marți, decembrie 6, 2022

Oltchim, cazanul sub presiune cu capac BNR-Ministerul Finantelor

Pacat de combinatu’ asta, a furat fiecare ca-n codru (…) Daca Ponta si Antonescu mai merg o juma’ de an asa cred ca dispar de tot… Statul trebuie sa dea oamenilor de munca… – aceasta au fost cele trei fraze cheie ale unei emisiuni inspirate ale Realitatea TV( joi, 5 Septembrie). A mai fost si o intrerupere de pomina a transmisiunii in direct dupa care – in loc de “dictatorul a fugit”- am vazut o reclama la o firma de telefonie. Oltchim intra in agonia finala si se va sparge curand buba politica de acolo. Oras in faliment, Valcea pe butuci, salarii neplatite, deci rate la banca neplatite, ciori, fiare contorsionate si – Doamne pazeste – un peisaj selenar in viitor. Industria siderurgica s-a dus pe pustii, industria de ingrasaminte chimice se duce si ea, vine la rand Oltchimul.

Episodul 1: Pic si Poc (Remus Vulpescu si Dan Diaconescu) la privatizarea Oltchim

Am povestit lucrurile in detaliu aici si ele sunt de notorietate. Pentru a relua pe scurt, pentru ca acordul cu FMI-ul obliga la o privatizare si Guvernul nu si-o dorea sau nu a fost in stare sa o faca, a izbucnit un circ national. Intr-o noua interpretare a telenovelei Elodia intr-o formula modificata, domnul Remus Vulpescu nu a dansat pe masa dar a acceptat plicul de privatizare de la Dan Diaconescu cu zece minute dupa termenul limita si a inceput, in fata camerelor de luat vederi, un dialog penibil pentru un demnitar al statului roman care a nascut apoi, hai sa fiu politicos – o dezbatere furtunoasa. Rezultatul a fost dezastruos si pentru domnul Vulpescu – zburat rapid-rapid, de rusine, de la carma Oficiului de Privatizare si dosit pe la Hidroelectrica. A fost dezastruos si pentru Romania – care s-a pomenit cu un nou partid populist in Parlament, cu un scor fabulos, cocotat acolo taman pe dezastrul etapa 1 cu privatizarea Oltchim.

Dupa opinia dumneavoastra, ce s-ar putea face cu un individ care primeste un sut bine plasat dupa ce face harcea-parcea cea mai importanta privatizare pe care o are in ograda si aduce la paroxism o tara intreaga? L-ati trimite intr-o fabrica de cuie? Hinghier? Gresit, domnul in cauza este nici mai mult nici mai putin decat director de cabinet al Ministrului Finantelor, Daniel Chitoiu. Indispensabil. De neinlocuit. Inegalabil. Expert certificat in insolventa. Se ocupa in aceste zile, probabil, de modificarile lunare ale Codul Fiscal, de Proiectul de Lege al Rosiei Montane, de proiectul de reorganizare a Fiscului, toate chestiuni prioritare pentru ministrul pentru care este prim sfatuitor. Se ocupa candva de situatia Oltchimului – care a ajuns intre timp in reorganizare si se alege praful de el, e oale si ulcele– acum se ocupa de finantele Romaniei, buget, taxe, impozite, etc. Sa traiasca!

Episodul 2: Dupa Pic si Poc, ne trebuie si un expert-administrator, domnul Bogdan Stanescu- RAFO

Un pic de istorie- in Evenimentul Zilei din 2005, dl Stanescu apare ca audiat la Parchet in Afacerea Rafo – adus cu arcanul numit mandat de aducere (vezi aici ) Citatul exact:

“Audierile in cazul RAFO au continuat ieri la sediul Parchetului, unde s-a prezentat Gheorghe Musliu. Alaturi de el au fost mai convocati de anchetatori Bogdan Stanescu si Anca Negut, membri ai comisiei de vinzare a activelor RAFO. Anca Negut s-a prezentat la Parchet, fiind audiata pina in cursul serii. In schimb, Bogdan Stanescu nu a dat curs somatiei, astfel incit pe numele sau a fost emis un mandat de aducere pentru data de 18 ianuarie.”

Scandalul Rafo este binecunoscut, insa din echipa furibunda de 200 de procurori napustiti de PNA asupra cazului s-a ales praful. Unul dintre iscusitii aparatori, de pilda, ai omului de afaceri Ovidiu Tender in 2006 – Tender fiind amestecat pana in gat in problema RAFO – se numea Victor Viorel Ponta. (vezi aici)


In 2010, il regasim de data pe dl Stanescu intr-o sursa Romania Libera (vezi aici) ca unul dintre cei 87 de directori intrati in concediu subit de boala atunci cand institutia micsora salariile. Citat din articolul respectiv:

“In prima luna de concediu medical s-a cheltuit intreaga suma de 177.000 RON destinata indemnizatiilor pe intregul an 2010, sustine Aurelian Popa, presedintele AVAS. „Am ramas fara bani si ni s-a blocat si bugetul de asigurari sociale. Pe deasupra, avem probleme, pentru ca 12 directori ai agentiei au intrat in concediu medical”, spune presedintele institutiei. El a dat ca exemplu Directia juridica, unde trei din cei patru directori au intrat in concediu medical dupa data de 15 februarie. „Nu am putut sa-mi desfasor sedintele de colegiu director in care se fac studiile de legalitate”, mai spune presedintele AVAS. Romania libera a stat de vorba cu cativa dintre directorii care au plecat in concediu medical. Bogdan Stanescu, directorul general al Directiei juridice, ne-a spus ca nu s-a imbolnavit pentru a-si conserva salariul brut de 220 milioane lei.

„Istoricul meu medical justifica concediul medical”, ne-a declarat Stanescu. El a contestat in instanta micsorarea salariului brut de la 220 milioane la circa 50 milioane lei. “ . Dupa truda cu AVAS, in mai-iunie 2010 dl Stanescu isi gaseste loc de munca la Societatea “Gorghiu, Pop si Asociatii”. Gorghiu vine de la Alina Gorghiu – PNL. Argeseanca. Focoasa.

Dupa opinia dvs, unde ar putea ajunge un jurist murat de cultura institutionala a FPS/AVAS-ului, cu niscaiva legaturi cu dosarul RAFO si, dupa propria declaratie pentru Romania Libera, cu un istoric medical? Spre deosebire de atatia romani fara noroc in viata care nu au un loc de munca si in mod cert spre deosebire de cei peste 800 de disponibilizati de la Oltchim, in anul de gratie 2013 dl Stanescu este numit chiar administrator special al combinatului Oltchim. (confirmarea povestii si detalii suplimentare aici )

Dar stati,nu e tot. Domnul Stanescu are simultan doua slujbe, cu tot cu istoricul medical al domniei sale pomenit mai sus, pentru ca il regasim inca din 2010 si in continuare pana acum angajat nu doar la Oltchim, ci si de Mugur Isarescu in corpul consilierilor cu rangul cel mai inalt din Banca Nationala. In cercul unor apropiati, Bogdan Olteanu viceguvernator BNR spune ca “nu are nicio treaba” cu cel care ii este nominal consilier, sugerand chiar ca i-ar fi fost “bagat pe gat”. Si totusi, cumva, prin cai doar de el stiute, domnul Stanescu si-a schimbat cu folos ocupatia – de la privatizari “de succes” si cu litigii AVAS, gen Rafo sau administrarea unor companii gen Fortus la elaborarea legislatiei bancare in paralel cu gestionarea Oltchim. Sa i se traga oare norocul de la stagiul scurt la Gorghiu, Pop si Asociatii? Sau, oare, are legatura cu avertismentul direct pe care l-am primit prin 2006 de la un functionar harsit cu razboaiele interne “Domnu’ Orasanu, aveti grija nu va luati de asta ca are multe stele”. Nu am inteles aluzia – vad cel mult o stea, o stea in frunte.

O fi studiat cineva prin Ministerul Economiei sau prin Banca Nationala definitia conflictului de interese? De pilda, interesul companiei Oltchim – si pe cale de consecinta al administratorului special – ar trebui sa fie pentru credite lesnicioase, amanate, re-esalonate si pentru un tratament bland din partea bancilor. Interesul Bancii Nationale, pe de alta parte, este pentru stabilitatea sistemului si pentru credite acordate cu norme de prudentialitate ridicata, lucru care inseamna curatarea din bilantul bancilor a creditelor cu probleme gen Oltchim sau Hidroelectrica. Domnul Stanescu, avand aceste doua joburi ce face atunci cand, de pilda, cum se intampla acum, CEC-ul nu mai extinde linia de finantare catre Oltchim? Suna la CEC cu legitimatia de Oltchim si ii roaga sa mai faca o pasuire, o amanare? Sau suna cu legitimatia de la BNR in care explica normele de prudentialitate si cum ar trebui ca bancile sa fie vigilente si necrutatoare cu rau platnici de genul combinatului care se prabuseste? Se cearta cu el insusi? Sustine cand una, cand cealalta? Cred ca acest caz seamana intrucatva cu celebrul caz al doamnei Puwak, pentru unii fost ministru al Integrarii Europene cu sot condamnat pentru deturnare de fonduri Europe, pentru altii util consilier pe probleme bancare. (Detalii aici)

Episodul 3 – Cruce pe sicriul unui cadavru sfasaiat de jivine

Atunci cand vajnicii guvernanti urlau cat ii tineau bojocii ca vor relansa Oltchim, ca au o gandire, ca au o strategie, ca se gandesc la integrarea pirolizei de la Arpechim, ca totul se va rezolva, eram un glas singur care spuneam ca, cel mai probabil, firma se indreapta spre faliment. Spuneam inca din Sept. 2012 urmatoarele lucruri:

“Care ar fi singura solutie acum, daca poate fi facuta foarte rapid? Am cautat destul de mult si am o singura varianta posibila Executarea silita a activelor combinatului si scoaterea lor in bloc, la licitatie, fara datorii. Daca se retrage procedura de administrare speciala, se poate face acest lucru foarte rapid, discutandu-se in acelasi timp cu creditorii bancari. Exista o legislatie speciala in care creantele AVAS si ale Fiscului se pot uni si se poate face o executare pentru intreaga suma, statul folosindu-se de creanta pe care o are. Daca se intarzie, dupa acceptarea unei eventuale cereri de intrarea in insolventa, va fi prea tarziu si nu se va mai putea face nimic – Oltchimul va intra pe mana lichidatorilor. Nu ne va incalzi cu ceva ca dl Ponta va cere cu voce tare urmarirea penala a lui Dan Diaconescu pentru farsa participarii la licitatie. Nu mai este timp nici macar pentru executarea silita limitata, a fabricilor adiacente gen Raureni, Suinprod sau ceilalti pui ai Oltchimului care graviteaza si ei pe langa fosta companie.”

Mai spuneam in Septembrie anul trecut si ca “Cat despre Oltchim compania – adio Arpechim, bun venit administrare speciala si, probabil, drumul ocolit spre cimitirul care in lumea corporatista se numeste Legea 85.” Azi, asistam la agonia finala a companiei si, in curand, ma tem, la implinirea acestei funeste profetii. Datorii de 790 de milioane de euro adunate dintr-o activitate capusata (de exemplu exporturile Oltchim nu se faceau direct de companie, ci printr-o companie speciala de comert), oameni disperati, un oras Valcea in care un prieten de familie medic imi spune ca oamenii, lipsiti de posibilitati material, dau din ce in ce mai rar pe la el, amanand chiar lucruri care le vor periclita sanatate mai tarziu. Probleme de somaj, administratie publica, credite, problema sociala, problema politica, probleme si probleme care se vor sparge in capul judecatorului sindic si al altor domni nepretuiti.

Oltchimul a ajuns un hoit sfasaiat ani de-a randul de jivine agresive. Ca intotdeauna in urma unui scandal rasunator se va lasa cu un dosar penal gros de tot, ramane de vazut daca, spre deosebire de RAFO, de pilda, chiar vor ajunge niste oameni acolo unde poate le este locul. Adica la ce va ganditi? Nu la mititica… Demnitari, senatori, deputati, poate chiar se va naste un premier din cenusa combinatului. Altfel spus, vorba lui Cristian Tudor Popescu, jivinele nu se gasesc in Romania doar pe strada.

Concluzii

Fara un lant valoric care sa include piroliza de la Arpechim Oltchimul va deveni in scurt timp o amintire. Oprirea combinatului pentru mai mult de cateva luni inseamna intrerupera relatiilor comerciale, pierderea clientilor si grabirea sfarsitului. Pe de alta parte, toate resursele trebuie puse pe masa. De ce, de pilda,energia electrica a costat 62 de euro pentru aceeasi unitate, in timp ce “baietii destepti” din energie luau preferential de la Hidroelectrica aceeasi cantitate cu un pret redus la mai putin de jumatate? Vanzarea rapida, la licitatie transparenta cu strigare a fabricilor din jurul platformei chimice ar putea fi o solutie imediata. De asemenea, o vanzare in bloc a anumitor module industriale ar putea fi salvatoare. Investigarea hotiilor care depasesc 700 de milioane de euro e oarecum utila, dar se refera la istorie. Punerea unor intrebari potrivite referitor la posibilitatea continuarii cu actualii administrator ai companiei este necesara. Reconvertirea profesionala trebuie inceputa, pentru ca momentan ANJOFM se pare ca a dormit in pantofi, iar raspunsul la intrebarea “ cine ne mai da noua la 51 de ani slujbe in chimie?” ar putea fi unul foarte du in realitate: nimeni. Daca la nivelul central de decizie dezinteresul pt. Oltchim va continua sa fie la fel ca cel aratat pana acum fata de daramarea industriei siderurgice, atunci vom avea inca o industrie, cea chimica, ingropata de vie sub huruitul de vorbe, sub puhoiul de promisiuni roz-bombon si sub noianul de ganduri bune pe care politicienii le-au scos la inaintare la vremea alegerilor.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. 1. „Pacat de combinatu’ asta, a furat fiecare ca-n codru” – pai si muncitorii au furat, si conducerea, acum nu mai e nimic de furat si sunt suparati? Asta e, si-au furat singuri caciula.
    2. „Statul trebuie sa dea oamenilor de munca” – nu, oamenii trebuie sa isi gaseasca singuri de munca, statul nu e Superman sa faca tot soiul de minuni. Statul sunt oamenii.

    • 1. Nu sunt de acord sa dam vina pe muncitori. Nu s-a ingropat Oltchimul de la cinci suruburi furate de tinichigii, sa fim seriosi.

      2. Aveti aici treptate, am ales fraza exact pentru a starni o reactie fireasca, precum ati avut-o dvs.

      • 1. Daca muncitorii si-ar fi vazut de treaba si ar fi protestat la fiecare contract pagubos pentru combinat, s-ar mai fi ajuns aici?

        Sigur, interesele au fost (sunt?) atat de mari incat probabil nu s-ar fi impiedicat de cativa muncitori, dar furand cot la cot cu conducerea nu facem decat sa oferim un mediu fertil coruptiei si jafului. Dupa care ne plangem ca nu merg lucrurile cum trebuie.

  2. Bun bun, am inteles care sunt pionii ecuatiei dar nici un cuvant despre Rege si Regina?

    Pe vremea cand alt partid era la guvernare cam toate oalele se spargeau una dupa alta in capul … presedintelui !?

    Ce s-a schimbat intre timp la modul dumneavoastra de analiza ?

    • De data asta astia sunt principalii, daca vreti are o raspundere si Ministerul Economiei (Vosganian) si premierul Ponta personal. Dar nu ei s-au ocupat zi de zi de asta. Va place mai mult asa ? :)

  3. Eu sunt de origine din Valcea, tatal meu inca lucreaza la Oltchim. Orasul va „muri” si imi pare rau, este un oras frumos cu oameni muncitori. Ar trebui sa plateasca toti, de la Roibu pana la capusele politice ancorate in exportul intermediar al produselor. Oamenii nu au nici o vina, multi au inceput de mult sa plece la munca in Italia, unii si-au luat copiii, altii nu au putut, de aici reiesind si drame familiale, la unele fiind martor.
    Concluzie: 1.fara intermediari, combinatul ar fi fost pe profit intotdeauna.
    2. Statul chiar ar trebui sa se implice pentru revigorarea lui(si a Arpechimului) si sa plece de la principiile de baza:
    Ai apa din Olt si sare de la Ocne.

    • Va impartasesc pesimismul in ceea ce inseamna soarta orasului, insa statul nu cred ca va mai avea de unde sa arunce inca „good money after bad” – adica dupa gaura produsa deja sa mai vina suplimentar sa investeasca. Cea mai buna solutie – singura disponibila – este vanzarea in bloc catre un investitor care doreste preluarea trebii, insa fara datorii.

      • Va impartasesc opinia, doar ca sunt inca putin idelist si nu inteleg de ce nu ar fi statul roman cel mai bun investitor la Oltchim. De ce nu vrea statul sa faca bani din afaceri? Practic, nu ar avea competitie in zona, doar in Germania si in Rusia. De ce nu poate statul sa puna un manager privat, platit bine, care sa puna lucrurile in in miscare? Spun asta, nu pentru ca sunt de acolo, dar pentru ca mi se pare un bun moment al renasterii industriei romanesti. Nu ne putem defini ca o tara cu perspective economice doar prin prisma serviciilor. Acestea sunt efemere, faca parte din globalizare. Si eu sunt un angajat IT in Pipera si fac parte din asa ceva, dar imi dau seama ca oricand, orice tip de servicii se pot reloca in alte tari. Cand Ucraina, Moldova, Bulgaria, Serbia, etc vor oferi servicii similare calitativ cu ale noastre la preturi de forta de munca clar mai mici, o sa ne dam seama ca vor pleca toate corporatiile de la noi si ramanem cu buza-n soare. Sper sa nu se intample prea curand.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

Contributors: Giulia Sfameni Gasparro, Moshe Idel, Giovanni Casadio, Maria Vittoria Cerutti, Dana Jalobeanu, Pietro Daniel Omodeo, Sascha Freyberg, Arianna Migliorini, Edward Kanterian, Roberta Moretti, Gregory Spinner, Laura Teodora David, Dorin David,  Daniela Dumbravă and Bogdan Tătaru-Cazaban. Cumpara volumul de pe ZetaBooks
„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro