marți, ianuarie 31, 2023

Omagiul meu veselei secte care scoate Bucureştiul din epoca Oprescu

Adesea, bicicliştii sunt enervanţi. Se aruncă sinucigaş între maşinile din trafic, sperie bătrânii şi copiii care merg liniştiţi pe trotuar şi-i claxonează furioşi pe toţi cei care-şi permit să circule pe pistele lor. Cu toate acestea, spun că tânăra sectă a bicicliştilor din Bucureşti este demnă de toată admiraţia. Îmi dau speranţa că oraşul acesta poate fi schimbat.

I-am văzut acum peste o săptămână mărşăluind prin Bucureşti, câteva mii de oameni.

Nu am un studiu sociologic la îndemână, dar am impresia că nu vorbim despre relativ obişnuitul nucleu de hipsteri (nu că aş avea ceva împotriva lor) care doresc un loc de joacă pentru bicicleta lor de peste o mie de euro. Sunt oameni tineri, pe mulţi i-am văzut alături de copii, care-şi doresc un oraş în care să poată trăi. S-au săturat să stea în ambuteiaje şi să înghită praf. Vor să-şi transporte copiii la grădiniţă sau la şcoală cu bicicleta, în siguranţă. Vor să se ducă la slujbă în condiţii decente, nu confruntându-se cu un trafic isteric. La orele de vârf, metroul deja nu mai face faţă numărului mare de călători.

Ştiu că puţini s-ar aştepta ca un român din Texas, republican, să ia partea bicicliştilor. Legenda urbană spune că noi suntem preocupaţi doar de benzina ieftină, pentru maşinile noastre 4X4 cu un consum de 10 mpg. În România, i-am văzut pe mulţi spunând nemulţumiţi: dar de ce bicicliştii nu ies în stradă pentru…? Şi urmează o lungă listă de sofisticate probleme politice. Eu văd însă în aceste marşuri, care se desfăşoară de două ori pe an, o oportunitate formidabilă ca bucureştenii să scape de administraţia coruptă care a sufocat oraşul. Revendicările lor sunt revendicările imensei majorităţi tăcute a locuitorilor acestui oraş. Toţi suferă de pe urma unui transport în comun haotic şi subdezvoltat.

Aţi uitat, cred, dar prin 2011, la presiunea Băncii Mondiale, în subordinea Ministerului Transporturilor s-a constituit o Autoritate Metropolitană de Transport, care urma să coordoneze RATB-ul, metroul şi transportul din localităţile din jurul Capitalei. Instituţia există şi azi – cu director, funcţionari, sediu – dar nu face nimic. RATB-ul investeşte în linii de tramvai care circulă inutil exact pe deasupra metroului.

De ani întregi, traficul din Drumul Taberei şi Bucureştii Noi este dat peste cap de uriaşele şantiere de la metrou. Intersecţii întregi sunt blocate şi nimeni nu ştie când se vor termina lucrările, pentru că guvernul Ponta a tăiat banii de investiţii. Primarii, cei de sector, dar şi Sorin Oprescu (tovarăşul lui Ponta, via Ion Iliescu) ar fi trebuit să fie primii care să facă scandal Guvernului şi să ceară ca investiţiile să fie accelerate. Nu o fac. Nu le pasă şi se tem de un conflict cu primul-ministru.

În aprilie 2014, guvernul Ponta a deturnat, prin ordonanţă de urgenţă, sumele obţinute din vânzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră şi i-a dat lui Oprescu vreo zece milioane de euro pentru piste de biciclişti. În mai 2015, lucrările nu erau începute. Pistele de bicicletă acoperă sub 10 km în Bucureşti. În regiunea Dallas-Fort Worth (unde locuiesc), o zonă considerată ca fiind destul de neprietenoasă cu bicicliştii, există o reţea de 300 de mile pentru biciclişti, iar consiliul oraşului Fort Worth vrea să mai deschidă 1400 de mile. Joi, Washington Post anunţa că toţi elevii din capitala SUA vor primi lecţii de mers pe bicicletă.

Nu mai intru în detalii, vreau să punctez două lucruri pe care le consider importante. În primul rând, spre deosebire de Constanţa – unde, după plecarea lui Mazăre, s-ar părea că nu se întâmplă nimic – Bucureştiul intră, pas cu pas, în epoca post-Oprescu. Este evidentă panica din PNL şi PSD, ai căror lideri realizează că nu vor mai putea păcăli alegătorii cu figuri de tip Vanghelie. În al doilea rând, observ că s-a constituit o comunitate neafiliată vreunui partid, cea a bicicliştilor, care are nişte standarde, nu se pune orbeşte în slujba unui candidat sau a altuia şi care va crea o presiune de bună calitate la viitoarele alegeri locale.

Oraşul acesta se trezeşte din amorţeală, asta este ştirea cea mai bună. DNA-ul a eliberat terenul, acum este rândul alegătorilor. În noiembrie 2014, cine s-ar fi aşteptat ca diaspora să blocheze ascensiunea lui Ponta? Aştept cu mare interes viitorul miting al bicicliştilor bucureşteni. Va fi în primăvara lui 2016, în prag de alegeri.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Personal consider ca toata lumea uita de pietoni, de parca ar fi singurii care nu platesc taxe si impozite primariilor de care apartin. Ei, fraierii care nu au sau nu vor sa achizitioneze alte mijloace de transport, nu au nevoie de trotuare (ocupate deja de masinile „bizonilor”, sau injumatatite pt a rezolva rapid problema lipei de piste pt. biciclisti).

    Mai nou trendul este fie piste de biciclisti, fie reabilitari de strazi – lucrari executate „strategic” cu precadere in perioade caracterizate (din pdvd climatic) prin ploi, frig, cateodata chiar inghet.

    Ref. la povestea cu diaspora care ar fi blocat „ascensiunea lui Ponta”, va rog sa nu uitati de „blatul” PSD-istilor din cele doua judete din Moldova si Muntenia in care ar fi trebuit sa castige acestia, respectiv „blatul” (parerea mea, ca destul de clar, al) „nemuritorului” Ioan Rus de la Cluj care, dupa mine, sfideaza logica si are o pozitie mult prea importanta in PSD raportat la „realizarile” din pdv electoral din acel judet.
    Eu zic ca acolo s-a pus intr-adevar piedica. Doar un amator sau ingnorant s-ar fi bazat pe voturi din afara, in conditiile in care Diaspora nu a simpatizat niciodata cu „stanga” din Romania indiferent de conducerea acesteia.

    E drept ca majoritatea migrantilor romani ce alcatuiesc asa-zisa Diaspora, au plecat indiferent de culoarea politica aflata la putere (din pdv matematic, „dreapta” a condus mai mult timp tara decat „stanga”) lucru ignorat de aceeasi Diaspora.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro