vineri, martie 29, 2024

Omagiu Golaniei: Raportul Final şi mineriada din 13-15 iunie 1990

In titlul acestui articol, Golania este numele zonei libere de neo-comunism, al Pietii Universitatii, in primavara de gratie a anului 1990. Este o aluzie la Catalonia omagiata, candva, de Orwell, la spiritul libertar, neinregimentat, spontan, care i-a scos intotdeauna din minti pe comunisti. S-a redeschis, dupa multe si exasperante tergiversari, dosarul mineriadei din 13-15 iunie. Cum era atat de provizibil, Ion Iliescu pretinde ca n-a avut de-a face cu acea explozie de barbarie organizata statal. Este o minciuna sfruntata. In fapt, aparenta „anarhie” era rezultatul unui plan urzit de grupul criptocomunist, cum l-a numit Corneliu Coposu, format din Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, Virgil Magureanu, Mihai Chitac si Nicolae S. Dumitru, mana dreapta, in epoca, a lui Ion Iliescu in cadrul FSN. Un rol nefast l-a jucat Televiziunea, ce-si zicea „Libera”, condusa de profesorul fesenist Razvan Theodorescu. Nu stim care vor fi concluziile celor vor investiga aceste dosare. Stim insa ca democratia romaneasca are nevoie de adevar precum de oxigen.

Sa spui, precum Ion Iliescu astazi, ca a fost doar „contemporan cu evenimentele” si ca avea „niste raspunderi”, mi se pare o sfidare incalificabila a memoriei noastre si a bunului simt. Nu, domnule Iliescu, sunteti direct si fara dubii responsabil pentru acele „evenimente”, in fapt o agresiune de o rara brutalitate impotriva incipientei si atat de vulnerabilei democratii. Ati complotat pentru lichidarea opozitiei, a presei democratice si a societatii civile. Sub egida si cu protectia Dvs, gangsterismul politic a facut ravagii in aceasta nefericita tara. Detasamentele minerilor calauziti de securisti, inarmati cu lanturi, era fascii, domnule Iliescu. Ati actionat ca un boss, ca un caid, ca un mafioso deopotriva fascist si comunist. Le-ati multumit public minerilor, i-ati ridicat in slavi. Aveati manecile suflecate, pozati in proletar, faceati spume la gura mintind despre „fascistii” din Piata Universitatii. Eram acolo, la Bucuresti, am vazut ce faceati si ce faceau oamenii Dvs. Erati sinistri. Ca om politic, aveati obligatia sa aparati viata cetatenilor Romaniei, indiferent de opiniile lor. Ati ales sa o puneti in pericol. Ati esuat istoric si uman. A venit clipa tragerii la raspundere.

A existat un moment, in 2003, cand am crezut ca ati invatat ceva din experienta democratica. Avusese loc alternanta din 2006, Romania se pregatea sa intre in NATO. M-am angajat intr-un dialog cu Dvs sperand ca veti admite macar unele din erorile pe care le-ati comis. Scrasnind din dinti, ati recunoscut ca mineriada din 13-15 iunie a fost ceva „extra-legal”. Ori, mai precis, nu ati negat ca s-a recurs la tehnici extra-legale. Dar n-ati spus ilegal. V-ati ferit ca dracul de tamaie sa numiti crima drept ceea ce a fost, adica faradelege. Ati spus ca „factorul extralegal” a fost prezent si in timpul Revolutiei din decembrie 1989. (v. „Marele șoc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu”, Editura Enciclopedica, 2004, pp. 244-245). In iunie 1990, existau fortele legale (armata, jandarmeria, politia), dar Dvs si camarila Dvs ati decis sa aduceti minerii. Dupa care, la sfarsitul mandatului Dvs l-ati gratiat pe Miron Cozma, capetenia minerilor, si l-ati decorat pe Vadim Tudor. Ati atacat furibund Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Ati continuat sa falsificati, sa calomniati, sa mistificati. Sunteti un negationist. V-am raspuns aici:

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/ion-iliescu-si-discipolii-sai/

La un sfert de veac de la asalturile autoritariste, anti-pluraliste, organizate de Ion Iliescu si oamenii sai, inclusiv grupul de consilieri de la Cotroceni, intre care un rol crucial il avea Iosif Boda, este urgenta confruntarea juridica, deschisa si onesta, cu acele samavolnicii. Mineriada din iunie, continuare exacerbata a celei din ianuarie 1990, a simbolizat revansa celor pe care Gabriel Liiceanu, in al sau de neuitat „Apel”, i-a identificat drept lichele. Departe de a face un pas inapoi, lichelele au lovit napraznic si au insangerat abia nascuta democratie romaneasca. In niciuna din tarile iesite din comunism in timpul anului revolutionar 1989 nu a avut loc o asemenea oroare. A sosit, sper, momentul adevarului. Mai bine mai tarziu decat niciodata.

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/mineriada-din-13-15-iunie-si-fundamentele-morale-ale-revolutiilor-democratice/

Iata un pasaj cat se poate de limpede, elocvent si transant din concluziile Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (Ed. Humanitas, 2007, p. 777): “Este necesara analiza felului in care birocratia s-a regrupat si a exploatat sentimentele antitotalitare pentru a impiedica avansul revolutiei. Totodata, se impune recunoasterea oficiala a Proclamatiei de la Timisoara (din martie 1990), precum si a manifestatiei anticomuniste din aprilie-iunie 1990 care a avut loc in Piata Universitatii din Bucuresti, ca momente constitutive si reprezentative ale Revolutiei anticomuniste inceputa in decembrie 1989. Deturnarea caracterului anticomunist al revolutiei din decembrie 1989 si reprimarea manifestarilor anticomuniste au constituit acte deliberate de asfixiere a pluralismului democratic si tentative de restaurare a unui regim autoritar, de tip dictatorial”.

Iată aici o declaraţie a regretatului profesor Petru CREŢIA despre Piaţa Universităţii.

Mai este oare ceva de adaugat la indemnul lui Petru Cretia de a rupe definitiv cordonul ombilical cu un trecut insalubru, sordid, maculat si maculant? Mai putem vorbi cu falsa candoare despre “iluzia anticomunismului”, adoptand un ton condescendent-sarcastic, atunci cand stim bine ca milioane de fosti profitori ai comunismului (activisti, ideologi, securisti, delatori, hahalere mai mari ori mai mici) se pretind astazi anti-anticomunisti si peroreaza despre o presupusa “culpabilitate generala”, despre “universalitatea mocirlei”?

Principalul scop al mineriadei din iunie 1990 a fost distrugerea, prin teroare, intimidare si bestiale agresiuni fizice, a societatii civile romanesti. Sa amintesc ca recomandarile si concluziile au fost adoptate de toti membrii Comisiei Prezidentiale, fara exceptie, de la Monica Lovinescu, Ticu Dumitrescu, H.-R. Patapievici, Radu Filipescu, Cristian Vasile, Dragos Petrescu si Sorin Iliesiu la Alexandru Zub, Levente Salat, Sorin Alexandrescu, Stelian Tanase, Gail Kligman, Andrei Pippidi, Mihnea Berindei, Romulus Rusan, N. Manolescu si Marius Oprea. Despre barbaria mineriadei (pe care am vazut-o/trait-o sur le vif, atunci, la Bucuresti) am scris un articol aparut la inceputul lunii iulie 1990 in „The New Republic” cu titlul „Homage to Golania”, aluzie transparenta la cartea lui George Orwell, „Homage to Catalonia”, publicata zilele acestea, intr-o noua editie romaneasca, la editura Polirom. Cred ca Marian Munteanu isi mai aduce aminte de vizita pe care i-am facut-o atunci, impreuna cu Tudor Jebeleanu, la Spitalul de Urgenta, in salonul atent supravegheat de “baieti” in care se afla impreuna cu fratele sau, ambii maltratati de mineri si pseudo-mineri. Ma intalnisem cu Marian la Washington, cred ca in mai, fusese invitat aici de National Endowment for Democracy, si vorbisem mult despre sansele si blocajele societatii civile in Romania post-decembrista.

Am publicat acum cativa ani pe blogul meu, gratie Mirelei Roznoveanu, o fotografie de la acea cina istorica petrecuta la Omni Shoreham Hotel la care au fost prezenti Regele Mihai, Regina Ana, Principesa Margareta, Nicolae Manolescu, Mihai Botez, Marian Munteanu, Mirela Roznoveanu (pe atunci jurnalista la „Romania Libera”), Dorin Tudoran si subsemnatul. Trecut-au anii… In fine, cate nu ar mai fi de spus: despre mersul, direct de la aeroport in Piata Universitatii, impreuna cu Dan Petrescu, apoi cina cu el si cu Tess, serile acelui iunie tragic cand eram impreuna cu Vasile Gogea, Ioan Grosan, Dan Petre, Tudor Jebeleanu, despre primele intalniri cu Mircea Mihaies, despre ultima discutie cu Petru Cretia (ascultati declaratia acestui mare carturar), despre sosirea minerilor la GDS si rolul lui Gabriel Andreescu in a-i impiedica sa se dedea la atacul comandat “de sus”, despre studentul disperat de la arhitectura venit la GDS, ranit in crestet de lanturile si batele “ortacilor” manipulati de securistii iesiti din vizuine pentru a-si savura revansa, despre vizita la Constantin Toiu (“golan-scriitor” imi spunea cu mandrie) si Dora Scarlat, despre conversatiile cu Sorin Rosca-Stanescu (pe atunci unul dintre cei mai acerbi critici ai fesenismului) dar si cu Florin-Gabriel Marculescu, ziarist de o impresionanta tinuta morala, amandoi inca la „Romania Libera”, dar si despre cele purtate cu Dorel Sandor (de-acum pe post de eminence grise) si cu N.S. Dumitru, mana dreapta a lui Ion Iliescu in Front, un personaj cam saugrenu care se visa un fel de Lenin pe baricadele unei imaginare revolutii proletare, despre eforturile de a gasi o explicatie logica, alaturi de N. Manolescu, cat se poate de ingrijorat si revoltat, la ceea ce, in chip evident, nu era decat eterna, agresiva (i)logica a nomenclaturii asediate si isterizate. Imi amintesc de revenirea acasa (ultima luna petrecuta la Philadelphia, inaintea mutarii la Washington), de conversatia telefonica fara sfarsit purtata cu Ioan Petru Culianu care voia sa stie absolut totul despre ororile din Bucuresti.

Am publicat atunci un interviu luat de Raluca Barac in revista 22, analizat pe larg de Monica Lovinescu la Radio Europa Libera. Titlul interviului salutat de autoarea Undelor scurte era “Paradoxul roman“. Asa se intituleaza articolul transmis pe 31 august 1990 in care Monica Lovinescu se ocupa de perpetuarea mostenirilor bolsevice in Romania fesenizata, de pozitiile mele, ale lui Mihnea Berindei si ale Ariadnei Combes. In acel text ce ar merita studiat in manualele scolare, Monica Lovinescu cerea puterii “sa renunte la la tehnicile leninisto-ceausiste de care se slujeste” si “sa adopte singurele terapii in stare sa vindece poporul roman: memoria tuturor celor intamplate, adevarul asupra lor, dialogul inlocuind monologul viciat de miasme comuniste, abandonarea democratiei de tip ‘original’ (doar a dat rezultatele lamentabile de pana acum!) si inlocuirea ei prin democratie pur si simplu”. (v. Monica Lovinescu, „Etica neuitarii”, Ed. Humanitas, Colectia Zeitgeist, 2008, pp. 313-318). Aceste idei ale Monicai Lovinescu, membra a Comisiei Prezidentiale, au inspirat analizele, perspectiva si concluziile Raportului Final. Lucru pe care nu-l pot ierta vechii si noii lachei, saltimbancii ideologici ai ambelor extreme, paleo si neo-saptmanistii, politrucii imbatraniti intru dogme de mult ruginite, bufonii care se inchipuie doctrinari de inalta clasa, toti cei pentru care aerul proaspat al societatii deschise reprezinta o primejdie mortala.

https://tismaneanu.wordpress.com/2009/06/13/raportul-final-si-mineriada-din-13-15-iunie/

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19296176-ion-iliescu-intrebat-daca-redeschiderea-dosarului-mineriadei-din-13-15-iunie-1990-vizeaza-nu.htm

http://adevarul.ro/news/eveniment/secretele-mineriadei-vladimir-tismaneanu-mineriada-fost-spontana-precum-congresul-pcr-1_50ae7c3c7c42d5a6639d25f3/index.html

http://www.mediafax.ro/social/tismaneanu-la-20-de-ani-de-la-mineriada-iliescu-n-a-respectat-dreptul-la-viata-al-alegatorilor-sai-6419751

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

    • Minerii erau ghidati de securistii vechi si noi. Intre acestia, Kuki Borislavski, cumnatul lui Petre Roman. Pana sa platesca minerii, mintiti si utilizati, ar trebui sa plateasca aceia care au pus au cale imensa manipulare. Sunt numiti in articol, nu are sens sa reiau tema. Minerii nu au venit de capul lor, au fost adusi in chip organizat. Ati citit cartea scrisa de Mihnea Berindei si Ariadna Combes? Sau raportul coordonat de Gabriel Andreescu? In acea perioada, ziarul „Azi” era varful de lance al propagandei feseniste.

      • Nu inteleg secventa judiciara pe care o propuneti. Minerul care a spart capete cu ranga trebuie pedepsit, in acelasi timp si cu aceiasi lipsa de partinire, ca si Ion Iliescu or Kuki Borislavski.

        In „Hitler’s willing executioners”. Jonah Goldhagen a demonstrat ca cei care au batut si impuscat au actionat din proprie convingere. Nu pot sa cred ca atrocitatile din Bucuresti au fost comise de oameni spalati pe creier, roboti indoctrinabili, instrumente inocente. .

    • Sper ca redeschiderea dosarului mineriadei sa facă lumină nu numai în cazul minerilor, ci și în jurul implicării celor de la Ministerul Transporturilor. No innuendos!

          • E vremea ca Tibi NUPu sa-si mai reafirme brandul de taticul NUP-ului bine argumentat.

            As vrea sincer sa vad, ca nepotii lui Ilici isi sacrifica membrul fondator, cel care, a mai redenumit o data, partidul comunist. Caci, daca e sa mai incerce sa-l agate pe Basescu cu ceva, vor trebui sa sacrifice tartorul cel mare. Asa cum, in cazul Flota ar fi trebuit sa-l sacrifice pe Vacaroiu, pe atunci direct responsabil cu semnatura pe vinzare. Alt membru fondator, cam betivan, e drept, cam labil, iar e drept, dar de-al lor, al tovarasilor.
            Au s-o lalaie cit e legal s-o faca, apoi vor anunta sec, ca faptasii n-au putut fi identificati, iar dosarul, redeschis fortat de sentinta CEDO, va fi clasat. La asta si alte mizerii juridice e Nitu cel mai bun jurist al PSD, cel mai in drept sa apere drepturile pesedistilor de Justitia adevarata, (daca ea exista). Si, mergind pina la absurd, vreau sa-l vad pe judecatorul care i-ar da o condamnare ultimului exponat al stalininismului, traitor pe meleaguri romanesti.

            Cert e, ca Johannis va ierta, in numele nostru totul, dar nu va uita, tot in numele nostru. Inclusiv evenimentele din 2012, unde rolul lui, de pucist mai mic, a fost comentat plat: „a fost o comunicare defectuoasa”. Dar, uite, ca poporul are iluzii, sperante, iar peste cinci ani va vota, iarasi, un pucist mai mic sau chiar unul mai mare, ca micul impostor prim e tinar si vrea puterea absoluta.

            • pai si poporu ce sa faca ? se descurca si el cum poate !
              ca de aia ezista poporu asta

            • Cele douazecisipatru de nave de cabotaj, matrasite de Văcăroiu și Katounis, n-au nicio legătură cu dosarul Flota, cel mult prea rezonant. Toate navele înstrăinate atunci nu aveau împreună deplasamentul Biruinței.
              Nu sacrificarea lui Văcăroiu i-a reținut pe comuniști deci, ci probabil zgârcenia de a-i premia pe cei care ne-au scăpat de o povară, așa cum mai târziu a stabilit chiar comisia de experți, asmuțita de intransigentul DNA ca să-i lege pe borfași. A reușit doar să-i facă scăpați. Patentul a fost folosit mai târziu de CNE, ce-i drept într-o măsură mai redusă, scapandu-l de furt pe un plagiator oarecare, dar comunist. Iar comuniștii sunt consecvenți în utilizarea metodelor. Dacă merge, de ce nu?!

        • Asta așa este! Și nici nu puteau să se lege de calea ferată pe care urmau să vină minerii. Și nici vapoarele nu le puteau lega, ca trebuiau la altceva. Asa ca i-au votat pe ăia care i-au chemat și adus pe mineri.

  1. Bolsevicul „crescut” la Moscova tot bolsevic ramane. Tupeul acestui criminal a fost si ramane fara margini. Amintiti-va doar idiotul discurs din decembrie ’89 in care acuza Ceausestii de „intinarea valorilor socialismului” si asta in timp ce in strada se striga Jos comunismul. Impreuna cu mult prea fidelul reprezentant al noii generatii de bolsevici (nu ca dvs. un tradator de familie si de idealuri comuniste), Petre Roman cel fara gat, ne-au facut legionari, neo-legionari cu camasi verzi, fascisti, drogati si au sfarsit cu apelativul golani. Si in timp ce pregateau garniturile de trenuri cu mineri Chitac si Diamandescu isi spuneau prin radio ca „dam foc la autobuze asa cum ne-am inteles cu domnul presedinte”, convorbire interceptata de un jurnalist japonez, daca nu ma-nsel cantonat la Intercontinental.
    Cand inginerul sef al Regionalei CFR Craiova a refuzat sa dea liber garniturilor de tren formate la ordin direct de la minister incalcand normele de trafic feroviar, acesta a fost destituit abuziv. Stiu ca a dat in judecata regionala dar nu mai stiu ce s-antamplat mai departe. Se mai stia ca Petre Roman fusese in cladirea Ministerului Transporturilor in seara/noaptea din 11 sau 12 iunie (nu mai tine minte exact ziua).
    Numai faptul ca Iliescu a chemat si apoi a multumit public minerilor pt. crimele savarsite este suficient ca bolsevicul sa infunde puscaria pt. instigare la crima si apologia crimei.
    Referitor la Marian Munteanu, asa cum am mai spus-o de cateva ori pe aceasta platforma, eu il consider un Iliescu al miscarii studentesti in sensul ca acesta a confiscat miscarea studenteasca inceputa in Piata Universitatii de Asociatia 21 Decembrie si Ticu Dumitrescu impreuna cu Sindicatul Liber Studentesc (SLS) din Politehnica. Bogdan Dumitrel zis si Pitonu cunoaste detaliile in aceasta privinta, el fiind primul lider al sindicatului; dealtfel un om de o calitate remarcabila cum rar intalnesti, din pacate. Eu l-am cunoscut si am avut de-a face cu Munteanu mai tarziu, incepand din iarna 1990/1991. Oricum Munteanu a fost omul sistemului. Chiar daca batut de „mineri” pt. mine si toti cei ce-am avut relatii inter-sindicale cu cei de la Liga Studentilor Munteanu ramane fara nici un dubiu omul FSN-ului.

  2. Singurul lucru pe care îl găsesc comun între Golania 1990 și Catalonia 1937 este violența ce au însoțit acele evenimente. Poate greșesc dar din cât am citit taberele au avut o cu totul și cu totul altă natură. Daca Barcelona republicană a acelor vremuri a fost teatrul unei ‘Revoluții’ anarho-sindicaliste sub egida CNT-FAI – susținută de POUM (al cărui simpatizant era George Orwell) – ce avea ca scop instaurarea comunismului de tip libertarian, genuin iberic, si răsturnarea guvernului socialist aflat în strânsă colaborare cu Partidul Comunist Spaniol, Bucureștii anilor ’90 au fost scena unor manifestații cu un caracter profund anticomunist.

        • Cartea lui Orwell se numea „Homage to Catalonia”. La ea este referinta, nu la alte omagii, prea putin sincere, pe care, din motive ce-mi scapa, tineti sa le mentionati aici si acum. Cuvintele in sine, veti concede, sunt neutre. Semnificatiile sunt date de contexte si de texte. Veti crede sau nu, omagiul meu din 1990 si de-acum pentru Golania este cat se poate de sincer. Daca ma banuiti de ipocrizie, ce sens are sa va pierdeti vremea pe acest forum?

          • D-le Tismaneanu, v-am atras si eu atentia mai demult in R22 asupra interpretarii pe care o dati evanimentelor de la Barcelona din 1937.
            Acolo a fost o revolta a anarhistilor CGT, a trotkistilor POUM etc.impotriva Republicii Spaniole. Indiferent de atasamentul d-stra din tinerete fata de marxismul revizionist, nu toti cei care au luptat impotriva comunistilor sunt exemple pozitive.

          • Nu am contestat sinceritatea dvs. Nu pricepeam care e legătura dintre Golania 1990 si Catalonia lui Orwell. Nimic mai mult. Acume e limpede. Multumesc.

      • Aparent, la spanioli exista acest curent în anii ’20 – ’30. Vă recomand lucrările profesorului Stanley G. Payne pe tema războiului civil din Spania. Anarho-sindicaliștii (grupați în jurul centralei sindicale CNT și organizației militante FAI) sunt principalii promotori ai comunismului mutant, de tip libertarian din acea perioadă. Orwell a fost contemporan evenimentelor din primavara anului 1937 din Barcelona, revoltei anarho-sindicaliste susținute de troțkiștii din POUM, și alte asociații marxiste catalane gen ‘Prietenii lui Durruti’ îndreptate împotriva guvernului republican local (dominat de socialiști radicali în strânsă colaborare cu comuniștii aliniați Moscovei). A participat la revoluția din cadrul razboiului civil, eveniment care de altminteri s-a consumat relativ rapid în 1937. Este un moment de cotitură în cadrul războiului civil, în tabară republicană, pentru că a dus la căderea guvernului central Caballero și ascensiunea lui Juan Negrin pe postul de prim-ministru.

        Spaniolii au avut un apetit foarte mare pentru autonomie din totdeauna. Anarho-sindicalismul spaniol de la inceputul secolului XX este de altminteri un produs ideologic bazat pe modul de organizare arhaic al societății în jurul comunităților locale comunidades, organizare care nu presupune administrație centrală, fiscalitate, etc. Modelul este atestat incă din vremea administrației romane, a supraviețuit ocupației berbero-arabe, Reconquistei si chiar eforturilor de centralizare statală ale Suveranilor Catolici, Ferdinand si Isabella. Menționez că și în prezent toate regiunile Spaniei au autonomie lărgită (fără ca Spania să fie stat federal). Jurnalistul american Lawrence Fernsworth explică minunat fenomenul anarho-sindicalist în lucrare sa din 1957 – Spain’s Struggle for Freedom.

  3. Suntem in ultima suta de metri in care Iliescu ar mai putea fi tras la raspundere atit pentru evenimentele din dec. 1989 cit si pt mineriade, in special 13-15 iunie 1990.
    Nu mai dureaza mult pina ce bolsevicul „cinstit si sarac” va da ortul popii si va fi ridicat pe un piedestal, sanctificat ca „cel dintii revoolutiona al patriei” si declarat pe vecie o valoare si un simbol national a eliberarii de sub tirania ceausista (paradoxal, acelasi regim regretat de cei mai multi sustinatori a sinistrului zimbarici FSN-ist si KGB-ist).
    Avem deja o practica – la moartea lui Adrian Paunescu o patura groasa de sentimantalism national-socialist s-a asternut peste „porcul” ce le cinta ode ceasestilor in cadrul Cenaclului, iar la moartea lui Sergiu Nicolaescu la fel, s-a ocultat definitiv rolul acestuia in aparatul de propaganda a regimului, fiind acum o „icoana sfinta” a prezentarii „istoriei adevarate” a rominismului carpatino-danubiano-pontic.
    Iliescu a confiscat o revolutie, si a inabusit in fasa pentru aproximativ 20 de ani o societate civila cu valente democratice autentice.
    Prin cele doua actiuni a deschis usa istorica pentru orice mirsavie si orice furt si orice abuz intimplat in ultimii 25 de ani. A consacrat intreaga clasa politcia unui destin pendulind intre organizatie tip mafia si servicii secrete/retele de afaceri abonate la bani public si represive.
    In limbaj colocvial daca FSN-PDSR – PSD- PD-PDL – PNL au putut „fura o revolutie” – ce ii impiedica (si nici nu i-a impiedicat pe baietii si fetele destepte de prin partide) sa fure si sa smenuiasca orice privatizare, orice retrocedare, orice contract cu statul, orice post /functie de conducere, orice structura profesionala (medicala, universitara, militara, etc).
    ADN-ul abuzului, golirii statului de drept de orice continut, deturnarii si decredibilizarii rolului institutiilor statului (parlament, guvern, presedintie, etc) isi tage seva din actiunile si fortele in fruntea carora a stat Ion Iliescu in 1989 si 1990.
    Udrea, Cocos, Nastase, Ponta, – se trag din Iliescu intr-un mod mult mai direct, mai visceral si mai genetic decit ar fi vizibil la prima vedere.
    Nu degeaba se strica in noiembrie 2014 la noi in Cluj pe srrada „Jos comunismul”! Era ecoul Pietei UNiversitatii si repercutarea intinsa peste un sfert de veac a cangrenei ce ne-a infectat prin Iliescu, eternul zimbarici , aparatcikul si omul nou perfect!

  4. In opinia mea, tot ce s-a intamplat atunci are explicatii mult mai complexe si deseori ascunse. As porni de la rolul armatei in acele evenimente.
    Desigur, ce au facut minerii incepand cu dimineata zilei de 14 iunie a beneficiat de impactul vizual al imaginilor vazute de noi la fata locului, sau transmise de televiziuni in toata lumea. Dar nimeni, nici macar Dv. nu spune ca imensa majoritate a victimelor din zilele acelei mineriade, sunt oameni impuscati in noaptea de 13-14 de armata, mai precis de trupe de parasutisti, in zona Cercului Militar National, Romarta Copiilor, Calea Victoriei, blocurile din zona Casei Poporului. Eu imi amintesc cum m-am trezit in dimineata de 14, si la ora 6:00, am auzit la Radio Romania reportajele sonore cu impuscaturile din acea noapte, si cu relatarile exacte a ceea ce s-a inatmplat in cursul noptii de 13-14. Toate aceste fapte sunt acum ocultate, de fapt au fost incepind din dimineata zilei de 14, acoperite de faptele minerilor. Dar mergeti la arhiva radio-ului, veti gasi desigur acele inregistrari cu sunetul gloantelor inn jurul Cercului Militar.
    Dv., si nu numai, mentionati o serie de nume odioase in rememorarea pe care o faceti acelei mineriade. Lipseste insa un nume important, un nume cheie, cred eu, acela al lui Victor Atanasie Stanculescu.Si de aici, o serie de contradictii in bine stabilite poncife: Iliescu, se zice, ii cere in dupa amiaza de 13, sefului Marelui Stat Major, gen. col. Vasile Ionel, sa trimita armata sa ii ‘imprastie’ pe demonstrantii si pe atacatorii Minsterului de Interne. Generalul Ionel refuza, sub justificarea neimplicarii armatei in evenimente de strada si sub memoria prea recenta a rolului armatei in decembrie ’89. Dar, stai! :) Cum, generalul Ionel, omul Moscovei, doar fusese sef de promotie la nu stiu ce academie militara din URSS, ca si generalul Djokar Dudaev, generalul sovietic cecen care mai tarziu va vorbi prea mult la telefonul mobil :) , nu se pune ca practic el a fost strans legat de construirea Transfagarasanului si a Canalului Dunare Marea Neagra (obiective kaghebiste, se stie), Securitatea i-a redactat un dosar cum numai ea stia, dragutza, sa faca, cum de a nu a sarit Ionel in ajutorul lui Iliescu care, mai e nevoie sa o repetam, si el era…, ma-ntelegi…
    Va fi nevoie sa se intoarca generalul Stanculescu de la Berlin, unde participase la parastasul Tratatului de la Varsovia, in noaptea de 13-14 si sa dea imediat ordinele care au dus la impuscatii ‘necunoscuti’ inmormantati ca anonimi in zilele urmatoare.Deci, nimic despre VAS si despre rolul armatei?
    Si inca: Iliescu a fost manipulat ca la carte de catre ‘specialistii’ care au speculat perfect obsesiile de o viata ale acestuia: extrema dreapta, legionarii, and stuff. Sigur, asta nu-i justifica in niciun fel comportamentul si deciziile sale, dar chestiile cu ‘steagul verde legionar’ fluturand deasupra Ministerului de Interne, bandele legionare care distrugeau centrul capitalei si atacau Televiziunea, ii fusesera relatate de ‘specialisti’ (printre ei, NS Dumitru, Voican Voiculescu, Razvan Teodorescu) ai fenomenului legionar care le vazusera ‘cu ochii lor’ (sanchi !) si bineinteles, Iliescu le inghitise pe nemestecate. In fond, legionarii sunt si astazi ‘under the bed’, este suficient sa citesti o serie de ‘luari de pozitie’ :)
    Alt lucru nespus: Iliescu este convins de Petre Roman in ziua de 13 ca este iminenta caderea Bucurestiului in mainile bandelor legionare si va parasi Bucurestiul cu elicopterul pentru a sta ascuns cateva ore la o safe house a SRI-ului din Delta Dunarii. Exact cum au facut de Gaulle in ’68 si Ceausescu in ’89 (ma rog, C.a intentionat, dar n-a fost sa fie…). Invigorat de revenirea lui Stanculescu, se va reintoarce in Bucuresti in noaptea de 13.
    Deci, orbiri ideologice, obsesii politice, mafii si interese private, incompetente administrative cum numai in Romania poti intalni. Si nu numai de o parte, cea a ‘bad guy’ Iliescu. Ar merita analizat si modul dezastruos in care ‘ai nostri’ au gestionat situatia de criza. ‘Ai nostri’, adica Stelian Tanase, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Octavian Paler, PM Bacanu, etc. Sa-i mai numesc pe politicienii ‘nostri’, adica pe Ratiu, Coposu, Campeanu? Sau poate pe Calin Popescu Tariceanu, sau pe raposatul Patriciu?
    Sau sa il intrebe cineva (cine dracu’ sa il intrebe, exista jurnalisti in Romania?) pe generalul Mihai Caraman daca SIE a avut vreun castig din aceasta mineriada? Daca a fost cumva o mana cereasca (la care a contribuit eventual in mod direct si SIE) pentru a plasa in Occident armate de ‘acoperiti’ ce au fost obligati de mineri sa caute refugiu in Vest?

    • Chestia cu ” oportunitatea ” creata de mineriada din iunie pentru a expedia in vest zeci, poate sute, de cadre ale scuritatii este corecta. Numai eu cunosc citeva cazuri de ofiteri ( directi sau acoperiti ) ai securitatii care au fost azvairlti atunci peste granite cu acte false si istorii de victim ale mineriadie, ca sa ajunga in Suedia. Acolo, toti cei cunoscuti de mine au sfirsti ca ofiteri in politia sua serviciile secrete suedeze.
      Nu este o poveste, ci o realitate !

  5. Jaful e jaf indiferent de spoiala ideologica sub care prolifereaza.Comentariile si analizele cu iz istoric partinitoare si subiective ulterioare intaresc ideea incapacitatii de a ne proiecta in viitor economic si social.

  6. Ce este adevarat?
    Mineriada a fost violenta si Iliescu e responsabil. Cu siguranta el i-a chemat pe mineri. Piata Universitatii a reprezentat un spirit al libertatii. Dar …

    Ce se omite mereu?
    Piata Universitatii a fost un fenomen violent. A inceput cu 3 camioane ale PNTCD-ului care au ocupat piata pur si simplu, peste 13 saptamini. „Marele” Coposu era expert in provocari violente. Intr-o tara cu experienta democratica nula, Coposu, ca si opozitia dealtfel, au ales violenta ca mijloc de rasturnare a comunistilor. Complet inutil. Peste citiva ani, in 1996, Iliescu si partidul sau urmau sa piarda alegerile democratice. S-a cucerit intreaga putere politica FARA NICI O VIOLENTA!!!! Dar opozitia de atunci a ales polul opus, violenta din Piata Universitatii, au produs haos si victime, care la rindul lor au generat prima mineriada. Daca mineriadele trebuiesc anchetate, atunci fara indoiala ca si fenomenul Piata Universitatii trebuie anchetat.

    P.S.
    Piata Universitatii a mai creat ceva. Scenarii conspirationiste despre generarea violentei. Presupunind prin absurd ca adevarate toate elucubratiunile, adeptii Pietei universitatii ar trebui teoretic sa fie de acord ca trebuie anchetata violenta pre-mineriada. Dar n-am auzit pe nimeni niciodata dornic sa deschida dosarul Pietei Universitatii din iunie 1990. Niciun participant la Piata Universitatii nu a recunoscut vreodata violentele. Ca si cum acestea n-ar fi existat. In schimb am auzit tot felul de elucubratiuni si extraterestrii care au incendiat autobuze si au intrat in Inspectoratul General al Politiei.

    • Inteleg nu numai ca habar n-aveti ce-a fost in Piata atunci dar ca va informati pe acest subiect din arhiva imundului Azi sau direct de la sediul PSD. Posteaza domnule pe Critic Atac.

      • Spiritul pietii a fost unul al libertatii, intr-adevar. Dar Piata Universitatii a inceput si s-a mentinut prin ocuparea strazii. A nu se confunda 13 saptamini de ocupare a strazii cu vreun protest neautorizat. Infractorii urmariti penal scapau refugiindu-se in piata. Autoritatile statului nu aveau voie sa patrunda in acel spatiu. Iar sfirsitul Pietei Universitatii a dezlantuit violenta fara limite. Iliescu a gasit o solutie la violenta prin alta violenta.

        Stupiditatea Pietei Universitatii se observa prin simpla insirare a faptelor istorice. Dupa citiva ani, intr-un mod perfect democratic, fara urme de violenta, Iliescu si partidul sau pierdeau toate alegerile si toata puterea. Deci violenta Pietei Universitatii nu a avut nici un sens pozitiv. A avut insa urmari imediate. Opozitia care isi spunea democratica, a pierdut pe termen scurt in fata comunistilor. Era si de asteptat ca violenta sa nu atraga poporul. Opozitia puterii din 1990 nu era chiar o opozitie, ci doar o incercare jalnica de opozitie.

        • Repet ca vad ca nu intelegeti sau nu vreti sa-ntelegeti: „informatiile” pe care le detineti sunt false sau mai bine spus sunt dezinformatii. Nu a existat nici un fel de violenta declansata de protestatari ci de trupele si oamenii sub acoperire coordonati de Chitac si Diamandescu la ordinul lui Iliescu si Roman. Vorbiti elucubrant de daca nu chiar idiotic de „Coposu expert in provocari violente”. Nu pot spune decat ca sustineti acelasi lucru pe care l-au sustinut securistii si criptocomunistii ce au comandat crimele de atunci. Cel putin dpdv moral sunteti complice la acele crime. Daca nu realizati importanta cuvintelor eu unul va rog sa incetati a va exprima public. Sfatul meu nu ingradeste cu nimic libertatea de expresie ci va ajuta sa nu aratati imbecil prin astfel de declaratii.

          • Ce am vazut eu la televizor? Piata Universitatii s-a terminat cu singe si devastari. In ultima zi (sau zile?, na ca am uitat!), protestatarii n-au mai ramas in piata. Au atacat obiective, televiziunea si Inspectoratul General al Politiei, de astea doua obiective imi aduc eu aminte.

            Protestatarii martori directi ai evenimentelor trebuie sa povesteasca cele petrecute, cu sinceritate. Daca eu nu inteleg realitatea, atunci inseamna ca televiziunea de atunci a trucat imagini cu protestatari, multi si pusi pe violenta. Nu prea cred ca ceea ce am vazut la tv erau imagini truncate.

      • „Adevărul” e că-n „Dimineața” de „Azi”… revoluție, figurație, emanație, aberație! Și postaci pesediști!

  7. Omagiu cuvenit eroilor din Piata Universitatii ‘zona libera de comunism’ – 1990 :
    televiziunile sa transmita periodic ‘Imnul Golanilor’ integral.

  8. Excelent !
    Nu sint convins insa ca Iliescu si Petre Roman pot fi pusi in aceeasi oala, desi rolul lui Roman , ca si al intregului guvern de atunci, in mineriada din iunie 90 a fost nefast.
    Cred ca Petre Roman ar fi avut taria ( cultura politica si intelegenta necesara le avea ) sa rupa cu trecutul sau communist si sa duca Romania pe drumul democratiei. S-au vazut cazuri, gen presedintele Poloniei Kwasnievski
    Bolsevicul Iliescu a simtit pericolul imminent si a orchestrat imediat mineriada speciala care l-a dat jos.
    Cum sa-l pedepsesti astazi pe Iliescu ?
    Daca Ceausescu a furat 24 de ani din viata a milioane de romani , Iliescu este egal cu el, ne-a rapit 25 de ani, avind in plus si miinile patate de singele din dec. 1989.
    Un prieten decedat imi spunea in 1989 ca pedeapsa cuvenita lui Ceausescu este sa fie pus sa traiasca intr-un apartament confotr 3, numai cu Coana Lenuta si sa-si copieze de mina toate cele ( parca) 50 de volume de ” OPERE” , ca sa ne ramina macar manuscrisele

    • Cred ca Petre Roman ar fi avut taria ( cultura politica si intelegenta necesara le avea ) sa rupa cu trecutul sau communist si sa duca Romania pe drumul democratiei. S-au vazut cazuri, gen presedintele Poloniei Kwasnievski

      Ce l-a oprit să o facă? Din contră, nu cred că Petre Roman a avut cultură politică liberală. Democrația pentru odraslele castei comuniste de la București, cu studii la Toulouse sau aiurea în occident, a fost și încă este una „selectivă”, în cazul cel mai fericit. În concepția lor puturoasă cine câștigă puterea își are dreptul la privilegii. Restul să facă bine să își țină ciocul mic. Parafrazând… cum adică?! Noi am făcut plăcinta și acum s-o împărțim?

      Un prieten decedat imi spunea in 1989 ca pedeapsa cuvenita lui Ceausescu este sa fie pus sa traiasca intr-un apartament confotr 3, numai cu Coana Lenuta si sa-si copieze de mina toate cele ( parca) 50 de volume de ” OPERE” , ca sa ne ramina macar manuscrisele

      Categoric, soții Ceaușescu au avut parte de cea mai ușoară „ieșire” din scenă. Trebuiau să fie forțați să locuiască într-un cartier muncitoresc de mahala, fără încălzire, fără apă caldă, să stea la cozi pe timp de iarnă și vară, să își ia rațiile de ulei, pâine, zahăr și făină, de Anul Nou să facă piftie din adidași și să bea nechezol așa cum vasta majoritatea românească a făcut zeci de ani de zile. Doar trăiam cu toții în Epoca de Aur, nu-i așa? Cutremurătoare rămân scenele de la „procesul” de la Târgoviște când Ceaușescu -cu toată prostia lui de câteva clase- lega mai bine cuvinte decât personajele de tristă amintire din „completul” de judecată. Stănculescu se uita după gărgărițe pe pereți. A fost primul „blow” pe care mulți dintre noi l-am primit, momentul când am înțeles cine preluase de fapt puterea în România. Și o sumbră avanpremieră în legătură cu felul în care urma să arate noul stat de drept în concepția lui Ion Iliescu și Silviu Brucan.
      Și-au bătut joc de suferințele prin care trecuseră bunicii noștri și de viețile părinților noștri. Eu nu îi iert.

  9. Toate lucrurile următoare au fost transmise în direct de TVR. De aceea nu înțeleg de ce nimeni nu pomeneşte de dimineaţa zilei de 14 iunie :

    1) Dimineaţa zilei de 14 iunie începe cu adunarea organizată a minerilor în piaţa Victoriei.
    2) Minerii au stat liniștiți în piaţa până pe la ora 12 când a apărut Ion Iliescu la balconul palatului.
    3) Ion Iliescu plin de furie le-a urlat minerilor referitor la manifestația din Piața Universității următoarele:
    “aștia sunt intelectualii crescuți la şcoala legionară” … “să stingem rebeliunea legionară” …
    “să le dăm o ripostă fermă” … “să(-i) stingem” … “să(-i) lichidăm”… “să(-i) curățăm”…
    4) După discursul lui Ion Iliescu de la balcon minerii pleacă organizat spre și purced organizat la curățirea Pieții Universității.

    Toate cele de mai sus punctele 1, 2 și 3 au fost transmise în direct la TVR.
    Ori cele de mai sus sunt indiscutabil INCITARE LA VIOLENȚĂ sau mai grav ORDIN venit de la șeful statului. Fapte care indiscutabil sunt PENALE !!!

    De aceea nu înțeleg de ce toată lumea acuză doar mulțumirile din finalul mineriadei ca și cum
    toată lumea se axează doar pe această acuză (evident securistă) pentru a-i da posibilitatea lui
    Iliescu să se disculpe și să pretindă că n-a știut ce au facut, că trebuia să scape de mineri cumva…

    • Mai gravă e consnspirația autorităților :

      1) În 13 iunie protestatarii (doar câteva zeci sau sute) au dat foc Poliției Capitalei (uau) .
      a) Câți polițiști au ars ? (zero)
      b) Câți polițiști au fost bătuți ? (zero)
      c) Câți polițiști erau ? (zero)
      d) Poliția Capitalei era goală ? (da)
      e) Unde erau polițiștii ? (polițiștii nu fac toți același lucru de capul lor ci doar la ORDIN)
      f) Unde erau polițiștii ? (cred că schimbau uniforma cu cea de miner)
      g) Unde erau securiștii ? (securiștii nu fac toți același lucru de capul lor ci doar la ORDIN)
      h) Unde erau securiștii ? (cred că îmbrăcau uniforma de miner)
      2) În 14-15 iunie e capitala e plină doar de mineri .
      e) Unde erau polițiștii ? (polițiștii nu fac toți același lucru de capul lor ci doar la ORDIN)
      f) Unde erau polițiștii ? (cei în uniforma de miner predau omenii ciomăgiți bine celor în celaltă uniformă)
      g) Unde erau securiștii ? (securiștii nu fac toți același lucru de capul lor ci doar la ORDIN)
      h) Unde erau securiștii ? (cei în uniforma de miner predau omenii ciomăgiți bine celor în uniforma de poliție)
      3) De ce nu spun nici acum polițistii și securiștii unde erau, ce ordine au primit și ce făcut atunci ?
      a) Păi nu e secret ? (dacă primești ordin este sau mai rău spui ce ți s-a ordonat să spui)
      b) Apoi cum să spună că în loc să apere populația ei au apărat ordinea chiar dacă asta a însemnat să căsăpească populația ? (păi acesta e rolul lor adică să apere ordinea doar atunci când e ordin)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro