joi, martie 28, 2024

Ofensiva geopolitică a vestului în domeniul energiei

După finalizarea cleștelui energetic rusesc și cumpărarea de active și pachete de acțiuni în multe firme occidentale de către companii coordonate de la Moscova, Occidentul reacționează. În ultimile zile au apărut mai multe informații care să confirme existența unei ofensive în câteva state aliate.

Astfel, chiar NATO va investi într-o conductă (militară) care va transporta combustibil din portul Alexandropolis către Grecia, Bulgaria și România, pentru a se feri de riscul ca navele de aprovizionare cu combustibil să nu mai poată trece prin strâmtorile turcești. Este un semnal dat Ankarei, dependentă din ce în ce mai mult de gazele rusesti, prin Blue Stream și Turk Stream și de combustibilul nuclear necesar funcționării centralei nucleare ce este construită de Rosatom.

Riposta Uniunii Europene este începută odată cu demararea Green Deal, care va obliga statele membre să renunțe treptat, prin decarbonificare, la folosirea gazelor rusești și să adopte noi soluții de producere a energiei renunțându-se treptat la combustibilii fosili, în special cei importați din Federația Rusă. Astfel, Uniunea Europeană și imediat Germania au construit strategii ce se referă la hidrogen ca la un combustibil al viitorului și ca la o posibilitate de stocare a energiei. Deja Germania a început înlocuirea treptată a gazului natural, avand peste 400 de kilometrii de conducte ce transportă hidrogen. Zilele trecute compania austriacă Verbund, ce produce energie electrică prin hidrocentrale a achiziționat pachetul majoritar al Gas Connect Austria, echivalentul transportatorului de gaze românesc Transgaz. Motivația este că aceste conducte pot transporta hidrogenul verde ce ar putea fi produs prin electroliza energiei electrice provenite de la hidrocentrale.

Mai mult decât atât, Hydrogen for Climate Change, a pus România pe harta Europei ca producător de hidrogen (prin electroliza energiei electrice obținută din eolian și solar și prin gazeificarea agrobiomasei) ce urmează a fi transportat pe Dunăre către țările mari consumatoare de energie, Austria și Germania.

Bulgaria se orientează către Statele Unite în programul nuclear spre a căpăta o oarecare independență energetică față de Rusia, aceasta putând primi ajutor de la Washington.

Federația Rusa încearcă să contrabalanseze, dar este neputincioasă în a finaliza proiectul gazoductului (ce străbate Bulgaria, către Serbia) Balkan Stream. Mai mult decât atât, North Stream II este oprit de Gazprom la presiunile americane și câtorva state UE.

Și România dă semne că dorește extinderea industriei sale energetice în regiune. Astfel, după terminarea gazoductului Iasi – Ungheni – Chișinău și achizitionarea de către Transgaz a Vestmoldotransgaz, compania Electrica a decis deschiderea unei sucursale la Chișinău pentru intrarea pe piața moldovenească de energie. Mai nou si Transgaz dorește extinderea în Republica Moldova prin construcția unei conducte de la Ungheni spre Bălti și legarea de conducta ce va face legatura cu Ucraina (Ananiev – Cernăuți – Bogorodiceni). Aceasta va interconecta rețeaua de transport ucrainiană, prin Moldova, cu sistemul românesc de transport de gaze naturale.

Și toate acestea când Bulgaria a început sa expulzeze pe bandă diplomați ruși, Ucraina cumpără armament din Statele Unite și Turcia iar în România se construiește o mare bază aeriană americană și Uniunea Europeană pune bazele centrului războiului cyber la București.

Ungaria își remodeleaza prietenește discursul (dupicitar) față de vecini dar continuă planul rusesc al strangulării energetice a Europei. Aceasta își va mări capacitatea de transport dinspre ramura sudică a cleștelui energetic rusesc cu peste 6 miliarde de metri cubi, ceea ce arată că este consecventă în strategia sa de a deveni un mare hub energetic.

În tot acest timp decidenții noștri nu înțeleg că situația internațională este fluidă și că există pericolul ca România să depindă și de gazul rusesc și de tehnologia occidentală a producției de hidrogen. Colac peste pupăză, militarii ai NATO și ai Rusiei își incordează muschii în Marea Neagra cu fel de fel de exercitii tactice care generează insecuritatea potențialelor sonde de gaze off shore, în care România își pune atâta speranță.

Dar Uniunii Europene îi scapă ceva: ofensiva Chinei. Încurajarea și subvenționarea producției de energie din regenerabile si de acumulatori ce folosesc ansamble si subansamble importate din China (în special cele bazate pe pământuri și metale rare) nu fac alceva decât susținerea economiei chineze din banii contribuabililor europeni.

Notă: Acest articol reprezintă o mică parte a unei analize ce va apare în ediția tiparită a Revistei Geopolitica din luna aprilie.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Interesant. Mai mult sau mai puţin underground, pe lângă bătălia informatică mai există şi această bătălie a resuselor energetice, care ar trebui să fie sigure economic dar şi din punct de vedere al securităţii naţionale. Să apreciem că, parcă, şi România face paşi în această direcţie, inclusiv în ceea ce priveşte producţia de hidrogen. De remarcat şi conducta de gaz din Grecia spre Bulgaria şi România care probabil va fi alimentată cu gaz de şist american şi care, chiar dacă va fi mai scump, va fi sigur.

  2. Mda, vesti amestecate… si bune si rele…
    Ca le place sau nu unora, Cortina de Fier s-a mutat catre Est, cu peste 1000 km.
    Dupa (de)caderea domnului Trump, ne indreptam, cu interes, privirile catre domnii Orban si Erdogan.
    Domnul Orban din Ungaria pare a merge cu Rusia pana in panzele albe, dar nu sunt sigur ca e neaparat in interesul Ungariei. Firmele turcesti urmeaza sa fie excluse de la licitatiile proiectelor de infrastructura pe bani europeni. De ce nu si firmele de constructii turcesti, in curand? Probabil (si) de aceea chitaie domnul Erdogan pe la portile UE, cerandu-se inauntru.
    Razboiul rece a capatat noi valente, devenind razboi hibrid, iar in dragoste, razboi si business e permis orice. Mi se pare normal ca SUA, UE si NATO sa-si apere interesele prin orice mijloace. Probabil ca, incet-incet, intr-un final, Rusia va fi redusa la statutu-i real, de putere regionala.
    E un maraton, un razboi de uzura si cine are cele mai mari resurse (nu neaparat naturale) va iesi invingator.

  3. Buna ziua,
    Va rog sa corectati articolul, deoarece contine informatii care nu sunt corecte din punct de vedere tehnic: „hidrogenul verde ce ar putea fi produs prin electroliza energiei electrice”???
    ” electroliza energiei electrice obținută din eolian și solar”???
    Nu exista „electroliza energiei electrice”. Electroliza se realizeaza cu ajutorul energiei electrice.
    O zi buna!

  4. Intre intentii si realitate e un drum extrem de lung. Nu pot sa cred ca folosirea hidrogenului drept combustibil ar putea fi in urmatorii 20-30 de ani cit de cit economica. Vom muri si von vedea.
    Astazi aceasta tehnologie e extrem de scumpa. De fapt marele Green deal nu urmareste folosirea si dezvoltarea unor tehnologii verzi, ci urmareste scumpirea pina in pinzele albe a energiei, in general, astfel incit marea majoritate a populatiei sa se intoarca la epoca de piatra, nefiind capabila sa suporte imensele costuri.
    Mai tineti minte cind aveam curent doar doua ore pe zi? Ei bine, vremurile astea se vor intoarce, numai ca atunci vom avea curent verde!

  5. De ce n a reusit transgaz să preia Alexandropolis si cum de au castigat rusii?
    N-au avut cum presa amercanii situatia?
    Ce e aia… electroliza magică, si a ce?!
    Un gaaarria și-a vazut sacii în căruță, are vize, investitii la greu, de la toti, lobby, pozitie si isi permite, voi nu va permiteti!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Păcuraru este consultant în regim de freelancing. Are un doctorat în „Relații Internaționale și Studii Europene” la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca cu o teză depre securitatea energetică a României. (2013) Este autorul cărților „Romania – Energie si Geopolitică” (2018) și „Energia – o problemă de securitate națională” (2022), precum și a numeroase articole științifice în domeniul securității și politicilor energetice în publicații de specialitate naționale și internaționale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro