marți, mai 17, 2022

Omagiu: Margaret Thatcher si “Şarpele din tunel”

“ O democratie poate genera conducatori capabili numai daca acestia au fost probati prin cariere anterioare, care s-au dovedit apti, cu succese in afara politicii. Pepinierele  partidelor politice au produs fructe alterate, incapabile sa-si conduca popoarele. Majoritatea liderilor occidentali sunt politicieni de meserie, care chiar daca au invatat o alta profesiune sau au studii academice intr-o profesie liberala au exersat-o extrem de putin, poate chiar deloc. Putinele exceptii sunt exact acelea care confirma regula.  Deci acesti oameni, care raspund de soarta milioanelor de oameni ai popoarelor lor, sunt de fapt persoane care nu au excelat in nimic, niciodata. Singura cariera pe care o au este politica pe care o profeseaza, de cele mai multe ori populist si oportunist. Occidentul contemporan este condus de cei mai nepregatiti lideri din perioada de dupa cel de al Doilea Razboi Mondial. “Politeia Veche – “Cei 5 împaraţi buni”

Margaret Thatcher (1925 – 2013)

Margaret Thatcher a studiat la Oxford (Colegiul Somerville) , unde s- specializat in chimie. Dupa terminarea studiilor, a lucrat ca cercetatoare pentru British Xylonite şi mai apoi J. Lyons and Co., intre anii 1947 si 1952. In anul 1952 se intoarce la studii si termina avocatura. Paralel cu studiile da nastere la doi gemeni. Dupa doua esecuri electorale reuseste numai in 1959 sa intre in Parlamentul britanic. (articol biografic)

Deci incercand sa ne uitam la situatia din Romania, vom gasi mii de femei cu acelasi date personale, daca ne vom intreba cate din ele sunt in primele randuri ale politicii vom ajunge la concluzii extrem de precare. ABSOLUT niciuna! O societate ar trebui sa incerce cateva raspunsuri, nu cred ca ne vor place aceste raspunsuri, deci fraza domnului Presedinte ramane asa cum a fost intrebata, lozincarda!

Pentru a intelege a doua parte a articolului voi incepe cu o mica intoarcere in timp – nu prea departe, la inceputul anilor ‘70. Ca orice eveniment de mari proportii, cu efecte globale, criza actuala isi are sursele in deceniile din urma. Intr-un articol anterior am incercat sa dezvalui o parte din aceasta evolutie, care ne-a adus la locul in care ne aflam (vezi, “O scurtă istorie a unei crize anunţate“). Astazi vom cobori o treapta in timp si ne vom reintoarce la una dintre cele mai mari prostii faptuite la sfarsitul secolului al XX-lea, mai precis in anul 1971, cand unilateral Statele Unite au abolit tratatul din 1944 de la Bretton Woods,  care plasa aurul ca etalon monetar funcţional până în respectivul an, când sub administraţia Nixon, dolarul a devenit moneda de rezervă. (vezi, “Înapoi la Bretton Woods”)

Dolarul devine moneda principala in noul  etalon,  celelalte monede, in special cele europene, se aliniaza la dolarul american, permitand flotatia diferitelor monede nationale  cu +/- 2,5%.  Bineinteles, asa cum se va vedea in continuare, aceasta flotatie nu a fost suficienta pentru simplul fapt ca banda de flotare de 4,5% nu putea fi suficienta, avand in vedere tendintele inflationiste ale monedelor “latine” (francul si lira italiana), cu monedele “germanice”, in special marca germana, guilderul olandez sau coroana daneza. Marea Britanie  isi pastra relatia dintre lira britanica la un oarecare etalon argint (sterling).

Prima colaborare financiara la nivel European, provocata de anularea tratatului din 1944 de la Bretton Woods, incepe in anul 1972, prin creerea tunelului de flotatie a tuturor monedelor europene (ma refer la Occident). Acest tunel de flotatie si relatiile dintre monedele europene a purtat numele semnificativ “sarpele monetar” (acceptiunea romaneasca la snake in the tunnel). Acest aranjament trebuia sa fie temporar si sa dea un raspuns la anularea “Bretton Woods.” Prima mare problema a acestui aranjament a fost razboiul din Orientul Mijlociu, cunoscut sub numele (Razboiul de Yom Kipur), care a generat un semi-embargo de carburanti si a produs o inflatie serioasa a dolarului american (1973 – 74 “inflatia Carter”), inflatia respectiva sileste dolarul american sa fluctueze la randul lui, deci povestea aranjamentului european se prabuseste.

Pana in 1977  se consolideaza un alt reper monetar, compus in special din marca germana, guilderul olandez, francul luxemburghez si coroana daneza. Bineinteles ca acest nou reper-etalon diminueaza forta de competitie a “latinilor”, care isi controleaza cursul de schimb intr-un fel extrem de asemanator cu cel al chinezilor astazi.

Despre evenimentele acestora ani si pana la sfarsitul anilor ’70 puteti citi rezumatele gasite in arhiva Margaret Thatcher si republicate  pe situlPoliteia Geopolitical Analyses. Celor care vor dori mai mult decat aceste rezumate, le sugerez situl original al acestor arhive, care contine materialele originale, eu avandu-le insa integral si in format PDF.

Ce se intelege din aceste rezumate:

1. Ceea ce se intampla astazi s-a mai intamplat (intr-un fel sau altul);
2. Bancile centrale vorbesc despre cooperare, dar aplica reguli protectioniste, protejand bancile proprii;
3. Germanii au avut un comportament financiar exact la fel cu cel de astazi;
4. Politicienii duri si anti-populisti sunt ocoliti ( vezi Margaret Thatcher);
5. Populismul si indoctrinarea politica provoaca catastrofe.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. „Deci incercand sa ne uitam la situatia din Romania, vom gasi mii de femei cu acelasi date personale, daca ne vom intreba cate din ele sunt in primele randuri ale politicii vom ajunge la concluzii extrem de precare”
    Pai o avem pe dna Andronescu, si ea tot absolventa de chimie, care e in primele randuri ale politicii… A propos, amandoua au fost odata ministri ai educatiei. La ce politica avem noi, in loc de „Iron Lady” am dat si noi o „Abramburica”… Mai ramane sa o avem prim-ministru, da’ poate scapam de onoarea asta, cine stie…

  2. Regret dar nu sînt de acord cu citatul din Politeia veche. Pe de-o parte excelența într-un domeniu oarecare nu garantează absolut de loc faptul că respectiva persoană va fi un politician bun. Politica este o meserie în sine care se învață doar pe viu. De altfel romanii știau foarte bine lucrul ăsta impunînd oricui dorea să ajungă la vîrf acel cursus honorum – el nu ducea automat la succes, dar nici nu ajungea consul decît cineva frecat de toată bucătăria.

    Pe de altă parte Churchill a spus: „Prima calitate a unui politician, şi cea care le garantează pe toate celelalte, este CURAJUL. Asta deoarece, atunci cînd intri în politică, nu mai este vorba de soarta ta personală, ci de SOARTA LUMII.” Și Margaret Thatcher chiar a avut curaj. Unde găsim români curajoși ?

    Pînă la urmă nu prea înțeleg rostul citatului: dacă Thatcher nu a practicat chimia este ea automat populistă și oportunistă ? În fond în ce meserie a strălucit însuși Churchill ?

    • @Vasile Paul Mircea – La rindul meu regret ca nu ai inteles mesajul din citat. Democratia are niste „bube” care au fost vizibile de la inceputurile ei, dar pe care marii sociologi nu au voie sa le vada. Ea permite accesul la conducere a unui anumit tip de dictatura, pot sa spun chiar mai periculoasa, dictatura oamenilor din umbra, care nu dau socoteala nimanui,in fata nici unei natiuni. Un politician este ancorat de mii de „cabluri” de interese, in esenta lor financiare, si din acest motiv sint selectati doar yes-man, iar derapajele lor sint aspru sanctionate. Clinton a scapat ieftin, dar printesa Diana,nu. A vea curaj in politica, dupa cum spunea Churchill inseamna de fapt sa te razvratesti impotriva unei ancore oculte, ceea ce te poate costa viata. Sa nu uitam ca Churchill era mare mason si deci deciziile nu-i apartineau, ele se luau in spatele unor usi oculte.

  3. Cred ca Margaret Thatcher voia sa sublinieze faptul ca doar oamenii care nu se pricep si nu exceleaza la nimic fac din politca o meserie de baza. Si eu sunt de acord, cunosc si eu cateva nulitati de la scoala care acum se agita nemaipomenit prin tineretul PNL-ului sau PC-ului. Parca-i si vad acusi ministri desi abia puteau lega 2 fraze.

  4. Un amanunt interesant despre „Doamna de Fier” – a slabit 10 kg. pentru ca electorii ii criticau silueta, si pentru ca domnia sa isi dorea sa fie re-aleasa…

    A parasit cabinetul numai cand Primul Consilier a venit si i-a sugerat ca poate este timpul sa demisioneze… Multi altii venisera inainte sa ii transmita cam acelasi mesaj, dar i-a ignorat. Atunci a fost pentru prima data cand a luat in serios mesajul si, dupa ce a analizat situatia, a demisionat…

    Despre sotul ei a spus:”What a man. What a husband.. What a friend” si as parafraza

    spunand ca Margaret Thatcher merita „What a woman. What a politician. What a character!”

    R.I.P.

  5. O uitasem. Nu-mi mai aduc aminte amanuntele dar stiu ca mi-a fost intre cei
    pe care-i socotesc de o aceeasi parte a liniei cu mine.
    Este, ca „cimentul” (contemporana noastra „piatra de temelie”) pe care m-i
    l-am pus la temelia ale-i mele case.
    Nu mai stau sa „scormon”, dar stiu ca ceea ce am „bagat” imi intra la categoria
    „treaba buna”. „Lumea” asta este, al dracului de dificila. Ai putea sa zici ca
    reprezinta ceea ce un taur reprezinta pentru un toreador (daca n-ar fi vorba de
    o „vaca nebuna”.
    Nici macar unui om ca Margaret Tatcher nu i-a fost usor sa o scoata la cap cu ea.
    Ce-as putea spune incape destul de bine in cuvintele „Multumesc, Margaret
    Tatcher !”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro