vineri, martie 29, 2024

Omagiu adus cuiva care ne-a deschis mintea

          Nu oricine simte nevoia să înțeleagă ceea ce trăiește. Nici propria viață, nici viața speciei noastre – de oameni – nici viața în general. Cei mai mulți ne întoarcem către răspunsurile miturilor, de vreme ce ele ne spun, în felul lor, de mii de ani, „de unde venim, cine suntem și încotro ne ducem”. Ne mulțumim cu povestea bucății de lut peste care a suflat  zeul și ne vindecăm frica de moarte cu credința în nemurire. Sau trecem întrebarea în rândul „marilor întrebări ale lumii” și declarăm că firesc este ca ea să rămână fără răspuns, întrucât întrece puterea noastră de înțelegere și de cunoaștere. Cuviincios și înțelept este ca, la „marile întrebări”, să răspundem, eventual și cu degetul ridicat ușor în sus: este un mister.

          Nu ne-am obișnuit să socotim că, pentru a înțelege lumea în care trăim, firesc e să ne întoarcem către cei ce-și dedică viața dezlegării misterelor. De ce nu o facem? Poate că pe oamenii de știință îi ocolim tocmai pentru că răspunsurile pertinente nu ne convin. Adevărul nu este neapărat seducător. Sau nu este pe măsura așteptărilor noastre. S-ar putea chiar să existe un presigiu al minciunii, de vreme ce ea este în stare să ne mângâie temerile, dorințele și speranțele. Altfel spus, există  pe lume minciuni frumoase și adevăruri urâte. Frumoase, adevărurile nu sunt decât atunci când, în viața cuiva, frumosul se suprapune cu adevărul sau atunci când, amintindu-ne că rațiunea e semnul nostru distinctiv, se cuvine ca ea fie onorată. Nu erau convinși vechii greci că nous e un semn al „divinului în noi”? Pentru omul de știință, adevărul e lucrul cel mai frumos, după cum cel mai urât, căci nedemn de calitatea de om, este cel de a te minți.

          Când un  mare om  al cunoașterii pleacă dintre noi, doliul s-ar cuveni să fie planetar. Duminică, pe 26 decembrie, s-a stins din viață, la 92 de ani, Edward O. Wilson. N-a fost doar „noul Darwin”, așa cum a fost numit, nici doar fondatorul sociobiologiei la care a ajuns pornind – era „myrmecolog”[1] – de la studiul furnicilor. Cei mai mulți oameni de știință rămân întreaga viață prizonierii frânturii de realitate care le-a stârnit pasiunea cunoașterii. Ei nu pot „să bată” pe pragul realității căreia i-au închinat viața pentru a face saltul, cu ajutorul ei, dincolo de ea. Edward Wilson a reușit să treacă de la fizica furnicii la meta-fizica omului și, după ce o bună parte din viață a poposit printre furnici și albine, a  sfârșit prin a dezlega „sensul existenței umane”. Lecția lui Wilson este nespus de simplă: pentru a putea să urci la om, trebuie mai întâi să „cobori” la animale. De fapt, să cobori la omul preistoric. Istoria noastră nu începe în rai, ci în junglă. Și nu e nimic înjositor în asta. Toți biologii au, până la urmă, ceva din sensibilitatea acelui sfânt din Assisi care străvedea, în orice creatură, semnul unei înfrățiri cosmice. De ce am considera astăzi că este umilitor să te apleci asupra furnicilor sau albinelor pentru a dezlega enigmele lumii oamenilor?

          Voi face un inventar al ideilor la care Wilson a ajuns, mergând pe drumul nespus de onest al cercetărilor sale. Idei pe care le-a exprimat simplu și clar și, uneori, cu o forță a expresiei care le face sculpturale. Sunt convis că dacă ne-am apropia de rezultatele gândirii sale de-o viață, dincolo de emoțiile, pornirile și partizanatele noastre, și le-am rumega în liniște și cu mintea curată, ele ne-ar face să conviețuim mai bine, să fim mai buni, mai inteligenți și, oricum, mai conștienți de noi. Și poate că atunci așteptarea unei alte omeniri nu o să ni se mai pară o pură utopie.

          Am să trec în revistă cele câteva idei pe care, citind cărțile lui Wilson, le-am resimțit ca pe un dar. Toate citatele pe care le voi da sunt desprinse din „opera magna”, o cărțulie de puțin peste o sută de pagini, intitulată Sensul existenței umane[2].

          Există o definiție strâmtă și una largă a existenței noastre de oameni. Definiția „strâmtă” are în vedere ultimii șase mii de ani de civilizație. Istoria acesteia ni se predă la școală. Definiția „largă” urcă până la apariția lui homo sapiens, cam până la 60.000 de ani în urmă, și apoi, prin strămoșul acesta, trimite la istoria de câteva miloane de ani a primatelor.
          Conștiința diferenței dintre cele două definiții n-a putut apărea înainte de a se fi născut și maturizat paleo-antropologia. Câtă vreme, în școlile Occidentului, istoria omului s-a rezumat la predarea istoriei convenționale de șase milenii de civilizație, iar cele câteva sute de mii de ani care le-au precedat au rămas necunoscute sau au fost ignorate, răspunsurile la întrebările „de unde venim?” și „ce suntem?” n-au putut fi date. Pentru a găsi dezlegarea acestui mister, „evoluția biologică și cea culturală trebuie să fie cercetată în întregime, în unitatea ei neîntreruptă.” Numai în felul acesta vom căpăta respirația întregului care este „cea mai mare epopee a lumii vii.”

           Dar ce vom afla la capătul acestei schimbări de perspectivă, în care în joc intră definiția largă a existenței umane? Mai întâi, că nu există un proiectant al vieții și că „omenirea s-a ivit, în decursul evoluției, de la sine, ca urmare a unei serii de evenimente cumulate.” Am putea face astfel, pentru a împăca pe toată lumea, un pas de la religie la biologie, de la alegorie la limbajul scrobit al științei, spunând în fond același lucru: Demiurgul, atât cât a putut fi el de bun, e una dintre variantele posibile ale Evoluției iar Fiul – e Selecția pe versantul binelui. Ceea ce decurge de aici este că am ajuns să fim, la capătul acestei epopei a vieții, pe mâna noastră. Nu suntem programați, nu există un capăt de drum prestabilit. Destinul nostru, ca specie, ni-l vom face singuri, în funcție de cum vom ști să conviețuim și să ne administrăm propria natură. „… n-avem de răspuns în fața nici unei alte forțe în afară de a noastră proprie. (…) N-avem decât o singură planetă și un singur sens de descoperit.”
          Dar cine suntem? Natura umană s-a format în decurs de câteva zeci de mii de ani de existență tribală ca vânători-culegători, pe două niveluri de selecție: selecția la nivel de individ, „bazată pe competiția și cooperarea între membrii aceluiași grup”, și selecția de grup, „care ia naștere din competiția și cooperarea între grupuri”, legate de găsirea unor noi resurse de hrană.
          Însă ceea ce ne-a creat cu-adevărat este însăși competiția dintre aceste două niveluri de selecție: „…în cadrul gupului, indivizii egoiști îi întrec pe cei altruiști, dar grupurile de altruiști întrec grupurile de indivizi egoști.” Faptul de a fi trăit în structura tribală de-a lungul câtorva zeci de mii de ani și-a pus definitiv amprenta pe constituția noastră, polarizând-o între cooperare și violență, între altruism și egoism, între emoții pozitive și emoții negative, între bine și rău, între virtuți și păcate. Nimeni, în afara felului în care am evoluat, nu ne-a făcut așa cu suntem: „un conglomerat de rațiune și emoție”, creatori și distrugători, înțelegători și intratabili, raționali și pătimași, apți de cele mai mari sacrificii și de cele mai cumplite cruzimi. Nu există nici o „enigmă a răului”, așa cum nu există una a binelui. Cum să nu fii „rău” când îți dispuți hrana și viața cu cel din tribul vecin, când, înlăuntrul tribului tău, vrei partea cea mai mare a prăzii, când îți elimini concurentul pentru că îi râvnești femeia sau pentru că visezi acapararea puterii? Și cum să nu fii „bun” când îți plângi prietenul ucis în luptă, când îți ții în brațe femeia sau îți aperi copilul? Răsuciți în natura noastră ca un caduceu, Dumnezeu și Diavolul ne locuiesc și nu sunt decât tranfigurări mitice a tot ce am cules bun și rău pe drumul devenirii noastre. 
          Tribalismul, așadar, este trăsătura care ne caracterizează ca specie. Ea vine chiar din ambiguitatea constituției speciei noastre și ne împiedică să ne coordonăm mișcările la nivel global. Tribul primitiv varia între 30 și 150 de membri. Omul modern, care a trecut prin toate metamorfozele conviețuirii – de la sat, la cetate, la regat, la imperiu sau la națiunile de azi, ale căror populații depășesc milioane sau miliarde de membri – a păstrat în apucăturile lui, ca pe o siglă indelebilă primită la naștere, tribalismul. Dovada cea mai bună este istoria religiilor care s-au dorit unificatoare și universale.
          Religia, deci. Puțini oameni de știință, asemenea lui Wilson, au interpretat fenomenul religios cu o înțelegere atât de nuanțată. Desigur, religia nu se mai poate astăzi justifica prin nevoia oamenilor preistorici („și a celei mai mari părți a istoriei”) de a-și explica universul și fenomenele lumii fizice. În fața științei moderne, ea a trebuit să renunțe la „explicațiile supranaturale de tip cauză-efect”. În schimb, nu se va putea pesemne renunța niciodată la ceea ce Wilson numește „serviciile inestimabile” pe care marile religii le-au adus omenirii:

„Preoții conferă solemnitate ritualurilor de tredere prin ciclul vieții și al morții. Ei sacralizează doctrinele de bază ale legii civile și morale, îi alină pe suferinzi și au grijă de săracii deznădăjduți. Inspirați de exemplul lor, adepții se străduiesc să fie drepți în fața oamenilor și a lui Dumezeu. Bisericile pe care le coduc sunt centre ale vieții comunitare. Când totul eșuează, aceste locuri sacre, unde Dumnezeu își are sălașul pe Pământ, devin refugii ultime împotriva nedreptăților și tragediilor din viața seculară. Bisericile și preoții lor fac tirania, războiul, foameta și cele mai cumplite catastrofe mai ușor de îndurat.”

          Cum să explicăm atunci tragediile care iau naștere în marginea marilor religii (războaiele religioase, crimele și fanatismele care au însoțit istoria lor)? Cum altfel dacă nu prin tribalismul care și-a pus pecetea pe natura umană și care, de la bun început, a atins și religiile?

          „În geneza religiozității, forța instinctivă a tribalismului este mult mai puternică decât dorința de spiritualitate. (…) Tribalismul îi face pe oamenii buni să comită fapte rele, nu doctrinele morale și idealul umanitar al religiei pure.

          Din păcate, orice grup religios se definește în primul rând prin istoria creației sale, mitul supranatural care explică cum au apărut oamenii. Iar acest mit se află și în centrul tribalismului. Indiferent cât de blând, idealist sau subtil explicat este miezul credinței, el îi asigură pe membrii săi că Dumnezeu îi favorizează pe unii mai mult decât pe alții.”

          Ba chiar, pe unii membri ai aceleiași religii mai mult decât pe alții. (Nu ne învăța oare un gânditor interbelic că „Dumnezeu s-a născut român”?)

„Din punct de vedere biologic, credința poate fi văzută ca instrument darwinian de supraviețuire și de reproducere sporită. Ea este produsul succesului înregistrat de trib, unit cu ajutorul ei când tribul rivalizează cu alte triburi, dar și al succesului obținut în trib de membrii capabili să manipuleze credința pentru a obține sprijin în interior.”

***

          Să nu ne grăbim să-l acuzăm pe Wilson de o meditație reducționistă asupra umanului. Cunoașterii pozitive nu i se potrivesc marile înălțimi alpine. Omului de știință îi e bine când simte pământul sub picioare. Pentru a cunoaște, nu avem nevoie de avânturi care să ne ducă până în văzduhurile ultime. Cunoașterea adevărată preferă zborul planat și, de cele mai multe ori, ea zboară chiar la firul ierbii.
Pentru a da satisfacție variatelor nevoi spirituale, ființa umană nu are decât să se adreseze ghișeului potrivit. Toate există și toate sunt deschise tot timpul. În spatele fiecărui ghișeu se află slujbașul potrivit: unul al mitului, al fanteziei și visării; altul al nevoii de speculație; altul al credinței; altul al cunoașterii pure. Totul e să nu nimerim la ghișeul nepotrivit și să cerem ceea ce acolo nu ni se poate oferi. Dar să evităm tentația de a face o ierarhie a lor. S-ar putea ca fiecare din cei aflați în spatele ghișeului să pretindă că ghișeul lui este cel mai important.
          Rândurile de mai sus s-au vrut un omagiu adus unui om care a încercat să deschidă mintea congénerilor săi. Edward Wilson mi-a deschis mintea altfel, dar nu mai puțin decât Kant, m-a ajutat să nu iau à la lettre alegoriile lui Platon și să nu-mi pierd puterea de judecare în fața seducției marilor mituri. Îi citesc Sensul existenței umane ca pe „vestea cea bună” a cunoașterii.


[1] Vezi Cucerirea socială a pământului, trad. din engleză Dan Crăciun, Humanitas 2013.

[2] Vezi Edward O. Wilson, Sensul existenței umane, trad. din engleză Elena Drăgușin-Richard, Humanitas, 2017.

Distribuie acest articol

63 COMENTARII

  1. „Omului de știință îi e bine când simte pământul sub picioare. Pentru a cunoaște, nu avem nevoie de avânturi care să ne ducă până în văzduhurile ultime. Cunoașterea adevărată preferă zborul planat și, de cele mai multe ori, ea zboară chiar la firul ierbii.”
    O fraza pe care trans si postumanistii o considera depasita.
    In opinia lor „omul nou” trebuie sa se decupleze complet de natura si sa-si defineasca singur soarta.
    In utlimii 30 de ani dezvoltarea razanta a noilor technologii ofera prilejul si optinuea ca homo sapiens sa-si poata optimiza si eficientiza statutul de „om invechit” si fiti mai mult ca sigur, se va intampla, viitorul il definesc cei de la Google, Facebook, Amazon, Tesla, etc.etc si mai putin vechi filosofi sau vre-o religie.
    Nu sunt convins ca religia si religiositatea vor putea supravietui o data ce omul va reusi sa depaseasca moartea. Suntem pe calea transformarii ca specie catre ceva ce nu este inca definit, cei care doresc s-o faca sunt manati mai putin de convingeri etice, conteaza modelul de afaceri cu care poate fi profitul.

    • Si totusi, ce facem cu sentimentul dorului de absolut, de comuniune in armonie cu Totul, cu acel graunte de cristal ce tine de Univers ?

  2. Umorul (trist) sta in faptul ca in pofida faptului ca putem citi astfel de articole, devenim din ce in ce mai prosti. Unii dintre noi. Multi. Majoritatea.

  3. o mica lighioana ce trece prin ciur venita din wuhan te face sa realizezi ce destepti sintem! iar daca studiezi furnica si albina, nu vei ajunge sa ntelegi ca nu evolutia i cauza canibalismului uman ce persista si astazi? nu i o eroare sa judeci dupa forme si asemanari exterioare? daca toti au doua miini, doua picioare, doi ochi si doua urechi inseamna ca au si acelasi potential / compasiune / inteligenta / intelegere?

    • ps : Dvs (va apreciez pentru implicarea civica) vedeti religia responsabila de inapoierea Romaniei. de ce nu filosofati mai mult pe marginea politicii? cum de se poate trai nemaipomenit fara religie dar nicicum fara politica? in general monarhii isi aveau bufonii platiti, ce le intretineau atmosfera de buna dispozitie. ati identificat cine s mascaricii actuali ce i bine dispun pe politruci? la multi ani cu sanatate!

      • pps : religia este despre a crede n ceva/cineva deasupra ta. o poti face sau nu. filosofia politica este despre porci si ferma orwelliana unde n ai decit optiunea de a te supune sau a fi strivit de hoardele grobiene excitate si manipulate, lacome, prost crescute, lipsite de onoare si compasiune, ce n au atins nivelul de Om. ce au gindit cei ce si au trait intreaga viata intr un regim concentrationar faurit de semenii lor? cei ce au fost striviti la propriu in temnitele controlate de suboamenii / uneltele infecte ale vremurilor de ciuma? si au gasit alinarea in credinta, si de au murit, cum toti mor, au murit Oameni nu salbaticiuni.

  4. „Căci toți se nasc spre a muri și mor spre a se naște”ne zicea cindva cel „nepereche ” . Teoriile filozofice ,de tot felul, se suprapun si se tot suprapun ,unele peste altele ,de veacuri si fiecare isi atribuie stiinta adevarul absolut in dauna acelor teorii ce nu rezoneaza cu sau care nu accepta un adevar preconceput ce de multe ori se dovedeste a fi o minciuna .„Ce un secol ne zice cellalt il dezic ” este poate parte a minciunii nevoite sau nefortate pe care uneori stiinta momentului o califica ca si adevar absolut .Pentru tot omul , ala cel numit de rind , este practic imposibil de a discerne sau de a incerca sa priceapa („N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă” ) tot ceea ce se intimpla , pe etape , in lume .Suntem parte a existentei unei intelegeri proprii care , de cele mai multe ori ,nu are nici o farima de legatura cu realitatea , cea trecuta sau cea prezenta .Acest, ratacitor , animal pe planeta Terra numit de om de catre OM nu are cum sti cu exactitate , nici de unde vine ,nici unde va ajunge . Tot ceea ce ne inconjoara este doar pura intimplare .Intimplarea este cea care ne sustine intreaga viata de la nastere pina la moarte .Restul povestilor, ce ne alimenteza viata , nu sunt altceva decit nevoia umana de a accesa sau de a creea un bine propriu , bine fara de care nu am putea exista .Desigur interpretarile religioase produc si ele o forma de mai bine unora dintre noi . Desigur , Religia indiferent care este denumirea ei , poate arata si da o speranta umanitatii , o forma sufleteasca a intelegerii ce permite multora sa isi inchipuie o realitate paralela .Dincolo de toate binefacerile religiilor , de oriunde in lumea larga , se naste mereu intrebarea ce poate framinta pe unii dintre noi , intrebare la care nu primim nicicind raspuns . Poate Biserica sau institutiile asimilate Bisericii ,in toate formele de concept religios, sa sustina „ POVESTEA ”ce presupune exista unui adevar aflat dincolo de modul de functionare si teoriile filozofico-religioase ce ne sunt prezentate de veacuri ? Pot fi toate aceste povesti , atit de frumoase , parte a ceea ce teoria filozofica religioasa sustine ?

  5. Dacă un specialist în furnici ne spune cum este omul, un specialist în Dumnezeu ar trebui să ne dezvăluie cum este furnica. Ambele sunt aberații. Îmi repugnă scientismul și încălcarea domeniilor. Unui om de știință necredincios i se opune un om de știință credincios; dar amândoi au dreptate doar în ceea ce privește știința, nu religia. Fărâma de realitate în care sunt specialiști nu le vorbește decât indirect și insuficient despre Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că trebuie să gândim știința și religia ca necesarmente opuse – o dovedesc tocmai savanții adevărați care nu și-au pierdut credința în Dumnezeu. Liiceanu pare că nu și-a mai schimbat atitudinea față de raportul religie–știință de pe vremea comunismului… Piesa lui recurentă – opoziția dintre cele două – este pur și simplu falsă. Faptul că nu mai crede în miturile lui Platon nu elimină propria lui mitologie: mitul că, fără Dumnezeu, va veni o altă omenire, mai bună (fapt infirmat deocamdată de crimele celor fără Dumnezeu, ale comuniștilor și naziștilor); mitul noii evanghelii („vestea ce bună a cunoașterii”), încă neconfirmată din punct de vedere etic, fiindcă oricât ar fi cunoașterea de importantă, ea nu ne face automat mai buni; mitul inexistenței binelui și răului care, în opinia lui, sunt doar simple atitudini justificate de tribalism. Da, există un dincolo de bine și de rău, cum credea Nietzsche, dar acesta este, din nefericire, răul…

    • He he, domeniile le încalcă doar cine poate pentru că poate. În loc să ne repugne, poate ar trebui să fim, în unele cazuri, recunoscători.

    • Dumnezeu este o construcție nedovedită, deci de ce ne-am pierde vremea, discutând despre ea?!
      Oamenii religioși n-au decât să probeze existența unui dumnezeu și abia apoi subiectul va deveni unul care să merite băgat în seamă.

    • Care este religia celor care doresc schimbarea omului intr-o fiinta perfect optimizata, functionala si fara cusur ? sau a celor care doresc sa „ajunga la Dumnezeu in ceruri” si dincolo de el ? crimele comunistilor si al nazistilor, istorie, se poate studia pt cine mai are timp, 95 % dintre omeni intre timp chiar daca multi nu recunosc, nu mai au nici un Dumnezeu, Alah, Buddha , preocuparile sunt acaparate de alti „Dumnezei”, pe cat de inteligenti pe atat mai mult fara scrupule si respect pt fiinta umana.

    • Nu încetez să mă minunez de ura credincioșilor față de ceilalți, în fond semenii lor. E atât de mare și de nestăvilit că le întunecă gândirea. În opinia mea, un credincios adevărat ar trebui să aibă o sensibilitate infinită. Chiar dacă are dreptate, nu poate utiliza (iar asta trebuie să vină din interior) violența – fizică sau verbală. Puterea lui vine din acceptarea celor din jur, din întoarcerea obrazului, din jertfă. Un așa-zis credincios care pornește la luptă, care jignește, care impune, este de fapt un fariseu. Dar nu pierde doar el, pierde întreaga comunitate. Înainte de a apărea fascismul și comunismul, ambele regimuri criminale, creștinismul a făcut multe crime pentru care nu se pocăiește destul. Pocăința adevărată cred că trebuie să fie perpetuă, nu: m-am pocăit, am mărturisit și sunt ca nou. Nu te-ai pocăit dacă nu te faci mai bun!

      • Nu crestinismul a facut victime, ci oamenii, asa cum, de fapt, spuneti. Nazismul si comunismul, acolo e altceva, cele doua religii laice sunt criminale, pentru ca indeamna, explicit, la crima.

    • ..fiți mai relaxat, ce Dumnezeu.. :)) Păi e creștinește să dați așa la gioale ?
      Un hâtru(Voltaire) spunea ceva de genul : – Aș vrea ca valetul, frizerul, croitorul, avocatul, chiar și nevasta, să fie cu toții credincioși. În felul ăsta aș fi furat mai puțin și mi s-ar pune coarne mai rar.
      Cât despre îndepărtarea de Platon.. Chiar și Aristotel.. Divinitatea, originea tuturor bunelor și relelor, cauza oricărei mișcări.. Și n-a apucat epoca de aur..

      Vorbim de cercetarea infinitului, de cunoașterea de sine, iar știința ne ajută până la un punct(e loc mereu de mai bine), dar realitatea în care ne aflăm e complexă(posibil abstractă)
      Iar noi suntem ființe limitate în gândire și în percepția lumii înconjurătoare.
      Neuroștiințele ne conduc la ideea că realitatea în care ne mișcăm este doar o proiecție a celei obiective, o interfață prietenoasă(sună cunoscut, nu..?) cu care să ne putem acomoda lesne, atât noi cât și colegii de planetă, mai mult sau mai puțin doxați.. Desigur la amibe simplificarea merge mult mai departe..

      „Dulcele, amarul, caldul, frigul și culoarea constau numai dintr-o părere; în realitate nu există decât atomi și spațiul gol”, spunea Democrit pe vremuri.. Bine, zicea ceva și de suflet, dar a fost un materialist(spre deosebire de sărmanul Socrate..) Probabil că influențat de el, să fi scris Epicur celebrul paradox..

      Există deci un punct dincolo de care trecem în zona speculațiilor.
      E tărâmul filosofiei și al religiei, care au mers o vreme bine-mersi, braț la braț..
      Religia(re-legarea omului cu Divinitatea) a rămas însă fidelă modelului concret-intuitiv, inclus în ritualurile de cult. Rolul ei a determinat-o probabil să meargă pe răspunsurile simple, cu ecou ușor de definit în sufletele enoriașilor. Mai mult simțire decât rațiune.
      Filosofia în schimb s-a emancipat spre o cercetare abstract-conceptuală.

      Pe de altă parte, cercetarea științifică nu-l sapă nici pe Tatăl ceresc, nici pe Fiul trimis printre noi acum vreo două mii de ani. Dimpotrivă, ne apropie de aceștia. Bosonul lui Higgs, sau particula lui Dumnezeu, a validat posibilitatea creierii materiei din energie pură.
      Asta confirmă în fond faptul că Cel de Sus(imaterial) s-a putut folosi de o unealtă cu care să zidească lumea și ceva mai încolo(totuși..) omul.
      Chiar, de ce l-o fi creat și de ce i-a plăcut să-l facă păcătos și cârcotaș ..?

      • @ Mircea ” Ai scris :Chiar, de ce l-o fi creat și de ce i-a plăcut să-l facă păcătos și cârcotaș” ? Citeste cu mintea si sufletul;
        Dumnezeu s-a uitat la TOT ce a făcut şi TOATE erau foarte bune. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a şasea. Cu respect !

  6. Astazi la cina avem simfonie. Sfirsit de an, poate sfirsitul unei etape in lume, poate un nou inceput, dar important este impulsul. Cineva trebuie sa dea un impuls sa descatuseze energiile care sa impinga natiunea in directia corecta. De cele mai multe ori impulsul este asteptat timp indelungat. Evreii spun ca Mesia se naste o data la o mie de ani. Si daca dupa o mie de ani nu a venit, mai asteapta o mie de ani. Cindva, va veni negresit si nu isi pierd speranta. Un popor intreg crede. Ai dreptul sa omori speranta?
    Cel mai bine inveti din greselile tale, din istoria familiei tale, din istoria poporului tau. In ultimii ani nu vrea sa ma uit in urma. Prea multe lucruri omoara speranta acestui popor. Din ce trib ne tragem incit ne lipseste empatia? Dreptatea este astazi un zig zag ametitor de impostura, minciuna si prostie. De ce toleram nedreptatea?
    În The Social Conquest of the Earth – Wilson susține că, cuibul este esențial pentru înțelegerea dominației ecologice nu numai a furnicilor, ci și a ființelor umane. Furnicile stăpânesc microhabitatele pe care le ocupă; Oamenii dețin macrolumea, spune Wilson, pe care am transformat-o atât de radical și rapid încât acum o calificăm drept un fel de forță geologică. Cum ne-am câștigat noi și furnicile superputerile? Fiind super-cooperatori, dispuși să ne lăsăm deoparte dorințele noastre mici și egoiste și prin motivatia de a ne uni forțele, de a profita de oportunitati, ca un trib care se sacrifică pe sine insusi și se gândește la comunitate. Există o mulțime de animale sociale în lume, animale care beneficiază de trăirea în grupuri cu o coeziune mai mare sau mai mică. Foarte puține specii, însă, au făcut saltul de la pur social la eusocial, „eu-” adică adevărat. Pentru a fi calificate ca eusociale, în definiția lui Wilson, animalele trebuie să trăiască în comunități multigeneraționale, să practice diviziunea muncii și să se comporte altruist, gata să sacrifice „cel puțin o parte din interesele lor personale celor ale grupului”. Este greu să fii eusocialist. Nu ai prefera să apuci, să înghiți și să pleci? In balanta, beneficiile cooperării susținute pot fi uriașe. Eusocialitatea, scrie Wilson, „a fost una dintre inovațiile majore din istoria vieții”, comparabilă cu cucerirea pământului de către animalele acvatice sau cu inventarea aripilor sau a florilor. Eusocialitatea, susține el, „a creat superorganisme, următorul nivel de complexitate biologică peste cel al organismelor ”.
    „Toate speciile de animale care au atins eusocialitatea, fără excepție, au construit la început cuiburi pe care le-au apărat de inamici”, scrie Wilson. Un furnicar. Un stup. Un foc de tabără trosnind în jurul căruia copiii din peșteră s-ar putea juca. Infractorii, desigur, ar fi ucisi cu pietre la vedere. „Puterile integratoare ale creierului care decurg din senzațiile care provin din manipularea obiectelor”, spune Wilson, „se răspândesc în toate celelalte domenii ale inteligenței”. Asta este valabil pentru inteligența socială. Cu mâinile putem să salutăm, să încheiem o înțelegere, să păstrăm legătura sau să ne unim într-un cerc, să îi unim pe cei mulți ca unul singur. Spiritul nostru hipersocial este atât o mare binecuvântare, cât și un blestem teribil. Experimentele au arătat că este șocant de ușor să treci un sentiment de solidaritate între un grup de străini. Spune-le doar că vor lucra împreună ca o echipă și vor începe imediat să lucreze împreună ca o echipă, atribuindu-și în același timp o serie de calități pozitive, cum ar fi încrederea și competența.
    Superb. Inaintea lui Wilson a fost Vasile Alexandri cu a lui Hora unirii.
    Hai sa dam mâna cu mâna
    Cei cu inima româna,…….
    Unde-i unul, nu-i putere
    La nevoi si la durere.
    Unde-s doi, puterea creste
    Si dusmanul nu sporeste!
    Cine este demolatorul natiunii care a interzis la revolutie in 89 difuzarea Horii unirii?
    Unde este altruismul de care are nevoie societatea romaneasca? In jur vezi numai hiene hraparete sa fure cit mai mult. Pe care nu-i intereseaza destinul grupului de care apartin.
    Nu o data am spus ca d-nul Liiceanu are merite incontestabile in directionarea nazuintelor noastre dupa 89. Daca Wilson prin opera lui, ii tine treze domniei sale resorturile intime ale filozofiei mai este o scinteie de speranta sa-i trezeasca si pe raspinditii acestui trib nebun, plecati in cautarea binelui, dar nu comun.

  7. In acest omagiu adus darwinismului social domnul Liiceanu renunță la elaboratele ambiguități cultivate in Isus al meu și-au afirma clar ateismul.

  8. Cea mai mare problema pe care o am cu scepticii e ca nu sunt septici pana la capăt.
    Marea revelație am avut-o când am văzut ca la o conferință a scepticilor, toti așa-zisii sceptici erau vaccinisti. Ori, dupa toate definițiile scepticismului, scepticul e acela care, la pronunțările ferme ale autorităților și la credintele comune ale semenilor lor răspund cu un rezervat „Oare chiar așa e?” „Scepticii” de la acea conferință erau cei mai mari dogmatisti, pe când „anti-vaccinistii” pe care ii huleau erau adevărații sceptici.
    Și sensul acestui termen, ca al atâția altora folosiți în razboaiele culturale, a fost deturnat în scop propagandistic. Scepticismul epistemic, singurul care isi merita numele, acela în care te îndoiești de propria capacitate de a cunoaște și în consecință, de a tine lecții altora, a fost uzurpat de scepticismul ideologic, care înseamnă doar lupta împotriva vechilor credințe, pentru a institui altele noi.
    Mai mult decât atât, scepticismul ideologic din trecut lupta cu credințele promulgate de o autoritate reala, a bisericii susținute de stat. Scepticismul ideologic de astăzi este atât de retrograd încât lupta cu aceeași instituție, desi ea și-a pierdut prerogativele de sute de ani. În acelasi timp, scepticii de azi susțin din răsputeri credințele promulgate de autoritățile reale ale zilelor noastre, știința susținuta de stat.
    Ca sa ajung și la articol, domnul Liiceanu se pare ca a înlocuit certitudinea unui Dumnezeu creator cu certitudinea ca nu mai exista nimic în spatele oricărui fenomen abordat științific, indiferent de cât de incipienta sau inexacta ar fi știința în acel domeniu.
    Dar poate ca cer prea mult scepticilor: le cer sa recunoască ca un adevărat scepticism nu este posibil pana la capăt, ca scepticismul este un sistem incoerent. Le cer sa admită ce au observat gânditorii creștini, ca de exemplu CS Lewis: „There are progressions in which the last step is sui generis incommensurable with the others and in which to go the whole way is to undo all the labour of your previous journey. To reduce the Tao to a mere natural product is a step of that kind. Up to that point, the kind of explanation which explains things away may give us something, though at a heavy cost. But you cannot go on ‘explaining away’ for ever: you will find that you have explained explanation itself away. You cannot go on ‘seeing through’ things for ever. The whole point of seeing through something is to see something through it. It is good that the window should be transparent, because the street or garden beyond it is opaque. How if you saw through the garden too? It is no use trying to ‘see through’ first principles. If you see through everything, then everything is transparent. But a wholly transparent world is an invisible world. To ‘see through’ all things is the same as not to see.
    Iar dacă scepticismul autentic, cel epistemic, nu e posibil, cel ideologic e periculos.
    „It is in Man’s power to treat himself as a mere ‘natural object’ and his own judgements of value as raw material for scientific manipulation to alter at will. The objection to his doing so does not lie in the fact that this point of view (like one’s first day in a dissecting room) is painful and shocking till we grow used to it. The pain and the shock are at most a warning and a symptom. The real objection is that if man chooses to treat himself as raw material, raw material he will be: not raw material to be manipulated, as he fondly imagined, by himself, but by mere appetite, that is, mere Nature, in the person of his de-humanized Conditioners.” (The Abolition of Man)

    • După definiția scepticului oferită de dumneavoastră, vaccinații și vacciniștii pot fi foarte bine și sceptici. Închipuiți-vă o situație: brutăria se află pe partea cealaltă a străzii și ca să cumpăr pâine trebuie să traversez strada. Pe zebră e sigur, susțin autoritățile. Dar riscuri tot există: un șofer neatent, drum alunecos, vreo defecțiune tehnică șamd. Dacă singurul criteriu după care aș decide ar fi încrederea în autorități, atunci renunț la pâine și focăresc eu acasă cum mă pricep. Doar că pierd timp, costurile nu sunt cu mult mai mici și nici nu sunt rutinat la frământat. De aia decid că beneficiul pe care mi-l oferă trecerea străzii merită în comparație cu riscul foarte mic de a fi accidentat pe zebră.
      În același mod orice legitimă reticență față de o solicitare adresată cetățenilor de către autorități ar trebui să fie însoțită de o încă și mai sănătoasă analiză personală a raportului beneficii / riscuri. Cu cât rezultatul raportului este mai mare, cu atât crește șansa de a urma solicitarea respectivă, chiar dacă numitorul ar putea fi si el relativ mare.
      Nu-i judecați / catalogați deci pe alții după propriile dumneavoastră criterii de decizie și angoase!

    • Cea mai mare problema pe care o avem cu explicationistii e ca nu au capat.
      Daca ar avea un capat al explicatiilor, Dumnezeu ar avea avea o sansa. Sa vorbeasca. In 2000 de ani… o mai fi ajustat lumea?
      Sa multumim, deci, CS Lewis et eiusdem farinae. Cu cit mai multi, si cu cit mai multe citate (nu neaparat „vorbire in limbi”, dar pe aproape), cu atit Doamne-Doamne, Cuvintul Sau, poate fi ignorat.
      Multumim, AT!

      • Oh nu! Acum sunt și explicaționiști fără limite. Nu ajungea că sunt sceptici imperfecți, vacciniști în totalitate, în fapt mai dogmatici decât ceilalți, mai trebuie adăugat și explicaționismul. Precis urmează și alte „isme”, încă mai exotice: rationaliști, empiriști ar putea fi câteva exemple. Dar de ce nu și marxisti sau ateisti sau orice alte subspecii de stângiști?
        Cine pretinde a deține monopolul definiției, poate fi simultan riguros și flexibil, totodata exhaustiv și incluziv, și poate converti, in funcție de circumstanțe cu raționalitate sau axiomatic, imperfecțiunile definitorii ale celuilalt în dovezi irefutabile ale viziunii pe care el însuși o susține și promovează. Am observat mania asta a „definiționismului” mai ales la cei ce se apropie de o extremă ideologică sau alta.

  9. Intotdeauna mi s-au parut fascinante tribulatiile in marginea credintei, si asta mai ales in Romania, unde agnosticul e rau vazut de toata lumea, atit de cei (crestini) credinciosi cit si de catre atei.
    In aceste zile insa, dupa ce tribalismul a ravasit un tesut social cangrenat de mefienta, o veste buna e chiar foarte asteptata iar aceasta e, intr-adevar, revenirea la cunoasterea in sens modern, prin stiinta.

  10. In ce priveste neincrederea in omul de stiinta, are 2 surse (cred eu): una este prostituarea omului de stiinta, care zice ce i se ordona de cel care l-a cumparat. (Ierarhia administrativa si acapararea mass-mediei aduc doar deservicii stiintei.) Alta se refera la limitele cunoasterii. Adeseori, oamenii de stiinta zic una si apoi se dovedeste ca ipoteza (prezentata cu surle si trimbite ca adevar incontestabil) lor e gresita.
    Poate mai sunt si alte surse. Las loc.

    • Poate-ar mai fi de adăugat transformarea științei în instrument de cucerire și menținere a puterii politice și economice, dar acesta este un factor subsumat cumva primului (prostituării omului de știință). Cei ce lucrează în sfera științei nu se revoltă niciodată și nici nu au idealuri (îngustimea specializării cere îngustimea concepției despre lume), ci proiecte. Reductionisme oblige!

  11. Adevărul are o frumusețe obiectivă absolută, chiar dacă unii indivizi se pot considera deranjați atunci când ajung în fața lui.
    „[Pe] destinul nostru, ca specie, ni-l vom face singuri,” – de la Ponta nu avem pretenția folosirii corecte a complementului direct așa cum avem de la dv.

    PS: pragurile cu privire la evoluția omului sunt 12.000, respectiv 2-300.000 de ani.

  12. Mă bucur că pot citi în presa zilei asemenea texte, tonice prin realism şi luciditate… Da, omul este un tribal, adică un animal social care are nevoie de celălalt şi de ceilalţi pentru a supravieţui, convingere, cum ştim, avută şi de Aristotel – altă personalitate ce merită aniversată şi amintită mai des, măcar cât profesorul său Platon. Specia mea, bărbaţi şi femei ce trăiau în triburi, şi-a format conduita în junglă, cum spuneţi, în grote şi peşteri, pe malul apelor, în păduri, dar am convingerea că s-a ridicat pe labele din spate nu doar să culeagă poamele la care nu ajungeau alte animale, cât şi să vadă cerul, minunea pe care n-o putea pricepe.
    Studiile cu totul remarcabile ale lui Edward O. Wilson sunt etape esenţiale în paşii către cunoaşterea de sine a omului şi care înlătură multe pământuri plate în privinţa noastră, „erezie” pentru care în alte locuri şi în alte timpuri ar fi fost ars pe rug. Iată de ce am tot mai mari dubii că religiile, (poate mai puţin budismul!), şi dumnezeii lor pot face omul mai bun, mai moral. Se pare mai degrabă că, prin selecţie, generaţiile au eliminat principiul moral chiar şi la nivel de grup, la conducerea căruia ajunge mai des nu un „altruist”, ci un „egoist”. Am tot mai mari reţineri în faţa credinţei instituţionalizate care va intra, vrând nevrând, într-un proces de birocratizare adoptând o ierarhie a căror membrii, cu ipocrizie, vor vâna, până la beneficiile divine, vor vâna cu toată lăcomia privilegii pământeşti. Mai curând aş crede că nimic nu-i bun fără oameni buni. Iar dacă am crezut că progresul civilizaţiei ajută pe om să devină mai moral, m-am înşelat. Văd că îl face mai lacom decât niciodată iar acum trăim deja spectacolul lăcomiei deşănţate şi iraţionale, viciu pe care economia de piaţă îl exacerbează până la paroxism.
    Din păcate neglijăm pe nemeritate un gând eminescian prin care limba română şi-a dat măsura capacităţii de a exprima sintetic profunzimi de nebănuit: în fiecare om o lume îşi face încercarea, gând ce merită scris la intrarea în această ţară.
    Nu-mi voi contrazice compatriotul care e convins că Dumnezeu s-a născut român, numai că trebuie adus la zi, completat fără a fi polemic: Dumnezeu s-a născut în România, dar se vede că, de ceva vreme, şi-a ales alt popor!

  13. O, pai daca oamenii de stiinta si filosofii moderni au ajuns sa descopere „sensul vietii” de la furnici inseamna ca au ajuns foarte departe. Dar nu suficient de departe si cred ca cei de maine ii vor intrece, pentru ca vor gasi sensul vietii la covid si alti virusi. Asta da „sens al vietii”. In Biblie exista un personaj ce cauta si el „sensul vietii” si tot asa il cauta in stiinta, in placeri, in bogatii, in putere, etc, si ajunge la concluzia ca totul e vanare de vant, totul e desertaciune. Totusi la final ii indeamna pe tineri sa: „1. Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii cand vei zice: „Nu gasesc nicio placere in ei”;
    2. pana nu se intuneca soarele si lumina, luna si stelele, si pana nu se intorc norii indata dupa ploaie; ” si „12. Incolo, fiule, ia invatatura din aceste lucruri; daca ai voi sa faci o multime de carti, sa stii ca n-ai mai ispravi, si multa invatatura oboseste trupul.
    13. Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.
    14. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau. ” Il prefer pe Ecleziast oricarui alt filosof pagan, pentru ca gasesc in el mai multa intelepciune decat la oamenii de stiinta si filosofi luati impreuna! Un an Nou mai bun va doresc tuturor si .. intelepciune!

    • MarisS ati scris:”O, pai daca oamenii de stiinta si filosofii moderni au ajuns sa descopere „sensul vietii” de la furnici inseamna ca au ajuns foarte departe.(…)”
      Daca d-voastra v-ati limitat la a cauta sensul vietii in eterna si NEfascinanta Biblie inseamna ca NU ati ajuns f departe.
      Exista destule exemple in lumea animala care demonstreaza ceea ce Wilson sustinea, atit de elocvent descris de domnul Liiceanu (cu destule argumente OBIECTIVE nu sofisme de genul”cred in Biblie deci sint special, TOATE argumentele mele sint valide si infailible 100% pt ca se bazeaza pe Biblie”.Exista destule exemple care dovedesc tribalismul si in lumea animala:si animalele-mamiferele mai ales primatele cu care ne inrudim-ne place nu ne place- au un comportament teritorial tribalist, se dau lupte pt teritoriu-si deci pt sursele de hrana- mai mult decit atit in lumea animala predomina principiul „maninca pe altii si ai grija sa nu fii mincat la rindul tau” etc.Cine locuieste la casa poate observa aceste tipare de comportament atit la ciini cit si la pisici;dar oh noi ca oameni sintem cu adevarat net superiori acestor biete animale, nu-i asa?

      Mie personal imi place modul in care va contraziceti:pe de-o parte cind stiinta a dovedit ca sintem rude cu primatele avind un stramos comun sariti ca arsi” cum indrazniti sa ne comparati cu maimutele ca omul e creatia sublima desavirsita a lui D-zeu stricata datorita pacatului originar”( ce usor se explica totul pe baza unei dogme preluate din alte culturi,mai vechi) iar pe de alta parte cind faceti referire la anumite versete biblice omul nu-i decit „tarina,un nimic, si in tarina se intoarce”.
      Un comportament cam schizoid,din pacate dar in lumea de astazi fiecare e liber sa creada ce vrea;NU mai exista din fericire pericolul suprem de a fi excomunicat si in consecinta sa-ti pierzi toate drepturile ca membru al comunitatii si sa devii un paria care poate omorit de oricine fara consecinte cum se intimpla in trecut (apropo de mult controversatul tribalism).
      Dar, numai bine va doresc si un nou an mai bun!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    • Ironia situației este ca nu stiinta se ocupa cu sensul vieții, ci filozofia. Stiinta ne oferă niste instrumente de a înțelegea lumea, nu însă si sensul existenței noastre. Asta este treaba filosofiei.
      Nu cred ca furnicile își pun întrebări despre sensul existenței lor, posibil sa ma înșel, știința ne spune doar că suntem o adunătură reciclabila de C, H, O și N ca și cred că aceleași elemente se gasesc si in balegarul de vaca. Balega de vaca si chiar furnicile nu ne pot invata ceva despre sensul vieții, furnicile poate ceva despre minime norme de a trăi intr-o comunitate.
      Cu vreo 20 ani in urma am fost ls un curs Landmark, o companie californiana cu un tel auto-perfectiomare spirituală bazat pe un fel pe dus emotional. Cursul începea cu afirmatia Life is meaningless. Oamenii nu erau filozofi, erau doar businessmen. Cred ca am spus deja prea mult.

      • Eu cred ca exagerati prea mult rostul filozofiei;su exceptia unor autori filozofia ne poate oferi cel mult resemnare, daca nu wishful thinking.
        Pe de alta parte daca stiinta prin ramurile ei cosmologia,astrofizica sau fizica quantica,etc doreste sa ne ofere niste raspunsuri (cit or fi ele de obiective 100% adevarate si infailibile D-zeu stie doar, he he he)de ce nu?doar religia sa faca asta?eu cel putin nu ma las orbit de afirmatia care impaca capra cu varza „stiinta nu contrazice religia”.Partea proasta e ca in multe cazuri ele se transforma in dogme sau ma rog axiome si multi uita ca pina la proba contrarie sint doar teorii;si uite asa din unele puncte de vedere teoriile stiintifice devin reversul dogmelor religioase si obiectiv, tot in ceata raminem…
        Da ma rog aici are si domnul Liiceanu dreptate:du-te la ghiseul care-ti place, din moment ce si religia astazi a ajuns in conditiile libertatii de constiinta ca produsele de pe rafturi; fiecare isi face reclama, conteaza marketingul si fiecare isi alege ce-i place;sau,adaug eu ceea ce i se pare ca-i place si corespunde perfect normelui lui/ei.
        Daca multi au o idee proprie despre D-zeu(sau nu-l accepta) atunci ce facem? condamnam efectele laicizarii si ale libertatii de constiinta?sau doar daca actiunile lor pun cu adevarat in pericol binele comun?dar care este binele comun?acela pe care il pretindea filozofia national-socialista fundamentata pe rasism sau minciunile si enormitatile marxist-leniniste?sau…si tot asa!!!
        Si tot la relativismul atit de detestat de unii ajungem…
        Paradoxal e ca si in domeniul stiintei functioneaza cind se ajunge la subiecte prea taboo sau prea indraznete principiul tribalismului (ca si ritualul excomunicarii din secolele trecute):daca devii prea eretic, esti ars, si suporti anumite consecinte, e drept mai subtile in zilele noastre decit consecintele excomunicarii…
        Ei, nimic nou sub soare, „toate’s vechi si noua toate” vorba poetului care nici pe departe nu era un model de convingeri ortodoxist-nationaliste cum pretind unii…(am avut pe tema asta o cearta cu un preot care a avut grija sa ma afuriseasca…)
        Asa ca intr-un fel sa lasam filozofiei sa bata cimpii si de fapt adaug sa nu o luam prea in serios…
        Numai bine in noul an!!!

  14. Adevarul este ca nu am invatat nimic despre sensul vietii umane de la Wilson sau Dawkins. Cele doua domenii – stiinta si umanistele trebuie sa ramana separate, pentru binele amandoura. Pentru Jaspers, pastrarea puritatii stiintei si distinctia dintre stiinta si filozofie [ n.m. umaniste in general – politica, limba si literatura, arta, sociologie si psichologie] a fost un imperativ al omului modern. Din nefericire limitele au fost sterse im postmodernism. Amestecul politicii in stiinta produce minciuni si falsitati iar a stiintei in moralitate produce genocide.
    Jaspers a fost medic, total dedicat stiintei. In acelasi timp, ca filozof si umanist, a recunoscut limitele.
    n.m Cunoaterea stiintifica este limitata la un moment dat in timp. Existenta umana aspira spre absolut in acest moment in timp.

    • Delia F: doamna/domnisoara DINTOTDEAUNA politicul s-a amestecat in stiinta nu au fost sterse nici un fel de limite in postmodernism.DACA politicul in mijlocul razboiului a avut nevoie de bomba atomica si mai tirziu s-a ajuns la celebra stare de fapt”armele nucleare pot duce la sfirsitul tuturora” atunci cercetarile legate de energia atomica ar fi ramas la stadiul de „hai sa construim doar centrale atomo-electrice”
      Adevarul e ca NU ati invat nimic d-voastra de la Wilson.
      Stiinta ADEVARATA mixata cu moralitatea NU duce la genocide;va referiti la pseudo stiinta sau pseudo biologia rasiala atit de populara in ultimii 200 de ani (dar si astazi,promovata de cite unii) chiar printre multi intelectuali considerati de elita a carei concluzie” unele rase sint inferioare si altele superioare” a dus la genocide?
      Sau la marxism-leninism care NU este stiinta adevarata? de fapt,(f interesant) e faptul ca marxism-leninismul CONTRAZICE practic principiile dovedite ale evolutiei darwiniste :tocmai faptul ca sintem diferiti ca indivizi+ tribalismul duce la evolutii diferite la diverse nivele ale comunitatilor, unele(ca si unii indivizi) se adapteaza mai bine si se impun in fata altora si tot asa;deci egalitarismul absolut universal promovat de marxism-leninism si mai ales lupta pt realizarea acestei utopii a dus la atitea genocide;si s-a dovedit IMPOTRIVA naturii umane, spre deosbire de capitalism care in toate formele si stadiile lui de fapt respecta si se muleaza pe principiile evolutiei darwiniste dezvoltate de Wilson.
      Pe de alta parte, o anumita latura a stiintei adaptata politicului de la sfirsit de razboi mondial a dus la proclamarea „Drepturilor Universale Ale Omului” oricit de incomplete sau exagerate ar fi ele ca fundatie a democratiilor contemporane postbelice si ca baza a politicilor lor externe;ca nu sint complete sau ca nu sint aplicate asta tine de alti factori (tocmai aia la care se refera Wilson).
      La Multi Ani!!!!!

  15. „S-ar putea ca fiecare din cei aflați în spatele ghișeului să pretindă că ghișeul lui este cel mai important.”
    -Pai de la asta ni se trag toate.

    • Cu cit e mai important ghiseul, in fata caruia stai, cu atit te apleci mai abitir. Ca sa-ti fie bine!
      Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului! Si popii ce ramine! Intotdeauna ramine.

  16. Mi-a plăcut ce am citit în articolul dumneavoastră. În general, vă citesc articolele cu mare plăcere iar aici am descoperit ceva ce mă pasionează și pe mine. Și eu dedic timp înțelegerii naturii umane și fac acest lucru constant prin lectura diverselor scrieri pe aceasta temă, pornind de la psihologie, filosofie și până la istorie. Mi-a luat destul de mult timp să ajung la un scriitor care m-a făcut să înțeleg mai bine natura umană. Pentru mine, acesta este C.G. Jung.
    Este frumos omagiul adus lui Edward Wilson. Sunt multe adevăruri menționate. Am observat că s-a abordat problema filosofică a diferenței dintre bine și rău și cum religia vine în ajutorul acestei dileme morale.
    Este adevărat că aparținem regnului animal și suntem tributari nevoilor biologice care decurg din acest statut, cât și metodelor folosite de-a lungul evoluției umane, pe parcursul a mii și mii de ani.
    Religia încearcă doar să joace rolul de psiholog de serviciu al societății, pentru că doar societatea (tribul) oferă cea mai sigura șansă de supraviețuire. Cel mai bun exemplu la care pot face referire este acela al bancului de sardine care înoată sincron.
    Problema cunoașterii de sine a fost tratată încă din antichitate de către alchimiști, mai târziu de către filosofi iar în ultima perioada de către cea mai tânără fiica a științelor naturii – psihologia.
    Deja s-a demonstrat că noi suntem ființe duale, încorporând atribute masculine și feminine deopotrivă. Ele au fost definite ca Animus și Anima. Nu vreau sa dezvolt subiectul dar, de aici se trag toate necunoscutele care țin de cunoașterea de Sine.
    Daca înțelegem aceste concepte reușim mai ușor să oferim o imagine mai cuprinzătoare despre persoana proprie.
    Religia, din păcate, nu mai oferă sprijinul necesar maselor. Ea este păstrătoarea și promotoarea ritualurilor și procedurilor cu rol miraculos și tămăduitor, dar au uitat să se modernizeze. Omu nou, cere explicații iar acestea nu îi sunt oferite. De aici rezultă lipsa de progres.
    La final, vreau să vă mulțumesc că oferiți aceste articole captivante și că sunteți pasionat de promovarea cunoașterii. Faceți parte din procentul mic al societății, acela care este altruist și curios.
    Cu deosebit respect,
    Mircea

  17. Domnule Liiceanu, frumos text (asa cum ne-ati obisnuit chiar atunci cind ati exagerat) dar cred ca totusi e una dintre concluzii e cam simplista(de acord cu multe dintre concluziile lui Wilson privind tribalismul, pina la un punct insa):
    „Pentru a da satisfacție variatelor nevoi spirituale, ființa umană nu are decât să se adreseze ghișeului potrivit. Toate există și toate sunt deschise tot timpul. În spatele fiecărui ghișeu se află slujbașul potrivit: unul al mitului, al fanteziei și visării; altul al nevoii de speculație; altul al credinței; altul al cunoașterii pure. Totul e să nu nimerim la ghișeul nepotrivit și să cerem ceea ce acolo nu ni se poate oferi. Dar să evităm tentația de a face o ierarhie a lor. S-ar putea ca fiecare din cei aflați în spatele ghișeului să pretindă că ghișeul lui este cel mai important.”
    E un fel de a impaca cum se spune in popor „capra cu varza” si ultimele fraze sint f. prudente (lasam loc relativizarii, nu-i asa?).
    Totusi atit Jung cit si Culianu (ce pacat ca a murit atit de tinar si atit de oribil vorba aia”daca te bagi in troaca te maninca porcii”) nu delimitau cu atita siguranta aceste „ghisee” cum faceti d-voastra (atit de elegant). Cel putin Culianu bazindu-se pe experienta si rezultatele cercetarilor unor mai mult sau mai putin ilustrii predecesori (in primul rind stim cine,cel caruia i-a dedicat o biografie atit de bine scrisa) tragea concluzia ca exista totusi un simbure de adevar in anumite mituri care nu poate fi incadrat nici la categoria „mit,visare,fantezie” nici la categoria „speculatii” nici la cea legata de „credinta” in fine la niciuna;se pare ca totusi datorita unor anumite forte generatii de anonimi au simtit nevoia sa salveze intr-un limbaj codat anumite adevaruri referitoare la originea noastra, la conditia umana;am reusit sa spargem toate acele coduri astfel incit sa aruncam la gunoi tot ceea ce e declarat ca fiind „mituri, speculatii, fantezii, visari”?! Eu ma indoiesc.
    Si Jung spunea ca practic exista o trauma colectiva mascata in persistenta unor anumite mituri trauma care are legatura cu orginile noastre si cica ar explica intr-o anumita masura si cauzele fundamentale ale naturii umane;ei bine, Jung avea convingeri(cel putin unele) gnostice ca si mine.
    Daca vorbim de religiozitate cred ca Wilson e intr-adevar cam reductionist,desi are in buna masura dreptate incercind sa explice originile religiozitatii prin prisma evidenta a tribalismului naturii umane.
    Toate astea insa nu explica originile noastre, originile vietii, ale universului in general;asa cum ortodoxia big bangului ( ceva din nimic) a fost tot mai aprig contestata in ultimele decenii,aparind diverse teorii legate atit de the s theory cit si de m theory si nu numai,ceea ce dovedeste ca nici in sinul lumii stintifice nu mai e o unitate de monolit asa cum era cel putin dorita de marxisti-leninisti,tot asa si raspunsurile privind problemele fundamentale ale originilor noastre (cum a aparut viata din ne-viata) cum am evoluat (in ce masura a fost o evolutie mecanica,de la sine?) oferite pina acum sint tot mai mult contestate (unbiolog, printre altii care explica faptul practic era imposibil ca intr-o asemenea supa primordiala-clasicul experiment-sa poata aparea viata la modul ALEATORIU).
    De exemplu teoria acceptata pina acum,cum ca primii hominizi au aparut si evoluat in Africa dintr-un stramos comun acum cca un milion si jumatate 2 milioane de ani e aprig contestata de Michael Cremo si de colegul sau(nu-i mai retin numele);in cartea „Arheologie Interzisa” ei sustin ca s-au descoperit (si au fost trecute sub tacere sau mai rau,ma rog pt a nu cadea in clasificarile stereotipe ca as fi un teoretician al conspiratiei) URME de hominizi alaturi de urme de dinozauri (f interesant toate miturile si folclorul legat de balauri,dragon sint niste copilarii,simple fabulatii?!) de acum cca 70 -80 de milioane de ani!!!!Dupa paleontologia oficiala mamiferele nici nu existau atunci.
    Ei bine eu nu stiu in ce masura cei 2 mint (sau nu) in ce masura mint dar esential e faptul ca daca tot am ajuns acum cca 100.000 de ani prin evolutie la stadiul de Homo Sapiens TOT NU STIM prea multe despre originile noastre si evolutia noastra ca „Homo Sapiens” de cca 100.000 de ani incoace avind in vedere ca sursele scrise lipsesc cu desavirsire pina la ceea ce e oficial acceptat ca datind de cca 5500 de ani, tablitele sumeriene;deci cam putin.
    Faptul ca se speculeaza atit de mult pe tema originii noastre e consecinta directa a faptului ca de fapt NU stim prea multe si ceea ce stim si cica e oficial acceptat de stiinta mainstream NU acopera nici pe departe tot spectrul dorintei noastre de cunoastere.Dar ne place f mult sa avem convingeri 100% infailibile si dam de pamint cu cei care indraznesc sa vina cu alte explicatii bagindu-i in pe toti in aceeasi oala;dar de fapt multi NU VOR sa accepte si sa recunoasca faptul ca avind in vedere ceea ce oficial(e acceptat si) stim pina acum NU putem stii totul despre originile noastre, despre originile universului.E cam greu sa fii umil mai ales daca esti doctor docent si ai citit stive de carti.
    De ex: pina recent,pina acum 20 30 de ani-asa cum am fost invatati la scoala- dogma fundamentala era „TOT ce ne inconjoara este materie”;adica materie stralucit grupata in sistemul periodic al elementelor bine cunoscut.Ei bine, ca ne place sau nu ne place s-a ajuns la concluzia ca doar cca 3,4,5 % din univers este..materie (si NU e vorba de noi elemente nedescoperite pina acum) cca 23% este „materie intunecata”(de fapt nici nu se stie daca este materie, s-au formulat pina acum diverse teorii dar nici macar nu se poate demonstra ceva practic ca sa avem niste concluzii infailibile) iar restul este „energie intunecata” despre care iarasi nu se poate stii cu exactitate ce este si cum actioneaza exact( se stie doar ca duce la dilatarea si expansiunea universului pina la moartea practic a acestuia).Suna cam SF dar uite ca cel putin majoritatea cosmologilor si astro-fizicienilor accepta asta today.
    In conditiile astea e cam simplu (si tipic uman) prea pretentios s-o dam la nesfirsit in speculatii filozofice ontologico-gnoseologice, sa ne grabim sa etichetam si sa simplificam(sau din contra sa complicam stupid lucrurile). Intr-un episod al celebrei serii „Prin Gaura de Vierme” gazduite de excelentul actor Morgan Freeman unul dintre fizicienii de la CERN spunea sincer:”de fapt credem numai ca intelegem complet forta gravitatiei,credem ca intelegem cum actioneaza forta electro-magnetica in totalitate dar de fapt nu prea stim pe ansamblu cum functioneaza si cum se combina cele 4 forte fundamentale ale fizicii”.
    Dupa cum si astazi fizicienii sint socati de modul diferit si chiar straniu in care functioneaza lumea cuantica si subcuantica( un electron poate fi in 2 locuri simultan dupa care daca este observat isi schimba comportamentul ca si cum ar fi o entitate constienta sau the quantum entanglement-2 particule aflate la mare distanta fara nici o legatura aparenta intre ele comunica instant si au acelasi tipar de comportament).
    In concluzie nu este corect sa facem o separatie atit de categorica asa cum ati facut d-voastra la final;in lumea stiintifica de astazi au fost acceptate niste chestii care ar fi considerate ca fiind mituri moderne adica care tin de literatura;plus ca se fac speculatii de genul ca totusi, realitatea ar fi si mai stranie decit fictiunea sau adaug eu decit multe fictiuni.
    Ati scris:”Nimeni, în afara felului în care am evoluat, nu ne-a făcut așa cu suntem:(….)” aparent da, insa in lumina ultimilor descoperiri eu as mult mai prudent sa trag astfel de concluzii si ma repet:NU putem concluziona atit de radical nimic.Evolutia (desigur dovedita) e o parte a problemei insa problema pe ansamblu e o ecuatie cu multe necunoscute pt noi si matematica care rezolva ecuatiile de obicei NU ne ajuta cu nimic, din pacate;si nici divagatiile din Biblie.
    Cu respect, La Multi Ani!!!!!!!

  18. „Nu ne mustrați !
    Noi suntem de cei cu-auzul fin
    Și pricepurăm șoapta misterului divin”

    „Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată,
    Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
    Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi
    Au cine-t Zeul cărui plecăm a noastre inemi ?”

    „Adevărul este rareori pur și niciodată simplu”

    „Cine caută adevărul își asumă riscul de a-l găsi..”
    ..chiar și prin citate, ori poezii, sau matematică.. :)

  19. O mică frântură din povestea cuvântului/conceptului de „libertate” și involuția lui către „libertăți- drepturi”.

  20. Convingerea că deții adevărul este întotdeauna religioasă, indiferent de cât de ateistă este acea convingere. În fond, a nu crede în Dumnezeu înseamnă a crede în tine, iar această convingere este la rându-i un act religios. Nu, știința nu ne-a adus nimic nou, sau – cine știe? -, poate ne-a adus acel „socialism științific” și nu ne-am prins noi la timp. Cu biata noastră plasă de fluturi, deconstrucție-deducție-predicție, vom prinde mereu fluturi seducători, unul mai minunat decât altul, care mai de care mai colorați, pentru noi generații de seduși. Dar Dumnezeu nu va putea fi prins în penibilul nostru minciog, așa cum un copil nu va zbura niciodată cu avionul lui de hârtie. Apoi, draga de știință ne spune că dacă mesteci suficient timp în mojarul cu nămol te vei trezi la un moment dat cu un Boeing 747 în ceaun. O idee care la cam lăsat pe Carl Sagan cu ochii în Soare și cu radiotelescoapele mute. Și mute au rămas până astăzi. Mă tem că știința noastră e mai curând demnă de milă, decât demnă de știință. În fine, ar fi cazul să fim mai modești cu știința noastră. Nu de alta, dar ca să putem rămâne noi înșine modești, căci nimic din realitate nu ne îndreptățește la o altă atitudine decât modestia.

    • Uitati ca religia nu incepe cu Isus si imparatia cerurilor pentru saraci. (Devenita -la altii- „saraci cu Duhul”.)
      Religia este un fenomen vechi si complex.
      Atit de vechi, ca se confunda cu originea omului. (Toti savantii sunt de acord ca putem vorbi de om, din clipa in care apare cultul mortilor. Deci, idei si practici religioase. Inainte de ~, fiind doar rude ale noastre, mai indepartate sau mai apropiate. Iar ab initiam, nu exista nici o clasa sociala, nici un socialism etc.)
      Eu zic sa lasam discutia despre ultmul segment cronologic al religiei si sa privim fenomenul in ansamblul sau, de la origini pina acum.
      Si inca o problema.
      Toti ateistii imputa religiei razboaie si alte practici dure. (Inchizitie etc.) Este o perceptie in oglinda a fenomenelor sociale. Societatea impunea anumite credinte si practici. Biserica le executa. In clipa in care societatea isi schimba ideile, bisericile isi moduleaza cuvintul. [Vezi schimbarile de la crestini. Capitalismul a adus Reforma. Comunismul a remodelat Ortodoxia. Papalitatea se orienteaza dupa Marx, si cere schimbarea atitudinii fata de homosexuali, pacatul trupesc etc. Pina si atitudinea fata de natura se schimba, dupa dorinta verzilor, si comportamentul fata de femei dupa dorinta feministelor corecte politic. (Toate femeile sunt la fel ca Maica Domnului. Uitind de Lilith, Dalila, Selomeea -si ma-sa(!)- etc.)] Nu religia ordona ceva. Mentalitatea societatii e cristalizata in conceptiile religioase si ordona. E un subiect ce trebuie analizat foarte atent, spre a nu deveni ridicoli. Ma rog, pentru politruci, e bine. Acuza dupa aparenta. Dar banuiesc faptul ca pe aici nu sunt politruci. E timpul sa le explicam limitele lozincilor si etichetelor lor.

      • @Mongolul e foarte binevenita precizarea. Totusi cu o nedumerire, tot in favoarea unei nuantari.
        ,, Societatea impunea anumite credinte si practici. Biserica le executa.” De regula da. Insa ,,Societatea” si ,,Biserica” fiind actori, raportul lor de forte in anumite perioade si regiuni poate sa difere. Pot sa exista ,,eminente cenusii” din partea bisericii, implicari religioase in forta ale statului (Turcia) etc care sa poata duce la agresiuni religioase la adresa populatiei, de la amestecul in viata privata pina la genocid. Cu alte cuvinte, tinind cont de toate punerile dumneavoastra in context, nu as reduce apriori biserica la un simplu executant in toate cazurile.

      • Mongolul: domnule, atitudinea fata de homosexuali si fata de femei a variat(si variaza si astazi in buna parte) de la cultura la cultura, NU puteti generaliza;in unele culturi si astazi cel putin din punct de vedere religios atitudinea fata de homosexualitate e f toleranta asa cum in trecut, la unele triburi ameriindiene homosexualii erau venerati ca fiind fiinte deosebite, posesoare a 2 suflete(!!!!!)ceea ce demonstreaza faptul ca in anumite culturi considerate astazi „primitive” nu se aplica reductionismul darwinist in sensul strict „sex doar pt procreare” asa cum paradoxal au impus normele sexuale iudeo-crestine,de exemplu;si vorbind de culturi avansate(sau mai avansate) homosexualitatea in lumea greaca antica era ceva absolut firesc inca cel putin din sec.VII i.e.n.;si au supravietuit destule secole,ba in epoca elenistica au raspindit cultura greaca pe distante uriase, invingind imperii mult mai intinse si cu populatii mult mai numeroase decit cea a Greciei Antice.
        Ati scris:”Toti ateistii imputa religiei razboaie si alte practici dure. (Inchizitie etc.) Este o perceptie in oglinda a fenomenelor sociale. Societatea impunea anumite credinte si practici. Biserica le executa. In clipa in care societatea isi schimba ideile, bisericile isi moduleaza cuvintul.(…)”
        Gresit;( NU sint ateu) dupa ce imparatul Teodosie zis cel Mare impune iudeo-crestinismul (pe atunci asa zisa ortodoxie niceeana) in intreg imperiul (si mai tirziu, cei 2 fii ai lui in ambele imperii) pe la 391 e.n. CA SINGURA RELIGIE OFICIAL ACCEPTATA DEFINITIV, religia a fost cea care a impus societatii distrugerea graduala a culturii greco-romane pagine dar a si altor religii (cele de mistere, mithraismul de ex. de la care s-a imprumutat data de 25 decembrie ca fiind ziua nasterii lui Christos, cind de fapt era ziua nasterii lui Mithra,Soarele Nebiruit, f popular in rindul soldatilor) plus lichidarea definitva A ALTOR forme de crestinism considerate definiv ca fiind eretice si deci nedemne de a fi aprobate.
        Deci in acest caz atit de important in istoria noastra religia devenita majoritara a impus anumite norme societatii si a contribuit esential la lichidarea celor nedemni (daca nu mergea cu convertirea) sa traiasca in noua lume, intr-un mod similar cu religia numita marxism-leninism, dar de asta data intr-un mod pur darwinist/darwinian sau wilsonian;invingatorul are intotdeauna dreptate si istoria e scrisa de invingatori;altfel n-am mai fi vorbit de evul mediu timpuriu intunecat, the dark ages.
        Si pe la 410-sa mai aduc aminte?!- cind gotii lui Alaric (tot crestin, dar eretic) jefuiau Roma, adeptii paginismului nu se plingeau in taina ca”iata ce patim cum se duc toate de ripa, cum ne pedepsesc zeii pt ca i-am parasit”?!?!
        Faptul ca astazi societatea impune schimbarea ideilor e unul dintre rezultatele practicarii acelei democratii liberale atit de hulite de unii extremisti dar care a dus la prosperitatea Vestului;biserica nu mai are monopolul de alta data,dar depinde si de ce biserici anume (Lilith NU e acceptata de iudeo-crestinismul oficial mainstream, e erezie).Laicizare+ impunerea graduala a libertatii de constiinta(dupa d-voastra sint gresite sau tin tot de „neo-marxismul” atit de detestat?!?!?!?) si atunci cel putin bisericile vestice occidentale oficiale (catolicism,calvinism,lutheranism) au fost intr-adevar obligate sa sde adapteze; lucru virulent contestat atit de extremistii din bisericile respective cit si de (mai ales) ortodocsii fundamentalisti(dusmani mai ales ai ecumenismului contemporan,una dintre formele libertatii de constiinta) cit si de catre cultele si sectele neo-protestante, unele f mari si influente in sfera politicului nord american ( biserica dupa evanghelie=evanghelistii, penticostalii,baptistii sau metodistii) ceea ce contrazice ce ati afirmat; in sfera politicului nord american cel putin inca membrii de vaza ai anumitor biserici neo-protestante dicteaza politica interna si externa a SUA pina la un anumit nivel( si omul lor providential a fost Trump);dar e un subiect prea alambicat si prea delicat ca sa-l dezvolt aici.
        „(…)Capitalismul a adus Reforma.”
        NU este adevarat;Reforma a dus la un anumit tip de capitalism dezvoltat de olandezi prin excelenta de ex. pe baza dogmei calviniste a pre-destinarii; si nu prea agreat de ortodocsi;au reusit catolicii sa se adapteze, mai mult sau mai putin,asta-i o cu totul alta discutie.
        „Comunismul a remodelat Ortodoxia” de fapt ortodoxia,mai ales cea slavofila a facilitat comunismul;citit excelentele comentarii ale lui I.P.Culianu pe aceasta tema in excelenta biografie dedicata lui Mircea Eliade(si Culianu NU a fost omul care sa fie etichetat drept „ideolog procomunist neomarxist” mai ales ca se banuieste ca ar fi fost asasinat la ordinul securitatii, dupa cum acest adevarat erudit NU poate fi acuzat de simpatii pro-comuniste).
        Ajunge sa te uiti astazi in spatiul ortodox est european,mai ales in cel ex-sovietic preavoslavnic si nu se poate sa nu remarci decalajele dintre est si vest.
        La noi-pai dovada cea mai buna e faptul ca politicienii de cel mai jos nivel de la noi formati la scoala cadrelor comuniste odraslele si urmasii lor nu au cea mai mica problema in a se declara mari ortodocsi.
        Partidul care se bazeaza in excelenta pe fosti comunisti, urmasii si favorizatii lor de factura neo-comunista care printr-un oportunism desavirsit se declara mari ortodocsi este evident PSD-ul;doar PSD-ul a fost cel care a initiat celebrul referendum din toamna lui 2018 sprijinit cu mare pompa de biserica oficiala.
        Dupa cum duplicitatea bisericii ortodoxe e de evidentiat; totusi a participat activ la distrugerea bisericii greco-catolice rivale.
        Nu are rost sa dezvolt prea mult si subiectul islamismului care prin intoleranta specifica de Ev Mediu a acestei religii doreste impunerea unor norme religioase ca fiind universale care trebuie musai acceptate de toata lumea;prin misionarismul pasnic de fapt nici iudeo-crestinismul nu a renuntat la universalitate diferenta esentiala de astazi fiind faptul ca nu se mai impune sau nu se doreste a se impune prin forta si prin violenta cum doreste islamul radical atit de popular printre multi musulmani, din pacate; DAR ceea ce adeptii dreptei crestin conservatoare NU vor sa recunoasca e faptul ca exista si destui musulmani care nu doresc raspindirea islamului prin violenta.
        De asemenea ceea ce multi crestini conservatori nu vor sa recunoasca e faptul ca islamul,de fapt,avind origini comune are f. multe trasaturi comune cu ortodoxia fundamentalista si cu bisericile neoprotestante;e un adevar, fie ca ne place sau nu ne place.
        Pe de alta parte, dupa cum am scris mai sus, democratia liberala atit de hulita a desfiintat procedura clasica a excomunicarii daca nu esti 100% de acord cu dogmele si cu normele bisericii;factor care nu prea exista in islam.
        E adevarat ca datorita Drepturilor Omului si a democratiilor liberale sintem nevoiti sa-i toleram pe islamisti cu exceptia celor radicali;daca nu mai vrem asta atunci ar trebui schimbat ceva in declaratia Drepturilor Omului;din pacate orice democratie are slabiciunile ei.
        La Multi Ani!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    • Noi nu avem la dispoziție decât un biet desen de GPS. Faptul că acel biet desen te poate duce la adresa pe care o dorești asta nu înseamnă că acel desen este reprezentarea fidelă a orașului. O, Doamne, orașul e mult, infinit mai mult decât va ști vreodată GPS-ul nostru! Trebuie să înțelegem că nu poți avea pretenția că ai reconstruit perfect un trecut de 60.000 de ani când tu nu știi exact ce s-a întâmplat acum 60 de ani. Nu poți reconstrui imaginea unui bloc întreg plecând de la trei cărămizi ciobite și o țeavă ruginită. Nu poți reconstrui filmul întreg din zece centimetri de peliculă pe care le mai ai. Totuși, dacă cu metoda ta îți permiți predicții care se adeveresc, atunci foarte bine, dar nu-mi spune că aceasta e obligatoriu toată realitatea. Că uite, vine un fir de praf elaborat aleatoriu și născut determinist (!?) și ți-o trage imprevizibil de nu te vezi. Și dai din colț în colț că GPS-ul tău n-are hartă pe străzile lăturalnice. Păi, tocmai asta spuneam și noi, ăștia primitivii. Nu-mi plac oamenii care nu au dubii. I-am văzut cum arată. Par locuiți de același cineva pus mereu pe distrugere. Nu-mi place distrugerea. Nu-mi plac oamenii care umblă cu o sacoșă de oase și ipsos (mai mult ipsos decât os), și ne spun nouă că în sacoșă este obligatoriu toată istoria umanității, și că dacă nu crezi asta ești un prost.

  21. Dar cine suntem? se intreaba dl. Liiceanu. Cel mai corect raspuns e ca nu stim. Si dl Liiceanu stie, si stie si raspunsurile vagi date de diversi mari filozofi la intrebarea : “De ce exista mai degraba ceva decat nimic?” Chiar asa, cine suntem noi care ne uitam cu telescopul la primele stele si galaxii din univers ,dar nu suntem in stare sa oprim un virus care ucide si provoca suferinte cotidiene la foarte multi oameni. Cine suntem noi care in loc sa traim in pace ,nu stim cum sa mai inventam arme ca sa ne omoram unii pe altii in cateva secunde de mii de ori? Cine suntem noi care ne irosim timpul pe retele sociale cu un telefon in mana in loc sa citim o carte?
    Nu stim…si daca exista un sens al existentei, si exista, atunci trebuie cautat toata viata si cine il simte in sufletul sau, il cunoaste mai bine decat toti filozofii, savantii si scriitorii planetei. Vorba Sfantului Augustin : Mor ca sa nu mor!

  22. Umanioarele complet ignorante dpdv tehnologic trebuie trimise la „cursuri de reciclare” dar nu pe curriculum YNH ci Ray Kurzweil.
    Pentru mult prea mult timp disjunctia dintre stiinta si asa-zisi filozofi, de fapt un fel de ajutoare de chibiti de Cismigiu a fost lasata sa existe in spatiul discutiilor.

  23. Pe natura umana, individuala si colectiva, nu te poti baza. Tot ce este bun vine din legile morale si cu toate acestea, raul invinge de multe ori.

  24. Rar citesc toate comentariile la articolele de pe aceasta platforma. Astăzi am fscut-o și asta îmi întărește concluzia ca uneori articolele de pe Contributors au comentarii cel putin la fel de valoroase precum textul pe care-l vizează.

  25. Mă surprinde că dl Liiceanu este sensibil la genul de cunoaștere pe care o asociem lui Edward Wilson și admiră o carte precum „Sensul existenței umane”. Mă surprinde pozitiv.

  26. Mulțumim domnului profesor pentru acest articol.

    Mai jos inserez un link, unde timp de 20 de minute putem asculta vocea renumitului biolog E.O. Wilson. într-un interviu cu Steve Paulson – despre: dificultatea reconcilierii științei cu religia.

    https://www.ttbook.org/interview/eo-wilson-science-and-religion

    ( Steve Paulson – producător executiv și unul dintre fondatorii ”To The Best Of Our Knowledge”).

    [Listen now -  Download file - Embed player]
    Accesați butonul albastru din stânga – ”LISTEN NOW” – cu boxele computerului deschise – este un fișier AUDIO.

  27. „Însă granița dintre bine și rău traversează inima fiecărei ființe umane. Și cine vrea să distrugă o bucată din inima sa?” (Soljenițîn)
    (Motto la ediția franceză a celebrei cărți „Lucifer Principle” a lui Howard Bloom. E.O. Wilson e citat abundent în această carte, în principal cu Sociobiologia.)

    „The recent revival, from the late 196Os, gathering pace in the 197Os, of other more pessimistic versions of social Darwinism arises from two recent conjunctures; the advances in animal ethology which reasserted the primacy of individualistic models of social life, i.e. that apparent altruistic or social behaviour in animal societies is in fact determined by the individual’s attempts to maximise their own genetic fitness (namely that the behaviour is selfish). The second element of the conjuncture is political, a reaction against the social interventionism and progressivism of the 1960s and especially its attempts to erase the social impact of gender and class differences. The temptation to reassert political views through the medium of scientific
    discoveries proved an overwhelming a temptation for some European intellectuals. They saw once again the means to project a model of society through a providential natural order. Certain perennial themes emerged from this familiar to students of social Darwinism. Some, not all, sociobiologists were entranced by the possibilities of a new synthesis of animal and human behaviour and proceeded incautiously to
    provide treatises upon which this synthesis could be based (E.O. Wilson, On Human Nature(Harvard, 1978); Richard Alexander, Darwinism andHuman Affairs (Seattle, 1979); M. Gregory et al., Sociobiology and Human Nature (San Francisco, 1978). […]
    Though they maintained that there were circumstances in which a theory of human behaviour could be constructed by Darwinian ethology they were also convinced that the time for it was not right. It was in the end philosophers, sociologists and political thinkers who provided the bulk of sociobiological descriptions of human behaviour.[…] Like their predecessors 100 years ago, they claimed the authority of science, and the innovatory character of their project. But like them they produced a sense of deja vu. The Darwinian processes they described would produce a society of which they approved or which they wished to defend just as Darwin had assured his audience 100 years ago that natural selection would not disrupt the social order. (https://doi.org/10.1016/0191-6599(94)90061-2)

    Deci, ne adresăm ghișeului la care au fost serviți vajnicii slujitori ai Imperiului Britanic înainte să plece să ducă civilizația în viitoarele lor colonii (portughezii și spaniolii mergeau spre Indii să-l ducă pe Iisus, deci au o scuză), la care a fost servit Adolf Hitler sau, mai recent, vulturii (WASP) războiului care poartă drepturile omului pe toate meridianele planetei.
    Câți au înțelepciunea să nu confunde ghișeele? Având în vedere că biodiversității și diversității noetice (noodiversității) i s-a răspuns mereu până acum cu cel mai pur și dur reducționism. Ca să tai gâtul vecinului, să-i iei bunurile și femeia îți trebuie un „kampf”. Dacă e bazat, mai nou, și pe știință, e o veste excelentă: nu mai ai coșmaruri!

    Mă așteptam ca popii să contribuie aici… Probabil că purtătorul de cuvânt al BOR încă răsfoiește dicționarele de neologisme și cuvinte rar folosite, pentru a compune un text memorabil care va face ecou în revistele de satiră (kmkz, timesnewroman, cațavencii etc.).

  28. Am avut impresia candva ca dl. Liiceanu intelege religia crestina cumva in sensul apropiat de existentialismul lui Kierkagard sau Dostoievski, Dar referinta la „ghiseurile potrivite” din acest text ma duce mai degraba la o ancorare intr-un fel de kantianism: stiinta si religia tin de facultati diferite ale mintii umane, deci stiinta nu trebuie sa expice religia si vice-versa. Numai ca se pare ca incercarea de a impaca capra cu varza, in cazul lui Kant, a funtionat mai mult in favoarea stiintei. in speta a filozofiei speculative. La fel si in textul de fata: triburile au inventat mituri, pentru ca nu-i asa, aveau nevoie de ele? Dumnezeu e o necesitate care trebuie postulata pentru a ne face datoria morala. Sau ne descurcam si fara un Dumnezeu? De ce nu?! Mai mult decat atat: putem postula /inventa mituri mai moderne! De pilda, francezii au incercat cultul Fiintei Supreme, Cultul Ratiunii… Sau de ce sa nu ne inspiram din religiozitatea furnicii? Unde vreau sa bat: prezumptia aceasta ca ghiseile acestea funtioneaza mi se pare nefondata si asta se vede clar din interventia naturalistilor in religie. Si spun asta nu pentru ca sunt student la teologie sau vreun habotnic. Nici macar nu umblu la biserica, desi ar trebui, probabil. Dar nu prea inteleg de ce unii pe acest site iubesc sa provoace sentimentele religioase ale celorlalti. Care e miza?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro