duminică, octombrie 17, 2021

Ofensiva lysenkoistă a USL. Cum ajunge 1 cu 1 să facă 3

1. … Plagiind plagiatul, iată porțile normalității!

”Intr-o tara in care evidentele logice nu mai impresioneaza pe nimeni, absurdul poate servi pe post de logica. Spre deosebire de logica, absurdul macar iti scoate ochii si te plezneste peste nas.”
(Alin Fumurescu)

Consiliul Național de Etică (sic!) a decis că ”nu se poate aprecia ca doctorandul Victor Ponta si-ar fi insusit paternitatea unor idei, concepte, modele care nu ii apartineau si le-ar fi prezentat drept contributii personale sau originale”. Pentru cine nu știe, teza de doctorat a dlui Ponta e făcută în bună parte cu Copy/Paste. Deși a copiat cel puțin 85 de pagini fără să indice în vreun fel că aparțin altcuiva, dl Ponta a reușit cumva să evite însușirea unor idei, concepte și modele din lucrarea originală. Aici absurdul e atât bine instalat încât nu mai am unde să-l reduc. Îmi amintește de un gag de desene animate în care Daffy Duck se ascunde într-un suport de umbrele, urmăritoarea pune carabina peste și trage, după care rățoiul iese vesel și zice ”m-ai ratat!”. Singura diferență e că acolo se trag doar 4 focuri; abilitatea de a rata o singură idee, concept sau model vreme de 85 de pagini depășește orice prag de absurd de la ”Looney Toons”.

Mai afirmă consilierii ”procedurile in urma carora domnul Victor Ponta a obtinut titlul de doctor in stiinte juridice au fost in acord cu legislatia in vigoare in anul 2003 si nu se poate sustine calificarea drept plagiat”. Sau, în cuvintele avocatului Mateuț, coleg cu dl Ponta în cazul ”Tender”, prezent în echipa de avocați ai conducătorului aceluiași doctorat, dl Năstase, și expert al Consiliului, ”la data elaborarării tezei de doctorat nu era în vigoare legea care a definit pentru prima dată plagiatul” – iar legea nu se aplică retroactiv. Haide să spunem ceva despre asta. Argumentul legal este în sine invalid, căci legea însăși se bazează în aplicarea ei pe conceptul de ”rezonabil” și pe cel de ”bună credință”. Ideea că hoția numită plagiat nu exista înainte să fie codificată explicit e la fel de rezonabilă cu a spune că tuberculoza a apărut odată cu descoperirile dr-ului Koch. Ideea că înainte de legea din 2004 în România orice om de bună credință ar fi considerat că poate deveni în mod onest doctor copiind lucrările altora ține, de asemenea, de domeniul absurdului.

Dar nu e doar vorba de invaliditatea argumentului legal, ci și de invaliditatea folosirii argumentului legal într-o chestiune academică. Și aici, din nou, dacă evidența nu impresionează, trebuie să folosesc absurdul pe post de logică.

Am de gând să îmi dau doctoratul în matematică. Lucrarea mea se va intitula ”Rezultate remarcabile în algebra elementară”. Nu, nu voi plagia pe nimeni! Rezultatele obținute și publicate vor fi pe deplin originale, nemaivăzute, surprinzătoare. Asta pentru că am de gând să plec de la niște premise… inovatoare. În anumite puncte ale demonstrației adunând unu cu unu va da undeva în preajma valorii trei. A plus b s-ar putea să nu fie întotdeauna egal cu b plus a. Și așa mai departe. Dacă cineva pretinde că o astfel de lucrare nu poate justifica titlul de doctorat (sau, și mai ridicol, absolvirea clasei I), îi voi cere – retoric – să-mi indice pasajul din lege privind aceste rezultate matematice. Din câte știu, nu există legislație care să prevadă cât face 1+1 sau să codifice conceptul de comutativitate. Prin urmare, un astfel de doctorat ar fi perfect valabil. Nu?

Pe de altă parte, mă întreb dacă cu exemplul acesta am redus lucrurile la limita absurdului. Mi-e teamă că nu:

2. Ofensiva lysenkoistă

Într-un regim totalitar adevărul este dictat de puterea politică. Pentru asta există un ”Minitrue”, un ”Minister al Adevărului”, precum e cel din povestea lui Orwell, o aplicare a tehnicii propagandistice a marii minciuni. Sau un „Consiliu Național de Etică”, în cazul nostru. Lysenkoismul reprezintă aplicarea acestui modus operandi în domeniul științific. Iar numele nu face referire la o poveste, ci la un episod cât se poate de real și de tragic.

Trofim Lysenko a fost un pseudo om de știință sovietic, un șarlatan și un plagiator – pretinzând în mod fraudulos că a inventat în domeniul agricol tehnici descoperite și cercetate cu decenii înainte. Înafară de asta, biologul Lysenko a fost adeptul teoriei lamarkiste, a caracterului ereditar al abilităților dobândite de organisme, una din numeroasele teorii pe care știința a trebuit să le abandoneze odată ce au fost invalidate de realitate. Doar că, în acest caz particular, nu realitatea a contat, ci ideologia. Caracterul științific al teoriei respective a fost dictat de partidul comunist condus de Stalin. Genetica, ale cărei descoperiri invalidau pretențiile eroului științei socialiste Lysenko, a fost declarată ”burgheză” și ”fascistă”, și a fost epurată în consecință. Adepții ei au fost reduși la tăcere, trimiși în lagăre sau asasinați.

Vă sună cunoscut? Nici măcar retorica lysenkoistă nu a fost fundamental revizuită, e aceeași din perioada stalinismului cel mai crâncen. Ce zic cei 9 consilieri ”etici” numiți de partid reprezintă adevărul. Cine îndrăznește să zică altceva, fie și echivalentul lui 1+1=2 sau constatarea că zeci de pagini copiate reprezintă plagiat, e”politic”. Oricine contestă public ”adevărul” dictat de USL se face vinovat de propagandă fascistă, conform dlui Ponta.

Iar, de ieri, a afirma echivalentul lui 1+1=2, a afirma realitatea evidentă, riscă să devină o infracțiune dacă nu convine puterii USL.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Cred ca merita citite si pasajele din „Jurnalul fericirii” despre problematica lui doi plus doi egal patru.
    (seamana ca argumentatie, nu ca cele de mai sus ar fi vreun plagiat :) )

  2. rezultatul 1+1 depinde de baza de numerotatie (parca asa se numea aia). Cei care apara plagiatul doar schimba aceasta baza: 1+1 = 2 in baza 10, dar 1+1=10 in baza 2.

  3. Aveti atata dreptate cu acest argument! Ma intreb, oare cum de se descurca romanii la calcule, ca eu n-am auzit pana acum de vreo lege votata in parlament, care sa stabileasca obligativitatea folosiri calculului in baza 10.

  4. Pun o intrebare la care nu stiu a raspund. Daca legea plgiatului a aparut in 2004, Eugen Barbu, care a fost geclarat plagiator, dupa care lege a plagiat ?

  5. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/90/Caran-d-ache-dreyfus-supper.jpg

    Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Dreyfus_affair

    Cam asa suntem si noi acum. Orice amintire a unui subiect destul de grav dar care poate fi deraiat in politica deraiaza intr-un scandal in care se pierd motive si argumente bune, fara a se realiza nici un fel de progres.

    De asta incercarile de a acuza plagiatul nu vor avea mare impact acum, vor fi inghitite de lupta intre cele 2 tabere. La fel si cu apararea statului de drept, cu democratia, cu interesele straine in zona (SUA, UE, Rusia).

    Pana la „J’accuse” al nostru mai este extrem de mult. Sper sa vina candva. Momentan tot ce ar putea realiza ar fi sa mai starneasca putina agitatie, fara nici un fel de rezultat.

    Trebuie sa treaca mai repede luna asta, sa se termine lupta politica (sper) si apoi vor putea fi tratate toate subiectele, cate unul pe rand. Daca ne vom focusa asa probabil vom avea mai multe sanse de succes.

  6. D-lor si sa nu uitam un lucru. Nu doar ca a facut Copy/Paste dar nici macar nu a schimbat FONTUL dupa aia. Deci nici macar atat. Ca am mai auzit de plagiate Copy/Paste dar macar oamenii schimbau fontul, eventual si paginarea. Oare se putea un plagiat mai evident de-atat? Nici macar fontul sa nu-l schimbi?

  7. Eu mi-as permite chiar si o formulare mai acuta, de domeniul penalului:

    „Ideea că hoția numită plagiat nu exista înainte să fie codificată explicit e la fel de rezonabilă cu a spune că” infractiunea numita viol nu exista pana cand nu a venit legea care sa o condamne.

    Ce mai tura-vura? Fapte exista. Legea care a venit mai tarziu nu doar o recunoaste ci stipuleaza pedepsele pt aceasta fapta. Nu ma astept ca Ponta sa fie pedepsit, desi as fi curios ce s-ar intampla daca s-ar depune o sesizare penala la parchet pe numele sau. Dar sa negi fapta mi se pare un comportament de tip galerie de fotbal.

    Stiti cum striga suporterii unor galerii de fotbal cu privire la adversari uneori nu? „Ne pi…am pe voi”. Asa si Mateut cu Ponta. Eu ca om educat si informat care intelege foarte bine ce este un plagiat simt ca asta e mesajul pe care mi-l transmite mie personal premierul Ponta zi de zi, prin ceea ce face si ceea ce spune referitor la plagiatul sau. Simt ca imi spune subliminal cu privirea aia de babyface: „stiu ca esti suficient de educat, informat si inteligent sa intelegi furaciunea mea, dar eu ma p…s pe inteligenta ta. Pentru ca pot. Pentru ca am o masa suficienta de neinteligenti si neinformati care ma voteaza pe mine”.

    Nu stiu cum simtiti voi restul. Dar eu exact asa ma simt. Simt ca traiesc intr-o tara in care premierul nu e cu absolut nimic superior borfasilor dintr-o galerie de fotbal care striga tot felul de trivialitati fara nici o opreliste.

  8. Mie lucrurile mi se par simple si clare. Un grup de personaje ramase in mintea de lemn incearca prin smecherii tipice gindirii lui Ceasca sa prosteasca din nou pe toata lumea.Daca natiunea va fi in stare sa le dea o lectie vom demonstra ca nu suntem un popor de prosti cum a spus Brucan ci doar un popor de prostiti care s-a trezit. Doamne ajuta ! O zi buna !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Va ieși sau nu Polonia din Uniunea Europeană? Ultima decizie a Tribunalul Constituțional din Polonia reanimă această dezbatere

,,Nu există o tiranie mai crudă decât cea care se exercită la umbra legilor și cu culorile dreptății” Montesquieu

Cum tac universitățile din România despre vaccinare

Vaccinarea anti-COVID reduce de ~5 ori riscul de a transmite boala și de ~10 ori riscul de simptome grave sau de deces....

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Ce înseamnă AUKUS?

Pentru a înţelege contextul semnării pactului AUKUS, este necesar a înţelege contextul relaţiilor dintre Australia şi China. În 2020 relaţiile dintre cele...

Interviu cu soprana Angela Gheorghiu. „În România am învățat o falsă istorie a muzicii, fabricată și comandată.”

Angela Gheorghiu este acum cel mai cunoscut artist român din lume. Notorietate cuantificabilă, clară, neîndoielnică. Prestigiul ei...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.