vineri, decembrie 3, 2021

Omagiul meu veselei secte care scoate Bucureştiul din epoca Oprescu

Adesea, bicicliştii sunt enervanţi. Se aruncă sinucigaş între maşinile din trafic, sperie bătrânii şi copiii care merg liniştiţi pe trotuar şi-i claxonează furioşi pe toţi cei care-şi permit să circule pe pistele lor. Cu toate acestea, spun că tânăra sectă a bicicliştilor din Bucureşti este demnă de toată admiraţia. Îmi dau speranţa că oraşul acesta poate fi schimbat.

I-am văzut acum peste o săptămână mărşăluind prin Bucureşti, câteva mii de oameni.

Nu am un studiu sociologic la îndemână, dar am impresia că nu vorbim despre relativ obişnuitul nucleu de hipsteri (nu că aş avea ceva împotriva lor) care doresc un loc de joacă pentru bicicleta lor de peste o mie de euro. Sunt oameni tineri, pe mulţi i-am văzut alături de copii, care-şi doresc un oraş în care să poată trăi. S-au săturat să stea în ambuteiaje şi să înghită praf. Vor să-şi transporte copiii la grădiniţă sau la şcoală cu bicicleta, în siguranţă. Vor să se ducă la slujbă în condiţii decente, nu confruntându-se cu un trafic isteric. La orele de vârf, metroul deja nu mai face faţă numărului mare de călători.

Ştiu că puţini s-ar aştepta ca un român din Texas, republican, să ia partea bicicliştilor. Legenda urbană spune că noi suntem preocupaţi doar de benzina ieftină, pentru maşinile noastre 4X4 cu un consum de 10 mpg. În România, i-am văzut pe mulţi spunând nemulţumiţi: dar de ce bicicliştii nu ies în stradă pentru…? Şi urmează o lungă listă de sofisticate probleme politice. Eu văd însă în aceste marşuri, care se desfăşoară de două ori pe an, o oportunitate formidabilă ca bucureştenii să scape de administraţia coruptă care a sufocat oraşul. Revendicările lor sunt revendicările imensei majorităţi tăcute a locuitorilor acestui oraş. Toţi suferă de pe urma unui transport în comun haotic şi subdezvoltat.

Aţi uitat, cred, dar prin 2011, la presiunea Băncii Mondiale, în subordinea Ministerului Transporturilor s-a constituit o Autoritate Metropolitană de Transport, care urma să coordoneze RATB-ul, metroul şi transportul din localităţile din jurul Capitalei. Instituţia există şi azi – cu director, funcţionari, sediu – dar nu face nimic. RATB-ul investeşte în linii de tramvai care circulă inutil exact pe deasupra metroului.

De ani întregi, traficul din Drumul Taberei şi Bucureştii Noi este dat peste cap de uriaşele şantiere de la metrou. Intersecţii întregi sunt blocate şi nimeni nu ştie când se vor termina lucrările, pentru că guvernul Ponta a tăiat banii de investiţii. Primarii, cei de sector, dar şi Sorin Oprescu (tovarăşul lui Ponta, via Ion Iliescu) ar fi trebuit să fie primii care să facă scandal Guvernului şi să ceară ca investiţiile să fie accelerate. Nu o fac. Nu le pasă şi se tem de un conflict cu primul-ministru.

În aprilie 2014, guvernul Ponta a deturnat, prin ordonanţă de urgenţă, sumele obţinute din vânzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră şi i-a dat lui Oprescu vreo zece milioane de euro pentru piste de biciclişti. În mai 2015, lucrările nu erau începute. Pistele de bicicletă acoperă sub 10 km în Bucureşti. În regiunea Dallas-Fort Worth (unde locuiesc), o zonă considerată ca fiind destul de neprietenoasă cu bicicliştii, există o reţea de 300 de mile pentru biciclişti, iar consiliul oraşului Fort Worth vrea să mai deschidă 1400 de mile. Joi, Washington Post anunţa că toţi elevii din capitala SUA vor primi lecţii de mers pe bicicletă.

Nu mai intru în detalii, vreau să punctez două lucruri pe care le consider importante. În primul rând, spre deosebire de Constanţa – unde, după plecarea lui Mazăre, s-ar părea că nu se întâmplă nimic – Bucureştiul intră, pas cu pas, în epoca post-Oprescu. Este evidentă panica din PNL şi PSD, ai căror lideri realizează că nu vor mai putea păcăli alegătorii cu figuri de tip Vanghelie. În al doilea rând, observ că s-a constituit o comunitate neafiliată vreunui partid, cea a bicicliştilor, care are nişte standarde, nu se pune orbeşte în slujba unui candidat sau a altuia şi care va crea o presiune de bună calitate la viitoarele alegeri locale.

Oraşul acesta se trezeşte din amorţeală, asta este ştirea cea mai bună. DNA-ul a eliberat terenul, acum este rândul alegătorilor. În noiembrie 2014, cine s-ar fi aşteptat ca diaspora să blocheze ascensiunea lui Ponta? Aştept cu mare interes viitorul miting al bicicliştilor bucureşteni. Va fi în primăvara lui 2016, în prag de alegeri.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Personal consider ca toata lumea uita de pietoni, de parca ar fi singurii care nu platesc taxe si impozite primariilor de care apartin. Ei, fraierii care nu au sau nu vor sa achizitioneze alte mijloace de transport, nu au nevoie de trotuare (ocupate deja de masinile „bizonilor”, sau injumatatite pt a rezolva rapid problema lipei de piste pt. biciclisti).

    Mai nou trendul este fie piste de biciclisti, fie reabilitari de strazi – lucrari executate „strategic” cu precadere in perioade caracterizate (din pdvd climatic) prin ploi, frig, cateodata chiar inghet.

    Ref. la povestea cu diaspora care ar fi blocat „ascensiunea lui Ponta”, va rog sa nu uitati de „blatul” PSD-istilor din cele doua judete din Moldova si Muntenia in care ar fi trebuit sa castige acestia, respectiv „blatul” (parerea mea, ca destul de clar, al) „nemuritorului” Ioan Rus de la Cluj care, dupa mine, sfideaza logica si are o pozitie mult prea importanta in PSD raportat la „realizarile” din pdv electoral din acel judet.
    Eu zic ca acolo s-a pus intr-adevar piedica. Doar un amator sau ingnorant s-ar fi bazat pe voturi din afara, in conditiile in care Diaspora nu a simpatizat niciodata cu „stanga” din Romania indiferent de conducerea acesteia.

    E drept ca majoritatea migrantilor romani ce alcatuiesc asa-zisa Diaspora, au plecat indiferent de culoarea politica aflata la putere (din pdv matematic, „dreapta” a condus mai mult timp tara decat „stanga”) lucru ignorat de aceeasi Diaspora.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Lașități românești, profituri maghiare (2)

LEGENDA, MITUL ȘI CULTUL LUI DRACULA Să fim serioși, legenda, mitul și mai ales cultul lui Dracula nu au...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro