duminică, septembrie 20, 2020

Obscenitatea publica: Abuzurile comise de Andrei Marga si Andrei Muraru ar trebui sanctionate legal

Andrei Marga si Andrei Muraru au lucrat impreuna pentru distrugerea ICR si IICCMER. Acestea sunt fapte, nu povesti. Oameni de exceptionala calitate au fost fortati sa demisioneze. Altii au ramas acolo pentru ca pur si simplu nu aveau cum sa reziste financiar, impreuna cu familiile lor, fara un job, dar se sufocau (si continua sa se sufoce) de rusine si de manie. Cei care au plecat prin demisie si-au urmat drumul, sunt ingretosati de miseliile comise. Jdanovista “Ordonanta de urgenta” privind ICR, un ucaz de un obscurantism netarmurit, trebuie anulata asa cum ii spune numele, in regim de urgenta. Ma intreb oare nu poate exista nici un fel de reparatie, juridica sau de alta natura, pentru abuzul asupra acestor doua institutii? Si mai ales asupra celor care au lucrat in ele? Toate minciunile, tot stresul, toata nedreptatea ar trebui sa se transforme intr-un proces colectiv, au lucrat cu aceeasi schema peste tot si acum profita ca oameni de admirabila calitate intelectuala si morala isi vad de treburile lor si nu mai stau sa ceara socoteala. Dar, ma grabesc sa adaug, intr-un stat de drept lucrurile nu ar trebui lasate sa treaca asa. Lichelelor trebuie sa li se dea o lectie.

Andrei Muraru a bombardat opinia publica, prin canale toxice gen Antena 3 si “cotidianul” lui Nisto-Romo-Rogojan (acesta din urma fost sef de cabinet al ultimului sef al securitatii, Iulian Vlad) cu pseudo-informatii despre fosta conducere a IICCMER (Stanomir-Tismaneanu-Vasile-Iacob), a sustinut, impreuna cu Dinu Zamfirescu, ideea anchetei DNA., a intoxicat corpul de control al PM Ponta cu tot felul de bazaconii.

Cand s-a dat NUP, acelasi Muraru n-a gasit de cuviinta sa iasa public si sa-si ceara scuze. In ce ma priveste, nu am cum sa uit ca a scris ca as fi abuzat de un salon VIP la venirea in tara, cand, cum stia foarte bine, era vorba de plecarea din tara, impreuna cu sotia mea care isi fracturase glezna si avusese operatie la Spitalul de Urgenta. Sotia mea se afla pe wheelchair, am solicitat sa fim lasati sa asteptam in acel salon. Dl Muraru stia foarte bine ca aveam dreptul legal sa beneficiez de salon (eram presedintele Consiliului Stiinfitic al IICCMER, pozitie de demnitar, numit de premierul Romaniei), n-am facut-o decat in conditiile triste amintite mai sus. La fel, au aparut informatii “scurse” din aceeasi directie care spuneau ca am stat cu familia la o vila de protocol. Locuisem la un hotel trei stele din Bucuresti.

Toti cei care au avut de-a face cu mine ori cu dl Ioan Stanomir, stiu cat se poate de bine ca am evitat orice privilegii. Acelasi lucru trebuie spus despre Cristian Vasile, Bogdan C. Iacob si sefii de departamente. Ceea ce nu i-a impiedicat pe unii sa verse peste noi toate ineptiile defaimatoare care puteau fi descoperite in inepuizabila hazna a ranchiunii eterne. Andrei Marga si Andrei Muraru mizeaza tocmai pe sincopele memoriei colective. Nu stiu daca l-au citit pe George Orwell, dar sunt in mod cert personaje izvorate din imaginatia marelui scriitor, functionari perfecti ai Ministerului Adevarului . Eu unul ma indoiesc ca dl Iohannis stie care este deprimantul traseu moral al consilierului sau personal.

Ar fi poate necesar sa se examineze (contra)performantele reale ale d-lui Muraru la IICCMER si relatiile nu tocmai netede cu Fundatia “Adenauer”. Dl Klaus Iohannis ar putea sa stea de vorba cu istoricii si politologii constransi sa ramana pe drumuri datorita regimului autocratic si incompetentei crase de care a dat dovada in fruntea IICCMER. Cat priveste ICR, fratele geaman al IICCMER-ului murariot, insasi invitarea lui Ion Iliescu si a lui Voican-Voiculescu la comemorarea revolutiei anticomuniste din decembrie 1989 tine de cea ce Andrei Plesu a numit obscenitate publica.

Precizare:
In toata perioada cat IICCMER a fost condus de echipa Stanomir-Tismaneanu-Neamtu (apoi Vasile)-Iacob, o singura persoana a demisionat. Este vorba de cercetatoarea Iulia Huiu, desemnata acum, se pare, drept consiliera a d-lui Klaus Iohannis la Cotroceni. A facut-o imediat dupa numirea noii conduceri, lucra in departamentul care se ocupa de exil, fusese o colaboratoare apropiata a lui Dinu Zamfirescu, senior PNL. Motivul a fost ca se temea de o politizare a IICCMER. Cum se stie, o asemenea politizare nu a avut loc.

Articolul de mai sus a aparut intial pe blogul meu:

http://tismaneanu.wordpress.com/2014/12/15/obscenitatea-publica-abuzurile-comise-de-andrei-marga-si-andrei-muraru-ar-trebui-sanctionate-legal/

Despre rolul lui Andrei Muraru (dar si al lui Dan Mihalache) in anturajul presedintelui-ales:

http://www.flux24.ro/leonard-orban-si-dan-mihalache-vor-fi-consilier-prezidentiali-l-au-insotit-pe-iohannis-la-intalnirea-cu-vicepresedintele-ce/

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. „Toate minciunile, tot stresul, toata nedreptatea ar trebui sa se transforme intr-un proces colectiv…..intr-un stat de drept lucrurile nu ar trebui lasate sa treaca asa. Lichelelor trebuie sa li se dea o lectie.”

    Nu e clar ce lege au incalcat.
    Chestia cu ‘stresul si statul de drept’ poate se incadreaza la art.22 ?

    “Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.” Constituţia României, art.22

  2. Daca presedintele Iohannis ar da curs unor cereri de interventii unipersonale, de tip comunist, ar deveni, din vointa straina, un Ceausescu sau un Dej. Cu certitudine, pozitia de „demnitar”, fost sau actual si cerinta de „proces colectiv” se afla in contradictie antagonista. Nu ne putem decat bucura ca gloata nu mai face justitia si ca justitia nu mai are arme. Poate retrageti sau reconsiderati, pentru a nu lasa impresia unui text revelatoriu.

    • Nimeni nu cere „proces colectiv” in privinta celor acuzati. Este vorba de ceea ce se cheama „class action”. Colectiv, adica un grup de oameni care se simt lezati de actiunile despre e vorba in articol. Oricum, este vorba de o discutie teoretica, nu cred ca se simte cineva amenintat :) Oricum, este vorba de indivizi numiti concret (Andrei Marga, Andrei Muraru), cu nume si prenume, deci nu inteleg la ce va referiti. Nu stiu la ce „gloata” va ganditi. Nu am ce si de ce sa retrag sau sa retractez. Nu va plac opiniile mele, este OK, ati scris ce-ati dorit, a aparut, suntem toti linistiti :)

  3. OK, am inteles, il detestati pe numitul Andrei Muraru si cereti sanctionarea sa pentru (ceva). De ce nu-i intentati proces, in loc sa folositi aceasta platforma pentru reglari de conturi personale ?

  4. „Toate minciunile, tot stresul, toata nedreptatea ar trebui sa se transforme intr-un proces colectiv”
    Mda. Aşa gândeau şi comuniştii înainte de a ajunge la putere…toţi ilegaliştii se simţeau pe cai mari prin 45-46 şi de abia aşteptau răzbunarea şi condamnările colective ale reacţionarilor burgheji -ca să „rezolve” mai iute- in loturi, in procese sumare desfăşurate teatral in Tribunalele Poporului reinventat.

    Ce păcat că atâţia ani de studiu al comunismului au produs o asemenea mentalitate păguboasă ce nu poate accepta jocul politic tipic democraţiei, cu murdăriile şi compromisurile inerente. Oamenii ăştia pe care-i acuzaţi dumneavoastră şi colegul într-ale anticomunismului tardiv de pe contributors nu au nicio vină penală, nu au săvârşit nicio faptă penală, ci doar mici meschinării, imoralităţi de maidan dâmboviţean, or, mârlănia exprimată sub forma unor mesaje POLITICE, din câte ştiu, nu are deocamdată un articol cu număr in Codul Penal. Asta dacă nu cumva consideraţi că ar trebui reincriminat delictul de opinie…

    Vă simţiţi nedreptăţit de promovarea acestor inşi venali, lipsiţi de scrupule ce v-au insultat prin discursul şi prestaţiile lor imunde? Păi n-aveţi decât să-i daţi in judecată pentru calomnie, intr-un proces CIVIL, iară nu să aşteptaţi de la autorităţile statului să-i aresteze şi judece şi să-i bage in puşcărie ca să vă simţiţi egoul împăcat. In fapt dumneavoastră cereţi statului fix ceea ce solicitau şi ei – „să vină DNA-ul! nu mai putem îndura! la trebunal, monşer!”, diferă doar mediul: ei o făceau in emisiuni televizate, dumneavoastră in dări de seamă in spaţiul virtual.

    „Lichelelor trebuie sa li se dea o lectie.”
    Da, una creştinească, a întoarcerii celuilalt obraz. Şi asta o spun eu, un ateu. Din păcate nu prea mai sunt creştini cu bun simţ şi elan pedagogic prin ţara asta, aşa că rămâne pe altă dată.

    • Din pacate, mi-e teama ca va inselati. Actiiunile dictatoriale de tip Marga-Muraru nu au nimic de-a face cu jocul politic al democratiei. Dimpotriva. In cazul Muraru, a fost vorba de umilirea si hartuirea unor respectati cercetatori. In rest, nu va faceti griji, l-am dat in judecata pe Stelian Tanase, procesul continua. „Anticomunism tardiv” pe Contributors? Preferati anti-anticomunismul primavaratic de pe CriticAtac?

      • Probabil ca ar trebui sa va judecati. Doar ca, domnule Tismaneanu, justitia din Romania nu prea da crezare, nu aveti probe si mai ales nu stiti sa faceti diferenta intre fapta penala, administrativa si cea din registrul politic…

        Procesul cu Stelian Tanase, pe care tocmai l-ati pierdut…

        Nume Calitate parte
        TISMĂNEANU VLADIMIR CU DOM ALES LA CAB AV TUCĂ, ZBÂRCEA & VLA Reclamant
        TĂNASE STELIAN CU DOM ALES LA SPARL MUŞAT ŞI ASOCIAŢII Pârât
        TĂNASE STELIAN Pârât

        Şedinţe
        14.10.2014
        Ora estimata: 8:30
        Complet: Complet amanari de pronuntare pt. jud. STANCU M.
        Tip solutie: Respinge cererea
        Solutia pe scurt: Respinge acţiunea ca neîntemeiată. Ia act că pârâtul şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14.10.2014.
        Document: Hotarâre 17289/2014 14.10.2014

        SURSA: http://portal.just.ro/299/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=29900000000440884&id_inst=299

      • Nu pricep aluzia cu anti-anticomunismul de tip criticatac. Eu mă refeream la faptul că anti-comunismul actual este o activitate rezervată istoricilor din moment ce regimul a fost abolit, deci orice acţiune politică anti-comunistă este tardivă, fără obiect [asta dacă nu-i consideraţi cumva pe mâzgălitorii de pereţi virtuali de la criticatac drept inamici ideologici ce trebuie combătuţi activ]. Ţin să remarc şi faptul in timpul ăsta, al marii bătălii anticomuniste de după căderea comunismului, noi -oameni de dreapta pământeni, patronat, intreprinzători, fermieri- ne ciocnim la propriu cu noul stat socialist, cu noua nomenklatură, cu noua şi gonflata birocraţie, cu societatea civilă de stânga, cu intelectualii şi politicienii ce se pretind de dreapta şi susţin aceleaşi măsuri socialiste, cu regimul colectivist şi redistribuţionist impus de Uniunea Europeană, cu fiscalitatea aberantă şi tăvălugul normelor locale şi europene ce tind să incorseteze fiecare aspect al vieţii private. In aceste condiţii, mi se pare aberant ca un grup de intelectuali de prestigiu să accepte postura de lefegii ai actualului stat socialist ca să studieze şi să condamne verbal, de la o tribună de carton, socialismul defunct ceauşist. Că, să nu uităm, aşa se numea statul totalitarist ceauşist, Republica Socialistă România. Nu poţi să fi anticomunist pe banii unor comunişti, bani obţinuţi prin perpetuarea raptului instituţionalizat asupra averilor noastre. Eu nu vreau să mai contribui cu niciun leuţ la funcţionarea unor instituţii de vitrină precum ICR şi IICCMER, deci orice leu care este transferat din buzunarul meu in contul unor intelectuali publici puşi pe scandal îl consider ban furat, iar pe istoricii lefegii ai statului socialist îi consider complici ai hoţilor guvernamentali. Asta ca să fie clar despre ce vorbim. Despre modul in care cetăţenii obişnuiţi refuză să mai contribuie la sceneta asta greţoasă a anticomunismului sprijinită chiar de către comuniştii care in loc să infunde puşcăriile sau să măture străzile o duc bine merci in parlament, in ministere, in biserică, la pensie sau pe platourile televiziunilor. Şi o sprijină pe banii noştri. Ca să ne intre bine in cap că vezi doamne ei, socialiştii, s-au reformat şi de-acu îs intraţi pe calea cea bună, a democraţiei europene. Şi ca să ţină ocupată inteleghenţia, să nu care cumva să intre la idei subversive şi să înceapă să analizeze actualul regim totalitarist. Cine a spus că totalitarismul ar fi incompatibil cu democraţia reprezentativă? Uite că se poate, dar morile de vânt ale trecutului pare că sunt mai importante pentru intelectualii aflaţi in slujba statului decât realitatea curentă a OUG-urilor, a Directivelor şi Regulamentelor, a Organelor Centrale şi a Agenţiilor locale care s-au năpustit asupra proprietăţii şi capitalurilor private.

        • Sunt multe lucruri adevarate in comentariul dumneavoastra si o indignare justificata. Trebuie totusi sa va reamintesc ca, in afara unor onorarii justificate si relativ modeste, profesorul Tismaneanu NU a fost in slujba statului roman.

  5. The Waterboys 1982 – Red Army Blues

    http://youtu.be/xRFTTjKtlUU

    „The train went north to the taiga
    We were stripped and marched in file
    up the Great Siberian road
    for miles and miles and miles and miles
    Dressed in stripes and tatters
    in a Gulag left to die
    all because Comrade Stalin feared
    that we’d become too westernized !

    I used to love my country
    I used to feel so young
    I used to believe that life
    was the best song ever sung
    I would have died for my country
    back in 1945
    but now only one thing remains
    – the brute will to survive”

    Critica principala la adresa ICR- became too westernized…

    • Al Stewart – Roads To Moscow: http://youtu.be/N_ZG6tRGMYk

      And I listen to the clicking of the train wheels as we roll across the border
      And now they ask about the time that i was caught behind their time and taken prisoner
      They only held me for a day, a lucky break i say
      They turn and listen closer
      I’ll never know, I’ll never know, why I was taken from the line with all the others
      to board a special train and journey deep into the heart of holy Russia

      And it’s cold and damp in the transit camp and the air is still and sullen
      and the pale sun of October whispers the snow will soon be coming
      And I wonder when, I’ll be home again and the morning answers never
      And the evening sighs and the steely, Russian skies go on,
      forever…

      Comunismul este fata acelei brute

  6. Andrei Marga nici măcar nu s-a obosit să mai facă un proces contra ICR. Ar fi fost prea vizibil un proces de sorginte stalinistă, așa că a dat cu barda: i-a dat afară, dar nu înainte de a-și trimite slugile ca să-i scuipe în față în plină stradă.

    Este binecunoscută ura staliniștilor față de intelectuali, acești indivizi care gândeau cu capul lor și refuzau dogma dictaturii proletariatului.

    Exterminarea intelectualilor a fost o ”sarcină de partid permanentă” pentru activiștii PCR. Trebuiau striviți sau convertiți.

    Dupa 1989 marele pericol pentru uzurpatori îl constituia posibilitatea apariției unei vaste mișcări de demascare a Comunismului în general dar mai ales a demascării activiștilor săi nelustrați.
    Pe Vladimir Tismăneanu și intelectualii săi care au format Comisia Prezidențială nu i-au putut opri.
    Activiștii pcr l-au hăituit pe Președinte timp de opt ani pentru neobrăzarea de a condamna Comunismul ca fiind ilegitim și criminal.

    Este inadmisibil să li se mai permită acestor nelustrați să continue infestarea spațiului public cu minciunile lor.
    Consider că acțiunea lui A.Marga împotriva ICR poate fi considerată ca un abuz în serviciu și din acest punct de vedere este justificată solicitarea de a fi declanșată o procedură conform legii.

    Dar nu prin condamnarea conform Legii a unui aparatcik demodat sau a unui torționar decrepit se va face dreptate.
    Este necesară o campanie susținută puternic mediatic pentru dezvăluirea adevărului despre PCR și Activiștii săi, despre metodele lor de distrugere a încredere în sine a românilor ca popor.

  7. ruminii au construit o tara dupa felul si asemanarea lor;amu unii asteapta salvarea de la un german.
    pot observa aci adunati la acest articol postacii platiti ai comunistilor si daca in articol apar exprimari dure,dar obiectiv vorbind, fara pericol,apoi postacii comunistilor sint oripilati si sar la atac ca o haita de lupi.interesant cum pina mai ieri tot ei puteau practica(nu doar vorbi)procese colective !

  8. Marga ar trebui cercetat in instanta pentru abuzurile, clientelismul, jaful si distrugerea Universitatii Babes Bolyai, tranformata intr-o imensa fabrica de diplome. (…) Cand il vedem pe Marga, multimiliardarul in euro, dupa gratii?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Cuvintele care ucid şi zidurile din noi

“Şcoala noastră e o şcoală unilaterală intelectualistă, iar nu o şcoală educativă, în sens larg. Ea nu ţine seama nici de...

Isus al meu: o cronică şi două scrisori

Am citit cu interes şi multă curiozitate intelectuală volumul Isus al meu al lui Gabriel Liiceanu şi pentru că sunt un cititor...

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Pandemia, criza economica si mersul capitalismului. Este un nou moment de cotitura?

–urmare la un interviu-- Omenirea va invinge in razboiul teribil cu Covid-19, un dusman ascuns, insidios si...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.