vineri, ianuarie 27, 2023

„Ochii care nu se văd, se uită” De ce nu se spune nimic despre românii din Siria, în dezbaterea publică din România, pe tema crizei refugiaților

Dezbaterea aprigă din România pe tema crizei refugiaților veniți în Europa în ultima vreme, s-a axat, aproape exclusiv, pe cotele propuse recent de Comisia Europeană și pe poziția României față de această propunere.

Conform acestei scheme, din cei aproximativ 120.000 de refugiați ajunși în Italia, Grecia și Ungaria, în ultimele luni, România ar urma să primească 4.646 de refugiați, la care s-ar adăuga 1.705 de refugiați conform primei scheme de relocare, din mai 2015, deci în total 6.351 de refugiați.

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/european-agenda-migration/proposal-implementation-package/index_en.htm

Această relocare înseamnă de fapt distribuirea între Statele Membre UE a persoanelor care au nevoie de protecție internațională și care au intrat ilegal pe teritoriul UE, în Grecia, Ungaria și Italia, venind în marea lor majoritate din taberele de refugiați din Turcia. În mare, refugiații relocați provin din Siria și  Irak.

Marea Britanie, căreia nu i se aplică toate standardele UE care privesc migrația și azilul, nu este obligată să primească aceste cote de refugiați, dar premierul Cameron a declarat că țara sa va primi 20.000 de refugiați, pe care însă îi va alege direct din taberele de refugiați, nu dintre cei ajunși deja în Europa.

României i se aplică standardele UE privind migrația și azilul, așa că nu poate, în această etapă, să aleagă refugiați în afara celor ajunși în Europa și care ar urma să fie relocați, conform schemelor amintite mai sus.

Însă, în afara schemelor de relocare, Comisia Europeană a mai propus un mecanism drept soluție la criza refugiaților, și anume o schemă pentru stabilirea refugiaților în state din UE, așa numita „resettlement scheme”. http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-15-5038_en.htm

Conform acestei scheme, 20.000 de persoane din Orientul Mijlociu sau Africa de Nord ar putea fi admise în UE între 2015 și 2016. Criteriile de distribuire între Statele Membre, sunt cam aceleași cu cele de la schema pentru relocare. Pentru această schemă, vor fi alocate fonduri suplimentare de 50 de milioane de euro. Această schemă ar permite transferul refugiaților care au nevoie de protecție internațională, la solicitarea Înaltului Comisar ONU pentru refugiați, din state din Orientul Mijlociu sau Africa de Nord, într-un Stat Membru al UE, cu acordul acestuia din urmă. Statele Membre UE care vor primi refugiați conform acestei scheme, vor primi și alocări financiare în conformitate cu numărul de refugiați primiți.

Statele Membre ar trebui să decidă dacă aprobă sau nu această propunere a Comisiei Europene, în luna septembrie 2015.

Conform schemei pentru „resettlement” (stabilirea în UE a refugiaților sirieni) propusă de Comisia Europeană, României i-ar fi repartizați doar 657 de refugiați.

Dacă schema de relocare a refugiaților aflați deja pe teritoriul Europei, nu permite României să aleagă refugiați aflați în afara UE, în schimb, schema pentru stabilirea în UE a refugiaților din Orientul Mijlociu i-ar permite să aleagă refugiați din Siria care ar urma să se stabilească în România.

Aici s-ar putea încadra și familiile celor aproape 4.000 de românce căsătorite cu sirieni, despre care nu s-a spus nimic în toată dezbaterea care are loc în România pe tema crizei refugiaților.

La Reuniunea Anuală a Diplomației Române din august 2013, președintele de atunci, Traian Băsescu, spunea:

Dacă luăm Siria, avem peste 10.000 de români care trăiesc acolo, atât estimăm că au mai rămas, în jur de 10.000. Au fost la începutul războiului civil circa 14.000 – 16.000, dar avem 10.000 de români.

http://www.presidency.ro/index.php?_RID=det&tb=date_arhiva&id=14919&_PRID=arh

Din informațiile publice existente, Ministerul Afacerilor Externe a repatriat aproximativ 600 de cetățeni români din Siria, de la izbucnirea conflictului în 2011 și până la sfârșitul lui 2014.

http://www.mae.ro/node/28936

Desigur că, în condițiile de război din Siria, este greu de știut cu precizie care este numărul cetățenilor români aflați acolo. Acest lucru n-ar trebui să împiedice autoritățile române să se pregătească pentru situația în care românii care mai sunt acum în Siria sau în tabere de refugiați și familiile lor de acolo, ar alege să vină în România. Cu atât mai mult cu cât o astfel de situație ar schimba datele luate în considerare de către Comisia Europeană atunci când a elaborat schemele de alocare a refugiaților către Statele Membre și ar constitui, de ce nu, un atu pe care România l-ar putea folosi în negocierea cotelor de refugiați propuse.

Ca să nu mai vorbim de posibilitatea integrării mai ușoare în societatea românească, a familiilor româncelor căsătorite cu sirieni, în comparație cu integrarea altor cetățeni din state din Orientul Mijlociu sau Africa de Nord.

Desigur, ar putea apare întrebarea din ce fonduri s-ar putea face această integrare? Cum spuneam, conform schemei amintite, România ar urma să primească alocări financiare în funcție de numărul de refugiați care vor alege să se stabilească pe teritoriul său. Trebuie menționat că România ar trebui să primească 21.915.877 € pe perioada 2014-2020, din fondurile destinate pentru migrație și azil.

Este o ipoteză care ar trebui să fie luată serios în calcul, mai ales dacă ținem cont de posibilele evoluții din Siria, după ultimele informații despre o prezumtivă implicare a Rusiei în lupta împotriva Statului Islamic.

Din acest punct de vedere, lucrurile se pot schimba radical, într-un timp foarte scurt. Așa cum s-a întâmplat și cu opinia publică germană în chestiunea imigranților. Câteva cifre statistice ar putea explica într-un fel, contextul acestei crize a refugiaților care a zguduit Europa.

Un recent sondaj publicat de televiziunea publică germană ARD, arată că 61% dintre cei chestionați nu sunt speriați de venirea refugiaților. http://www.thelocal.de/20150913/mass-refugee-arrivals-dont-scare-germans

Asta chiar dacă în landurile din fosta RDG, 46% dintre cei chestionați s-au declarat îngrijorați de numărul mare de refugiați, față de doar 36% în landurile din vestul Germaniei. Sondajul mai arată că aproape 81% spun că venirea refugiaților nu le-a afectat viața de zi cu zi.

Este o schimbare radicală în opinia publică germană față de situația din  luna februarie a acestui an, greu de explicat doar prin atenția acordată de mass media, crizei refugiaților.

Conform Eurobarometrului de opinie din luna februarie 2015, majoritatea germanilor se opunea venirii imigranților din afara UE. http://www.euractiv.com/sections/global-europe/majority-germans-reject-immigration-outside-eu-312282

Doar 29% din cei chestionați aveau o poziție favorabilă venirii imigranților din state din afara UE, iar 37% considerau migrația drept cea mai mare provocare pentru Germania și UE la acel moment.

Dar nu doar opinia publică germană și-a schimbat radical atitudinea față de imigranți. În ianuarie 2014, la doar câteva zile după deschiderea pieței muncii din Germania pentru români și bulgari, guvernul de la Berlin a înființat un comitet care să investigheze efectele imigrației asupra instituțiilor statului.

http://www.euractiv.com/socialeurope/germany-readies-response-poverty-news-532673

Mai mulți primari din mari orașe germane, printre care Dortmund și Berlin, se plângeau de costurile mari ale așa numitei „migrații a sărăciei” din România și Bulgaria și de presiunea pe care cetățenii celor două țări care își căutau de lucru în Germania, ar fi exercitat-o asupra sistemului de asistență socială de acolo.

O diferență enormă față de atitudinea de acum a cancelarului Merkel, care a declarat că Germania poate primi 800.000 de refugiați, pentru care a alocat 6,6 mld. de euro. http://www.nbcnews.com/storyline/europes-border-crisis/billions-migrants-germany-spend-6-6b-800-000-newcomers-n422811

Este adevărat, criza refugiaților a creat o presiune mediatică enormă. Creșterea explozivă a numărului de refugiați sosiți în Europa din taberele din Turcia, mai ales, a creat această criză.

Dar care a fost cauza care a determinat o astfel de creștere a numărului de refugiați, într-un timp relativ scurt, de câteva luni?

Conform „Initial Response Plan for the Refugee Crisis in Europe – June 2015 – December 2016”, http://data.unhcr.org/mediterranean/regional.php#_ga=1.159404990.203844476.1442138983,

Turcia a înregistrat 57.186 cereri de azil între ianuarie și iulie 2015, față de 38.257 în aceeași perioadă în 2014.

Ungaria în schimb, a înregistrat 65.415 cereri de azil între ianuarie și iulie 2015, față de numai  6.334  în aceeași perioadă în 2014.

Asta în timp ce, în conformitate cu datele publicate de guvernul de la Belgrad, în lunile iunie, iulie și august 2015, Serbia a înregistrat o creștere spectaculoasă a numărului de solicitanți de azil sirieni, de la 4.557 în luna mai, la 8.335 în iunie, 19.598 în iulie și până la 25.106 în august.

http://data.unhcr.org/mediterranean/regional.html (Monthly Asylum Registrations in Serbia by Country of Origin – 2015)

Coroborând acest date care arată o creștere  spectaculoasă a numărului de refugiați ajunși în Europa în lunile iunie-iulie-august 2015, cu scăderea numărului de refugiați sirieni în statele din vecinătatea Siriei de la 149.591 în ultimele șase luni din 2014, la 36.006 în primele șase luni din 2015, conform „Regional refugee plan Syria 2015-2016”, http://data.unhcr.org/syrianrefugees/regional.php, rezultă că nu a existat un val sporit de refugiați din Siria, în Turcia, care să determine creșterea explozivă a numărului de refugiați care au părăsit Turcia, cu destinația Europa.

Cum se explică atunci creșterea numărului de refugiați sirieni care au părăsit Turcia, cu destinația Europa, într-un timp atât de scurt?

Traseul urmat de refugiați, Turcia – Grecia – Serbia – Ungaria – Austria – Germania,  ar putea constitui un indiciu pentru aflarea răspunsului la această întrebare.

Cum un posibil răspuns ar putea fi dat de evoluțiile geopolitice din Orientul Mijlociu, dar și în relația Europa – Rusia, în perioada următoare.

Recent, președintele francez Francois Hollande, anunța că dat fiind progresele în implementarea Acordului de la Minsk privind situația din Ucraina, ar putea propune încetarea sancțiunilor impuse Rusiei. http://www.bbc.com/news/world-europe-34174382

Discuții pe această temă ar urma să aibă loc cu ocazia noii sesiuni a Adunării Generale ONU care va începe luna aceasta la New York. Cu aceeași ocazie a urma să aibă loc la ONU și discuții privind situația din Siria.

În aceste condiții, n-ar trebui să fie o surpriză dacă președintele Putin ar putea anunța la ONU implicarea Rusiei, inclusiv cu trupe terestre, în lupta împotriva Statului Islamic, în Siria, nu doar prin bombardamente aeriene. Cum nu ar trebui să fie o surpriză dacă după acest anunț, nu doar se va pune problema ridicării sancțiunilor împotriva Rusiei, ținând cont de contribuția Moscovei la stoparea crizei refugiaților sirieni în Europa prin această intervenție, ci chiar se va lua această decizie.

Care ar putea fi legătura dintre situația din Ucraina și cea din Siria? Răspunsul poate fi dat de o glumă care circulă pe Twitter: mama unui soldat rus, îngrijorată de situația fiului ei, îl întreabă cum o mai duce pe front în Ucraina, iar fiul îi răspunde: Nu te îngrijora, mamă, sunt deja la Damasc.

http://news.yahoo.com/russia-raises-stakes-syria-ahead-u-n-meeting-102525618.html

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Femeile care s-au maritat cu arabi au renuntat la Romania si au devenit araboaice musulmane, au nascut copii arabi, cu nume arabesti, credinta musulmana si toate obiceiurile lor. Cind le vezi, iti vine greu sa crezi ca s-au nascut la Focsani sau Dragomiresti. O vreme le-a fost bine in orient apoi a venit razboiul si vor ca Romania sa le scape cu tot cu neamurile lor musulmane. Multe nu mai au nici un contact cu Romania de decenii. Romania este pentru ele o tara straina pe care nu o mai recunosc. E nasol, dar daca au intors spatele tarii lor sa nu se mire ca sunt tratate cu spatele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Corneliu Miclescu
Corneliu Miclescu a absolvit cursurile Facultatii de Stiinte Politice din cadrul scolii Nationale de Studii Politice si Administrative din Bucuresti. A fost pe rând consilier politic în cadrul PNL, director de cabinet la Ministerul Justitiei, dar a lucrat si ca ziarist, mai întâi în TVR si apoi la BBC România. În 2002 a publicat la Editura ALL, cartea “Cotroceni - Gara pentru doi”, o analiza comparata a campaniilor electorale pentru alegerile prezidentiale din 1990 si pâna în 2000.Corneliu Miclescu a absolvit cursurile Facultatii de Stiinte Politice din cadrul scolii Nationale de Studii Politice si Administrative din Bucuresti. A fost pe rând consilier politic în cadrul PNL, director de cabinet la Ministerul Justitiei, dar a lucrat si ca ziarist, mai întâi în TVR si apoi la BBC România. În 2002 a publicat la Editura ALL, cartea “Cotroceni - Gara pentru doi”, o analiza comparata a campaniilor electorale pentru alegerile prezidentiale din 1990 si pâna în 2000.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro