S-a spus si scris destul despre rolul absolut nefast jucat de guvernele care au reusit sa distruga modelul de business pe care a fost conceput Oltchim. Doar ca vina nu este exclusiv a lor…este facil sa dam vina numai pe guvern si cred ca adevarul este mai nuantat.
In acest articol doresc sa abordez doua probleme. Prima se refara la implicarea sindicatelor, si a doua la actiunile minoritarului.
A.Ce au facut sindicatele?
“Reprezentantul nemţilor, Wojciech Zaremba a fost contrat de liderul Sindicatului Liber Oltchim, Mihai Diculoiu, care i-a reproşat că acţiunile întreprinse până acum de acţionarul minoritar nu au făcut decât să aducă prejudicii societăţii vâlcene. Cererea de demitere a directorului general al combinatului a generat un protest spontan al angajaţilor în faţa societăţii. Zaremba s-a oferit chiar să dea bani pentru finanţarea materiei prime a combinatului vâlcean.”
http://www.promptmedia.ro/stiri/39163-ramnicu-valcea-puciul-de-la-oltchim-a-esuat-
Un alt articol din presa vremii, cea locala, absolut edificator despre rolul si perceptia sindicatului de la OLT:
“…acestia l-au intampinat pe trimisul polonezilor imbrancindu-l si aruncand cu apa pe el, la un moment dat.”
“Angajatii Oltchim l-au intampinat pe Constantin Roibu cu aplauze, scandandu-i numele cateva minute la rand”.
http://www.voceavalcii.ro/2011/08/30/colonelul-zaremba-a-cunoscut-revolta-chimistilor-de-la-oltchim/
Situatia se schimba (nu cea economica, evident)…si liderul sindical intra in dizgratie:
“La un moment dat, o parte dintre protestatari au intrat în incinta Pavilionului Administrativ, revoltaţi că directorul combinatului, Mihai Bălan, discută cu liderul sindical Mihai Diculoiu, căruia i-au cerut să plece întrucât nu îi mai reprezintă şi „le-a înşelat aşteptările”, sindicalistul fiind nevoit să iasă de la discuţii.”
http://www.zf.ro/eveniment/proteste-la-oltchim-ramnicu-valcea-pentru-a-doua-zi-consecutiv-10546502
Apare si alt lider sindical..dar degeaba:
„Tot ieri, liderul de sindicat Corneliu Cernev a spus că 1.020 de persoane îşi vor pierde locul de muncă.
Administratorul judicar al Oltchim, Gheorghe Piperea, anunțase, vineri, concedierea a 1.000 – 1.300 de angajați ai combinatuluide la Râmnicu Vâlcea. Alți peste 300 de angajați vor intra în șomaj tehnic.
În acest moment mai sunt 3.300 de angajați la Oltchim, iar societatea intrată în insolvență nu mai produce de circa o jumătate de an”
Este ceva de domeniul absurdului, 3300 de oameni sunt amagiti ca se mai poate salva ceva, in schema actuala. Ei l-au sustinut pe Roibu, care i-a bagat in rahat pana peste cap, prin fixatia lui pe un plan de afaceri care s-a dovedit ca nu se poate realiza (de ce nu se poate este alta discutie, mai ampla)…”doctorul inginer” cum repeta insistent reporterul de la ziarul ala local. Pacat ca doctorul inginer era ca napu` la managiuit. Sa fim intelesi, sunt si eu inginer, si nu am nimic cu breasla..ba dimpotriva, am tot respectul, mai ales ca inginerii buni sunt din ce in ce mai rari. Dar poti sa fii mama doctorilor, si cel mai tare inginer din tara, daca nu stii sa administrezi un business nu ai ce cauta la butoanele unei mari companii. Si inca 20 de ani. Cum de a fost posibil sa fie atat de longeviv? Nu-mi pot explica economic..poate doar politic..dar si asa este dubios, omul a rezistat sub toate guvernarile posibile si imposibile. Ce i-a hipnotizat pe toti ministrii economiei de nu au dat cu el de pamant la nerealizara targetului dein contractul de mandate? Poate musca de pe caciulile guvernelor care au reusit sa distruga fluxul de productie al unei bune parti din productie? Ma rog…mangerul trebuie sa se adapteze la ce este realizabil…nu la utopii sau promisiuni desarte.
Da, ca bun inginer poti fi inginer sef, director tehnic, sef la proiectari… dar un manager trebuie sa inteleaga mersul si dinamica unei afaceri, sa stie cat se poate intinde cu banii pe care-i are si cat poate sa imprumute fara a depasi anumite praguri, arhicunoscute, ale indicatorilor de risc. Desigur, ideal este sa stie foarte bine si tehnologia firmei..dar, asta este pe locul 2, oricat ar parea de aiurea.
Cel mai bun exemplu este vantoarea de mangeri recunoscuti, cu rezultate. Ei sunt vanati de headhunteri , si se “muta” la companii cu profile diferite fara mari probleme. Ei stiu aproape pe loc care sunt problemele generale citind bilantul, cpp-ul si facand o analiza comparativa cu firmele unde au avut success. Sau cu altele de success, din domeniul respectiv. Apoi intra in detalii, apeland punctual la specialisti..dar au targeturi clare pe fiecare problema. Altfel spus ei vad padurea…si apoi trateaza copacii, functie de boala fiecaruia. Unii trebuie taiati..fie sunt uscati, fie sunt paraziti.
Roibu a avut priza la sindicat cerand bani si bani in nestire, ba de la banci, ba de la guvern, suprainvestind, mentinand costuri fixe la nivel nesustenabil de vanzari. La care s-au adugat “capacele” puse de stat. Este o boala arhicunoscuta si frecventa la mai toate falimetele, indiferent ca vorbim de mari sau mici companii. In articolul anterior am prezentat catva cifre, datoriile sunt mai mari ca totalul activelor, firma este supra-supra indatorata, cheltuielile de dezvoltare sunt total dezechilibrate. Nu exista minuni, si nimeni nu-si va baga banul in asa ceva. Solutia este una simpla. Legala si de bun simt. Faliment, se achita datoriile prin cedarea intregului patrimoniu catre creditori…acestia vor forma noii patroni , cei vechi au pierdut deja totul, ba chiar si ceva pe deasupra.
Da, se vor da probail afara cea mai mare parte din oameni…in prima faza, dare ea poate fi scurtata daca procedura falimentului se acceleraza si apoi se gaseste un investitor care sa vina cu capital, dar de aceasta data intr-o companie fara datorii, cu piata de desfacere (ea exista si inainte, asta este tragedia…majoritatea firmelor se bat pe piata), si care are nevoie doar de un aport de capital, in completarea celui existent…negrevat de sarcini, repet. Pentru ca asta a fost cauza principala pentru care nu s-a gasit nimeni interest…datoriile uriase , care faceau ca orice calcul de amortizare a investitei (chiar primind gratis combinatul, datoriile trebuia platite) sa fie unul neatractiv.
Sindicatele ar fi trebuit sa sutina nu managerul care le platea salariile prin imprumuturi, orice “prost” poate sa faca asta, ci pe acela care are solutia economica , pe cifre..chiar daca unii salariati ar fi fost dati afara. Salariile reprezinta costuri fixe, care nu pot fi sustinute decat de o anumita productie vanduta si incasata, si nu de statul pe bara.
B.Actionarul minoritar.
Orice discutie depre OLT trebuie privita si prin prisma actionariatului. Pentru ca acesta decide cine conduce firma, ce indicatori si ce profit trebuie atins, an de an. Ei aproba descarcarea de gestiune si bilantul, CPP-ul (contul de profit si pierderi) , BVC-ul (bugetul de venituri si cheltuieli), si analizeaza raportarile trimestriale..in spiritual planului general de business al firmei. Ei trabuie sa ia masuri atunci cand ceva nu merge cum trebuie, prin schimbarea conducerii administrative..cu una aperformanta , evident. Altfel risca sa-si piarda toti banii investiti.
Acum structura acrionariatului este urmatoara:
Ministerul economiei = 54,8%
PCC = 18,3182%
POLYOLT Holding Nicosia CYP = 14, 025 %
Trebuie mentionat ca ultimii doi actionari se considera ca actioneaza concertat, pe o detinere cumulata de 32,34%. Acest lucru este extrem de important, pentru ca exista o impunere ca atunci cand un actionar (sau mai multi, dar care actioneaza concertat) depaseste 33% trebuie sa fac o oferta publica de preluare (OPP) pentru restul de actiuni din piata. S-a intamplat si la RRC (Rompetrol rafinare) , la AZO (Azomures) etc.
Se pune imediat intrebarea: de ce PCC impreuna cu “nu se stie cine” ala din Cypru (intrat 1n 18.10 2012 in locul lui NACHBAR bla, bla…tot Nicosia Cypru ) nu au mai cumparat inca 0.7 % din actiunile din piata, pentru a putea sa preia compania, daca tot se batea cu caramida-n chiept (PCC) ca doreste acest lucru? De ce au crescut pretul in piata (pentru ca ei l-au crescut, pe rezultate proaste , care nu justificau cresterile de pret)?
Raspunsul nu poate fi decat unul: nu au dorit preluara companiei, ci vanzarea pachetului detinut de ei.
Au mizat pe faptul ca statul va gasi un cumparator pentru pachetul majoritar (ala de 54,8%), si in acel moment cumparatorul era obligat (in virtutea depasirii unei detineri noi de peste 33%) sa faca OPP. Exista 3 metode de a calcula pretul la care se face un OPP…nu se face la cat vrea muschii cumparatorului sau al vanzatorilor. Una din ele este media de tranzactionare a actiunii pe ultimul an.
Sa nu uitam ca pretul actiunilor OLT explodeaza in 2011, creste de 10 ori, din zona lui 0.25 in zona lui 2,3 ( pe specularea la maxim a unor declaratii care apoi nu s-au concretizat) iar in 2012 se misca intr-un canal descendent 1,5 -0,5..putem lua de buna o medie pe 2012 de cca 0.7-0,8 lei…dupa ce in 2011 a fost in zona lui 1,5.
Pe aceasat logica putem presupune ca daca statul gasea un comparator pentru pachetul majoritar, acesta era apoi obligat sa cumopere si actiunile din piata..adica PCC et comp se putea astepta la un pret de macar 0.7..dac nu si mai bine(daca vanzarea se facea in 2012 luand cap pret mediu pretul pe 2011), pe intreg portofoliul detinut.
Sa ne amintim de asemnea cum a ajuns PCC sa detina 18%.
In 2007 AVAS detinea 95,7 %…restul fiind actionari nesemnificativi (sub 5%). In anul 2003 (activat in 2005) se face un MCS ( majorare de capital social) prin “incorporarea creantelor detinute de AVAS si trecerea in contul MEC” ministerul economiei. Cu alte cuvinte diluara actionariatului de 10 ori…pentru ca in acest fel pretul actiunii scade de 10 ori, capitalizarea nu se modifica, ci doar pretul matematic. Altfel spus daca valoara companiei pe bursa= capitalizare (nr.actiuni x pret actiune) este 1000 de lei, ea se pastraza chiar daca se “incorporeaza” inca 10.000 de aciuni, scazind evident pretul pe actiune, in acelasi raport in care a crescut numarul de actiuni…de 10 ori in cazul de mai sus.
http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s=OLT&t=4
Acest fenomen nu deranjeaza prea mult in acel moment, pentru ca majoritatea actiunilor sunt detinute de stat.
Ei bine dupa acest MCS apare si PCC, care cumpara din piata ( de la sif oltenia) cam 1,xx% din actiunile alea diluate.
Dar in 2007 se “schimba modificarea” si se anuleaza majorare de capital hotarata la AGA din 2003, dar numai pentru actiunile detinute de stat, primite de la AVAS. Scade numarul total de actiuni, dar nu proportional de la toti, ci doar de la stat. Si uite asa ajunge PCC sa detina 13%..in loc de 1,xx %. Fara sa puna niciun ban jos.
Acum are 18.3%..dar practic doar 5-6% au fost cumparate la pretul pietei, dupa 2007, restul au fost primite cadou. (66% din totalul detinerilor este gratis practic)
Evident ca PCC ar fi avut de castigat daca ar fi reusit sa vanda pachetul detinut, la un pret mediu probabil mult sub 0.7 …ce sa mai zicem de 1,5 (datorita cadoului primit de la stat). De aceea s-a si zabtut pentru neincorporarea (din nou ) a datatoriei AVAS in capitalul social, absolut normal, pentru ca i-ar fi fost diluata ponderea in actionariat.
Doar asa se explica de ce nu au continuat achizitiile de actiuni..le mai lipseau doar 0.7% pentru a putea prelua , in mod legal, pachetul majoritar de actiuni. Nu au vrut. Banuiesc ca statul ar fi fost mai mult decat incantat sa vanda.
Desigur problema este doar o speculatie…dar alta explicatie nu gasesc…de ce s-au oprit taman la 32,4%.
O analiza mai pe larg , foarte corecta, o gasiti aici
http://www.criticatac.ro/19162/cum-distrugi-industrie-nefcind-nimic-oltchim-politica-struului/
Dar nu da raspunsul la intrebarea: da ce s-a oprit PCC & comp la 32,34% inca din 2011?
De ce au crescut pretul in piata, concurand de fapt doua entitati care apoi au fost considerate ca actionanad concertat? Chiar a concurat PCC cu cipriotii aia? De ce nu au cumparat cipriotii inca 0.7%?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Excelenta analiza. Felicitari. Iar concluzia… e evidenta pt cine citeste randurile nescrise. Ma intreb daca SRI nu are in atributii si asa ceva, parca miroase a subminarea economiei nationale. Poate Off-shore leaks ii ajuta :)
Miroase rau. Ar trebui verificata atat pozitia de neinteles a reprezentantului statului in AGA, ce mandat a avut de la ministerul economiei ( poate ca ordinul de a pastra zona de afaceri cu offshoreurile a venit de sus, cine stie cine e prin spatele casutelor alea postale)…cat si tranzactiile care au dus la cresterea de 10 ori a pretului la bursa. Poata vom avea „surpriza” sa dam peste o schema „suveica”, prin interpusi.
Pai in spate stau tot aia din Securitate / liderii pulitici ai tarii, ce, nu stiti ? Cum s-a tinut Roibu in scaun atitia ani? Cui i-a platit el? Daca tot vrem sa vedem de ce s-a ales praful …
Este posibil. Imi aduc aminte de un caz asemantor…la Amonil (AMO). Tot un mare combinat, specializat pe ingrasaminte chimice, tot chimie bat-o focu`. A intrat in belele dupa circul cu banca Columna, apoi au aparut niste, ghici ce? offshoreuri de prin Belize prin actionariat ( erau securisti si SRI-sti dovediti implicati), creantele de la distrigaz sud plimbate pe la vreo doua case de recuperari, Niculae implicat si el cu Interagro…ce mai, la un pas de insolventa.
„Rezolvarea” a fost ca cei la care au ajuns creantele in final, au primit la schimb inima combinatului , cele 2 instalatii Kellog, pe care le-au dat in chirie… combinatului. Misto, nu? Practic tot profitul se poate duce pe chirie…noa, nu mai trebuie sa cumperi ditamai combinatul, este suficient sa cumperi ceva indispensabil liniei tehnologice, cu bani mult mai putini..ma mir ca nu i-a dus capul si pe astia de la OLT sa faca schema de la AMO..probabil ca a izbucnit razboiul intre „capuse” si aia de a PCC, care vroiau doar sa dea un tun pe bursa.
Revenind la chestiune..legea insolventei prevede si posibilitataea recuperarii de la conducere a pagubelor, in anumite conditii.
http://www.codinsolventa.ro/legislatie/document/lege-85-din-2013-privind-procedura-insolventei-capitol-4-raspunderea-membrilor-organelor-de-conducere-1275-66063.html
Numai ca trebuie dovedit. Trebuie neaparat gasiti cei din saptele „trederilor” offshore.
Am citit toate artocolele d-voastra de pana acum ref la Oltchim si le-am considerat foarte pertinente si corecte.
La cel de astazi mi se pare ca a intervenit o mica doza de superficialitate in abordarea temei.
Sau poate pur si simplu nu sunteti specialist al pietei de capital.
As vrea sa analizati sau sa va informati despre costuril;e unei oferte obligatorii de preluare . De asemenea as vrea sa analizati problema ofertei obligatorii si riscurile asociate acesteia in contextul anilor 2011- 2012 si in contextul opiniei Guvernului din acea perioada ref la Oltchim, in contextul existentei Dir Roibu si a pozitiei sindicatelor pe care ati mentionat-o in articol.
De asemenea cred ca va contraziceti oarecum in articol si va raspundeti la intrebarea „de ce nu au cumparat pana la 33%?” in paragraful acesta:
Da, se vor da probail afara cea mai mare parte din oameni…in prima faza, dare ea poate fi scurtata daca procedura falimentului se acceleraza si apoi se gaseste un investitor care sa vina cu capital, dar de aceasta data intr-o companie fara datorii, cu piata de desfacere (ea exista si inainte, asta este tragedia…majoritatea firmelor se bat pe piata), si care are nevoie doar de un aport de capital, in completarea celui existent…negrevat de sarcini, repet. Pentru ca asta a fost cauza principala pentru care nu s-a gasit nimeni interest…datoriile uriase , care faceau ca orice calcul de amortizare a investitei (chiar primind gratis combinatul, datoriile trebuia platite) sa fie unul neatractiv.
Legea e clara, daca depasesti 33% este obligatorie OPP, in 2 luni.
http://legeaz.net/legea-297-2004-piata-capital/art-203-ofertele-publice-de-preluare-obligatorii-ofertele-publice
Nu este scutit nimeni sa o faca pentru ca nu are bani sa plateasca organizarea ofertei. Ce bani ar avea apoi sa plateasca actiunile, daca nu are bani nici bani ptr organizare? Ceva nu e logic aici…sau ai bani si vrei sa cumperi..sau nu ai, si atunci spui clar ce vrei.
Nu inteleg unde ma contrazic in paragraful citat. Vorbeam de un faliment (care mi se pare singura solutie legala si cu sanse de a mai pastra compania OLT in functiune). Dupa faliment si predarea patrimoniului catre noii proprietari va rezulta o alta structura de actionari, si chiar daca cineva va depasi 33% nu este obligat sa faca OPP, intra in categoria exceptiilor (art 205)
http://legeaz.net/legea-297-2004-piata-capital/art-205-ofertele-publice-de-preluare-obligatorii-ofertele-publice
Daca tot ati adus aminte de art. 205 din Legeanr. 297/2004, poate ar trebui mentionat in contextul ipotezei dvs. de la pct. B din articol faptul ca, in cazul in care pachetul de peste 33% este dobandit in cadrul procesului de privatizare, ne aflam in prezenta unei tranzactii exceptate, ceea ce presupune ca dobanditorul nu este obligat sa faca oferta publica de preluare adresata celorlalti actionari (in cazul de fata cei doi minoritari straini care actioneaza concertat). Caz in care ipoteza nu pare a se mai sustine. (Art.205.- (1) Prevederile art.203 (obligativitate OPP) nu se vor aplica în cazul în care poziţia reprezentând mai mult de 33% din drepturile de vot asupra emitentului a fost dobândită ca urmare a unei tranzacţii exceptate.(2) În contextul prezentei legi, tranzacţie exceptată reprezintă dobândirea respectivei poziţii:a) în cadrul procesului de privatizare;) Pe de alta parte, falimentul presupune ca firma intra in dizolvare si lichidare si, intr-un final, dispare prin radiere (prin procedura falimentului se întelege procedura de insolventă concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului,fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat – L. nr.85/2006 privind procedura insolventei).In acest caz, cine se presupune ca mai face oferta (sau, mai exact,dupa cum spuneti dvs., nu o mai face)? Dobanditorul activelor? Nici macar nu se pune problema, cred. In orice caz, revenind la art. 205, singurele tranzactii exceptate (care nu atrag obligativitatea de derulare OPP la depasirea pragului de 33% sunt, pe langa cea mentionata mai sus, urmatoarele: b) prin achiziţionarea de acţiuni de la Ministerul Finanţelor Publice sau de la alte entităţi abilitate legal, în cadrul procedurii executării creanţelor bugetare;c) în urma transferurilor de acţiuni realizate între societatea-mamă şi filialele sale sau între filialele aceleiaşi societăţi-mamă;d) în urma unei oferte publice de preluare voluntară adresată tuturor deţinătorilor respectivelor valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora.). Nu este cazul falimentului. De asemenea, legea mai vorbeste despre dobandirea neintentionata dedetineri peste 33%,caz in care dobanditorul aresi alternativa instrainarii pachetului de actiuni ce depaseste acest prag. Sunt cazuri de dobandire neintentionata:a) reducerea capitalului, prin răscumpărarea de către societate a acţiunilor proprii, urmată de anularea acestora; b) depăşirea pragului, ca rezultat al exercitării dreptului de preferinţă, subscriere sau conversie a drepturilor atribuite iniţial, precum şi al convertirii acţiunilor preferenţiale în acţiuni ordinare;c) fuziunea/divizarea sau succesiunea. Prespun ca este posibil sa va fi referit la acest din urma caz, care insa, strict juridic vorbind, nu prespune falimentul, ci cel mult reorganizarea debitorului – Oltchim. Imi cer scuze pentru mesajul cam lung. Toate cele bune.
Imi place mesajul Dvs, este corect. Nu am intrat in amanunte referitoare la legea insolvemtei pentru ca se complica si mai mult articolul. Si nici nu sunt avocat specializat pe asa ceva.
Evident ca solutiile pot fi mai multe, in cadrul procedurii de insolventa: reorganizare, compensare bilaterala (netting), faliment (propus de ad, judiciar si aprobat de adunarea creditorilor cu 2/3) etc .Legea 85 este destul de stufoasa, si trebuie discutata de avocati specializati. M-am referit la faliment nu in spiritul legii, ci ca fenomen prin care actualii actionari pierd toata averea (ea se poate pierde in intregime si prin comonesare bilaterala , datoria fiind mai mare ca activul companiei ) . Falimentul presupune radiera companiei..si evident atunci nu mai putem discuta despre OLT la bursa. dIspare odata cu falimentul. Daca in schimb averea se pierde prin compensare voluntara, se transfera de fapt actiunile creditorilor, acestia devin detinatori fara intentia de a depasi 33% si nu sunt obligati sa faca OPP.
Referitor la faptul ca eventualul cumparator al pachetului detinut de stat nu ar fi trebuit sa faca OPP nu sunt de acord. Nu este o operatiune de privatizare , exceptata, ci un deal intre un detinator al unor actiuni la o companie listata si potentiali cumparatori alesi in urma unei oferte de vanzare.
Poate gresesc…poate nu, un avocat specializat in insolventa ne-ar putea lamuri. Cert este ca PCC si cipriotii s-au oprit taman la pragul de 33%. Curios.
Sunteţi şugubăţ, domnule Modan. Articolul şi explicaţiile dvs. (corecte, Jos pălăria!) se referă la modul cum acţionariatul minoritar (nu contează dacă este român sau străin), apărut „din spuma mării”, creşte precum Făt-Frumos cu ajutorul unui pachet de acţiuni foarte mic, cedat la un moment dat de statul român. Apoi, apare „ingineria financiară”: lupta de culise dintre majoritar şi minoritar pentru „a da leapşa” în afacere.
PCC nu s-a retras din OLTCHIM în 2011 deoarece nu atinsese ţinta pe care o avea stabiltă în momentul în care a intrat în afacere. Evident, PCC a utilizat diferite „vehicule” din Cipru pentru că munictorii români nu cunosc artificiile unor „afaceri complexe”. Acum, pentru PCC este prea târziu să se retragă din afacere, deja valurile sunt cât casa şi, probabil, se roagă şi ei precum muncitorii de la OLTCHIM să apară o minune, care să le permită recupereze investiţiile făcute înainte de declararea oficială a falimentului.
Articolul dvs. mi-a adus aminte de modul cum s-au privatizat hotelurile de pe litoralul românesc. S-au „înfipt” în ele minunaţii investitori români – ajutaţi din plin de legislaţia emisă de guvernul condus de Adrian Năstase – cu gândul de a plăti 2 lei pentru achiziţiile respective şi, apoi, a le revinde unor companii străine sub marca „Ileana Cosânzeana, tânără virgină, caut monedă străină şi un loc liniştit într-un off-shore”.
Cu stimă, P.O.
Stimate domnule Modan,
Ceea ce nu știți- sau uitați dvs.- este că dl.Roibu a fost un director excelent- și de aceea a rămas în funcție. Când alții i-au împins podeaua de sub picioare s-a întâmplat ce s-a întâmplat- pentru că omul nu era chiar atotputernic. Am avut treabă cu multe combinate la viața mea dar în 1996 când am vizitat Oltchimul mi s-a părut că este cel mai occidentalizat dintre toate.
Iarăși ceea ce nu știți- sau nu vreți să spuneți- este că un factor major în demolarea combinatului a fost acționarul minoritar- care în orice țară civilizată ar fi stat acuma după gratii pentru toate manevrele ilegale făcute.
Finalmente, Oltchimul era gândit să aibă succes într-o economie funcțională și în structura sa integrată. La momentul despărțirii Arpechimului ar fi trebuit închis și Oltchimul. Din păcate aici s-a mers pe ideea că sunt niște voturi care se pierd în loc să se meargă pe ideea că sunt niște oameni care merită să știe adevărul.
Domnule Andrei afirmatia cum ca Roibu a fost un director excelent nu este sustinuta de fapte.
Compania este in faliment, ar fi suficient acest lucru , fara alte argumente…sa nu uitam ca problemele au aparut inainte de privatizarea Petrom, in 2004… Propunera ca datoriile catre AVAS sa fie „convertite” in actiuni este din 2003…cand Arpechim nu era vandut inca, la pachet.. (fara sa fie solicitat de Petrom.) Practic Guvernul de atunci a dat ceva ce stia ca nu poate sustine financiar..un fel de „externalizare” , a pasat gaina moarta Petrom, cu conditia sa furnizeze materia prima pentru OLT, 5 ani…etc.
Roibu ar fi trebuit sa-si adapteze planul de afaceri functie de evolutia situatiei, fie reducand (implicit somaj) gama de productie la ce se putea realiza rentabil, fie aplicand o investire echilibrata , pastrand raportul necesar intre imobilizari si active circulante. A preferat sa fie „sindicalist’..si nu manger. A dat vina pe oriceine..numai pe el nu.
L-am vazut odata la televizor, explica ce vrea sa faca. Era arogant si cu nasul pe sus, se credea buricul chimiei romanesti. Tehnic ce spunea era foarte frumos..dar economic era un dezastru. Se batea cu caramida-n piepr ca are o CA (cifra de afaceri) mare, dar avea o marja neta (profit net raportata la CA) minuscula…2-3% (cand o avea si p-aia)si vroia sa se indatoreze sute de milioane de euro (ceea ce a si facut… aiurea, fara sa creasca nici productia, nici rentabilitatea). Trebuiau vreo 60 de ani ca sa returneze datoria. Cunosc foarte bine acest gen de manageri, proveniti din „garda veche”..care sunt setati doar pe productie, cu orice pret, si la orice costuri. Am lucrat ani buni intr-o companie (inclusiv functii de conducere) care avea initial vreo 5.000 de angajati, apoi a ajuns la cateva sute.
Sub presiunea sindiucatelor se iau decizii care in mod normal, logic, n-ar trebui sa se ia.
Desigur, daca in contractele de mandat a fost stipulat ca targetul principal este mentinerea locurilor de munca, indifernt de costuri, inclusiv falimentul…atunci a fost un director excelent.
P.S Daca doriti sa vedeti, comparativ…performatele OLT intrati aici:
http://www.deloitte.com/assets/Dcom-Russia/Local%20Assets/Documents/Energy%20and%20Resources/dttl_PVC-markets-of-Europe-and-South-EastAsia_EN.pdf
La pag 12 veti vedea ce „excelente” rezultate avea OLT, in 2009, sub carma „excelentului” Roibu.
Stimate domnule Modan,
Eu am afirmat exact ce am auzit- adică că din punctul de vedere al salariaților și a activității desfășurate la data respectivă (1996) dl. Roibu era un director excelent- că era din vechea gardă nu cred că are importanță- dintr-un motiv foarte simplu- în orice combinat de acest fel (ce se numește industrie de proces) directorul este un specialist în inginerie- și nu un manager de profesie, pentru că, totuși, un astfel de combinat e făcut să producă- funcția de vânzări- deși importantă- fiind pe locul n. Personal sunt adeptul cumpărării de orice din alte țări- atâta timp cât prețul de vânzare plus transport e mai mic decât prețul propriu- pentru că ăsta e capitalismul. Dar dacă nu iei o decizie politică de la început și nu lași combinatul nici să trăiască dar nici să moară în pace- ai cam problemele pe care le are Oltchimul azi. La vremea la care era dezvoltat Oltchimul – adică în anii 70- tot ce producea era preluat de statul comunist- pentru care nu conta prețul de producție. După 1989 s-a reinventat radical paradigma de funcționare- fără să se țină seama de faptul că spiritul antreprenorial pe care dl.Severin îl aștepta de la toți românii apare și el în niște ani și după o experiență…putea să fie și dl. Trump director sau Bill Gates- și Oltchimul tot ar fi falimentat….
Domnule Andrei, si eu sunt din vechea garda..probabil ca si Dvs (asa am dedus din alte comentarii). Nu asta e problema..ci daca reusesti sa te adaptezi noilor vremuri. (Si Musca, la Curtici e din vechea garda, si ajuns milionar cu un CAP…in timp ce sute de IAS-uri-care nu s-au divizat dupa 89- au dat faliment, si acum pamantul este arendat de stat catre straini. A stiut sa-si organizeze business-ul. A investit cu cap, diversificat, s-a adaptat si nu a stat cu mana-ntinsa la nimeni. S-a dezvoltat natural….nu a avut nevoie de inginerii finaciare) Eu, ca privat, am invatat ca vanzarea e pe locul 1. Pana nu intelegi acest lucru esti ( ca manager, antreprenor, director sau cum vreti) in pericol a o scalzi la infinit cu motivatii care nu intereseaza pe nimeni. Ea aduce bani…nu miloaga la guvern sau la creditori. Degeaba investesti daca nu reusesti sa vinzi in profit. Insemna ca nu ai reusit sa calibrezi afacerea cum trebuie, nu ai nicio scuza …daca esti cu adevarat bun gasesti solutii.
Aste e diferenta….activitatea ta (inclusiv cea investitionala) trebuie sa fie adaptata acestui tel: sa vinzi cat mai mult, sa faci profit. Nu contest ca Roibu poate fi un excelent inginer, poate si un bun director tehnic, sau de productie…dar in niciun caz un bun manager.
V-am aratat in studiul Deloite, situatia carastrofala a performantelor OLT inca din 2009, pe ultimul loc in lume la contribution margin si la gradul de incarcare al capacitatii instalate…au mai trecut 3 ani tot cu Roibu la butoane, si uite unde s-a ajuns. Sa sustii acum ca albul e negru…ma rog, asta e.
” dl.Roibu a fost un director excelent” … in a-si baga miinile pina la umeri in finantele OLT si a-si trage partea.
Stimate prietene,
Fără a îl apăra pe dl.Roibu- pe care l-am întâlnit doar o dată în 1996- mă autodenunț și îți spun că eu am furat oul de sub cloșcă, gâsca care face ouă de aur precum și multe alte lucruri de-a lungul vieții mele. Bineînțeles că nu-ți pot da nici un fel de dovadă dar sunt convins că nici matale nu ai vreo dovadă în ceea ce afirmi- las deoparte ce ai auzit sau ai citit. Dacă dl.Roibu a fost 20 de ani director- inclusiv o bună parte după Revoluție – poți fi sigur că a avut calități serioase.
Nu insinuez nimic dar, din cate stiu eu, dl. Roibu a fost director general la Oltchim DOAR dupa Revolutie.
Doi, din 1996 pana in zilele noastre au mai trecut niste (zeci de) ani. Poate ca pe atunci dl. Roibu o fi fost un director excelent (desi parerea salariatilor in aceasta privinta are doar relevanta partiala), dar intre timp… Vorba d-lui Modan – e totusi cam greu sa pui in aceeasi propozitie sintagma „director excelent” cu, practic, stergerea de pe fata pamantului a ditamai combinatul.
Ceea ce mi se pare insa clar este ca, pe de o parte, dl. Roibu nu e nici pe departe singurul vinovat, iar pe de alta parte ca e pe cale sa se transforme in tapul ispasitor in umbra caruia ceilalti vinovati se furiseaza discret afara de pe scena….