luni, octombrie 26, 2020

Obiectivele președintelui Iohannis

Președintele Klaus Iohannis mi-a infirmat pronosticul din comentariul publicat pe site-ul contributors.ro sâmbătă trecută și a luat totuși parte la ședința Consiliului Național al PNL.
Prezența domniei-sale acolo a generat o serie întreagă de controverse, de dispute, chiar în rândul celor care până deunăzi îi imputau neimplicarea.
De pildă, europarlamentarul Cristian Preda nu a pierdut ocazia de a-i trage președintelui o săpuneală, spunând că astfel acesta ar fi zădărnicit ceea ce a construit de vreo patru ani încoace. Adică deosebirea evidentă de fostul președinte Traian Băsescu! Și câte ode i-a mai înălțat dl. Preda domnului Băsescu!
Unii au pretins că discursul prezidențial de sâmbăta trecută ar reprezenta o piatră de hotar, o relansare, o reintrare în luptă, alții au edictat că nu am avut de-a face decât cu un exercițiu de egolatrie, de retorică submediocră, de spectacol de teatru de mâna a doua.
După părerea mea, președintele Iohannis nu s-a dus la Consiliul Național al PNL în primul rând de dragul liberalilor. Cu ei a rezolvat ceea ce trebuie și putea să rezolve pentru moment și în văzul lumii cu câteva zile mai înainte, cu ocazia întâlnirii dinadins neținută secretă, de la Vila Lac Doi. Atunci dl. Iohannis a dezamorsat tentativa de puci împotriva d-lui Ludovic Orban, nu fiindcă ar fi tocmai încântat de prestația acestuia, ci pentru că știe că nu de așa ceva ar avea nevoie liberalii în acest an de dinaintea alegerilor prezidențiale. Președintele i-a impus d-lui Orban să plătească prețul, acesta însemnând anularea modificărilor dorite de acesta la Statutul partidului, modificări al căror rost ar fi dus la întărirea poziției acestuia în partid, cu riscul creșterii nemulțumirii răzvrătiților. Printre care se numără și mulți dintre cei susținuți odinioară, nu tocmai inspirat, chiar de dl. Iohannis, inși care se fac vinovați de rezultatele dezastruoase la alegerile din 2016 ale liberalilor. În frunte cu etern gureșa doamnă Alina Gorghiu. Sunt și lucruri subterane pe care le are de rezolvat dl. Iohannis în PNL, printre care chiar încercările d-lui Călin Popescu-Tăriceanu de a prelua cât mai mult din partid, numai că ele se vor consuma de acum încolo și deloc în văzul lumii.
Alte două au fost prioritățile d-lui Iohannis, alte două categorii de receptori a avut în vedere prioritar discursul domniei-sale de sâmbătă. Mai întâi, vârfurile PSD-lui cărora a dorit să le mai transmită și pe această cale că s-a cam terminat și cu binele, și cu gluma. Dl. Iohannis a spus clar că se află în luptă cu social-democrații. Criticile acide la adresa guvernării, a d-lui Liviu Nicolae Dragnea, a d-nei Viorica Vasilica Dăncilă sunt continuarea respingerii în cascadă a legilor adoptate în vremea din urmă de majoritatea parlamentară PSD-ALDE. Văzând că ALDE a dat vizibil în spate, că nu îi mai cere atât de vehement suspendarea, dl. Iohannis s-a decis să riște. A plănuit să îi asmută pe nervoșii, pe agitatele de serviciu ale PSD-lui ca și trompetele mediatice din serviciul acestora. Sâmbătă au susținut recitaluri în consecință etern inflamatul domn Codrin Ștefănescu, Olguța cea de viață și de chefuri, etern îndurerata fostă secretară, vida Carmen Dan, care și-a mai dat o dată măsura incompetenței cu ocazia scandalului prilejuit de plăcuțele mașinii înmatriculate în Suedia.
În al doilea rând, dl. Iohannis a avut în vedere acea parte a electoratului care s-a declarat dezamăgită de prestația domniei sale din ianuarie încoace. De cedările în fața PSD-lui începute odată cu noua șansa acordată acestuia prin acceptarea candidaturii pentru funcția de prim-ministru a d-nei Dăncilă, continuate cu felul în care a procedat în cazul revocării din funcția de procuror-șef al DNA a d-nei Laura Codruța Kὄvesi și încheiate cu promulgarea modificărilor la Legea 303.
Primul obiectiv a fost pe deplin îndeplinit. Cel de-al doilea, în măsură mult mai mică. Semn limpede că de aici încolo este nevoie de consecvență. Va putea oare dl. Iohannis să renunțe la comoditate și să se arate consecvent cu sine?
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Dl Johannis a pierdut partida, din cauza nehoteririi si stilului Dsale ” oblomovist” de munca , inca din perioada imediat urmatoare anularii ordonantei 13 si, definitiv atunci cind a confirmat Guvernul Dancila.
    Nimeni si nimic nu-i dadea dreptul de a-si bate joc in asemenea masura de functia sa, de cei care l-au votat si in final de o intreaga tara si de viitorul ei. Si toate astea in scopul cistigarii unor luni de liniste iluzorie.
    Nu cred ca este in stare acum, cind a pierdut aproape totul, in afara de fotoliul in care sta . Ultima rectificare bugetara ii lasa aproape in fundul gol pe Dsa si intreaga , pompos denumita, ” Administratie prezidentiala „. Sa dea Dumnezeu sa mai aiba banii pentru weekend-urile la Sibiu.
    Nu cred nici ca mai exista vreo posibilitate de a demite guvernul si a convoca alegeri anticipate.
    Rezonabil ar fi sa fie demn si sa lase locul liber la urmatoaree alegeri pentru un alt presedinte .
    Rezonabil ar fi sa se ocupe in ultimul an pe care il are de unirea opozitiei sub un nou lider .
    Are Dl Johannis aceasta intelepciune ? Este cineva in tara si mai ales in afara. capabil sa-l convinga sa faca ceva si pentru Romania ?
    Va fi oare in stare sa fie demn si sa spuna ( citez si adaptez aproximativ ) :
    ” E unul care cinta mai bine decit mine ?
    Sa-i fie tarii bine si lui cu-atit mai bine ! ”
    Sa-l gaseasca si sa-l promoveze pe acest om.
    Poate el exista si , cine stie, se cheama Dacian Ciolos !
    Eu unul nu vad pe altul.
    Dumnezeu sa-i ocroteasca pe Romanii din tara ! Pe cei ce au ales strainatatea, cu toate durerile inadaptarii, i-a ajutat deja Dumnezeu .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Tren la aeroport în 2020, tehnologie din 1930

În urmă cu o lună am scris despre posibile soluții la greșelile majore de proiectare ale acestei lucrări, care altfel riscă să devină...

Impostura şi ipocrizia

Strania istorie a domnlui Barangă (ce vine după cea a d-lui Cumpănaşu, care – la rândul ei – o urmează pe cea...

Implicațiile unei adrese ANAF

Circulă printre grupurile online cu tematică fiscală o adresă recentă prin care ANAF îi semnalează unui contribuabil să fie atent la situația...

Racla şi linguriţa. Credinţa la vreme de molimă

La ȋnceputul lunii iunie, doar ce ieşea România de la zăvor, am publicat tot aici un text intitulat “Biserica Ortodoxă la vreme...

Alegeri cu cannabis în Ucraina, vecinul nostru cel mai important (după Moldova, Marea Neagră etc)

Duminică sunt alegeri locale în Ucraina, probabil cele mai importante în regiune pentru noi românii (evident în afară de cele prezidenţiale din...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.