceea ce se întâmplă interesant pe scenă, despre instalațiile de bruiere ale mobilelor (soluții extrem de costisitoare, nu prea la îndemâna Teatrelor din România), despre măsurile coercitive la adresa întârziaților și despre replicile lor soldate cu chemarea de urgență a Poliției, despre tot mai scăzutul nivel al educației, despre lipsa de respect pe care o anumită parte a publicului o are față de cei aflați pe scenă, dar și pentru spectatorii din vecinătate.
Toate acestea sunt lucruri adevărate. Pun însă și eu o întrebare. Oare “Bulandra” de azi nu e și ea puțin altfel (nu, nu în privința actorilor!) față de cum era în vremurile ei de glorie?

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Domnule Morariu
    Este una dintre extrem de puținele ocazii când nu sunt de acord cu dvs.
    Fiind – pe vremuri – un împătimit al teatrelor (și al teatrului), frecventam adeseori cele două săli Bulandra și nu numai. Probabil sunt ”vieux jeu”, dar nu întârzii la un spectacol (e adevărat, nu întârzii în general), nu îmi iau cu mine telefonul mobil și mă îmbrac mai sobru decât în timpul zilei.
    Cred că este totuși o problemă de educație. Celor care vor spune că numeroase elemente de educați și/sau civism sunt curată ipocrizie, le voi răspunde că sunt elemente de autocontrol, absolut necesare existenței noastre sociale. Evident, normele protocolare sunt diferite în Europa față de Asia sau Africa, dar există și acolo.
    Nu aș învinovăți actorii. Din considerente economice se trece cu ușurință peste elemente, costisitoare poate, dar care contribuie la magia unui spectacol. Este unul dintre motivele pentru care sunt extrem de exigent cu teatrul ”minimalist” sau cu cel excesiv modernizat.
    A bon entendeur salu!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro