joi, martie 28, 2024

Oltchim și nemișcarea politică și populară

Nu, articolul nu privește ultima inițiativă a președintelui Băsescu, fundația înființată de consilierii săi. Cel puțin nu direct. Articolul pornește de la o moțiune simplă, depusă de PDL la Camera Deputaților luna trecută și respinsă sec și predictibil câteva zile mai târziu. Acum, tipul acesta de activitate parlamentară este de obicei trecut cu vederea dacă guvernul are o majoritate largă și stabilă. Dacă e știre, e una secundară, și nu intră niciodată pe fond. Cel mult e anunțat titlul moțiunii respinse, care e adesea unul stupid dar în ton cu conținutul moțiunii: un atac partizan care se vrea plin de inteligență verbala, dar eșuează în cel mai bun caz în clișeu.

Bun, poate spune cititorul, mai ales din partid, dar nu ăsta e rolul unei moțiuni? De fapt, nu ăsta e chiar rolul fundamental al opoziției? Nu asta e democrația? Nu. Rolul opoziției nu este să primească musai mandate parlamentare – cum pretind adversarii sistemelor majoritare de vot -, și apoi să atace puterea de pe băncile parlamentului. Rolul opoziției este să ofere o alternativă politică. Moțiunile nu există ca să ofere un mod de a ataca guvernul. Pentru asta există declarațiile politice. Rolul unei moțiuni e dat de termen în sine, rădăcina sa latină: motio = mișcare. Parlamentarii depun moțiuni pentru a cere formal majorității și, implicit, guvernului o mișcare într-o anumită direcție politică, alta decât cea pe care se află. E parte a modului în care opoziția se poziționează ca alternativă politică guvernării. Din 2004 încoace am găsit o singură moțiune care respectă, măcar la nivel de titlu, noima pentru care instrumentul există: în 2008 deputații PDL au susținut, cu succes, una intitulată ”Anulați taxa de primă înmatriculare!” Haios, nu? Soarta respectivei taxe, în urma moțiunii trecute prin parlament, spune multe despre problema pe care o tratez aici și explică de ce moțiunile din parlamentul nostru nu mișcă pe nimeni și nimic.

În chestiunea Olthcim, există multe mișcări foarte proaste făcute de guvernul Ponta, care ar putea fi taxate și corectate de o moțiune, și unele chiar sunt: de exemplu reducerea garanției bancare pentru participare, filtrul care ar fi oprit participarea unuia ca Dan Diaconescu, câștigătorul licitației. Însă această taxare joacă un rol secundar în moțiunea intitulată ”Guvernul Ponta – fabrică de șomeri”. Fabrică de șomeri? Guvernul Ponta e vinovat de a nu fi găsit rezolvarea la problemele combinatului, e drept, dar nici chiar într-o declarație politică opoziția nu l-ar putea face vinovat de crearea lor. N-o face, în text cel puțin. Acolo e identificat alt vinovat:

”Una dintre rădăcinile răului de la Oltchim (…) este decizia total greșită, lipsită de viziune, dăunătoare, din 2003, a privatizării Arpechim împreună cu Petrom”.
(Moțiune PDL, februarie 2013)

Un partid de ”dreapta” care condamnă în astfel de termeni privatizarea. Una făcută de ”stânga”! Să fim bine înțeleși, nu spun aici că dreapta ar trebui să aplaude orice privatizare și stânga să i se opună. Nici vorbă. ”Politic” se referă la modul în care ar trebui condus statul nostru, prin urmare pledoaria mea pentru alternativă politică exclude ideea de sprijin pentru o ficțiune ca alternativă la realitate. Dacă în realitate așa ar sta lucrurile cu privatizarea Arpechim, atunci ambele forțe politice ar trebui să fie de acord cu asta. Problema e că lucrurile nu stau așa; iar partidele noastre se înjură reciproc (ca ”alternativă”) dar în realitate susțin aceeași ficțiune, doar pe tonuri diferite – dl Năstase a dat vina pentru privatizarea Petrom pe un memorandum adoptat de guvernarea anterioară, din care făcea parte Traian Băsescu.

N-am să reiau aici explicația dată într-un articol anterior: chiar există o ”rădăcină a răului” în toată povestea asta, dar nu e cea pe care o oferă moțiunea partidului de ”dreapta” și articolele siturilor de stânga. Din contră, chiar, tocmai optica asta e parte a problemei. Plus faptul că multă lume înțelege greșit care este exact problema de-acolo și consideră că se referă la dispariția Oltchim, în sine. Nici vorbă. Orice afacere individuală, indiferent de dimensiune și de domeniu și de oricare alte circumstanțe, se poate afla la un moment dat în situația de a se restânge sau chiar dispărea cu totul. Nu e o problemă, din contră, e modul în care mediul economic se menține sănătos per ansamblu. Dacă o afacere are probleme, din cine știe ce motive, atunci trebuie să se corecteze sau să dispară, cât mai rapid, înainte ca problema să se extindă la alte afaceri. Înainte ca ea să devină cronică, gravă economic și social. Or, cu argumentul că e ”strategic”, combinatul de la Vâlcea a fost exclus de la această regulă de sănătate economică. Statul i-a acoperit, direct sau prin intermediari, dar întotdeauna pe banii voștri, toate problemele. Asta a fost și este(!) problema Oltchim.

Și e o problemă care depășește Oltchim, pentru că optica asta, a combinatelor, sectoarelor și domeniilor ”strategice” este pe larg împărtășită de lideri din toate forțele politice. Nu există alternativă. Nu există mișcare. (Ca paranteză, e împărtășită și de înalți funcționari, care iau adesea decizii politice) Aici, cel puțin, nu există o diferență între PDL-ul condus de dl Blaga și cel condus de dl Boc. Nu există o diferență între Mihai Stănișoară, semnatarul moțiunii, trecut între timp la PNL pe motiv că ar fi ”singurul partid care poate susţine cu succes dreapta”, și – să zicem – Adriean Videanu. Ba chiar și pe președintele Băsescu l-am auzit zilele trecute cu aceeași retorică, a combinatului ”strategic”. De ce? Pentru că optica asta, nu e doar bazată pe ficțiune, ci e și populară. E o minciună plăcută auzului multor români, cum avem noi industrie strategică, cum trebuie să ne batem cu investitorii cei răi, cum trebuie să menținem ”avuția națională”, chiar și atunci când sute de milioane de euro n-o mai pot salva de la faliment – bani dați de data asta din avuția națională reală, dăm bani grei pentru lozinci. De asta, ca să închei cu un sfat dat în calitate de consilier de consilieri (prezidențiali) : dacă vreți să faceți o mișcare de dreapta, chiar de dreapta, atunci trebuie să vă asumați o retorică realistă și, pentru o bună parte din votanți, impopulară. Cea populară, ficțională, nemișcată în timp și spectru partizan, este de stânga.

Distribuie acest articol

57 COMENTARII

  1. Nu sint de acord cu tine, si cred ca iti aduci aminte ca am mai avut aceasta discutie.

    PVC este facut cam 57% din clorina (adica din sare, de aia e Oltchim linga minele de sare) si cam 43% carbon-related (derivate predominant din petrol, via etilena ). Prin urmare, Arpechim, Oltchim si Govora trebuiau luate la pachet, acest proces este neschimbat din 1960, tehnologia era ok in cele 3 combinate.

    Apropos, nu sint 3 combinate, ci o singura entitate economica de fapt. O entitate care produce:
    1/ Produse specifice petrochimiei (motorina / benzina)
    2/ PVC
    3/ Sare si derivate

    Nu stiu unde scrie ca o firma nu are voie sa produca mai multe produse (vezi de ex. IBM, produce si sofware si calculatoare, si produse electronice, si microscoape si mama dracului mai stiu eu ce)

    Cele 3 aveau chiar un competitive advantage: sint rare situatiile in care ai si sarea si petrolul aproape (cu teava trasa pe cei 60 de km). De aceea a fost greu de privatizat Oltchim, pentru ca nimeni nu vrea sa nu aiba controlul asupra materiilor prime. E drept ca piata de PVC a cazut pe fondul caderii constructiilor dar nu chiar; PVC-ul nu este folosit numai in constructii. PVC-ul este folosit in medicina, cardurile sint facute din PVC, cablurile de electricitate, etc

    Dar vad ca sinteti de acord mai degraba cu Dan Ioan Popescu (ala de pe timpul lui Nastase) decit cu mine, asa ca nu o sa mai incerc sa va conving ca e o impartire artificiala. Cred ca Dan Ioan Popescu stia ce face, dar aia care dadeau banii pe tot lantul n-aveau chef sa-i dea spaga, asa ca, capitalist adevarat, a rupt Arpechimul si a gasit pe altcineva sa-i dea si lui o mita.

    Apropos, in rht nu este si Govora (nu numai Oltchim) dar vad ca ii tot dam inainte cu Oltchimul. Nu-i nimic, din cauza „mismanagementului” si hotiilor vom ajunge unde trebuia sa ajungem, exportatori de materii prime, fara adaugare de plusvaloare, in aplauzele celor care va impartasesc parerea. Dupa aceea vom citi articole in care veti deplinge nivelul poporului, si ca sint prea multi tarani, care produc numai pentru consumul propriu.

    • Ma iertati, dar zau nu suport „clorina” aia… O fi „chlorine” pe engleza, dar pe romaneste e, totusi, clor. Toata ziua…

    • De aceea a fost greu de privatizat Oltchim, pentru ca nimeni nu vrea sa nu aiba controlul asupra materiilor prime.

      Nu și nu.

      De ce ar fi musai ca o afacere să aibă control asupra materiilor prime? Cum adica, nimeni nu vrea altfel? Ei, haide! O majoritate covârșitoare a afacerilor din țara asta și de aiurea nu au așa ceva și se descurcă de minune. Dacă au nevoie de materii prime sau de servicii le cumpără de la cei care le produc, printr-o tranzacție liberă de intervențiile unor terți. Fără probleme.

      De asemenea, lipsa controlului asupra materiilor prime n-a putut fi cauza eșecului privatizării Oltchim, pentru simplul motiv că, din 2010 începând, combinatul are acest control, în sensul că are în proprietate acea parte a Arpechim care îi furniza materiile prime.

      • Vorbim de o substanta care NU poate fi transportata cu trenul. Costurile de transport sint uriase pe camioane / tren. Ca sa o transporti, ai nevoie de un proces chimic pentru a o face mai putin periculoasa. Este sensibila si la socuri.
        Pe bune, economia aia pe care o stiti se aplica si aici. Deci Oltchimul era dependent de Arpechim 100%, fiindca materia prima nu o puteai lua din alte parti fara costuri exagerate.

        • Da, știu că etilena și propilena nu pot fi transportate decât pe conductă, dar nu schimbă nimic din ce am spus mai sus: exista destule afaceri care sunt in aceeasi tip de relatie cu furnizorii, desi exista mai multi, pentru ei rentabil economic este doar unul. Si totusi, functioneaza. De ce? Pentru ca niciun furnizor n-are interesul sa isi omoare un client, unul bun platnic(!). Cu atat mai mult, cu atat mai mult daca relatia de dependenta este si inversă!

          Nici nu e schimbat faptul că, de mai bine de doi ani de zile, toată dependența asta tehnologică strictă a dispărut secția de piroliză și conducta au ajuns în proprietatea Oltchim. Nafta se poate transporta foarte bine. Dacă dependența asta ar fi fost problema, am fi văzut acum combinatul zburdând.

          • Adica Oltchimul a fost obligat sa cumpere ceea ce nu trebuia sa se vinda, corect, si ca are niste dobinzi serioase pe „investitia” respectiva.

    • Sa intelegem ca in lumea asta larga doar Arpechim face sarea (sau clorina sau ce se foloseste in productia Oltchimului)?!
      Ce-o fi fost asa de greu sa o fi cumparat din alta parte, pretul? Pai Arpechim de ce sa fi vandut ieftin Oltchimului – implicit angajatii si actionarii sai sa fi castigat mai putin – cand piata cerea alt pret?
      Si intram intr-un cerc din care nimeni nu poate castiga.

      • Sarea e scoasa de la Buridava () de pe vremea dacilor. Clorul se produce la Govora.
        Problema e ca in toata lumea asta, combinatele care produc PVC au partea de petrochimie linga ele. Altfel nu e rentabil.

    • Ah, chiar că ar trebui să ne înțelegem. Am citit două ipoteze diferite, opuse chiar, apropo de ce a fost cu privatizarea Arpechim alături de Petrom.

      Una, larg răspândită printre comentatori, pe bază strict de convingere personală, e că includerea Arpechim a fost o eroare, o scăpare (poate vinovată) a guvernării Năstase. Că OMV a profitat de pleașca asta, a preluat astfel controlul materiilor prime Oltchim și a profitat la maxim, fără scrupule, de relația asta vânzând materia primă atât de scump încât a îngropat combinatul.

      Această ipoteză este contrazisă, nu doar de bunul simț economic imediat, ci și de un număr de fapte certe. De exemplu faptul că și Arpechim era dependent de Oltchim. Faptul că Oltchim a încetat rapid să mai plătească materia primă furnizată. Faptul că OMV a vândut secția de petrochimie (”cordonul ombilical”) cu prima ocazie celor de la Oltchim, faptul că au căutat să vândă întreaga rafinărie, fără succes șamd. Toate, toate contrazic ipoteza asta, a privatizării și investitorului ticălos care îngroapă ”combinatul poporului”.

      În schimb, toate aceste fapte sunt perfect compatibile, coroborate, cu a doua ipoteză: departe de a fi fost o scăpare din partea guvernului de care a profitat OMV, situația a fost exact invers. Arpechim a fost vândut la pachet cu restul Petrom, că austriecii nu l-ar fi vrut. A fost băgat la pachet în plus și cu impunerea de a păstra secția de petrochimie deschisă și funcțională, ca și relația cu Oltchimul – pentru un număr de ani, minim. Guvernanții din 2003 au sperat să ascundă mizeria sub preș și s-o proiecteze în viitor. Și, cel puțin în parte, le-a mers. Ficțiune contra ficțiune. Ficțiunea că Oltchim-ul mergea bine, contra ficțiunea că privatizarea aia a fost de vină pentru problemele lui. Cu alte cuvinte, guvernul de atunci a făcut ceva ce se numește o privatizare strategică (sic!). Cam ce ar vrea să facă și guvernele actuale, indiferent de culoare.

      Sunt perfect de acord cu oricine ar zice că privatizarea Arpechim a fost o prostie – dacă se referă la realitatea aceasta, nu la ficțiunea primei ipoteze.

      Pe undeva, nici măcar nu poate fi numită ”privatizare”, termenul e corect, dar e și înșelător. În efect, exact la fel ca înainte, Arpechim, la comanda statului și pe banii noștri(!), a continuat să subvenționeze Oltchim, cât au ținut limitările din contractul strategic. Când s-au terminat, OMV a scăpat de secția de petrochimie – foarte convenabil, pe baza aceleiași ficțiuni pomenite în articol – a vândut-o Oltchim. Niciunul dintre comentatorii care cred prima ipoteza n-a parut deranjat de chestia asta: de ce ar vinde privatul cel rau sursa ”abuzului” sau monopolist chiar catre cel abuzat? Dacă nu venea criza asta (ce oportunitate, in fond!), care a făcut guvernele mult mai puțin capabile să risipească iresponsabil banul public, probabil că OMV ar fi reușit până acum aceeași anti-privatizare și cu Arpechimul, în aplauzele întregii suflări politice, și nu numai.

      • Dn pacate lantul are/avea mai mult de 2 verigi: Oltchim avea nevoie de sectia de petrochimie de la Arpechim, dar si de anumite sectii de rafinare a petrolului cu care sectia de petrochimie era legata tehnologic prin modul in care a fost conceput in anii ’70 Combinatul Petrochimic Pitesti (redenumit ARPECHIM). Daca avea bani, Oltchim ar fi trebuit sa cumpere probabil intregul Arpechim, sa foloseasca doar o parte pentru a-si asigura materia prima necesara sectiei de petrochimie, dar cheltuielile de achizitie, intretinere si functionare si toate complicatiile ar fi fost imense (nu degeaba a fost inchis de OMV). E vorba totusi de echipamente si tehnologii vechi de 40 ani, de asigurarea materiei prime (petrol) pentru rafinare si desfacerea unor produse rezultate din rafinare si chimizare neutilizabile la fabricarea PVC.

      • Ceea ce scrii nu contrazice ceea ce am spus, ci dimpotriva. Cand din doua entitati care functioneaza in interdependenta se privatizeaza doar una impreuna cu o a treia (in schimbul unor garantii temorare) asta dovedeste lipsa de viziune pe termen lung si mai mult decat atata tampenie crasa. In aceasta privinta sunt deci de acord cu ceea ce spune comunicatul PDL din care ai citat.

        • Atunci putem acuza PDL de imprecizie in exprimare, deși nu cred că e vorba de asta – e ceva mai mult. Repet, privatizarea asta a fost un mod de a continua starea de lucruri anterioară. Prin urmare, fie și lăsând o marjă largă de apreciere pentru metaforă, nu văd cum ar putea fi denumit ”rădăcina răului”. A fost un pas, doar un pas, pe calea dată de o politică economică complet greșită.

      • Ati uitat o a 3-a ipoteza: ca austriecii de la OMV au calculat ca au luat Arpechimul pe gratis (la ce afacere a fost aia, au luat multe pe gratis) si si-au facut calculele cu cit sa o vinda inapoi sau cu cit ca profite de relatia Arpechim-Oltchim.
        Cind au vazut ca nu pot suge (fiindca sugeau altii mai abitir!) au vindut-o, cu datoriile adaugate la Oltchim. Stati linistiti, nimeni nu a subventionat Oltchim-ul ca altfel nu se adunau datoriile (cel putin OMV nu a subventionat pe nimeni, era o firma de tot kkt-ul inainte sa ia Petrom, nu aveau decit statii de benzina si atit).

        Deci afacerea e cam asa: iti dau gratis ceva, apoi tu mi-o vinzi pe bani seriosi inapoi. Vreau si eu gratis strazile din bucuresti, ca va pun taxa de plimbat si dupa ce va revoltati, vi le vind pe citeva miliarde inapoi. Cool.

        @Gogu, scuze …. am rescris fraza si in loc de clor am lasat verbul „a clorina” pe post de substantiv (prin contaminare cu engleza, desigur).

        • Ipoteza asta presupune că patronii OMV au puteri de a vedea in viitor, da-mi voie sa ma indoiesc. Au avut vise premonitorii ca statul va cumpara sectia de piroliza. S-au uitat in viitor si au vazut ca Oltchim se va lasa jefuit in loc sa le spuna direct ca nu pot plati materia prima, si sa ii forteze astfel sa vanda (si sa le vanda tocmai lor, ce ciudat!). Nu, ipoteza asta e de fapt o incercare stangace de a aprofunda prima ipoteza, e la fel de fictionala ca ea. OMV a cumparat Arpechim la pachet, si apoi a incercat sa o aduca pe profit. Cand n-a reusit, a incercat s-o vanda, sau s-o inchida. Daca si patronatul Oltchim ar fi procedat de la bun inceput cu acelasi bun simt economic, acum n-am fi avut discutia asta, si nici gauri de peste un miliard de euro din banii publici.

          N-am zis ca OMV a subventionat Oltchim, din contra. Tot noi l-am subventionat, desigur.

          • Hai ca am trait sa o aud si p-asta: petrochimie neprofitabila. Mi-o dai mie sa fac putina concurenta Petromului – si iti garantez ca sint in profit ? (ca apropos, asta a fost alta problema cu petrolul, am renuntat la un monopol de stat ca sa facem un monopol privat) .

            Ia sa vezi, daca circula putin petrol pe conducta aia intre Constanta si Arpechim, cum le scade nasul … si profitul.

            • Pai, incearca s-o cumperi. Celor de la Oltchim le-a reusit (nota bene! nu glumesc, au luat-o pe un euro, restul de 13 milioane au fost produsele din stoc). Sigur, nici acum nu i-au dat drumul la functionare. De profitabila ce este, fara indoiala.

          • Cititi contractul de privatizare, ca a fost publicat. Scrie in el de arpechim? Ca eu cred ca da…si ca reiese ca omv nu l-a vrut, ca va incerca sa-l vinda si ca daca nu reuseste o sa-l inchida / dea la stat…

            • Contractul lamureste si de ce, ca sa citez motiunea respectiva,

              ”OMV decide, în cele din urmă, în noiembrie 2008, să închidă producția de la Arpechim”

              l-au închis, nu ”în cele din urmă”, ci cu prima ocazie pe care le-a dat-o contractul, care ii obliga vreme de cinci ani sa nu inchida sau sa instraineze nimic. Fix cum ziceam mai sus, ipoteza 2 e realitatea, ipoteza 1 e o fictiune.

            • Omv n-a vrut deloc, de la inceput, arpechimul. Statul l-a dat la pachet. Ipoteza mea nu e ca investitorul privat e ticalos, ci ca statul e prost si corupt.

            • N-as zice. De fapt, cred ca asta e un punct cheie al discutiei: e vorba de coruptie? de prostie?

              Da, reprezentantii statului din perioada respectiva erau corupti – dar e oare afacerea respectiva, privatizarea Petrom, un act de coruptie? Exista orice dovada ca cei care au parafat-o au facut-o in avantaj economic personal? Eu, unul, nu stiu de asa ceva.

              Prostie? Nu, asta chiar nu. Citesc contractul de privatizare, e clar ca cei care l-au semnat din partea statului stiau foarte bine in ce situatie e Arpechim. De ce sa fi bagat o clauza ca nu poate fi inchis sau oprit vreme de cinci ani? Stiau foarte bine ca, daca n-ar pune clauza asta, OMV il va inchide imediat, pentru simplul motiv ca e nerentabil. Nu vad prostie, vad iresponsabilitate si populism. Citeste mai sus si mai jos, opinia care e minoritara aici, dar nu cred ca e minoritara in rest: Oltchim le da de lucru la oameni, e un lucru bun, profitabil (sic!), nu trebuie sa ne atingem de el. Guvernarea Nastase a gasit cel mai bun mod de a prelungi fictiunea asta. Consecinta e ca, atunci cand realitatea a venit din urma (mereu face asta), Oltchim a ajuns dintr-o „afacere excelenta”, cum o lauda cineva mai jos, intr-o situatie disperata, cum putem citi in orice audit. Dar, repet, nu am niciun motiv sa cred ca autorii privatizarii Petrom au fost complet nestiutori apropo de ce fac.

            • restructurarea petrom, cu citiva ani inainte de privatizare, a adus arpechim in structura sa. a fost mereu un corp strain in structura petrom. si nu era la acelasi nivel de tehnologie nici la momentul privatizarii.
              eu numesc „populismul” si aruncarea problemei in viitor „prostie”.
              si n-as elimina „coruptia” din discutie, as urmari cine a profitat de aceasta includere intr-o forma sau alta (pe cine reprezinta luca, de exemplu).

            • Inteleg, si iti dau dreptate, cu un mic amendament: prostia e compatibila cu inocenta. Iresponsabilitatea, in schimb, nu. E singurul motiv pentru care am preferat al doilea termen.

        • E o enorma diferenta intre a fi in faliment de facto si de jure. O diferenta inclusiv, si foarte dureros, in bani. Spre exemplu, vreo 100 de milioane de euro s-au bagat doar in achizitia pirolizei de la Arpechim, la care se adaugă costurile menținerii ei vreme de doi ani.

          De jure, Oltchim nu e in faliment ci in insolventa. Ceea ce ii permite o reorganizare. In ce ma priveste, sper sa fie cu succes – un habauc ma acuza articolul trecut ca vreau ca Oltchim sa fie inchis. Nici vorba. Daca Oltchim poate fi pus pe picioare, asta insemnand ca poate sa functioneze ca orice alta afacere din tara asta, pe banii ei si producand profit patronilor si taxe bugetului public, atunci cu atat mai bine.

          • Draga domnule, noi cintam acum prohodul celor 3 combinate chimice. Sincer, nu cred sa mai existe sanse nici pentru Arpechim, nici pentru Oltchim, nici pentru Govora. OMV nu va renunta la Arpechim fiindca va insemna concurenta pe piata romaneasca (vor prefera sa-l darime), iar Oltchim fara Arpechim e un nonsens.

            Parerea mea.

            • N-am vazut pe nimeni sa se ofere sa cumpere Arpechimul, inafara de Oltchim, pe bani publici, asa cum au reusit cu sectia petrochimica. Doar ca zilele astea statul nu mai are bani de arunc.. de dat. Din nou, este un extraordinar mister de ce fuge lumea de un asemenea chilipir. Sau poate nu.

            • ARPECHIM nu este un chilipir pentru ca este construit cu peste 40 ani in urma si modernizarea era mult prea costisitoare chiar si pentru OMV care avea la dispozitie petrol ieftin doar temporar si in cantitati nu foarte mari. Am fost destul de mirat cind am auzit ca OMV va inchide ARPECHIM la doar citiva ani dupa construirea unei instalatii noi de cracare in partea de rafinarie. Dar pe ansamblu se pare ca decizia de inchidere e corecta, costurile de exploatare a unor instalatii si echipamente vechi fiind prea mari in raport cu preturile pietei pentru petrol si produsele rafinate.

            • La pretul actual al motorinei / benizinei, Arpechim este profitabil. Investitii trebuie facute la Arpchim, desigur, dar asta inseamna sa-ti alegi un investitor ca lumea, nu OMV.

            • Nu stiu pe ce iti intemeiezi convingerea asta. Eu notez doar ca nimeni nu-l vrea, asa cum e. Pentru mine asta e un bun argument ca nu e chiar asa profitabil.

  2. Domnule Miron Damian,

    Ziceti (printre altele):
    …….”Un partid de ”dreapta” care condamnă în astfel de termeni privatizarea. Una
    făcută de ”stânga”! Să fim bine înțeleși, nu spun aici că dreapta ar trebui să
    aplaude orice privatizare și stânga să i se opună”……

    Privatizarea inceputa de PD la inceputul anilor 90 i-a fost luata din maini imediat
    ce s-a terminat de dezbatut si aplicata de aceiasi socialisti care privatizeaza si azi.
    In opinia mea (cel putin) unde calca socialistul nu mai creste iarba mai rau ca dupa
    o bomba atomica. Nu contest: electoratul primeste ceea ce el insusi, cu grija-i
    caracteristica, cultiva.
    Nu va faceti multe complexe in legatura cu faptul ca „guvernul ponta- fabrica de
    someri”. Este drept ca ghidonul bicicletei asteia tandem l-au prins de curand
    (pe fatza), dar la cat au tinut frana, la cat au pedalat de forma, au dat la gioale
    si au tinut de maieu, stati linistit ca somerii sunt ai lor.
    Socialistii ii fac someri iar somerii voteaza socialisti.. Unde-am mai auzit eu
    de-astea …. Mi se pare ca la relatia ce se stabileste intre infractor – victima.
    Unii, fara ceilalti, cum ar exista?

  3. Soluția extrem de simplă, că tot se laudă Petrom cu profituri uriașe: să cumpere Oltchimul! Nu i-ar costa decât profitul pe un an, în definitiv! Profit care oricum e total nemeritat, având în vedere „glumele” din procesul de privatizare și politica de cartel practicată pe piață.
    Statul ar putea să pună problema unei „reparații” pentru profitul exagerat și, în fond, speculativ pe care îl fac: „fie plătiți un impozit de 95% din cifra de afaceri, fie cumpărați Oltchim”! Cu tot cu datorii, evident! Sigur, veți veni cu argumentul că e antieuropean dar după „Cipriadă” chiar nu mai contează argumentul europenismului!

    • O alta solutie ar fi ca oamenii care sustin atat de mult cauza Olthcim sa fie expropriati de toate bunurile lor, care sa fie apoi folosite pentru a mentine combinatul in functiune.

      • Problema e mai complexa decit Arpechim si Oltchim. E vorba de un intreg lant economic si consecintele sociale . Cititi si articole despre RAMI Dacia fabrica de diamante artificiale, Mechel etc. Ramane cunoasterea bazata pe sapa si caruta..in loc sa fie o evolutie asistam la o involutie tehnologica si organizatorica. In China apar colosimetalurgici profitabili….

        • DanielT,

          ” E vorba de un intreg lant economic si consecintele sociale . ”

          Corect. Asta zic si in articol. La asta duce ignorarea bunului simț economic elementar, in cazul Oltchim sau oricare altul.

          Nu de alta, dar ca sa pornesc chiar de la exemplul tau, o firma sau o ramura industriala nu poate fi facuta profitabila prin decretul vreunei autoritati de stat. Ce poate face statul este sa creeze aparenta asta, transferand pierderile respectivei ramuri industriale – strategice, desigur – catre alte ramuri si, in final, catre banul public, catre oamenii de rand. Da, China are un sector metalurgic in plin avant, si un intreg domeniu al constructiilor – cu tot ce presupune asta – care e in plin avant. Toate astea produc profit, pe hartie. S-au construit blocuri.. nu, cartiere, nu, mint, orase intregi in ultimii ani. Un numar enorm de locuinte, daca le calculam pretul iese o profitabilitate masiva. Doar ca asta e valabil doar pe hartie, pentru ca, in realitate, nu le cumpara nimeni. Sunt mult prea scumpe ca sa si le permita chinezii de rand.

          http://www.businessinsider.com/60-minutes-chinas-ghost-cities-2013-3

  4. Dl Damian isi apara ideea si articolul dar ii scapa ceva essential. In Romania lipseste moralitatea. Ordinea morala nu trebuie facuta numai de justitie. Oltchimul a fost supus la tot felul de blocaje (de materie prima, financiare, logistice) cu scopul de a fi santajat si in final capusit. Ce a fost, cum a fost e treaba justitiei (cit mai transparent), ce e de facut acum e treaba guvernului (cit mai transparent) dar insanatosirea morala a societatii romanesti trebuie sa fie o prioritate a jurnalistilor, a formatiilor politice, a institutiilor statului.

  5. Pai deja ni se „expropiază” destui bani pe combustibil! În 2007 barilul era cam 150$ și litrul de benzină era cam 3 lei, acum e 95$ și litrul de benzină e 6 lei!

    • Bun, inseamna ca antrenamentul e deja facut. De vreme ce ai atatia bani pentru benzina, e clar ca mai poti da si pentru Oltchim. Sper sa faceti o petitie, sau sa donati banii direct, cel mai bine.

  6. Ma intreb in ce masura se putea cere OMV-ului la privatizare sa pastreze Arpechimul si sa inchida Petrobrazi-ul. Ma gandesc ca acest lucru a fost discutat de la infiintarea Petromului, cind Arpechimul a fost adus dupa ceva discutii in CDR.
    Daca acest lucru era posibil exista materie prima pentru Oltchim.
    In plus OMV-ul are divizie petrochimica: Borealis
    multumesc

    • Arges,

      nu inteleg exact intrebarea, cum adica „in ce masura?” In orice masura! Nu vad ce si cine poate impiedica vanzatorul unui bun sa isi modeleze oferta dupa cum vrea el. Totul e ca si cumparatorul sa mai vrea sa-l cumpere, iar pentru asta, daca impui dintr-o parte, trebuie sa lasi din alta. De aici si observatia mea ca nu OMV, ci statul roman a continuat, de facto, sa subventioneze Oltchim prin intermediul Arpechim. Ma indoiesc ca, in toata afacerea asta, cei de la OMV au fost prosti, excesiv de naivi etc.

  7. Dacă tot „ne mistocărim” aş putea să aduc aminte de un politician român, nu dau nume dar se știe, ;) care promitea re-negocierea contractului cu OMV după ce va câștiga alegerile? Tot așa, pornea de la premisa, corectă de altfel, că OMV a dat prea puțini bani pe Petrom și ar trebui să compenseze cumva chestia asta. Evident, o dată ales au apărut brusc alte priorități…
    Ghici ghicitoarea mea!

  8. Yeah right, nu ne „mistocărim”, doar dăm răspunsuri „smart”! ;)
    Autosuficienţa asta i-a costat pe unii guvernarea și tot nu s-au lămurit de ce!
    Ideea e că statul are pârghii, depinde și dacă este dispus să le folosească. Părerea mea e că nu, deși n-ar strica. Oh well, nu-i nici prima și probabil nici ultima industrie care se duce de râpă în România pe mâna FMI-ului, Contim sună cunoscut? Lasă că e mult mai bine să importăm tot, așa dăm dovadă de spirit european!

    • Acum ai ajuns de la „mistocareala” si „autosuficienta” (propria ta caracterizare) – sa devii incoerent. Statul n-ar trebui sa foloseasca „parghiile” (banul public) … dar FMI e vinovat. Pai, FMI cere acelasi lucru!

  9. Unde am zis eu că statul n-ar trebui să folosească pârghiile? Hai că mai încerc o dată: a. statul este obligat de către FMI să privatizeze mort-copt Oltchimul. Pe aceleași principii pe baza cărora s-a ales praful de Contim acum vreo 18 ani: nu-i kosher să fie de stat, „statul este cel mai prost administrator” s.a.m.d. Ok, dacă tot e musai să-l facăfaci pierdut ar putea, la modul ideal, să le spună celor de la OMV: „Fraților, pentru că tot ați luat Petrom la preț de peanuts și am fost băieți gentili și nu v-am impozitat cu 90% profiturile speculative pe care le-ați tot scos din 2004 încoace vă facem o ofertă: vă dăm Oltchimul la 100 mil. cu obligația de a reporni producția și de a plăti în 5 ani toate datoriile. Dacă nu, s-ar putea să săpăm mai adânc în modul cum obțineți profiturile alea dolofoane, s-ar putea să ne uităm mai atent la cum vă externalizaţi activitățile și nu se stie ce mai găsim”! Suficient de coerent?

    • Pai, sa vedem. Tu (e acelasi ‘garett’, nu? sau e vreun impostor?) scriai mai sus ca OMV, cumparand Petrom, a ajuns nici mai mult nici mai putin decat sa te „exproprieze”. Am citat. Si acum vrei, ca solutie pentru Oltchim, sa fie dat… aceluiasi OMV? „Expropriatorului”? Mai, mai.

      Nu, nu esti coerent deloc. Mai incearca.

  10. @Miron Damian: Tati, vorbesti din carti si, mai grav, vorbesti prostii.
    Pozezi in ideologul unei drepte pure si dure care nu are alt merit deact ca este penibila cand vine vorba sa nege un business care a fost gandit in mod stralucit (ma rog, smart, am zice noi astazi, in mod corporatist) de niste romani patrioti.
    Printre ei, daca are vreo importanta (are!), si cativa evrei romani foarte destepti, cum altfel, si cu carte multa, facuta pe bune la politehnici de renume din tara si din Occident (Gheorghe Gastin Marin, Mihail Florescu) si cativa securisti adevarati (adica cu adevarat din intelligence si nu Dorei in gumari luati dela sapa si pusi sa-i pazeasaca pe Leana si Nicu).
    Afacerea Oltchim, asa cum a fost gandita, mai avea si meritul ca facea din tarani valceni si argeseni muncitori in industria chimica. Vi se pare condamnabil? Probabil ca da, nici un ONG nu plateste pentru punerea in valoare a unui astfel de adevar. Mie nu mi se pare, zeci de mii de oameni au avut astfel acces la o altfel de viata (nemeritata, nu?) si daca vreti, anecdotic, au facut posibil un Carrefour in Ramnicu Valcea. Sa ii trimitem deci, inapoi la pastorit, olarit si cazanul de tuica. PVC-ul sa ramana sa-l faca PCC (printre altii).
    Daca ai avea minima onestitate intelectuala si a-i rasfoi macar raportul de audit pe 2011 al Oltchim, ai putea vedea inca o data ca Oltchim a fost gandit ca o afacere excelenta (da, afacere!) obligatoriu impreuna cu Arpechim, Combinatul de Produse Clorosodice Govora si CET Govora.
    Odata distrusa aceasta constructie prin lipsirea Oltchimului de materiile prime venite pe conducta dela Arpechim, totul s-a stricat iremediabil. Se poate vedea lucrul asta foarte clar din respectivul raport de audit (apropo, stiti sa cititi un raport de audit?). Multi dintre cei care au comentat inaintea mea au expus foarte clar acest adevar.
    Toate discutiile zgomotoase despre capusari, jafuri, etc., sunt discutii despre ‘peanuts’ care vor sa bruieze acest adevar foarte simplu. Personal, cred ca modelul rusesc a la Putin ar fi fost foarte bun: se ia un fost manager (sa zicem Roibu), un fost securist (sa zicem, daca vreti, Ioan Nicolae) sau whatever si i se ordona, cu pistolul pe masa: ia Oltchimul, imbogateste-te si transforma-te in tycoon mondial, muta-te la Londra sau la Honolulu, unde vrei tu (preferabil la Bucuresti), cumpara-ti yacht, Lamborghini, Gulfstream Jet, ce vrea muschii tai, dar faci din Oltchim corporatie mondiala, dai de lucru poporului tau si-ti va fi mormantul coronat cu flori (sau nu!).

    • Hahahahaa, asta e chiar buna. Sunt acuzat – si inca pe ce ton! – ca vorbesc prostii din carti, cu argumentul ca Oltchim a fost gandit ca o afacere excelenta… pe hartie. Trasni-o-ar ea de ironie. Incercati, incercati sa lasati modul in care a fost gandit si sa vedeti modul in care a functionat in realitate. Incercati sa cititi cu atentie textul inainte sa-l comentati, fie si critic. Apoi poate putem purta un dialog, chiar si cu apelative gen „tati”. Spre exemplu, incercati sa tineti cont de faptul ca de doi ani de zile conducta si sectia de petrochimie a Arpechim e in proprietatea Oltchim.

      • [Doc spune: hm, poate ar fi bine sa incerc sugestia cu pistolul pe masa, am dubii ca v-ar face un manager bun – va urez oricum succes! – dar poate, poate v-ar face un interlocutor ceva mai coerent. Pana atunci, scuze… Reiau mesajul de mai sus, daca puteti discuta pe text si pe fapte, va rog.]

  11. Cui prodest? E clar că nici tu n-o să-ți schimbi opiniile nici eu n-o să mi le schimb! A fost doar o amuzantă „dispută de weekend”. Din păcate, spre deosebire de noi, pentru amărâții ăia de acolo mâine nu începe o nouă săptămână de lucru. Ghinionul lor, s-au născut într-o țară al cărei „păcat capital” era că unele lucruri chiar funcționau.

    • Da, fara indoiala sunt amarati – cu siguranta nu ei sunt de vina ca firma la care lucreaza are o datorie de cateva sute de milioane de euro. Daca banii aia s-ar fi dat pentru fondul de salarii ar fi putut sa primeasca salariile astea neintrerup, vreme de 20 de ani. Daca scoatem din fondul de salarii pe cei care nu sunt amarati (unii chiar deloc!) atunci, daca banii dati „strategicului” s-ar fi dus direct la ei, ar fi avut salariu pe viata. Fapt. La fel cum e un fapt ca toata datoria asta enorma vine din banii altor amarati. Fapt. Fapte, nu opinii.

  12. Este poate corect sa vorbim mai intai in general despre privatizari…

    Nu cred ca FMI ne impinge musai catre privatizari.
    Daca am inteles corect si urmarit atent discursurile FMI pozitia acestei institutii se bazeaza pe realitati economice si sociale. Adica au recomandat
    1. aplicarea unui management performat,
    2. restructurarea si apoi
    3. privatizarea sau inchiderea…

    Daca onor sa ne traiasca oamenii de la butoane nu doresc, nu inteleg aplicarea unui management performat, ce poti sa faci? sa iesi in strada si sa tipi?

    Personal as da deoparte clasa politica care ma plictiseste ingrozitor si mai ales adauga grave prejudicii statului, adica fraierilor din masa agregata in stat…

    Situatia de la Oltchim nu este de ieri de astazi, si mai nimeni nu a reusit sa reduca dezastrul. Nu am vazut articole despre starea Oltchim inainte de 2011, oare de ce?
    Acum sa ne inflamam? Mortul se indreapta linistit catre groapa…

    In business, ca si in viata, conteaza viteza de reactie si mai ales cum reactionezi – nu o ai reactie, sau/si nu ai suficient creier, asta este este, traiesti ca un vierme…

    Isteria in fata dezastrului este o alta fateta a prostiei, a lipsei de responsabilitate – este vremea asumarii rolului de vierme…

    A se vrea mai mult decat pozitia de vierme?
    Poate ca pentru asta trebuie muncit, invatat si gandit mai mult si mai atent!

    Privatizarea unei societati are nevoie nu numai de o expertiza economica ci si de una tehnica, juridica, si iti asumi niste decizii, recomandabil decizii construite pe argumente…Starea pietii in momentul vanzarii este iarasi extrem de importanta…

    Nici in cot nu ma durea daca lua DD Oltchim si avea capacitatea de a gestiona un business de o asemenea anvergura…Putea sa conduca DD business-ul? Nu parea ca are forta financiara necesara…Dar tu, reprezentantul statului sa distorsionezi inclusiv procesul de selectie in favoarea unuia sau al altuia, sa spui asta deschis si mai apoi sa iti continui jobul in structuri publice trebuie sa fie multa prostie in capul unor politicienilor care nu inteleg inca despre ce este vorba intr-un stat de drept…

    Privatizarile cu termen de executie de 6 luni sunt aberatii…

    Balacareala parlamentara – praf in ochii fraierilor – nu aduce solutii viabile la problemele curente… Din partea mea pot sa plece toti acasa!

    Nu mai este nevoie de populari, este nevoie de experti!

    • Da, chestia ca FMI vrea privatizare din principiu e o prostie. Lumea uita, sau se face ca uita, constant, ca vorbim de bancheri. Asta a FMI-ul. O banca. La fel ca orice banca principiul lor de baza este sa isi ia banii inapoi, cu dobanda cu tot. Iar pentru asta trebuie sa isi pastreze clientul solvabil, iar pentru asta trebuie sa se asigure ca nu risipeste bani. E chiar atat de simplu.

      Sau nu. Am vrut sa scriu si o sa scriu un articol in care o sa arat ca, daca ar actiona in virtutea principiilor doctrinare, stanga si dreapta din RO ar trebui sa aiba o aceeasi prioritate politica: justitia. Constatarea de mai sus e un argument in cazul stangii.

      Inteleg ce spui apropo de experti, dar insist ca, la radacina, noi avem o problema politica. Nu e vorba ca oamenii in posturile de decizii n-ar sti ce sa faca ci ca n-au coaie s-o faca.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro